Dispariția unei sume de aproape 700.000 de euro dintr-un spațiu de depozitare al Biroului Vamal Otopeni a declanșat o anchetă penală și verificări interne, după ce autoritățile au constatat că banii reținuți în ianuarie 2026 fuseseră înlocuiți cu coli de hârtie. Cazul ridică întrebări privind modul în care sunt păstrate și supravegheate bunurile aflate în custodia statului, în condițiile în care încăperea în care era depozitat numerarul nu beneficia de supraveghere video.
O investigație publicată de DeFapt.ro la 9 noiembrie aduce în atenție și o serie de sesizări formulate de angajați ai instituției, care acuză presupuse deficiențe în gestionarea banilor și semnalează comportamentul directoarei adjuncte Simona Nicula. Aceasta respinge posibilitatea de a oferi explicații telefonice și a îndrumat jurnaliștii către structura de comunicare a instituției. Până în prezent, informațiile făcute publice nu stabilesc cine a sustras numerarul și nici existența unei răspunderi penale individuale.
Unul dintre cele mai neobișnuite cazuri de dispariție a unor bunuri aflate în custodia unei instituții publice a fost descoperit la Biroul Vamal de Frontieră Aeroport Otopeni Călători, unde aproape 700.000 de euro, reținuți în urma unui control vamal, nu au mai fost găsiți în spațiul în care fuseseră depozitați. În locul numerarului, angajații au descoperit coli de hârtie și o singură bancnotă, situație confirmată oficial de Autoritatea Vamală Română. Cazul a fost făcut public la sfârșitul lunii octombrie, după ce instituția a sesizat Poliția și a dispus efectuarea unui control intern. Ulterior, o investigație publicată de DeFapt.ro, semnată de jurnalistul Petru Zoltan, a prezentat informații suplimentare din sesizări ale unor lucrători vamali, care susțin că problemele legate de securizarea banilor ar fi fost semnalate cu mai multe săptămâni înainte de declanșarea oficială a cercetărilor.
Potrivit comunicatului transmis de Autoritatea Vamală Română la 26 octombrie 2026, suma fusese reținută la 9 ianuarie, în urma unui control efectuat asupra unei persoane sosite din Dubai pe Aeroportul Internațional Henri Coandă. Numerarul, alcătuit din euro și dirhami, moneda Emiratelor Arabe Unite, avea o valoare totală echivalentă cu aproximativ 700.000 de euro. Banii nu fuseseră declarați la intrarea în țară și au fost reținuți de lucrătorii vamali, fiind ulterior depozitați în spațiul destinat păstrării bunurilor aflate în custodia instituției, până la clarificarea situației juridice. Problemele au devenit evidente în momentul în care autoritățile au început demersurile pentru restituirea numerarului, după emiterea unei soluții de clasare în dosarul inițial. La verificarea sacului în care ar fi trebuit să se afle bancnotele, lucrătorii vamali au constatat că suma nu mai exista.
Descoperirea a declanșat întrebări privind momentul exact al dispariției, persoanele care au avut acces la spațiul de depozitare și respectarea procedurilor obligatorii pentru păstrarea bunurilor reținute de autorități. Unul dintre cele mai importante aspecte confirmate oficial este absența unui sistem de supraveghere video în interiorul încăperii în care erau depozitați banii. Autoritatea Vamală Română a precizat că accesul pe culoarul din exterior era monitorizat, însă camera propriu-zisă nu beneficia de supraveghere. Această împrejurare poate îngreuna stabilirea momentului în care numerarul a fost sustras și identificarea persoanelor care ar fi putut interveni asupra sacului. Într-o instituție care gestionează bunuri și valori importante, evidența exactă a numerarului, controlul accesului și asigurarea integrității spațiilor de depozitare reprezintă elemente esențiale pentru prevenirea unor asemenea situații.
Investigația DeFapt.ro prezintă însă și presupuse probleme apărute încă din momentul reținerii banilor. Potrivit informațiilor atribuite unor angajați ai Biroului Vamal Otopeni, procedura de inventariere ar fi fost realizată deficitar, fără consemnarea completă a seriilor bancnotelor și fără întocmirea unei evidențe monetare corespunzătoare. Mai mult, numerarul ar fi fost introdus într-un sac de rafie, în locul unui ambalaj special destinat securizării valorilor. Publicația susține că sacul ar fi fost păstrat într-un seif care nu fusese închis și sigilat corespunzător. Aceste informații provin din documente și relatări prezentate de jurnaliști, iar confirmarea lor integrală depinde de rezultatele controlului intern și ale anchetei penale. Dacă asemenea deficiențe vor fi confirmate, ele ar putea indica probleme grave în aplicarea procedurilor de securitate și în responsabilizarea personalului care avea obligația să supravegheze bunurile reținute.
