Două accidente rutiere în care patru persoane și-au pierdut viața în timp ce traversau regulamentar strada readuc în atenție modul în care sunt sancționați șoferii responsabili de tragedii și condițiile în care aceștia pot continua să conducă pe durata proceselor penale. În ambele cazuri, instanțele au stabilit culpa exclusivă a conducătorilor auto, însă au pronunțat pedepse de câte trei ani de închisoare cu suspendare. Mai mult, șoferii au beneficiat de prelungirea dreptului de a conduce în timpul procedurilor judiciare. O investigație publicată de Libertatea la 29 octombrie 2026 evidențiază nu doar particularitățile celor două dosare, ci și o problemă mult mai amplă: peste 1.000 de persoane au murit în România, în ultimii zece ani, în accidente provocate de neacordarea priorității pietonilor.
În România, traversarea regulamentară a unei străzi nu garantează întotdeauna siguranța pietonilor, iar consecințele unor accidente mortale continuă să provoace dezbateri privind eficiența legislației rutiere și a sancțiunilor penale. O investigație realizată de jurnalista Adriana Oprea și publicată de Libertatea prezintă două cazuri în care șoferii care au provocat moartea a câte două persoane pe trecerile de pietoni au fost condamnați la pedepse cu suspendarea executării, deși instanțele au stabilit că victimele nu au avut nicio vină.
Primul accident s-a produs în dimineața zilei de 29 august 2023, în comuna Jucu, județul Cluj. Doi bărbați care se îndreptau spre serviciu au fost loviți mortal de o autoutilitară în timp ce traversau regulamentar un drum european. Potrivit imaginilor surprinse de camerele de supraveghere și informațiilor prezentate în anchetă, unul dintre pietoni aprinsese lanterna telefonului mobil pentru a deveni mai vizibil în condițiile de lumină redusă. Cei doi traversaseră deja o parte importantă a carosabilului, iar un autoturism oprise pentru a le acorda prioritate. De pe banda alăturată a venit însă o autoutilitară care tracta o remorcă și al cărei conducător nu a reușit să oprească înainte de impact. Victimele au murit la fața locului, lăsând în urmă familii și copii.
Șoferul, Constantin Strugariu, se întorcea din Marea Britanie și parcursese o distanță considerabilă înainte de accident. În declarațiile date anchetatorilor, acesta a susținut că observase trecerea de pietoni și autoturismul care încetinise, dar nu a reușit să oprească la timp. Unul dintre elementele importante ale dosarului a fost absența unei expertize criminalistice care să stabilească viteza autoutilitarei în momentul impactului. Deși gravitatea accidentului putea ridica suspiciuni privind viteza de deplasare, procurorii nu au reținut în sarcina conducătorului auto o eventuală depășire a limitei legale.
Această omisiune a avut consecințe asupra judecării cauzei. Curtea de Apel Cluj a arătat în motivarea hotărârii că nu putea adăuga acuzații care nu fuseseră formulate și susținute prin probe în rechizitoriu. În consecință, instanța a analizat răspunderea șoferului în raport cu încălcarea obligației de a acorda prioritate pietonilor. În noiembrie 2025, Judecătoria Gherla l-a condamnat pe conducătorul auto la trei ani de închisoare cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere. Instanța a stabilit că responsabilitatea producerii accidentului îi aparținea integral, fără a identifica vreo culpă a celor două victime.
La individualizarea pedepsei au fost avute însă în vedere și alte împrejurări, printre care lipsa antecedentelor penale, conduita socială, recunoașterea faptei și comportamentul din cursul procesului penal. Familile victimelor au contestat soluția, solicitând o pedeapsă cu executare, dar Curtea de Apel Cluj a menținut hotărârea în mai 2026. În motivare, judecătorii au analizat inclusiv posibilitatea ca vizibilitatea să fi fost afectată de lumina soarelui care răsărea, precum și oboseala conducătorului auto și dificultățile de oprire a ansamblului rutier.
O particularitate a cazului este că șoferul a putut conduce în continuare pe durata anchetei și a procesului, în baza prelungirilor succesive ale dreptului de circulație. Instanțele au apreciat că nu existau motive suficiente pentru a considera că acesta reprezenta un pericol concret pentru siguranța circulației. Abia după rămânerea definitivă a condamnării a început să producă efecte interdicția de a conduce, stabilită pentru o perioadă de patru ani. Un al doilea caz prezentat de Libertatea s-a produs în Craiova, în februarie 2021, când un șofer în vârstă de 19 ani a lovit mortal două persoane care traversau regulamentar strada. Spre deosebire de accidentul din județul Cluj, în acest dosar a fost efectuată o expertiză criminalistică, iar concluziile au arătat că autoturismul circula cu 89 km/h într-o zonă în care limita legală era de 50 km/h.
