Un nou episod controversat a avut loc în justiția românească, după ce Dumitru Dragomir, fostul președinte al Ligii Profesioniste de Fotbal (LPF), a fost achitat definitiv în dosarul șpăgii de 3,1 milioane de euro de la RCS & RDS.
Într-o motivare în detaliu, Curtea de Apel București, prin judecătoarea Cătălina Cruceru, a demontat punct cu punct acuzațiile formulate de DNA, criticând dur lipsa de probe și construcția speculativă a rechizitoriului.
Cazul a fost deschis în 2017, iar Tribunalul București a emis o primă sentință de condamnare în 2019, stabilind 4 ani de înzisoare pentru Mitică Dragomir. În 2023, Curtea de Apel a decis rejudecarea dosarului, constatând erori procedurale legate de statutul juridic al fiului său, Bogdan-Dumitru Dragomir, avocat suspendat.
Judecătoarea Cruceru a declarat nulă structura probatorie a DNA, precizând că „recheizitoriul este construit pe presupuneri, asocieri temporale și narațiuni, fără un suport probator care să satisfacă exigențele unui proces penal.”
Argumente cheie din motivare:
1. Lipsa probelor directe pentru mita de 3,1 milioane euro
Curtea a constatat că nu există nicio probă care să dovedească faptul că Mitică Dragomir ar fi cerut sau primit bani necuveniți din partea companiei RCS & RDS. Contractele încheiate între firma Bodu SRL (deținută de fiul său) și RCS & RDS au fost considerate reale și economice, nu simulate.
2. Lipsa influenței asupra membrilor LPF
Magistratul a arătat că Dragomir nu avea atribuții decizionale directe asupra contractelor de cesiune a drepturilor TV, acestea fiind aprobate de Adunarea Generală a cluburilor, unde președintele LPF nu avea drept de vot, ci doar rol executiv.
3. Contractul, interpretat ca investiție, nu ca mită
Instanța a rețs ping că relația contractuală între Bodu SRL și RCS & RDS era una legitimă, generând profituri și beneficii reale pentru ambii parteneri. Investiția de 3,1 milioane euro a fost recuperată de companie prin mecanisme comerciale legale, precum darea în plată și vânzarea activelor.
4. Judecătorul critică dur construcția rechizitoriului
Curtea a afirmat că DNA nu a reușit să coreleze nicio acuzație cu probe concrete, acționând pe bază de “presupuneri”. Niciunul dintre martorii audiați nu a confirmat o înțeleger e prealabilă de tip corupție între Dragomir și reprezentanții companiei.
Decizia nu este definitivă, dar ridică semne de întrebare despre soliditatea unor cazuri de corupție de mare vizibilitate. Este a patra achitare majoră în acest an, după cele ale lui Marian Vanghelie, Puiu Popoviciu și Ana Maria Pătru.
Această achitare, într-un caz cu mize economice majore și implicații politice, pune din nou sub reflectoare modul în care DNA formulează acuzații în dosare de corupție și ridică nevoia unei revizuiri profunde a practicilor de investigare.
Achitarea lui Dumitru Dragomir reconfigurează dosarul ȞRCS & RDS”, ridicând noi discuții despre echilibrul între lupta anticorupție și respectarea riguroasă a probatoriului. Cazul devine astfel emblematic pentru o justiție care, deși acuză vehement, poate fi lipsită de substanță juridică solidă, atunci când probele lipsesc.
Hotărârea Curții de Apel București poate fi contestată la Înalta Curte de Casație și Justiție. Rămâne de văzut dacă DNA va insista în acest dosar sau va accepta verdictul unei instanțe care a ales să vadă dincolo de speculații.
