Eugen Rădulescu, consilier al guvernatorului Băncii Naționale a României, avertizează că România nu a depășit riscul retrogradării de către agențiile de rating, ci doar a primit un răgaz limitat. Potrivit acestuia, decizia inițială a Fitch ar fi fost de retrogradare a ratingului suveran, însă informațiile suplimentare transmise de Guvern și BNR au determinat agenția să mențină temporar calificativul României la „BBB minus”, cu perspectivă negativă. Rădulescu avertizează că pericolul este acum mai mare, în condițiile în care România a mizat în principal pe creșteri de taxe pentru reducerea deficitului, fără o restructurare reală a sectorului public.
România se află într-un moment critic din punct de vedere economic, bugetar și instituțional, iar avertismentul transmis de Eugen Rădulescu, consilier al guvernatorului BNR, vine să confirme dimensiunea riscurilor acumulate în ultimii ani. Potrivit acestuia, menținerea ratingului României de către Fitch nu trebuie interpretată ca o victorie, ci ca o amânare temporară a unei decizii care ar fi putut avea efecte majore asupra costurilor de finanțare ale statului, asupra investițiilor și asupra credibilității economice a țării.
Eugen Rădulescu a explicat, într-o intervenție la Digi24, că formularea folosită de Fitch în comunicatul oficial, potrivit căreia ratingul a fost menținut după un apel făcut de România, iar acțiunea finală a fost diferită de decizia inițială, ar indica faptul că agenția luase inițial în calcul retrogradarea României. În urma informațiilor suplimentare prezentate de Guvern și Banca Națională, decizia ar fi fost schimbată, iar România ar fi primit câteva luni suplimentare pentru a demonstra că poate corecta dezechilibrele.
Mesajul consilierului BNR este însă ferm: pericolul nu a trecut. Dimpotrivă, riscul este mai mare decât înainte, pentru că România nu a făcut suficient în zona de reformă structurală. Reducerea deficitului bugetar s-a bazat, în mare parte, pe majorări de taxe și impozite, nu pe o restructurare profundă a cheltuielilor publice, a instituțiilor ineficiente și a mecanismelor prin care resursele statului sunt risipite sau capturate de grupuri de interese.
Fitch a menținut ratingul, dar perspectiva rămâne negativă
Agenția Fitch a menținut ratingul suveran al României la nivelul „BBB minus”, ultimul nivel recomandat investițiilor, însă perspectiva negativă arată că riscul unei retrogradări rămâne ridicat. Pentru piețele financiare, această perspectivă negativă este un semnal de avertizare. Ea indică faptul că agenția urmărește evoluția indicatorilor bugetari, a reformelor și a stabilității politice, iar o deteriorare suplimentară poate duce la scăderea ratingului.
O retrogradare sub nivelul investment grade ar avea efecte serioase. Statul s-ar putea împrumuta mai scump, investitorii ar deveni mai prudenți, iar presiunea asupra bugetului ar crește. Într-o țară cu deficit bugetar ridicat, datorie publică în creștere și nevoi mari de finanțare, costul dobânzilor devine o problemă centrală.
Din acest motiv, menținerea ratingului nu poate fi tratată ca o confirmare că România merge în direcția bună. Mai degrabă, este un ultim avertisment: reformele trebuie accelerate, cheltuielile trebuie controlate, iar deficitul trebuie redus într-un mod sustenabil, nu doar prin măsuri fiscale de moment.
„Ne-au mai păsuit câteva luni”
Eugen Rădulescu a interpretat mesajul Fitch ca pe o amânare temporară a unei decizii dure. Potrivit acestuia, agenția ar fi avut inițial intenția de a retrograda România, dar a revenit asupra hotărârii după discuțiile cu autoritățile române.
„Decizia inițială fusese de downgradare a României, dar, ca urmare a informațiilor suplimentare pe care le-au prezentat Guvernul și BNR, au revenit asupra deciziei și ne-au mai păsuit pentru câteva luni”, a explicat consilierul guvernatorului BNR.