Semnale de alarmă înainte de descoperirea dispariției banilor
Una dintre cele mai importante întrebări privește perioada dintre momentul reținerii numerarului, în ianuarie, și constatarea oficială a dispariției, în octombrie 2026. Potrivit investigației DeFapt.ro, mai mulți lucrători vamali ar fi observat, încă din luna septembrie, indicii că sacul în care se aflau banii fusese deteriorat. Un angajat ar fi semnalat faptul că partea inferioară a sacului prezenta urme de intervenție, iar cusătura părea să fi fost desfăcută și refăcută. Deși sigiliul ar fi rămas aparent intact, aspectul ambalajului ar fi ridicat suspiciuni privind integritatea conținutului. Conform acelorași relatări, suspiciunile ar fi fost aduse la cunoștința Simonei Nicula, directoare adjunctă a Biroului Vamal Otopeni, responsabilă de activitatea aferentă traficului de călători. Angajații care au formulat sesizări susțin că aceasta nu ar fi dispus verificarea imediată a conținutului, ci ar fi recomandat introducerea sacului deteriorat într-un alt ambalaj de securitate.
În plus, publicația relatează că directoarea adjunctă s-ar fi opus anterior instalării unor camere video în încăperea destinată depozitării bunurilor de valoare. Aceste acuzații sunt importante pentru stabilirea eventualelor responsabilități administrative, însă trebuie tratate ca afirmații aflate în curs de verificare, nu ca fapte penale dovedite. Existența unor sesizări ale angajaților nu stabilește automat că persoana vizată a participat la dispariția banilor sau că a urmărit împiedicarea verificărilor. Totuși, informațiile ridică întrebări legitime privind circuitul intern al sesizărilor și obligațiile personalului de conducere de a reacționa atunci când sunt semnalate posibile probleme de securitate.
Într-o instituție publică, orice suspiciune referitoare la deteriorarea ambalajului în care sunt păstrate valori importante ar trebui analizată în mod documentat, prin procedurile legale și administrative aplicabile. Asemenea verificări sunt necesare nu doar pentru identificarea eventualelor nereguli, ci și pentru protejarea angajaților care își îndeplinesc atribuțiile și pentru eliminarea suspiciunilor nejustificate. Potrivit DeFapt.ro, sesizarea penală a fost formulată la 23 octombrie 2026, după ce informațiile privind sacul suspect au ajuns la conducătoarea Biroului Vamal Otopeni, Roxana Mititelu. Trei zile mai târziu, Autoritatea Vamală Română a confirmat public dispariția numerarului și declanșarea verificărilor.
În comunicatul oficial, instituția a precizat că cercetările urmăresc stabilirea împrejurărilor în care au dispărut banii, precum și verificarea modului în care au fost respectate procedurile de reținere, evidență și depozitare. La 29 octombrie, potrivit documentelor prezentate de DeFapt.ro, Roxana Mititelu a transmis personalului o dispoziție internă prin care a solicitat cooperarea cu organele de cercetare penală și cu structurile de verificare ale Autorității Vamale. Documentul ar fi inclus și o solicitare adresată expres Simonei Nicula, privind transmiterea fără întârzieri a informațiilor și documentelor necesare anchetei. Această dispoziție evidențiază preocuparea conducerii pentru clarificarea situației, fără a constitui, prin ea însăși, o constatare a vinovăției vreunei persoane. Contactată de jurnaliști, Simona Nicula nu a oferit un răspuns pe fondul acuzațiilor, precizând că nu poate prezenta explicații telefonice și solicitând adresarea întrebărilor către structura de comunicare a instituției. Absența unui răspuns detaliat nu trebuie interpretată automat ca o confirmare a acuzațiilor, însă o poziție instituțională clară ar contribui la lămurirea aspectelor semnalate de angajați.
