România intră într-o nouă etapă a litigiului cu Pfizer, după ce compania farmaceutică a început procedura de executare silită împotriva statului român. ROMATSA anunță că a fost notificată de EUROCONTROL privind instituirea unei popriri asupra sumelor colectate pentru serviciile de navigație aeriană. Miza financiară depășește 3,4 miliarde de lei, la care se adaugă cheltuieli de recuperare de peste 18 milioane de euro.
Statul român se confruntă cu una dintre cele mai sensibile situații financiare și juridice din ultimii ani, după ce Pfizer a început demersurile de executare silită pentru recuperarea sumelor stabilite în litigiul privind vaccinurile anti-COVID comandate în perioada pandemiei. Procedura a ajuns să afecteze ROMATSA, regia autonomă care administrează serviciile de trafic aerian din România, deși instituția nu a fost parte în litigiul dintre statul român și producătorul farmaceutic. Potrivit comunicării transmise de ROMATSA, regia a fost notificată de EUROCONTROL cu privire la instituirea, începând cu 30 iunie 2026, a unei popriri asigurătorii-executorii în cadrul procedurii inițiate de Pfizer România SRL împotriva statului român. Suma menționată este de 3.419.721.100,56 lei, reprezentând principal și dobânzi, la care se adaugă cheltuieli de recuperare de 18.564.777,07 euro. Situația este cu atât mai delicată cu cât ROMATSA gestionează un domeniu strategic: siguranța navigației aeriene. Regia precizează însă că serviciile de trafic aerian se desfășoară normal și că nu există, în acest moment, impact asupra siguranței, continuității sau calității serviciilor furnizate.
De ce sunt afectate conturile ROMATSA
La prima vedere, poate părea neclar de ce o executare silită îndreptată împotriva statului român ajunge să afecteze ROMATSA. Explicația ține de mecanismul prin care sunt colectate taxele de rută pentru survolarea spațiului aerian. Companiile aeriene care folosesc spațiul aerian românesc nu plătesc direct către ROMATSA fiecare serviciu în parte. Taxele sunt colectate centralizat prin EUROCONTROL, prin Central Route Charges Office. Organizația europeană încasează sumele datorate pentru serviciile de navigație aeriană și le distribuie ulterior furnizorilor naționali, inclusiv ROMATSA. În momentul în care există o procedură de executare împotriva statului român, creditorul poate încerca să identifice sume datorate statului sau unor entități publice prin terți. În acest caz, EUROCONTROL a fost notificat ca terț poprit, iar sumele care ar urma să ajungă către ROMATSA au fost indisponibilizate temporar. ROMATSA subliniază că nu este parte în procesul care a generat executarea, dar veniturile sale sunt afectate prin acest mecanism. Cu alte cuvinte, regia nu este debitorul litigiului cu Pfizer, însă încasările sale pot fi blocate în cadrul unei proceduri care vizează statul român.
Dimensiunea financiară a cazului este majoră. Potrivit notificării invocate de ROMATSA, suma totală urmărită este de peste 3,4 miliarde lei, la care se adaugă cheltuieli de recuperare de peste 18,5 milioane euro. Această valoare include principalul și dobânzile aferente, ceea ce arată că litigiul nu se rezumă doar la valoarea inițială a dozelor de vaccin, ci și la costurile financiare acumulate în timp. În spațiul public a fost menționată anterior suma de aproximativ 564 milioane euro pentru dozele rămase din contract, la care se adaugă dobânzi și cheltuieli de judecată. Cazul provine din contractele de achiziție a vaccinurilor anti-COVID încheiate în perioada pandemiei. România a comandat doze de vaccin, însă ulterior o parte importantă nu a mai fost utilizată sau preluată, iar Pfizer și BioNTech au acționat statul român în instanță pentru executarea obligațiilor contractuale.
În luna aprilie 2026, România a pierdut procesul cu Pfizer și BioNTech privind contractul de achiziție a vaccinurilor anti-COVID. Hotărârea pronunțată la Bruxelles are caracter executoriu, ceea ce înseamnă că poate fi pusă în executare chiar dacă există cale de atac. Acesta este un detaliu esențial. O hotărâre executorie permite creditorului să înceapă proceduri de recuperare a sumelor, inclusiv prin identificarea unor conturi sau venituri ale statului român în alte jurisdicții sau prin mecanisme internaționale. Fostul ministru al Justiției, Radu Marinescu, a explicat la momentul pronunțării că hotărârea poate fi atacată, dar caracterul executoriu permite virarea sumelor într-un cont. Practic, România poate continua lupta juridică, dar executarea poate începe înainte de soluționarea definitivă a tuturor căilor de atac.