Această formulare este extrem de importantă. Ea arată că România nu a convins definitiv agenția de rating, ci doar a obținut o perioadă scurtă în care trebuie să livreze rezultate. În lipsa unor măsuri credibile, riscul retrogradării poate reveni rapid.
Pentru Guvern, acest răgaz ar trebui folosit pentru reforme reale: reorganizarea administrației, reducerea cheltuielilor nejustificate, eliminarea privilegiilor, controlul companiilor de stat, eficientizarea investițiilor și combaterea mecanismelor de capturare a banului public.
Reducerea deficitului prin taxe nu este suficientă
Una dintre criticile majore formulate de Eugen Rădulescu vizează modul în care România a încercat să reducă deficitul public. Potrivit acestuia, măsurile adoptate în ultimul an au mers aproape exclusiv în direcția creșterii veniturilor la buget prin majorări de taxe și impozite.
Această abordare poate aduce bani pe termen scurt, dar nu rezolvă problemele de fond. Dacă statul continuă să cheltuiască ineficient, să întrețină instituții supradimensionate, să finanțeze privilegii și să tolereze pierderi în companii publice, deficitul va reveni. În plus, creșterea taxelor poate afecta mediul privat, consumul, investițiile și competitivitatea economică.
România are nevoie de o ajustare structurală, nu doar fiscală. Cu alte cuvinte, problema nu este doar câți bani colectează statul, ci și cum îi cheltuie. Dacă banii colectați suplimentar sunt absorbiți de rente, privilegii, contracte ineficiente și pierderi publice, atunci creșterea taxelor nu face decât să mute povara asupra contribuabililor corecți.
„Extracție de rente din sectorul public”
Una dintre cele mai dure expresii folosite de Eugen Rădulescu este „extracție de rente din sectorul public”. Prin această formulare, consilierul BNR descrie un sistem în care resursele statului sunt capturate de persoane, grupuri sau structuri care obțin beneficii disproporționate fără o contribuție reală la interesul public.
Rădulescu susține că această extracție de rente se manifestă pe o scară extrem de mare, de la forme directe de jaf și corupție până la mecanisme instituționalizate de risipă. El a invocat și faptul că în aproximativ 10.000 de dosare s-a ajuns la încetarea urmăririi penale din cauza prescripției, iar cei vizați au rămas cu beneficiile obținute.
Această observație nu are doar o dimensiune juridică, ci și una economică. Prescripția în dosare de corupție sau fraudă nu înseamnă doar lipsa unei pedepse. În multe cazuri, înseamnă și imposibilitatea recuperării prejudiciilor, consolidarea sentimentului de impunitate și slăbirea încrederii publice în instituții.
Când persoane suspectate că au prejudiciat statul scapă prin prescripție, mesajul transmis societății este devastator: timpul poate deveni o armă mai puternică decât legea. Iar când banii publici nu sunt recuperați, pierderea este suportată de contribuabili.
„Sat fără câini”: efectele impunității asupra statului
Eugen Rădulescu a folosit o imagine dură pentru a descrie efectele sistemice ale lipsei de sancțiune: „Atunci când știi că ești într-un sat fără câini, nu umbli cu bățul la tine”.
Această metaforă indică o problemă profundă: atunci când oamenii știu că riscul de pedeapsă este redus, tentația de a abuza de funcții, contracte, privilegii sau resurse publice crește. Impunitatea nu produce doar cazuri individuale de corupție. Ea creează o cultură administrativă în care încălcarea regulilor devine un calcul de risc.
Pentru economia României, această cultură are costuri enorme. Ea afectează colectarea, investițiile, calitatea serviciilor publice, absorbția fondurilor europene și încrederea investitorilor. Ratingul de țară nu este influențat doar de cifre contabile, ci și de credibilitatea instituțiilor, calitatea guvernanței și capacitatea statului de a corecta dezechilibrele.
