Într-un oraș din județul Gorj, s-a desfășurat unul dintre cele mai grave cazuri de hărțuire din România. Timp de 13 ani, o femeie a fost urmărită obsesiv de un bărbat care i-a transformat viața într-un coșmar continuu. Deciziile judiciare, consultate de G4Media, dezvăluie eșecul autorităților de a o proteja și limitele legii privind hărțuirea.
Carmen (nume fictiv), consilier superior la o instituție publică, l-a cunoscut pe Adrian Vali Crăete în 2011, când acesta a venit să depună un dosar. Din acel moment, bărbatul a dezvoltat o obsesie patologică față de ea.
Ani la rând, Crăete a urmărit-o zilnic, așteptând-o în fața blocului, în parcări sau pe stradă, filmând-o cu un body-cam și publicând peste 140 de videoclipuri pe YouTube, în care își documenta obsesia. Mai mult, a vandalizat ușa apartamentului victimei, a tras-o de păr și i-a pulverizat spray lacrimogen în față. Familia și vecinii au intervenit frecvent pentru a o proteja.
În 2018, Crăete a fost trimis pentru prima dată în judecată. În 2019, Judecătoria Târgu-Jiu l-a condamnat la 6 luni de închisoare, cu amânarea executării pedepsei, pe un termen de supraveghere de 2 ani. Măsurile complementare au inclus interdicția de a se apropia de victimă și de sora acesteia.
Însă pedeapsa, extrem de blândă, nu a avut niciun efect asupra comportamentului agresorului. Chiar în perioada de supraveghere, a reluat hărțuirea, ceea ce a dus la deschiderea unui nou dosar penal.
În 2022, Crăete a fost trimis din nou în judecată pentru hărțuire și agresiune asupra unui vecin care intervenise să o apere pe Carmen. Pe fond a primit 5 luni de închisoare cu executare. În apel, dosarul a fost trimis la rejudecare pentru viciu de procedură (victima nu fusese corect citată), iar ulterior pedeapsa a fost majorată la 1 an și 2 luni de închisoare cu executare.
Cu toate acestea, bărbatul a contestat decizia, iar apelul urmează să fie judecat în septembrie 2025. În tot acest timp, hărțuirea a continuat.
Pe 30 august 2024, în plin proces, Carmen a fost din nou atacată. Crăete a pândit-o lângă bloc, a urmărit-o, a îmbrâncit-o și a tras-o de cap, fugind abia când martorii au intervenit.
Acest incident a determinat-o pe victimă să solicite un nou ordin de protecție. În octombrie 2024, instanța i-a acordat un ordin valabil pe un an, cu posibilitatea prelungirii.
Cazul scoate la suprafață mai multe deficiențe grave ale sistemului:
- Blândețea justiției: Crăete a fost reținut o singură zi, în 13 ani. Condamnările inițiale au fost minime, oferindu-i agresorului sentimentul de impunitate. Inclusiv procesul din 2022 a fost întârziat de vicii de procedură.
- Pedepse derizorii prevăzute de lege: Hărțuirea este sancționată în România cu pedepse între 3-6 luni de închisoare sau amendă. Gravitatea psihologică a infracțiunii nu este reflectată în legislație.
- Limitările vechii legi privind ordinul de protecție: Ani la rând, Carmen nu a putut obține un ordin de protecție, deoarece agresorul nu era membru de familie. Abia după modificările legislative recente, a reușit să obțină o astfel de măsură.
- Lipsa intervenției platformei YouTube: Peste 140 de clipuri de hărțuire sunt încă disponibile online, deși constituie probe ale infracțiunii. Aceste postări au amplificat teroarea psihologică asupra victimei.
Pe fondul pasivității instituțiilor, sora victimei și vecinii au încercat să o protejeze zilnic. Sora o însoțea de la mașină la bloc luni de zile, iar vecinii îl confruntau pe agresor frecvent. Unul dintre aceștia a fost agresat și el, fiind atacat cu spray lacrimogen.
Acest caz nu este izolat. Multe victime ale hărțuirii în România rămân fără protecție reală din partea autorităților, din cauza legilor prost formulate și a instituțiilor lente sau nepăsătoare.
Experții în drept penal și organizațiile care apără drepturile victimelor cer de ani de zile:
- majorarea pedepselor pentru hărțuire;
- intervenție rapidă a poliției și procurorilor în cazurile de urmărire obsesivă;
- extinderea și aplicarea efectivă a ordinelor de protecție;
- reglementări clare pentru platformele online privind conținutul care încurajează sau documentează fapte penale.
Deși în ultimii ani au existat progrese legislative (extinderea ordinului de protecție și la persoane care nu sunt din familie), aplicarea practică rămâne deficitară. Judecătorii rareori dau pedepse de închisoare în astfel de cazuri, iar hărțuitorii își continuă liniștiți teroarea.
Pentru Carmen, fiecare zi din ultimii 13 ani a însemnat frică, nesiguranță și lipsa unei vieți normale. Ea locuiește singură, nu se poate odihni, trăiește mereu cu teama că agresorul ar putea să revină cu noi atacuri violente.
Cazul Carmen din Gorj ar trebui să devină un exemplu de manual pentru nevoia urgentă de reformă în legislația privind hărțuirea din România. În lipsa unor pedepse ferme și a unor intervenții rapide din partea autorităților, viețile victimelor vor continua să fie distruse sistematic, sub privirile neputincioase ale societății.
Este nevoie de mai mult decât câteva modificări legislative. E nevoie de un sistem care să înțeleagă gravitatea psihologică a hărțuirii și să intervină ferm de la primele semne, nu după ani de teroare continuă.
