Curtea de Apel București a decis că pedeapsa de patru ani de închisoare la care aceasta fusese condamnată în România a fost „executată” în Italia, unde a beneficiat de suspendare sub control judiciar. În consecință, instanța a retras mandatul european de arestare emis de autoritățile române.
Decizia este definitivă și vine în urma unei interpretări recente a legislației europene privind mandatul european de arestare, care favorizează persoanele condamnate ce se sustrag pedepsei în alte state membre ale Uniunii Europene.
Cazul Alinei Bica a fost tratat cu o rapiditate ieșită din comun de către magistrații Curții de Apel București, care, deși au activitatea suspendată și soluționează doar „cauze urgente”, au considerat acest dosar prioritar.
Dosarul a fost înregistrat pe 30 septembrie, primul termen a fost stabilit pentru 2 octombrie, iar sentința finală s-a pronunțat pe 3 octombrie.
Prin hotărârea definitivă, Curtea de Apel București a constatat că pedeapsa Alinei Bica a fost recunoscută de autoritățile italiene și s-a considerat executată conform legislației din Italia, chiar dacă aceasta nu a petrecut nicio zi în detenție.
Ministerul Justiției a transmis că instanțele din Italia au recunoscut sentința pronunțată de România, dar au dispus executarea pedepsei „în regim de suspendare”, conform dreptului penal italian.
Practic, Alina Bica nu a fost încarcerată, iar autoritățile italiene au considerat că perioada de suspendare constituie „executare” a pedepsei.
Potrivit surselor judiciare, Bica ar fi beneficiat de prevederi din legislația italiană care permit conversia pedepselor de până la cinci ani în măsuri neprivative de libertate.
Aceasta nu a făcut nici măcar o zi de închisoare, deși fusese condamnată definitiv în România în 2019 pentru favorizarea infractorului, în dosarul omului de afaceri Ovidiu Tender, condamnat la rândul său pentru fapte de corupție și delapidare.
Odată cu această decizie, mandatul european de arestare emis pe numele Alinei Bica este retras.
Autoritățile române nu mai pot solicita aducerea sa în țară, iar condamnarea rămâne fără efect practic.
Potrivit Curții de Apel București, „pedeapsa aplicată de instanțele române a fost recunoscută și executată potrivit legislației italiene, în temeiul principiilor cooperării judiciare între statele membre UE”.
Hotărârea Curții de Apel București are la bază o decizie recentă a Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE), care stabilește că un stat membru nu poate refuza executarea unui mandat european de arestare și, în același timp, să preia el însuși executarea pedepsei fără acordul statului emitent.
Cu alte cuvinte, dacă Italia sau Grecia decid să „preia” executarea unei pedepse pronunțate în România, acestea trebuie doar să recunoască hotărârea, fără a fi obligate să aplice aceeași formă de executare – închisoarea.
Rezultatul: condamnați români fugari pot scăpa de detenție, dacă țările unde se află preferă să aplice propriile reguli, mai blânde.
Cazul Alinei Bica nu este singular. În ultimii ani, Italia și Grecia au devenit adevărate refugii pentru fugarii de lux români, printre care se numără Dragoș Săvulescu, Daniel Dragomir, Sorin Oprescu și Alina Bica.
Toți au beneficiat de decizii similare: instanțele locale au refuzat predarea lor către România și au recunoscut pedepsele, transformând închisoarea în pedepse cu suspendare.
Aceste practici au generat tensiuni diplomatice și nemulțumiri publice, în condițiile în care justiția română este lipsită de instrumente concrete pentru a-i aduce înapoi pe cei condamnați.
Alina Bica, fost procuror-șef al DIICOT între 2013 și 2014, a fost una dintre cele mai controversate figuri ale sistemului judiciar din România.
A fost arestată în 2014 în dosarul „Bica-Tender”, fiind acuzată că a favorizat interesele omului de afaceri Ovidiu Tender prin tergiversarea unor anchete economice.
În 2019, Înalta Curte de Casație și Justiție a condamnat-o definitiv la 4 ani de închisoare cu executare pentru favorizarea făptuitorului.
Imediat după pronunțarea sentinței, Alina Bica a fugit din țară și s-a refugiat în Italia, unde a fost localizată în 2020, însă autoritățile italiene au refuzat extrădarea.
Bica a fost cunoscută și pentru relația sa apropiată cu Elena Udrea, fost ministru al Turismului în perioada Traian Băsescu, și pentru implicarea sa în diverse scandaluri politice și judiciare.
Decizia Curții de Apel București ridică întrebări serioase despre credibilitatea sistemului de justiție românesc și despre eficiența mecanismelor europene de cooperare penală.
România a transmis zeci de mandate europene de arestare pentru persoane condamnate definitiv, însă doar o parte dintre acestea au fost executate.
În cazul Alinei Bica, statul român a fost pus în situația paradoxală de a recunoaște executarea unei pedepse care nu a fost niciodată executată în realitate.
Potrivit mai multor magistrați consultați de G4Media.ro, decizia CJUE se va aplica doar pentru viitor, însă nu va afecta cazurile deja soluționate, cum este cel al Alinei Bica.
„România nu are pârghii legale pentru a contesta executarea cu suspendare dispusă în Italia. În momentul în care o instanță străină recunoaște pedeapsa și consideră că este executată, statul român trebuie să se conformeze”, a explicat un magistrat sub protecția anonimatului.
Decizia a stârnit indignare în rândul opiniei publice și al societății civile. Fostul ministru al Justiției, Stelian Ion, a declarat că este vorba despre „un eșec al statului român în aplicarea efectivă a legilor și pedepselor”.
„Este inadmisibil ca persoane condamnate definitiv pentru corupție să scape doar pentru că alte state au regimuri mai permisive. Asta încurajează fuga și neîncrederea în justiție”, a spus acesta.
Pe rețelele de socializare, reacțiile au fost dure. „Un nou capitol al impunității în România. Cei care au furat sau au abuzat de funcții scapă, iar cetățenii cinstiți plătesc nota de plată”, a scris un comentator.
Cazul Alina Bica confirmă o tendință îngrijorătoare: România trimite mandate europene de arestare, dar nu reușește să-i readucă pe condamnați în țară.
Deciziile favorabile fugilor români pronunțate de instanțele din Italia și Grecia demonstrează slăbiciunea mecanismului de cooperare europeană în materie penală și golul legislativ dintre statele membre.
În timp ce România continuă să se confrunte cu percepția unei justiții selective și lente, condamnați celebri scapă nestingheriți, invocând decizii străine și „executări cu suspendare” la mii de kilometri distanță.
Pentru opinia publică, imaginea este clară: un nou fugar scapă, iar statul român rămâne, încă o dată, spectator la propria neputință.
sursa foto: Inquam Photo/ Octav Ganea
