Cazul fostului judecător Ovidiu Vasilică Pralea ridică semne de întrebare serioase cu privire la imparțialitatea actului de justiție, la traseele post-magistratură și la posibile conflicte de interese care, deși nu sunt dovedite penal, conturează un tablou profund problematic pentru încrederea publică în instituțiile statului.
După ce a pronunțat o achitare definitivă într-un dosar de corupție care viza conducerea municipiului Bacău, Pralea s-a pensionat și, la scurt timp, s-a angajat ca profesor într-o școală de top din oraș, într-un context administrativ ce implică direct familia unuia dintre edilii achitați.
În martie 2024, un complet al Curtea de Apel Bacau, condus de judecătorul Pralea, i-a achitat definitiv pe fostul primar al municipiului Bacău, Cosmin Necula, și pe fostul viceprimar Daniel Dragos Stefan, ambii trimiși în judecată de Directia Nationala Anticoruptie.
Cei doi fuseseră condamnați în primă instanță, de Tribunalul Neamț, la câte trei ani de închisoare cu suspendare, pentru participație improprie la abuz în serviciu. Procurorii DNA susțineau că, în 2017, edilul și adjunctul său au determinat Consiliul Local Bacău să aprobe finanțări nerambursabile pentru două asociații care se clasaseră mult sub linia de finanțare, în detrimentul unor proiecte mai bine punctate, încălcând prevederile Legii 350/2005.
Un element cu totul atipic în acest dosar este renunțarea la cererea de strămutare formulată de Cosmin Necula la Inalta Curte de Casatie si Justitie. Cererea avea șanse reale de admitere, având în vedere că judecata pe fond fusese deja strămutată anterior, din Bacău la Neamț.
Cu toate acestea, în octombrie 2023, Înalta Curte a luat act de retragera cererii, fără a mai intra pe fond. Surse judiciare au declarat că un astfel de gest este extrem de rar, aproape nemaîntâlnit în practica penală. Explicația oferită ulterior de Cosmin Necula – că avocatul ar fi depus cererea fără știrea sa – nu a convins pe deplin mediul juridic local.
În urma rejudecării apelului, completul condus de Pralea a dispus achitarea ambilor inculpați, motivând că faptele nu au fost săvârșite cu forma de vinovăție prevăzută de lege. Decizia a fost definitivă și a pus capăt unui dosar de corupție cu miză politică majoră în Bacău.
La doar câteva luni după această hotărâre, judecătorul Pralea s-a pensionat, deși avea sub 50 de ani. Potrivit unor dezvăluiri anterioare din presă, el ar fi obținut, în condiții contestate de surse din sistem, recunoașterea a aproape nouă ani de activitate anterioară în Poliție ca vechime în magistratură, fapt care i-ar fi permis accesul la o pensie de aproximativ 25.000 de lei lunar.
Controversa nu se oprește însă la pensionare. În anul 2025, Ovidiu Vasilică Pralea figurează ca profesor la Scoala Spiru Haret Bacau, una dintre cele mai bine cotate unități de învățământ din municipiu. El predă Istorie și Educație socială, având un contract individual de muncă și un salariu brut de peste 8.000 de lei.
Problema majoră semnalată de avertizori de integritate și de cadre didactice este contextul instituțional în care s-a realizat această angajare.
La momentul angajării lui Pralea, șefa Serviciului Resurse Umane din cadrul Inspectoratul Scolar Judetean Bacau era Mariana Stefan, soția fostului viceprimar Daniel Dragoș Ștefan – unul dintre inculpații achitați definitiv de completul condus de Pralea cu un an înainte.
Deși Inspectoratul Școlar și școala susțin oficial că Mariana Ștefan nu a semnat niciun document legat de angajare, iar decizia a aparținut exclusiv conducerii unității de învățământ, coincidența temporală și relațională alimentează suspiciuni legitime privind aparența de conflict de interese.
Inspectoratul Școlar a confirmat că, la momentul angajării, Pralea nu deținea certificat de absolvire a modulului psihopedagogic, necesar în mod obișnuit pentru predarea disciplinelor de specialitate. Școala a invocat excepții prevăzute de legislație și deficitul de profesori de istorie din județ.
Cu toate acestea, cadre didactice din Bacău susțin că situația a generat nemulțumiri profunde, mai ales în condițiile în care un profesor pensionar cu venituri foarte mari ocupă ore pentru care alți profesori sunt nevoiți să facă naveta sau să accepte fracții de normă.
Privite individual, fiecare dintre aceste elemente poate avea o explicație legală. Privite însă în ansamblu, ele conturează un caz care ridică probleme serioase de etică, integritate și transparență:
-
achitarea definitivă a unor politicieni locali de rang înalt;
-
retragerea inexplicabilă a unei cereri de strămutare;
-
pensionarea rapidă cu beneficii substanțiale;
-
angajarea ulterioară într-o instituție publică, într-un context relațional sensibil.
Cazul Pralea nu este doar despre o persoană sau o decizie punctuală. Este despre credibilitatea Justiției, despre traseele privilegiate dintre putere, administrație și instituțiile publice, și despre modul în care aparențele de imparțialitate sunt la fel de importante ca imparțialitatea însăși.
Într-un stat de drept, chiar și suspiciunile rezonabile trebuie analizate și clarificate public. Altfel, fiecare astfel de caz devine o fisură suplimentară într-un sistem deja fragilizat de lipsa de încredere.
