Un nou caz cu potențial exploziv pune presiune pe Ministerul Energiei și pe conducerea uneia dintre cele mai importante companii de stat din România. În centrul controversei se află Silviu Răzvan Avram, președintele Consiliului de Supraveghere al Hidroelectrica, care, potrivit informațiilor apărute în spațiul public, ar fi trebuit suspendat din funcție în baza propriului contract de mandat, după ce a fost trimis în judecată într-un dosar de corupție.
Cu toate acestea, măsura nu a fost aplicată, iar situația ridică semne de întrebare serioase despre standardele de integritate din companiile strategice ale statului român.
Subiectul este cu atât mai sensibil cu cât Hidroelectrica nu este o companie oarecare. Vorbim despre una dintre cele mai profitabile societăți de stat, un actor-cheie în securitatea energetică a României și o companie care, teoretic, ar trebui să funcționeze după criterii stricte de guvernanță corporativă, transparență și profesionalism. În aceste condiții, menținerea în funcție a unui membru important din conducere, aflat în fața justiției pentru acuzații grave, riscă să afecteze nu doar imaginea companiei, ci și credibilitatea statului ca acționar majoritar.
Contractul de mandat de la Hidroelectrica prevedea clar suspendarea
Miza acestui caz nu ține doar de oportunitate morală sau de presiune publică, ci și de respectarea unor prevederi contractuale explicite. Potrivit articolului 40 din contractul de mandat publicat pe site-ul Hidroelectrica, în situația începerii urmăririi penale in personam împotriva mandatarului pentru una sau mai multe infracțiuni prevăzute de articolul 6 din Legea societăților nr. 31/1990, contractul se suspendă automat. Textul este limpede și nu lasă loc unor interpretări largi: suspendarea produce efecte din momentul în care mandatarul a luat cunoștință, în orice mod, de existența acelei situații.
Lista infracțiunilor invocate în acel articol include fapte grave, precum gestiune frauduloasă, abuz de încredere, fals, uz de fals, înșelăciune, delapidare, mărturie mincinoasă, dare sau luare de mită, precum și infracțiuni legate de spălarea banilor. Prin urmare, dacă situația juridică a lui Silviu Răzvan Avram se încadrează în această categorie, concluzia este una directă: suspendarea ar fi trebuit aplicată.
Cu toate acestea, potrivit informațiilor prezentate în presă, ministerul Energiei, în calitate de acționar majoritar al Hidroelectrica, nu a intervenit pentru punerea în aplicare a clauzei contractuale. Această pasivitate alimentează suspiciunea că în jurul cazului există o formă de protecție politică sau administrativă.
Silviu Răzvan Avram, trimis în judecată într-un dosar de corupție
În octombrie 2025, în spațiul public au apărut informații potrivit cărora Silviu Răzvan Avram a fost trimis în judecată într-un dosar în care este acuzat că ar fi beneficiat de foloase necuvenite, sub forma unor vacanțe de lux efectuate împreună cu fosta șefă a CNCIR SA, Ioana Timofte.
Potrivit relatărilor de presă, ar fi fost vorba despre zece sejururi, cu o valoare cumulată de peste 150.000 de euro, desfășurate în destinații exclusiviste din Grecia, Italia, Spania și Turcia. Aceste vacanțe ar fi fost mascate drept cursuri de formare profesională și ar fi fost achitate de firme private care aveau, în paralel, contracte cu statul.
Acuzațiile sunt extrem de grave, mai ales în contextul în care ele vizează un membru al conducerii unei companii publice strategice. Este esențial de subliniat că trimiterea în judecată nu echivalează cu o condamnare, iar prezumția de nevinovăție rămâne valabilă până la o hotărâre definitivă a instanței. Totuși, în materie de guvernanță corporativă, simpla existență a unei asemenea situații judiciare active este suficientă, potrivit contractului, pentru suspendarea mandatului.
Hidroelectrica și standardele duble ale integrității publice
Cazul Avram readuce în discuție o problemă veche din administrația și companiile de stat din România: diferența dintre regulile scrise și aplicarea lor concretă. Pe hârtie, companiile controlate de stat adoptă coduri de etică, contracte de mandat clare, principii de integritate și mecanisme de control. În practică, însă, atunci când în joc intră persoane cu sprijin politic sau conexiuni influente, aceste reguli par să devină negociabile.
În cazul de față, întrebarea centrală este simplă: dacă un contract prevede suspendarea în mod explicit, de ce nu a fost pusă în aplicare? De ce nu a reacționat compania? De ce nu a intervenit ministerul Energiei? Și, mai ales, cine își asumă răspunderea pentru păstrarea în funcție a unei persoane aflate într-o asemenea situație?