Specialiștii au stabilit că respectarea vitezei legale ar fi permis evitarea accidentului prin frânare. Cu toate acestea, Judecătoria Craiova a dispus tot o pedeapsă de trei ani de închisoare cu suspendare, reținând, pe lângă gravitatea consecințelor, vârsta tânără a inculpatului, lipsa antecedentelor și perspectivele de reintegrare socială. În februarie 2026, Curtea de Apel Craiova a menținut pedeapsa cu suspendare, apreciind că executarea în regim de detenție nu era necesară în circumstanțele concrete ale cauzei. Instanța a stabilit însă și interzicerea dreptului de a conduce autovehicule pentru cinci ani. Cele două dosare ilustrează o particularitate a legislației românești: posibilitatea ca o persoană cercetată pentru producerea unui accident mortal să beneficieze, în anumite condiții, de dreptul de a conduce până la pronunțarea unei hotărâri definitive.
Potrivit art. 111 din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, în anumite situații permisul reținut poate fi înlocuit cu o dovadă care permite conducerea pentru o perioadă limitată. Ulterior, procurorul sau instanța poate aproba, la cererea titularului și în condițiile legii, prelungirea dreptului de circulație cu perioade de cel mult 90 de zile, până la soluționarea definitivă a cauzei. Această posibilitate nu reprezintă un drept automat și nici nu se aplică tuturor încălcărilor regulilor rutiere. Ea presupune analiza situației juridice concrete, iar anumite fapte exclud emiterea unei dovezi cu drept de circulație. <Cite ref=”turn261546search0″/>
Din perspectivă juridică, mecanismul trebuie analizat și în raport cu prezumția de nevinovăție, care se aplică până la stabilirea definitivă a răspunderii penale. Totuși, situațiile în care conducătorii auto implicați în accidente mortale primesc succesiv dreptul de a conduce ridică întrebări privind modul în care sunt evaluate riscurile pentru ceilalți participanți la trafic. Amploarea problemei este confirmată de statisticile privind siguranța rutieră. Potrivit unei centralizări realizate de Libertatea pe baza datelor publicate de Institutul de Cercetare și Prevenire a Criminalității din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, între 2016 și 2025 au fost înregistrate 6.077 de accidente provocate de neacordarea priorității pietonilor.
În urma acestor accidente, 1.022 de persoane au murit, iar alte 5.192 au fost grav rănite. Numai în anul 2025 au fost consemnate 340 de accidente grave din aceeași cauză, soldate cu 75 de decese și 270 de persoane grav rănite. Cifrele arată dimensiunea unei probleme care nu poate fi redusă exclusiv la comportamentul individual al șoferilor. Siguranța pietonilor depinde și de infrastructura rutieră, vizibilitatea trecerilor, controlul vitezei, eficiența activităților de prevenție și rapiditatea cu care sunt investigate accidentele grave.
În egală măsură, calitatea urmăririi penale are o importanță decisivă. Atunci când anumite împrejurări nu sunt investigate suficient sau nu sunt susținute prin probe, instanțele nu pot suplini automat lipsurile anchetei. Stabilirea vitezei, evaluarea condițiilor de vizibilitate și administrarea expertizelor pot influența semnificativ concluziile judiciare. Trebuie făcută, totodată, distincția dintre o pedeapsă cu suspendarea executării și lipsa unei condamnări. Suspendarea sub supraveghere reprezintă o modalitate legală de individualizare a pedepsei, însoțită de obligații și condiții. Ea nu înseamnă achitare și nici exonerarea de răspundere penală. Cu toate acestea, în cazurile în care accidentele au provocat moartea mai multor persoane, diferența dintre gravitatea consecințelor și modalitatea de executare a pedepselor poate genera nemulțumire în rândul familiilor victimelor și întrebări legitime în societate.
Dincolo de hotărârile pronunțate în fiecare dosar, problema fundamentală rămâne aceeași: cum poate fi construit un sistem în care drepturile persoanelor cercetate penal să fie respectate, fără ca protejarea vieții și siguranței celorlalți participanți la trafic să fie neglijată?
Răspunsul presupune nu doar sancțiuni proporționale și anchete complete, ci și măsuri eficiente de prevenire, evaluarea atentă a riscului rutier și o aplicare consecventă a legislației. Cele peste 1.000 de vieți pierdute într-un deceniu din cauza neacordării priorității pietonilor reprezintă mai mult decât o statistică. În spatele fiecărui deces se află familii afectate, copii rămași fără părinți și comunități în care consecințele unui accident continuă mult după încheierea procesului penal.
Siguranța rutieră nu poate depinde doar de prudența celor care traversează regulamentar, ci trebuie garantată prin reguli clare, controale eficiente și responsabilitatea tuturor instituțiilor implicate.
Articol integral pe Libertatea