Legăturile de familie și responsabilitatea funcției publice
Investigația DeFapt.ro menționează și faptul că Simona Nicula este soția lui Vasile Cosmin Nicula, fost deputat PSD, fost vicepreședinte al Curții de Conturi și membru al Directoratului Transelectrica. Această informație oferă un element de context privind parcursul profesional și instituțional al familiei, însă nu demonstrează existența unei influențe asupra anchetei și nici implicarea fostului parlamentar în evenimentele de la Vama Otopeni. Responsabilitatea pentru dispariția numerarului trebuie stabilită exclusiv pe baza probelor și a atribuțiilor concrete ale persoanelor care au avut acces la bani sau au fost implicate în procedurile de depozitare și verificare. Într-un asemenea caz, simpla asociere familială sau politică nu poate înlocui administrarea probelor și analiza documentelor oficiale.
În același timp, persoanele care ocupă funcții de conducere în instituții publice au responsabilitatea de a asigura aplicarea procedurilor și de a reacționa corespunzător atunci când apar situații care pot afecta patrimoniul administrat. Miza depășește astfel numele unui anumit funcționar și privește funcționarea mecanismelor de control din interiorul administrației vamale. Cazul intervine într-un context în care activitatea Vămii Otopeni s-a aflat deja în atenția autorităților în legătură cu transporturile de numerar realizate prin România. În cursul anului 2026, au fost prezentate public informații despre verificări privind fluxuri importante de bani transportați de cetățeni ucraineni, inclusiv prin punctele vamale și aeroporturile din România. Aceste verificări reprezintă însă un subiect distinct de dispariția sumei reținute în ianuarie de la un pasager sosit din Dubai. În absența unor probe care să demonstreze o legătură între cele două situații, ele nu trebuie prezentate ca făcând parte din același mecanism.
Ce trebuie clarificat în ancheta privind cei 700.000 de euro
Din informațiile confirmate până în prezent rezultă că o sumă importantă de bani a fost reținută de autoritățile vamale, depozitată într-un spațiu al instituției și ulterior constatată lipsă. Ancheta trebuie să stabilească în ce condiții au fost inventariate bancnotele, cine a avut acces la spațiul de depozitare, dacă au existat breșe în sistemul de securitate și care a fost momentul în care sacul a fost deschis sau conținutul său a fost înlocuit. De asemenea, este necesară verificarea documentelor întocmite la reținerea numerarului, a evidențelor privind accesul în depozit și a sesizărilor formulate anterior descoperirii oficiale a dispariției. Un alt aspect important privește obligațiile instituției față de persoana de la care au fost reținuți banii, după soluționarea dosarului inițial.
Atunci când o autoritate publică reține temporar bunuri sau valori, aceasta are responsabilitatea de a le păstra și administra potrivit legii, indiferent de natura suspiciunilor care au determinat inițial măsura. În situația în care bunurile trebuie restituite, imposibilitatea prezentării acestora poate genera consecințe juridice și financiare, care vor trebui evaluate în funcție de rezultatele procedurilor legale. Dincolo de eventuala identificare a persoanelor care au sustras numerarul, verificările ar trebui să clarifice și dacă mecanismele interne de control au funcționat corespunzător. Dispariția unei sume de aproape 700.000 de euro din custodia unei instituții a statului reprezintă nu doar un posibil furt, ci și un semnal de alarmă privind eficiența procedurilor prin care sunt protejate bunurile administrate de autorități.
Faptul că într-o încăpere destinată depozitării valorilor nu exista supraveghere video, aspect confirmat oficial, justifică o evaluare a măsurilor de securitate și a responsabilităților instituționale. La fel de importantă este clarificarea modului în care au fost gestionate eventualele sesizări formulate înainte de descoperirea dispariției. Pentru credibilitatea administrației vamale, ancheta trebuie să ofere răspunsuri bazate pe probe, nu pe simple suspiciuni sau pe apartenența politică ori relațiile personale ale celor implicați. Întrebarea esențială rămâne cum a fost posibil ca o sumă atât de mare, aflată în custodia statului, să dispară fără ca sistemele de evidență și securitate să permită identificarea imediată a momentului și împrejurărilor în care s-a produs incidentul.
Clarificarea acestei situații este necesară atât pentru stabilirea eventualelor responsabilități penale și administrative, cât și pentru prevenirea unor cazuri similare. Până la finalizarea cercetărilor, acuzațiile formulate în spațiul public trebuie tratate cu respectarea prezumției de nevinovăție, iar eventualele răspunderi individuale pot fi stabilite numai de instituțiile competente. Într-un sistem administrativ care gestionează zilnic bunuri și valori importante, încrederea publicului depinde de capacitatea autorităților de a demonstra că patrimoniul aflat în custodia lor este protejat, evidențiat corespunzător și supus unor mecanisme eficiente de control.