Aceste întrebări sunt esențiale nu doar pentru opinia publică, ci și pentru investitori, parteneri instituționali și pentru toți cei care se așteaptă ca Hidroelectrica să funcționeze după reguli moderne, comparabile cu cele ale marilor companii listate.
Legăturile politice invocate în spațiul public
Controversa este amplificată și de informațiile publice privind relațiile personale și politice din jurul lui Silviu Răzvan Avram. Presa a relatat că acesta ar fi fiul nașului de cununie al lui Sorin Grindeanu, unul dintre cei mai influenți lideri ai PSD. Tot în spațiul public au fost invocate relații de apropiere și sprijin reciproc, inclusiv împrumuturi declarate și legături de lungă durată între familii.
Aceste detalii nu probează în sine vreo ilegalitate, dar pot contura un context care explică de ce un anumit personaj pare să beneficieze de protecție instituțională chiar și atunci când regulile ar impune altceva. În România, discuția despre numirile politice și rețelele de influență din companiile de stat este una veche, iar cazuri precum acesta alimentează percepția publică potrivit căreia meritocrația și criteriile de integritate rămân secundare în raport cu loialitățile de partid.
Un traseu instituțional strâns legat de PSD
Parcursul lui Silviu Răzvan Avram în zona funcțiilor publice și a structurilor de stat este, de asemenea, relevant. În decembrie 2018, el a fost numit consilier în cabinetul ministrului Economiei de la acea vreme, Niculae Bădălău, politician PSD care, la rândul său, a ajuns ulterior în atenția justiției în dosare de corupție.
Această continuitate a numirilor în zone-cheie ale statului, pe fondul unei apartenențe sau apropieri de cercuri politice influente, întărește ideea că nu vorbim doar despre un caz individual, ci despre un mecanism mai larg de promovare și protejare a unor oameni conectați la putere. Tocmai de aceea, menținerea lui Avram în fruntea Consiliului de Supraveghere al Hidroelectrica capătă o semnificație care depășește persoana sa și atinge direct modul în care este administrat interesul public.
De ce este important cazul pentru imaginea Hidroelectrica
Hidroelectrica este una dintre companiile-fanion ale statului român. Orice scandal care atinge conducerea sa are potențialul de a eroda încrederea publică și de a pune sub semnul întrebării seriozitatea cu care statul își exercită rolul de acționar.
Mai mult, într-un context în care se vorbește tot mai mult despre reformarea companiilor de stat, profesionalizarea managementului și eliminarea influenței politice, menținerea într-o poziție-cheie a unei persoane trimise în judecată și care, potrivit contractului, ar fi trebuit suspendată, transmite exact mesajul opus.
Nu este vorba doar despre o problemă juridică sau de imagine, ci despre credibilitatea întregului sistem de supraveghere și administrare a companiilor publice. Dacă regulile nu sunt aplicate tocmai în cazurile sensibile, atunci ele riscă să devină simple formalități fără valoare reală.
Un test de integritate pentru Ministerul Energiei
În mod inevitabil, privirile se îndreaptă spre Ministerul Energiei, instituția care reprezintă statul în raport cu Hidroelectrica. Ministerul are nu doar posibilitatea, ci și obligația de a veghea la respectarea standardelor de integritate și a obligațiilor contractuale asumate de membrii structurilor de conducere.
Dacă ministerul a ales să nu intervină, trebuie să explice de ce. Dacă consideră că articolul contractual nu se aplică, trebuie să spună în ce bază legală. Dacă, în schimb, pur și simplu a tolerat situația, atunci discuția se mută în zona răspunderii administrative și politice.
Cazul Silviu Răzvan Avram și al Consiliului de Supraveghere al Hidroelectrica nu este doar un episod de presă, ci un test major pentru integritatea companiilor de stat din România. În fața unei prevederi contractuale clare și a unor acuzații grave aflate pe rolul justiției, lipsa unei reacții ferme ridică suspiciuni legitime privind existența unei protecții politice.
Pentru opinia publică, problema este limpede: dacă regulile există, ele trebuie aplicate. Dacă nu sunt aplicate tocmai atunci când contează, încrederea în instituții scade, iar ideea de responsabilitate publică devine tot mai fragilă. În cazul Hidroelectrica, miza nu este doar numele unui șef de consiliu, ci standardul după care statul român înțelege să își administreze companiile strategice.
