Dumitru Dragomir, fostul președinte al Ligii Profesioniste de Fotbal, a fost achitat definitiv în dosarul RCS-RDS, în care procurorii Direcției Naționale Anticorupție îl acuzaseră că ar fi primit peste trei milioane de euro în legătură cu drepturile de televizare ale meciurilor din Liga 1. Înalta Curte de Casație și Justiție a respins miercuri, 11 noiembrie 2026, apelul formulat de DNA împotriva hotărârii de achitare pronunțate de Curtea de Apel București în noiembrie 2025. Decizia pune capăt unui proces care s-a întins pe parcursul a nouă ani și care a cunoscut răsturnări importante de situație, inclusiv o condamnare inițială la patru ani de închisoare cu executare, anulată ulterior din motive procedurale. Verdictul definitiv menține concluzia instanței de fond, care a stabilit că faptele imputate inculpaților nu există în sensul acuzațiilor formulate de procurori.
Unul dintre cele mai cunoscute dosare penale care au vizat conducerea fotbalului românesc și contractele de televizare ale Ligii 1 s-a încheiat definitiv, după aproape un deceniu de proceduri judiciare. Dumitru Dragomir, fostul președinte al Ligii Profesioniste de Fotbal (LPF), a fost achitat de Înalta Curte de Casație și Justiție, care a menținut soluția pronunțată anterior de Curtea de Apel București și a respins apelul procurorilor anticorupție. Hotărârea din 11 noiembrie 2026 închide un dosar în care fostul conducător al LPF fusese acuzat de luare de mită și complicitate la spălarea banilor, în legătură cu relațiile comerciale dintre compania RCS-RDS și o societate asociată familiei sale. Cazul a atras atenția încă din 2017, când Direcția Națională Anticorupție a anunțat trimiterea în judecată a mai multor persoane și societăți comerciale, susținând că o sumă de 3,1 milioane de euro ar fi reprezentat, în realitate, o mită disimulată printr-un contract comercial.
După mai multe etape procesuale, judecătorii au ajuns însă la concluzia că acuzațiile formulate în rechizitoriu nu au fost demonstrate în condițiile cerute de lege, iar soluția de achitare a rămas definitivă. Potrivit minutei pronunțate de Înalta Curte, apelul declarat de DNA împotriva sentinței penale nr. 159 din 25 noiembrie 2025, emisă de Curtea de Apel București în dosarul nr. 7133/2/2021, a fost respins ca nefondat. Instanța a stabilit, de asemenea, că cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Prin această hotărâre au fost menținute achitările pronunțate în cauză, inclusiv pentru persoanele și societățile comerciale trimise inițial în judecată în legătură cu presupusul mecanism de corupție. Pentru a înțelege importanța deciziei, trebuie privit întregul parcurs al dosarului, început în urmă cu aproape zece ani și marcat de hotărâri judiciare diferite, dispute privind competența instanțelor și excluderea unor probe administrate în timpul urmăririi penale.
Cum a început dosarul RCS-RDS și de unde a apărut acuzația de mită
În anul 2008, Liga Profesionistă de Fotbal a organizat procedura de atribuire a drepturilor de televizare pentru meciurile din prima ligă, aferente sezoanelor competiționale 2008–2009, 2009–2010 și 2010–2011. Contractul a fost câștigat de un consorțiu din care făcea parte RCS-RDS, pentru o valoare totală de aproximativ 101,15 milioane de euro, TVA inclusă. La acea vreme, Dumitru Dragomir conducea Liga Profesionistă de Fotbal și avea un rol important în administrarea competiției și în relațiile instituționale ale organizației. Ulterior, în contextul crizei economice din 2009, companiile implicate în contractul de televizare au solicitat condiții comerciale mai avantajoase. Potrivit acuzațiilor formulate de DNA în anul 2017, Dumitru Dragomir ar fi folosit această împrejurare pentru a solicita reprezentanților RCS-RDS intrarea într-un parteneriat comercial cu o societate asociată familiei sale.
Procurorii au susținut că, în perioada aprilie 2009 – mai 2011, fostul președinte al LPF ar fi pretins 3,5 milioane de euro și ar fi primit efectiv 3,1 milioane de euro, prin intermediul societății Bodu SRL. Banii au fost transferați în baza unui contract de asociere în participațiune încheiat la 15 august 2009 între RCS-RDS și Bodu SRL, societate implicată în dezvoltarea și exploatarea afacerii Crystal Palace Ballrooms. Anchetatorii au considerat că asocierea comercială ar fi fost folosită pentru a ascunde adevărata natură a plăților. În interpretarea DNA, sumele nu reprezentau investiții obișnuite într-o afacere, ci un avantaj financiar acordat în schimbul sprijinului pe care Dumitru Dragomir l-ar fi oferit companiei în relația cu Liga Profesionistă de Fotbal.
În perioada august 2009 – mai 2011, RCS-RDS a transferat către Bodu SRL suma de aproximativ 13 milioane de lei, echivalentul a 3,1 milioane de euro, prin 27 de plăți. Procurorii au mai susținut că, în anii 2015 și 2016, între societățile implicate au fost încheiate alte acte juridice care ar fi avut scopul de a ascunde originea presupus ilegală a sumelor transferate. Aceste operațiuni au fost încadrate de acuzare în sfera infracțiunilor de spălare a banilor. În cele din urmă, relația comercială a evoluat către preluarea afacerii de către RCS-RDS, aspect care avea să devină important în analiza ulterioară a instanțelor.
