Istoria cinematografiei nu este păstrată numai pe peliculă. În jurul fiecărui film rămân fotografii de platou, afișe, documente de producție și alte materiale care, odată cu trecerea timpului, devin mărturii ale unei epoci și ale oamenilor care au contribuit la realizarea filmului. Trei asemenea exemple din colecțiile Arhivei Naționale de Filme sunt „Ilie în luna de miere”, „Bijuterii de familie” și „La moara cu noroc”.
Diferite ca tematică și registru cinematografic,de la comedie la drama socială și psihologică, cele trei producții sunt legate astăzi de o memorie vizuală comună: fotografiile de platou și afișele cinematografice păstrate în colecții.
„Ilie în luna de miere” – comedia vieții cotidiene
Realizat în anul 1956, în regia lui Ion Rodan, la Studioul Cinematografic „București”, filmul „Ilie în luna de miere” este o schiță comică estradistică, construită în jurul vieții unui proaspăt căsătorit, Ilie N. Ilie. După ce se mută împreună cu soția într-un apartament situat într-un bloc nou, liniștea celor doi este perturbată constant de vecini. Situațiile comice se succed până când tânăra soție decide să părăsească domiciliul conjugal și să se mute la mama sa. Din această producție, colecțiile păstrează imagini de platou. În cazul unei comedii construite pe situații de viață cotidiană, asemenea imagini au o valoare aparte: actorii pot fi priviți dincolo de succesiunea scenelor comice, într-un moment imortalizat de aparatul de fotografiat.
Alături de ele, afișul filmului completează povestea. Materialul destinat inițial promovării devine, după decenii, o piesă de patrimoniu care documentează estetica și comunicarea cinematografică a perioadei.
„Bijuterii de familie” – drama unei lumi marcate de diferențe sociale
Registrul se schimbă în cazul filmului „Bijuterii de familie” realizat în 1957, în regia lui Marius Teodorescu, la Studioul Cinematografic „București”. Prezentat ca o dramă socială și psihologică, filmul redă lupta pentru avere a ultimilor descendenți ai familiei Vorvoreanu-Lascari și, în contrapondere, viața sărăcăcioasă a țăranilor, în apropierea evenimentelor care aveau să conducă la răscoala țărănească din 1907. Dincolo de filmul propriu-zis, o parte din memoria producției este păstrată prin fotografiile de platou. Acestea ne oferă imagini cu actorii din film (Sabine Thomas, Colea Răutu) și cu platoul de filmare (actorul Coty Hociung în trăsură dreapta și echipa de filmare).
Și în cazul acestui film, afișul cinematografic completează identitatea sa vizuală și documentează o altă etapă importantă din viața oricărei producții cinematografice: întâlnirea cu publicul.
„La moara cu noroc” – tensiunea unei drame psihologice
În același registru cinematografic se încadrează și filmul „La moara cu noroc”, realizat în 1957, în regia lui Victor Iliu, la Studioul Cinematografic „București”. Acțiunea dramei psihologice este plasată în anii 1870, la un han izolat din împrejurimile Aradului. Atmosfera și personajele filmului sunt regăsite și prin fotografiile de platou aflate în colecțiile Arhivei Naționale de Filme.
Imaginile oferă astăzi publicului posibilitatea de a privi dincolo de cadrul cinematografic și de a redescoperi personajele și interpreții care le-au dat viață. Și în cazul acestei producții, afișul reprezintă o parte importantă a memoriei vizuale. Filmul, fotografia de platou și afișul sunt trei forme diferite de documentare a aceleiași opere.
Afișul de film, de la instrument de promovare la document cultural
La momentul apariției unui film, afișul are funcția de promovare. Trebuie să atragă privirea, să transmită informațiile esențiale și să construiască o primă relație între film și spectator. Privite după aproape șapte decenii, asemenea materiale capătă însă o altă valoare.
Ele documentează grafica unei epoci, modul de prezentare a filmelor, tipografia, limbajul vizual și identitatea vizuală construită pentru fiecare producție. Din această perspectivă, conservarea afișelor este la fel de importantă pentru înțelegerea istoriei cinematografiei ca păstrarea fotografiilor de platou.
Fotografiile de platou spun ceea ce filmul nu arată
Fotografia de platou are o funcție diferită. Ea poate surprinde actorii la cadru sau în afara lui, poate surprinde echipa de filmare, echipamentele folosite în filmare, decorul sau imagini care cad la montaj și nu ajung niciodată în film. Tocmai de aceea, astfel de imagini contribuie la reconstruirea universului din jurul realizării unui film.
În cele trei colecții prezentate, apar actori precum Sabine Thomas, Colea Răutu, Coty Hociung, Mircea Crișan, Neli Nicolau-Ștefănescu, Geo Barton și Ioana Bulcă, dar și membri ai echipelor de filmare. Sunt fragmente dintr-o istorie care nu se vede întotdeauna pe ecran.
De la arhivă la patrimoniu digital
Conservarea, digitizarea și valorificarea acestor resurse oferă posibilitatea ca afișele și fotografiile să fie protejate și, în același timp, readuse în circuitul cultural. O imagine păstrată timp de decenii într-o arhivă poate deveni astăzi punctul de plecare pentru redescoperirea unui actor, a unui film sau a unei perioade din cinematografia românească.
„Ilie în luna de miere”, „Bijuterii de familie” și „La moara cu noroc” reprezintă trei universuri cinematografice diferite, dar fotografiile și afișele lor demonstrează același lucru: memoria filmului nu se termină odată cu genericul de final.
Ea continuă prin documentele, imaginile și materialele păstrate în arhivă. Prin digitizarea și valorificarea colecțiilor Arhivei Naționale de Filme, aceste mărturii vizuale conservate pot fi redescoperite de generațiile de astăzi, devenind parte dintr-un patrimoniu cinematografic accesibil și viu.
- „Ilie în luna de miere” – 1956
Regia: Ion Rodan
Cod colecție: 1A1955004
- „Bijuterii de familie” – 1957
Regia: Marius Teodorescu
Cod colecție: 1A1957002
- „La moara cu noroc” – 1957
Regia: Victor Iliu
Cod colecție: 1A1956003
Toate cele trei filme sunt produse de Studioul Cinematografic „București”.