Criza energetică și erorile de administrare
Eugen Rădulescu a vorbit și despre situația dificilă din energie, arătând că actuala criză are și cauze excepționale, precum seceta și scăderea nivelului Dunării, dar și cauze administrative. În opinia sa, România ar fi trebuit să investească mai mult în capacități de stocare a energiei electrice și să încurajeze prosumatorii, nu să îi descurajeze.
Problema energiei este strategică. România are resurse, are capacități de producție, are potențial regenerabil, dar are nevoie de investiții coerente în rețele, stocare, flexibilitate și reguli predictibile. Fără stocare, energia regenerabilă nu poate fi valorificată eficient. Fără rețele modernizate, prosumatorii devin o provocare tehnică în loc să fie o resursă. Fără politici stabile, investitorii amână deciziile.
Consilierul BNR a criticat și decizia politică de înghețare a prețurilor la energie. Potrivit acestuia, subvenționarea generalizată a consumului, fără diferențiere și fără stimulente pentru eficiență, poate duce la dezechilibre grave. Dacă prețul este blocat artificial, consumatorii nu mai au un semnal economic real privind costul energiei, iar statul ajunge să suporte facturi tot mai mari.
Înghețarea prețurilor și subvențiile generalizate
Politicile de plafonare și compensare a prețurilor la energie au fost adoptate pentru a proteja populația și companiile într-o perioadă de creștere abruptă a prețurilor. Totuși, aplicate pe termen lung, ele pot deveni extrem de costisitoare și pot distorsiona piața.
Rădulescu susține că înghețarea prețului și acordarea de subvenții tuturor consumatorilor, indiferent de nivelul veniturilor sau de consum, încurajează risipa și reduce presiunea pentru eficiență energetică. În plus, costurile sunt transferate către buget, adică tot către contribuabili.
O politică sustenabilă ar trebui să protejeze consumatorii vulnerabili, dar să păstreze semnale de preț pentru restul economiei. De asemenea, banii publici ar trebui direcționați către investiții în eficiență energetică, stocare, rețele și producție, nu doar către acoperirea unor facturi curente.
„Guvernul Bolojan a fost trântit când a deschis cămara energiei”
Eugen Rădulescu a sugerat că prăbușirea guvernului condus de Ilie Bolojan ar fi venit exact în momentul în care acesta a început să atingă zona sensibilă a energiei electrice. Afirmația indică existența unor interese majore în sectorul energetic, un domeniu în care se intersectează companii de stat, reglementări, subvenții, contracte, investiții și decizii politice.
Energia este una dintre cele mai importante „cămări” ale statului. Acolo se află bani mulți, companii strategice, influență politică și contracte cu miză mare. Orice reformă reală în acest sector poate produce rezistență puternică.
Tocmai de aceea, restructurarea sistemului energetic nu poate fi făcută doar prin declarații. Este nevoie de transparență, audituri, investiții, reguli clare pentru prosumatori, eliminarea pierderilor, profesionalizarea managementului și reducerea influenței politice în companiile de stat.
România are nevoie de reforme, nu doar de promisiuni
Mesajul transmis de consilierul guvernatorului BNR este, în esență, unul de avertisment: România nu mai are timp pentru reforme amânate. Agențiile de rating, piețele financiare și partenerii europeni urmăresc nu doar declarațiile oficiale, ci și rezultatele concrete.
Reducerea deficitului prin creșteri de taxe poate câștiga timp, dar nu rezolvă boala. Boala este administrarea slabă, risipa, lipsa de responsabilitate, rentele din sectorul public, companiile de stat ineficiente, blocajele din justiție și întârzierea investițiilor strategice.
Dacă România nu corectează aceste probleme, riscul retrogradării va rămâne. Iar o retrogradare ar face reformele și mai dureroase, pentru că statul s-ar împrumuta mai scump, presiunea pe buget ar crește, iar spațiul pentru investiții s-ar reduce
Eugen Radulescu, BNR/ Sursa foto: Inquam Photos/ George Călin