De la condamnarea la patru ani de închisoare la anularea întregii judecăți
Dosarul a ajuns în instanță în august 2017, după finalizarea urmăririi penale desfășurate de procurorii anticorupție. În ianuarie 2019, Tribunalul București a pronunțat o primă hotărâre prin care Dumitru Dragomir a fost condamnat la patru ani de închisoare cu executare pentru luare de mită și complicitate la spălarea banilor. Condamnări similare au fost pronunțate și pentru alte persoane implicate în dosar, iar instanța a stabilit și obligații financiare pentru unele dintre societățile comerciale judecate. Această hotărâre nu a devenit însă definitivă.
În noiembrie 2021, Curtea de Apel București a anulat sentința Tribunalului București și a dispus rejudecarea cauzei de la început, inclusiv reluarea procedurii de cameră preliminară. Motivul a fost legat de competența materială și personală a instanței care judecase inițial dosarul. Unul dintre inculpați, Bogdan Dumitru Dragomir, fiul fostului președinte LPF, avea calitatea profesională de avocat, deși exercitarea profesiei era suspendată de mai mulți ani. Instanța de apel a apreciat că această împrejurare atrăgea competența unei alte categorii de instanțe, ceea ce a făcut necesară anularea hotărârii pronunțate anterior.
Prin urmare, condamnarea la patru ani de închisoare nu a mai produs efectele unei soluții judiciare valabile, iar dosarul a fost reluat. Procedurile au continuat în 2022 și 2023, inclusiv prin verificarea legalității rechizitoriului și a probelor administrate de procurori. În octombrie 2023, Înalta Curte de Casație și Justiție a confirmat posibilitatea continuării judecății, dar a dispus și excluderea unor mijloace de probă, printre care un raport de constatare tehnico-științifică. Aceste evoluții procedurale au avut importanță pentru dosar, deoarece instanța urma să analizeze acuzațiile exclusiv pe baza probelor care puteau fi utilizate legal.
De ce a decis Curtea de Apel București achitarea lui Dumitru Dragomir
La 25 noiembrie 2025, după rejudecarea cauzei, Curtea de Apel București a pronunțat o hotărâre radical diferită de cea din 2019: achitarea inculpaților. Instanța a aplicat dispozițiile art. 16 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală, temei juridic potrivit căruia acțiunea penală nu poate fi exercitată atunci când fapta nu există. Această formulare are o semnificație juridică importantă și nu trebuie confundată cu o soluție de încetare a procesului pentru intervenirea prescripției. În cazul prescripției, răspunderea penală nu mai poate fi angajată după trecerea termenelor prevăzute de lege. În schimb, achitarea pe temeiul inexistenței faptei presupune o concluzie asupra acuzației analizate de instanță.
Potrivit motivării hotărârii, prezentată în presa națională, judecătorii au considerat că interpretarea procurorilor se sprijinea pe presupuneri și deducții care nu erau susținute suficient de probe. Unul dintre elementele analizate a fost rolul efectiv al lui Dumitru Dragomir în negocierea și executarea contractelor privind drepturile de televizare. Instanța a apreciat că nu fusese demonstrată existența atribuțiilor concrete pe care procurorii le invocaseră pentru a susține acuzația de luare de mită. De asemenea, judecătorii au examinat destinația celor 3,1 milioane de euro transferate de RCS-RDS către Bodu SRL.
Conform motivării, banii au fost utilizați pentru investiții în imobilul și activitatea aferente afacerii Crystal Palace Ballrooms, iar RCS-RDS a obținut venituri în urma exploatării comerciale. Ulterior, compania a preluat afacerea și activele asociate, operațiune în urma căreia valoarea investiției s-a întors în patrimoniul său. În aceste condiții, instanța nu a considerat demonstrată ipoteza potrivit căreia transferurile financiare ar fi reprezentat, în realitate, o mită destinată fostului președinte al Ligii Profesioniste de Fotbal. Hotărârea din 2025 a fost atacată de DNA, care a solicitat reanalizarea soluției. După aproape un an, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins apelul, ceea ce a făcut ca achitarea să devină definitivă.
Ce înseamnă decizia definitivă a Înaltei Curți
Hotărârea pronunțată pe 11 noiembrie 2026 marchează încheierea procesului penal început în 2017. Instanța supremă a respins ca nefondat apelul Direcției Naționale Anticorupție, menținând astfel soluția pronunțată de Curtea de Apel București. Decizia privește nu doar situația lui Dumitru Dragomir, ci și pe cea a celorlalte persoane și societăți comerciale judecate în același dosar. Printre persoanele vizate s-au aflat Ioan Bendei, fost administrator al RCS-RDS, Bogdan Dumitru Dragomir, Florin Bogdan Bădiță, Alexandru Oprea, Mihai Dinei și Serghei Bulgac, alături de societățile comerciale implicate în relațiile contractuale investigate. Prin respingerea apelului, instanța supremă a menținut achitările, iar cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Sursa foto: Turnul Sfatului
