Fostul președinte al Directoratului Hidroelectrica, Károly Borbély, se află în centrul unor dezvăluiri care ridică semne serioase de întrebare cu privire la modul în care au fost utilizați banii celei mai valoroase companii de stat din România.
Numit în funcție cu susținere politică din partea UDMR și PSD, Borbély este acuzat că ar fi direcționat fonduri consistente ale Hidroelectrica către entități private și organizații sportive cu care avea legături personale sau indirecte, pregătindu-și totodată o „aterizare lină” în mediul privat.
Investigațiile din spațiul public indică un tipar clasic de conflict de interese, dublat de suspiciuni de pantouflage – fenomenul prin care un fost decident public ajunge rapid într-o companie privată care a beneficiat de deciziile sau finanțările sale.
În septembrie 2025, Károly Borbély a demisionat din fruntea Hidroelectrica, după ce a devenit „omul-problemă” al României în relația cu Comisia Europeana. Numirea sa fusese considerată netransparentă și incompatibilă cu principiile de guvernanță corporativă, ceea ce a dus la suspendarea unor fonduri din PNRR.
Potrivit informațiilor oficiale, România risca să piardă 300 de milioane de euro dintr-un total de peste 1,1 miliarde de euro suspendate, tocmai din cauza problemelor de integritate și procedură legate de conducerea Hidroelectrica.
În perioada mandatului său, Borbély a aprobat mai multe sponsorizări consistente către federații sportive și fundații private, multe dintre ele având legături directe sau indirecte cu mediul său personal.
Ministrul Energiei a confirmat că Hidroelectrica a virat în anii 2024 și 2025 către Federatia Romana de Tenis suma totală de 720.000 de lei, echivalentul a aproape 150.000 de euro.
Contextul ridică semne de întrebare: fiica lui Károly Borbély practică tenisul de câmp la un club privat condus de vicepreședintele Federației Române de Tenis. Costurile ridicate ale pregătirii sportive – abonamente, antrenamente individuale și participări la competiții – sunt bine cunoscute în acest sport exclusivist.
Surse din domeniu vorbesc despre un posibil „serviciu contra serviciu”, în care sponsorizarea companiei de stat ar fi facilitat accesul și sprijinul pentru cariera sportivă a copilului fostului șef de la Hidroelectrica.
Un alt capitol sensibil îl reprezintă relația Hidroelectrica cu Federatia Romana de Hochei pe Gheata și cu Fundatia Tiriac.
În 2024, Hidroelectrica a virat 450.452 lei (aproximativ 93.000 de euro) către Federația Română de Hochei pe Gheață. În mai 2025, Fundația Țiriac a organizat Liga de Hochei pentru Copii, eveniment susținut oficial de Hidroelectrica, în timp ce Károly Borbély apărea public la festivitățile de premiere alături de Ion Tiriac.
În același an, compania de stat a mai virat 110.000 de lei către Fundația Țiriac, sub forma unei sponsorizări.
În iulie 2023, când Borbély era membru în Consiliul de Supraveghere al Hidroelectrica, Tiriac Grup a cumpărat, direct și indirect, peste 5% din acțiunile Hidroelectrica, în cadrul ofertei publice de vânzare.
La acea vreme, Ion Țiriac jr. declara că Hidroelectrica este „perla României” și una dintre cele mai atractive investiții din Europa. Achiziția a consolidat poziția Grupului Țiriac ca acționar important într-o companie strategică de stat.
La doar câteva luni după demisia sa de la Hidroelectrica, în noiembrie 2025, Károly Borbély a fost numit membru în Consiliul de Supraveghere al Țiriac Grup, fapt care a alimentat suspiciunile privind existența unui traseu prestabilit.
Cazul Borbély este un exemplu aproape de manual pentru fenomenul cunoscut drept pantouflage sau „revolving door”. Acesta descrie situația în care un fost oficial public sau manager al unei companii de stat ajunge rapid într-o poziție de conducere într-o companie privată care a beneficiat de deciziile sale anterioare.
În limbaj juridic și administrativ, pantouflage-ul este considerat un risc major pentru integritatea instituțională, deoarece:
-
poate implica folosirea informațiilor privilegiate;
-
generează conflicte de interese;
-
subminează încrederea publică în gestionarea banului public.
În multe state europene, astfel de treceri sunt strict reglementate prin perioade de „răcire” (cooling-off), tocmai pentru a preveni situații similare.
Cazul Károly Borbély nu este doar despre un fost șef de companie de stat și câteva sponsorizări controversate. El scoate la lumină o problemă sistemică: lipsa unor mecanisme eficiente de control asupra modului în care sunt cheltuiți banii companiilor de stat și asupra traseului profesional al celor care le conduc.
Hidroelectrica, companie strategică și extrem de profitabilă, a fost folosită, potrivit acestor dezvăluiri, ca instrument de influență și negociere în relații personale și de grup. Iar consecințele nu sunt doar de imagine, ci și financiare, cu riscuri directe asupra fondurilor europene și a credibilității României în fața partenerilor externi.
În lipsa unor anchete clare și a unor reguli ferme privind conflictul de interese și pantouflage-ul, astfel de situații riscă să devină normă, nu excepție, în administrația și economia de stat din România.
