Într-o recentă postare pe Facebook, Claudiu Năsui, politician și fost ministru al economiei, a dezvăluit o practică controversată despre cum instanțele și angajații publici se joacă cu sporurile pentru a păstra aceleași venituri, deși se prezintă ca măsuri de reducere a cheltuielilor statului.
Năsui a ridicat un semnal de alarmă în legătură cu o decizie a Înaltei Curți de Casație și Justiție (ICCJ) care a redus sporul pentru „condiții vătămătoare” la 300 de lei, dar a majorat alte sporuri precum „solicitarea neuropsihică” și „confidențialitate” astfel încât venitul total să nu scadă.
Acest tip de manevră, pe care Năsui o consideră „șmecherie”, face parte dintr-un fenomen mult mai larg de manipulare a cheltuielilor publice, unde sporurile, indiferent de numele pe care îl poartă, rămân aceleași sau chiar cresc, iar statul rămâne cu cheltuieli uriașe care nu se reduc cu adevărat. Politicianul critică faptul că, deși instituțiile statului se concentrează pe „modificarea denumirii” sporurilor, acest lucru nu face decât să protejeze veniturile angajaților, fără ca statul să facă economii semnificative.
Năsui a subliniat că, deși au existat mai multe propuneri pentru a reduce cheltuielile publice, una dintre soluțiile sale a fost plafonarea sporurilor la 30% pentru fiecare angajat al statului. Potrivit acestuia, însă, reducerea sporurilor individuale de pe hârtie nu a adus economii reale, pentru că au apărut noi „sporuri” pentru aceleași funcții. „Ce contează că sporul se numește ‘de antenă’ sau ‘de praf’ sau ‘de fonduri europene’? Tot ce contează este să se primească mai mulți bani, indiferent de cum sunt denominate aceste sporuri”, a afirmat Năsui.
Această practică face ca statul să pară că face economii, dar, de fapt, cheltuielile continuă să crească. Deși veniturile salariale din sectorul public nu sunt reduse, modificările de nomenclatură sunt folosite pentru a masca adevărata mărire a veniturilor angajaților publici. „Este un joc de propagandă”, susține Năsui, care consideră că problema reală nu este să schimbăm denumirea unui spor, ci să reducem cu adevărat cheltuielile din sectorul public.
Pentru a stopa acest tip de „șmecherii”, Năsui a introdus un proiect de lege în Parlament prin care cere plafonarea sporurilor nu per instituție, ci per angajat. Conform legii, sporurile în cadrul unei instituții de stat sunt deja plafonate la 30%. Însă, de multe ori, acest plafon este atins pe total instituție, iar atunci când un spor se reduce, se recurge la creșterea altor sporuri pentru a compensa această scădere. Practic, se realizează un joc contabil care nu aduce economii în realitate, dar dă impresia că s-au făcut reduceri de cheltuieli.
„Dacă scade un spor, va fi compensat din alte sporuri. De aceea, problema nu este reducerea unui anumit spor, ci faptul că veniturile totale sunt cele care trebuie controlate. Chiar dacă sporurile sunt schimbate, efectul asupra cheltuielilor este nul. Adevărata problemă este să avem un control asupra cheltuielilor publice”, a adăugat Năsui.
Un alt aspect pe care Năsui îl subliniază este manipularea opiniei publice. Deși discuțiile privind „sporurile X sau Y” au dominat agenda politică, ele nu sunt decât un pretext pentru a distrage atenția de la o problemă mai mare: cheltuielile publice care continuă să crească fără să fie controlate. Când politicienii și instituțiile de stat vorbesc despre reduceri de cheltuieli, de fapt, „de multe ori sunt doar acoperiri pentru o vânătoare de sporuri individuale care nu face decât să protejeze veniturile angajaților publici”, explică fostul ministru.
Năsui avertizează că această practică este o modalitate de a manipula opinia publică și de a crea impresia că autoritățile se preocupă de reducerea cheltuielilor publice, în timp ce în realitate se protejează interesele financiare ale angajaților statului. Astfel, tema sporurilor devine doar un subiect de discuție politică, iar adevărata reformă a cheltuielilor nu se întâmplă.
În final, Năsui face apel la un control real al cheltuielilor publice și la transparență. „Nu trebuie să crească taxele pentru ca toți să plătim, pentru că de fapt aceiași oameni plătesc mereu. În loc să ne concentrăm pe creșterea taxelor, ar trebui să reducem cheltuielile inutile. Asta este adevărata soluție la criza fiscală în care ne aflăm”, subliniază Năsui.
În contextul în care guvernele succesive au încercat să impună politici economice de austeritate sau să facă economii bugetare, Năsui își exprimă speranța că, prin proiectele de lege propuse, va reuși să limiteze această practică a „sporurilor ascunse” și să aducă mai multă transparență în administrația publică.
În esență, ceea ce propune Năsui nu este o reformă a salariilor în sine, ci o reformă a sistemului de gestionare a cheltuielilor publice, în care sporurile nu ar trebui să fie un mijloc de a manipula bugetele și de a proteja veniturile angajaților statului. Este un apel la responsabilitate fiscală și la o reală reducere a cheltuielilor publice, care să nu fie doar o manipulare a percepției publice, dar să reflecte un control real al resurselor financiare.