ROMATSA a transmis că serviciile de navigație aeriană se desfășoară în condiții normale. Instituția precizează că nu există impact asupra siguranței sau continuității activității. Acest mesaj este important pentru companiile aeriene, pasageri și instituțiile europene, deoarece orice blocaj în zona traficului aerian ar putea avea efecte operaționale serioase. Regia a anunțat că a demarat măsurile necesare pentru protejarea intereselor instituției și pentru clarificarea implicațiilor juridice și financiare. A fost contactată casa de avocatură din Belgia care a asistat ROMATSA în precedente similare, iar instituția analizează inclusiv posibilitatea suspendării executării. De asemenea, ROMATSA a informat Ministerul Transporturilor și Ministerul Finanțelor, instituții care trebuie să coordoneze reacția statului român. Urmează discuții tehnice cu reprezentanții EUROCONTROL, în special cu Central Route Charges Office, pentru clarificarea efectelor procedurii.
Precedentul Micula: un scenariu cunoscut pentru statul român
Cazul Pfizer amintește de precedentul Micula, când frații Ioan și Viorel Micula au obținut executarea unor sume datorate de statul român în urma unui litigiu arbitral internațional. Și atunci, ROMATSA a fost afectată prin mecanisme similare, în 2015 și 2019. În cazul Micula, litigiul a pornit de la eliminarea unor facilități fiscale acordate investitorilor din zone defavorizate. Tribunalul arbitral ICSID a decis că România trebuie să plătească despăgubiri, iar creditorii au încercat executarea statului român în mai multe jurisdicții. Au fost afectate conturi ale unor instituții strategice, inclusiv ROMATSA și Ministerul Finanțelor. În 2019, România a achitat integral despăgubirile, suma totală ajungând la aproximativ 395 milioane euro, pentru a debloca activitatea unor instituții. Ulterior, Comisia Europeană a considerat că plata reprezintă ajutor de stat incompatibil și a cerut recuperarea sumelor. Acest precedent arată cât de complicate pot deveni litigiile internaționale ale statului român. O datorie generată de o decizie guvernamentală sau de un contract public poate ajunge să afecteze instituții care nu au fost implicate direct în cauza inițială.
Cazul Pfizer ridică o întrebare politică și administrativă majoră: cine răspunde pentru contractele semnate în perioada pandemiei și pentru cantitățile de vaccin comandate peste necesarul real? În perioada crizei sanitare, statele europene au încheiat contracte pentru vaccinuri într-un context de incertitudine, presiune publică și urgență medicală. Totuși, după scăderea cererii și schimbarea contextului pandemic, multe doze au rămas neutilizate, iar contractele au continuat să producă obligații financiare. Pentru România, problema nu este doar juridică, ci și bugetară. O sumă de peste 3,4 miliarde lei poate pune presiune pe finanțele publice într-un moment în care statul se confruntă deja cu deficit bugetar, nevoia de reforme și presiunea agențiilor de rating. Dacă statul este obligat să plătească, banii vor veni, în ultimă instanță, din resurse publice. Aceasta înseamnă mai puțin spațiu fiscal pentru investiții, sănătate, educație, infrastructură sau reducerea deficitului.
Litigiul cu Pfizer arată încă o dată vulnerabilitatea statului român în gestionarea contractelor mari. Nu este suficient ca instituțiile să semneze acorduri în perioade de criză. Ele trebuie să evalueze riscurile, să negocieze clauze de flexibilitate, să monitorizeze obligațiile și să pregătească strategii juridice solide. În cazul vaccinurilor, România pare să fi ajuns în situația în care deciziile luate în pandemie produc consecințe financiare ani mai târziu. Iar atunci când executarea începe, efectele nu se opresc la Ministerul Sănătății sau la Guvern, ci pot ajunge la entități strategice precum ROMATSA. Această situație ar trebui să determine o analiză serioasă a modului în care statul încheie contracte internaționale, a responsabilității decidenților și a capacității instituțiilor de a gestiona litigii transfrontaliere.
Sursa foto: Ilona Andrei / G4Media.ro
