Salarii de 5.000–10.000 de euro pe lună, funcții-cheie ocupate ani sau chiar decenii la rând și o strategie administrativă aproape infailibilă: transferul temporar, postul „ținut cald” și, la nevoie, procesul câștigat împotriva statului.
O analiză a declarațiilor de avere și a parcursului profesional arată cum un nucleu restrâns de bugetari reușește să rămână constant în vârful administrației publice, indiferent de schimbările politice.
Mirela Călugăreanu, Traian Preoteasa și Ștefania Ferencz sunt exemplele cele mai elocvente ale acestui mecanism. Toți trei au traversat guverne, majorități parlamentare și miniștri diferiți, păstrându-și poziții de conducere și venituri ridicate. În două cazuri, statul a ajuns chiar să plătească despăgubiri consistente celor pe care, teoretic, îi remunerase deja generos.
Analiza traseelor profesionale scoate în evidență un tipar comun: ocuparea succesivă a unor funcții de top, fără perioade reale de pauză, prin detașări, numiri temporare sau suspendarea unui post de bază care poate fi oricând reactivat. Această practică, perfect legală în litera legii, dar discutabilă în spiritul ei, creează o formă de „plasă de siguranță” pentru funcționarii de rang înalt.
La aceasta se adaugă o a doua componentă: litigiile cu statul, prin care unii dintre acești bugetari obțin venituri suplimentare, sub formă de despăgubiri sau drepturi salariale retroactive.
Traian Preoteasa – trei decenii la vârful sistemului feroviar
Traian Preoteasa este unul dintre cei mai longevivi șefi din companiile de stat. Activ în sistemul feroviar încă din anii ’90, acesta ocupă funcții de conducere de peste 30 de ani, traversând toate etapele posibile ale ierarhiei CFR.
În prezent, Preoteasa este director general al CFR Călători, funcție pe care o deține din 2021. Anterior, a fost director general sau director general adjunct la CFR SA și CFR Marfă, consilier în Ministerul Transporturilor, membru în consilii de administrație și chiar director la TAROM.
Veniturile sale reflectă această continuitate: în 2023, a câștigat echivalentul a aproape 9.300 de euro lunar, o parte semnificativă provenind din despăgubiri obținute în urma unui proces cu CFR. În 2024, Preoteasa a mai încasat peste 34.000 de lei ca membru în Consiliul de Administrație al Metrorex, adăugând un nou flux de venituri la salariul de bază.
Cazul său ilustrează perfect combinația dintre funcții multiple, rotație internă și litigii favorabile, toate în interiorul aceluiași sistem public.
Mirela Călugăreanu – un sfert de secol în nucleul dur al Finanțelor
Mirela Călugăreanu, actuala președintă a Curții de Conturi, este una dintre cele mai influente figuri din administrația fiscală românească. Cu o carieră de peste 25 de ani, ea a ocupat aproape toate pozițiile-cheie din ANAF și structurile regionale ale Finanțelor Publice.
De două ori președintă a ANAF, director general în Direcția Marilor Contribuabili, director executiv la Finanțele București și, ulterior, consilier și președintă la Curtea de Conturi, Călugăreanu a rămas constant în zona de putere administrativă.
În paralel, a fost membră sau președintă în consilii de administrație strategice, inclusiv la CEC Bank. În 2023, chiar și din poziția de consilier de conturi, venitul său lunar depășea 5.400 de euro, o sumă semnificativ peste media funcționarilor publici.
Longevitatea sa nu este rezultatul unei singure funcții, ci al mutării calculate dintr-o poziție de conducere în alta, fără ieșiri reale din sistem.
Ștefania Ferencz – postul „ținut cald” ca rampă de lansare
Poate cel mai interesant caz este cel al Ștefaniei Ferencz, cunoscută ca apropiată a fostului premier Emil Boc. Strategia sa profesională se bazează pe menținerea unui post de bază suspendat, care îi permite să se mute rapid între funcții de top din administrația centrală.
Ferencz a fost secretar general la Ministerul Afacerilor Interne și la Ministerul Transporturilor, director general în Primăria Cluj-Napoca, secretar general adjunct al Guvernului și consilier parlamentar. În prezent, este consilier la Curtea de Conturi, dar își păstrează legătura contractuală cu Camera Deputaților, unde postul funcționează ca o veritabilă „trambulină” administrativă.
În 2022, veniturile sale lunare se apropiau de 8.600 de euro, la care s-au adăugat câștiguri din consilii de administrație și din Comitetul Interministerial de Finanțări, Garanții și Asigurări (CIFGA). În 2023, a cumulat mai multe funcții simultan și a obținut și o despăgubire de la ASF, printr-o decizie a Curții de Apel, ajungând la peste 8.900 de euro lunar.
Un element comun pentru doi dintre cei trei bugetari analizați este apelul la instanță împotriva instituțiilor publice în care au activat. Departe de a fi un risc, aceste procese s-au dovedit profitabile, aducând despăgubiri sau plăți retroactive consistente.
Paradoxul este evident: statul plătește salarii mari, apoi achită și despăgubiri acelorași persoane, din buget public, fără ca mecanismele de responsabilitate să fie vreodată puse serios în discuție.
Cazurile lui Preoteasa, Călugăreanu și Ferencz nu sunt excepții izolate, ci simptome ale unui sistem administrativ care recompensează continuitatea și adaptabilitatea internă, nu neapărat performanța măsurabilă sau competiția deschisă.
Detașările succesive, posturile suspendate și cumulul de funcții creează o elită administrativă aproape imună la schimbarea politică. Iar atunci când apar sincope, instanța devine instrumentul prin care pierderile sunt transformate în câștiguri.
Formal, toate aceste cariere respectă cadrul legal. Substanțial însă, ele ridică întrebări serioase despre echitatea sistemului public, despre accesul real la funcții de conducere și despre modul în care sunt cheltuiți banii contribuabililor.
În timp ce majoritatea bugetarilor se confruntă cu plafonări salariale și incertitudine, un grup restrâns pare să fi descoperit formula perfectă: niciodată fără funcție, niciodată fără venituri, uneori chiar plătit în plus pentru a pleca.
