Consiliul Superior al Magistraturii a publicat informații privind veniturile judecătorilor din România, în încercarea de a clarifica diferențele salariale din sistemul judiciar și de a oferi repere comparative la nivel european. Datele prezentate arată că indemnizațiile nete ale magistraților variază între aproximativ 7.000 de lei, pentru un judecător stagiar, și peste 20.000 de lei, pentru un judecător cu grad de curte de apel. Din comunicatul instituției lipsesc însă salariile judecătorilor de la Înalta Curte de Casație și Justiție, cea mai înaltă instanță a țării. Potrivit unei analize publicate de G4Media pe baza Tabloului de bord al justiției în Uniunea Europeană pentru anul 2026, România se situează pe locul al treilea între statele membre în ceea ce privește raportul dintre remunerația judecătorilor de la instanța supremă și salariul mediu național, fiind depășită doar de Danemarca și Italia.
Salariile magistraților au revenit în centrul dezbaterii publice după ce Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) a prezentat, la 28 octombrie 2026, o situație actualizată a indemnizațiilor judecătorilor, în contextul controverselor privind drepturile salariale restante și al recentei decizii a Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Pușcașu și alții împotriva României. Comunicatul instituției cuprinde grilele salariale aplicabile judecătorilor stagiari și celor cu grade profesionale de judecătorie, tribunal și curte de apel, dar nu oferă informații similare despre veniturile judecătorilor de la Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ). Absența acestei categorii este relevantă în condițiile în care raportul european invocat chiar de CSM permite compararea veniturilor judecătorilor atât la începutul carierei, cât și la nivelul celei mai înalte instanțe.
Potrivit datelor oficiale prezentate de Consiliul Superior al Magistraturii, indemnizațiile lunare nete ale judecătorilor stagiari se situează între 6.990 și 8.285 de lei. Pentru judecătorii cu grad profesional de judecătorie, veniturile variază între 10.486 și 16.157 de lei, în timp ce judecătorii cu grad de tribunal încasează între 14.390 și 17.948 de lei. La nivelul curților de apel, indemnizațiile nete ajung la valori cuprinse între 16.309 și 20.346 de lei, în funcție de vechime și gradație. Valorile publicate sunt aferente lunii octombrie 2026 și includ sporurile salariale, potrivit precizărilor instituției. CSM a raportat aceste sume și la câștigul salarial mediu din România, care, conform Institutului Național de Statistică, era în august 2026 de 5.688 de lei net și 9.497 de lei brut.
Pe baza acestor informații, Consiliul a subliniat că remunerația brută a unui judecător definitiv cu grad de judecătorie, aflat la nivelul minim al grilei, reprezintă de 1,89 ori salariul mediu brut național, în timp ce media aritmetică a valorilor pentru cele 27 de state membre ale Uniunii Europene este de aproximativ 2,13. Astfel, pentru această categorie profesională și acest nivel de salarizare, România se situează sub media europeană prezentată de instituție. Comparația este relevantă, dar nu oferă o imagine completă asupra diferențelor de remunerare din întregul sistem judiciar. Datele europene permit și analizarea situației judecătorilor aflați la nivelul cel mai înalt al carierei, unde poziția României este semnificativ diferită.
România, printre statele europene cu cele mai ridicate salarii relative pentru judecătorii de la instanța supremă
Tabloul de bord al justiției în Uniunea Europeană pentru anul 2026, publicat de Comisia Europeană, include un indicator care compară salariile anuale brute ale judecătorilor și procurorilor cu salariul mediu brut din fiecare stat. Datele utilizate pentru această comparație sunt aferente anului 2024 și provin din evaluările Comisiei Europene pentru Eficiența Justiției (CEPEJ). Potrivit analizei realizate de jurnalistul Liviu Avram și publicate de G4Media, judecătorii de la Înalta Curte de Casație și Justiție beneficiază de o remunerație medie de aproape șase ori mai mare decât salariul mediu național.
