Într-o comună de munte din Caraș-Severin, cu mai puțin de 200 de locuitori stabili, realitatea de zi cu zi arată ca un paradox administrativ: oamenii se plâng că nu au apă potabilă sigură și că sistemul de canalizare e construit, dar nefuncțional, în timp ce primarul își face apariția la serviciu cu elicopterul.
Iar în anii electorali, comuna pare să „înflorească” peste noapte: numărul de voturi și de vize de flotant explodează, ridicând întrebări serioase despre turismul electoral și despre modul în care se decide puterea într-o comunitate mică, dar cu potențial imobiliar și turistic mare.
Comuna Brebu Nou, alcătuită din satele Brebu Nou și Gărâna, este un loc cunoscut în toată țara pentru peisajele din Munții Banatului și pentru Festivalul de Jazz de la Gărâna. Aici, însă, dincolo de imaginea de destinație premium, infrastructura publică spune o altă poveste: proiecte anunțate, finanțări acordate, dar rezultate care întârzie sau nu se văd.
În 26 august 2025, la prânz, un elicopter albastru aterizează în Gărâna, în curtea unei case aflate în construcție. Din cabină coboară chiar primarul comunei, Iosif Gabriel Bordea, ales în 2024. Apoi, după câteva minute, acesta ajunge la primărie.
Primarul a explicat că zboară „din pasiune”, fiind pilot privat, și că deplasările nu ar avea legătură cu instituția: „Îmi place să zbor… e plăcerea mea”. Tot el afirmă că se deplasează în timpul programului și la proiectanți, majoritatea fiind în Timișoara, unde comuna are colaborări pentru diverse lucrări: iluminat, canalizare, reabilitări.
Elicopterul folosit este un Robinson R44 Raven II, o aeronavă ușoară de uz privat, al cărei preț de piață poate ajunge la sute de mii de dolari. Aparatul este înregistrat în Austria pe o firmă legată de familia Bordea, potrivit informațiilor publice. Imaginea unui edil care se deplasează cu elicopterul într-o comună fără apă potabilă sigură a devenit, inevitabil, simbolică: pentru unii, este un semn de opulență; pentru alții, o dovadă că „lucrurile merg altfel” în administrație.
Un element important: Autoritatea Aeronautică Civilă Română a transmis ulterior precizări potrivit cărora, în condițiile descrise, operațiunea de aterizare nu ar încălca normele aeronautice aplicabile, iar prezentarea ca „neautorizată” ar fi nefundamentată. Cu alte cuvinte, disputa nu e doar despre zbor, ci despre percepție, context și priorități.
Potrivit recensământului din 2021, comuna avea 166 de locuitori. La alegerile locale din iunie 2024, s-au exprimat 339 de voturi valabile. Diferența este uriașă pentru o comună atât de mică și se explică printr-un fenomen cunoscut în România: vizele de reședință (flotanții).
Înainte de alegeri, între ianuarie și 10 aprilie 2024, 157 de persoane și-au stabilit reședința temporară în comună. În ziua votului, un observator a semnalat că persoane necunoscute comunității au venit și au votat în grupuri, cu acte provizorii. În total, 177 de persoane au votat pe liste suplimentare, depășind numărul celor de pe listele permanente.
Fenomenul nu a fost singular. În 2020, s-a repetat aproape la indigo: peste 150 de persoane cu viză temporară, vot masiv pe liste suplimentare, rezultat strâns legat de această mobilizare.
Pentru localnici, povestea e veche. Oamenii vorbesc despre case în care apar, în acte, zeci de flotanți. După alegeri, „dispar”. Într-o comunitate mică, unde toată lumea știe pe toată lumea, apariția bruscă a unui număr mare de „noi locuitori” nu trece neobservată.
Un localnic, Victor Vlad, s-a trezit că primește prin poștă documente oficiale adresate unei persoane necunoscute, care figura cu reședința temporară la adresa lui. Ulterior, a aflat că cinci persoane aveau viză de flotant „la el acasă”, deși nu le cunoștea.
Explicația oficială a fost că reședința fusese stabilită în baza unui contract de comodat, însă Vlad susține că situația a fost posibilă și din cauza unui proiect de redenumire a străzilor și renumerotare a locuințelor, gestionat prost, care a creat confuzii: două gospodării ajunseseră, practic, cu adrese identice, iar localnicii nu fuseseră informați clar.
Chiar și dacă vorbim de erori administrative, efectul rămâne: în an electoral, vize de flotant emise rapid, în bloc, pe adrese care ridică suspiciuni. Într-o comună cu 166 de locuitori, astfel de mișcări pot decide rezultatul alegerilor.
Paradoxul devine și mai mare când cobori din sfera politică în cea a utilităților. Localnicii descriu, în termeni simpli, o problemă esențială: lipsa unui sistem modern și sigur de alimentare cu apă. Uneori apa ar veni „colorată”, alteori ar fi „curată”, dar potabilitatea rămâne o discuție, nu o certitudine.
Există proiecte vechi și noi. În anii trecuți, au fost alocați bani pentru modernizarea rețelei, iar rapoarte administrative au indicat procente de realizare. Totuși, primarul însuși recunoaște că în Brebu Nou se folosește încă o rețea veche, parțial funcțională, din anii ’70. În privința sistemului nou, edilul admite că nu poate garanta potabilitatea: proiectarea „din birou” nu s-ar fi potrivit perfect cu realitatea din teren și ar fi nevoie de „actualizări”.
La canalizare, situația este descrisă aproape absurd: „rețeaua e construită, dar nu e funcțională”. Proiecte, stații de pompare, stații de epurare – pe hârtie există. În practică, localnicii vorbesc despre instalații degradate, acoperite de vegetație, și despre un sistem care nu deservește comunitatea.
Într-un sat turistic precum Gărâna, unde prețurile terenurilor și ale proprietăților pot fi ridicate, lipsa utilităților nu afectează doar confortul, ci și dezvoltarea corectă și predictibilă a zonei.
De ce ar fi o comună atât de mică un câmp de bătălie electorală? O explicație vehiculată de localnici ține de terenuri și dezvoltări imobiliare. Gărâna este un nume puternic în turismul de eveniment, iar zona atrage investiții. Când o comunitate mică devine atractivă, controlul primăriei înseamnă control asupra autorizațiilor, proiectelor, contractelor și direcției de dezvoltare.
În acest tablou, imaginea primarului care vine cu elicopterul capătă o semnificație mai mare decât un simplu hobby: devine o metaforă pentru o administrație care pare că trăiește „deasupra” problemelor de la sol.
Brebu Nou – Gărâna arată ca o Românie în două viteze. Pe de o parte, peisaje spectaculoase, festivaluri și promisiunea unei dezvoltări turistice. Pe de altă parte, lipsa utilităților de bază, proiecte nefuncționale și o aritmetică electorală care ridică semne de întrebare.
Într-o localitate în care un copil poate să nu aibă apă sigură la robinet, iar canalizarea „există” doar ca lucrare, discuția despre elicopter nu e despre aviație. E despre priorități, despre transparență și despre cum se exercită puterea într-o comunitate mică, unde câteva zeci sau sute de vize de flotant pot rescrie rezultatul alegerilor.
Sursa foto: Context.ro