Acest raport situează România pe locul al treilea în Uniunea Europeană, după Danemarca, unde indicatorul depășește șapte salarii medii, și Italia, unde remunerația judecătorilor de la instanța supremă depășește de șase ori salariul mediu național. România se situează astfel înaintea unor economii europene importante, precum Germania și Franța, atunci când comparația este realizată în raport cu veniturile medii ale populației din fiecare stat. Este important de precizat că acest indicator nu reflectă salariile exprimate în euro și nici nivelul absolut al remunerațiilor. Un judecător dintr-un stat cu economie mai dezvoltată poate avea un salariu nominal mai mare decât unul din România, dar un raport mai mic față de câștigul salarial mediu din țara respectivă.
Indicatorul evidențiază, în schimb, poziția relativă a remunerației magistraților în raport cu nivelul general al veniturilor naționale. Totodată, valorile europene se referă la anul 2024 și nu pot fi comparate direct, fără ajustări metodologice, cu grilele salariale nete publicate de CSM pentru octombrie 2026. Cu toate acestea, diferența dintre poziția României la începutul carierei și cea de la nivelul instanței supreme ridică întrebări legitime despre structura salarizării în magistratură și despre modul în care sunt prezentate public aceste informații.
De ce lipsesc veniturile judecătorilor ÎCCJ din comunicatul CSM?
Consiliul Superior al Magistraturii a justificat publicarea datelor salariale prin necesitatea clarificării informațiilor apărute în spațiul public după decizia Curții Europene a Drepturilor Omului din 22 octombrie 2026. În cauza Pușcașu și alții împotriva României, instanța europeană a respins cererile formulate de cinci judecători și foști judecători, care reclamau neexecutarea integrală a unor hotărâri referitoare la drepturi salariale restante. În acest context, CSM a prezentat situația actuală a indemnizațiilor și a utilizat datele europene pentru a argumenta că salariile judecătorilor aflați la începutul carierei sunt sub media europeană atunci când sunt raportate la câștigul salarial mediu național.
Comunicatul nu include însă o prezentare echivalentă pentru judecătorii de la Înalta Curte. Această omisiune a fost semnalată de G4Media, care a evidențiat diferența dintre indicatorii utilizați în comunicarea instituțională și imaginea rezultată din examinarea întregului set de date europene. Faptul că informațiile privind instanța supremă nu apar în document nu demonstrează, în sine, că au fost excluse intenționat pentru a influența percepția publică. O asemenea concluzie ar necesita explicații suplimentare din partea instituției. Totuși, pentru o dezbatere informată, ar fi utilă publicarea tuturor nivelurilor de salarizare, inclusiv a indemnizațiilor judecătorilor ÎCCJ, cu precizarea sporurilor, indemnizațiilor suplimentare și a metodologiei utilizate. O prezentare completă ar permite evaluarea diferențelor salariale dintre treptele sistemului judiciar și realizarea unor comparații relevante cu celelalte state europene.
Independența justiției și transparența remunerării magistraților
Salarizarea magistraților reprezintă un subiect sensibil, deoarece remunerația adecvată este considerată una dintre garanțiile independenței justiției. Instituțiile europene au subliniat în mod repetat că veniturile judecătorilor trebuie să fie stabilite prin reguli obiective, previzibile și transparente, corespunzătoare importanței responsabilităților exercitate. În același timp, existența unor garanții financiare pentru magistrați nu exclude necesitatea transparenței și a unei dezbateri privind sustenabilitatea cheltuielilor publice.
România se confruntă cu presiuni bugetare importante, iar sistemul judiciar se află în centrul mai multor discuții referitoare la drepturile salariale restante, modalitatea de calcul a indemnizațiilor și obligațiile financiare ale statului. În aceste condiții, prezentarea completă a datelor devine esențială atât pentru încrederea cetățenilor, cât și pentru credibilitatea instituțiilor judiciare. O comparație europeană echilibrată ar trebui să țină cont de diferențele dintre nivelurile de jurisdicție, de vechimea profesională, de sporuri, de fiscalitate și de puterea de cumpărare, nu doar de raportarea selectivă la anumite categorii de venituri.
La fel de importantă este distincția dintre salariile nete și brute, dintre veniturile individuale și mediile statistice, precum și dintre remunerația efectivă și beneficiile suplimentare. Tabloul de bord european nu include în indicatorul analizat toate avantajele de care pot beneficia judecătorii, precum anumite drepturi locative sau pensii speciale, motiv pentru care datele nu reprezintă o comparație completă a tuturor beneficiilor profesionale.
