Un amendament votat în decembrie 2025 poate avea consecințe majore pentru cel puțin 5 milioane de români care dețin acțiuni primite în anii ’90 prin „Marea Cuponiadă”.
În anumite condiții, o parte dintre aceste titluri pot dispărea în urma consolidării valorii nominale, iar cei care nu fac demersuri în termen de trei ani riscă să piardă atât acțiunile, cât și sumele aferente. Banii nerevendicați rămân la SIF-uri sau la companiile respective.
Valoarea totală a acestor participații este considerată „confidențială”, însă estimările din piață indică o miză de cel puțin 100 de milioane de euro la nivel național.
În anii ’90, milioane de români au primit certificate de proprietate care s-au transformat ulterior în acțiuni la fostele SIF-uri (Societăți de Investiții Financiare) și la companii listate, precum Petrom. În prezent, cele cinci entități rezultate sunt:
-
Lion Capital
-
Evergent Investments
-
Transilvania Investments
-
Longshield Investment Group
-
Infinity Capital
Milioane de persoane nu au mai făcut nimic cu aceste acțiuni: nu au ridicat dividende, nu au vândut, nu au cumpărat și, în multe cazuri, nici nu știu că le dețin. Ei sunt considerați în piață „acționari dormanți”.
Amendamentul adoptat în Parlament modifică însă un principiu esențial: transformă „dreptul de proprietate” asupra fracțiilor de acțiuni în „drept de creanță”.
Anterior, dacă în urma unei consolidări rămâneau fracțiuni de acțiuni, acestea erau tratate ca proprietate, iar sumele rezultate erau imprescriptibile. Acum, ele devin creanțe – adică simple drepturi de a primi bani – care se prescriu în trei ani.
Dacă suma nu este revendicată în termen, banii revin companiei.
Consolidarea valorii nominale presupune transformarea mai multor acțiuni mici într-una mai mare.
O persoană deține 10 acțiuni cu valoarea nominală de 1 leu fiecare (total 10 lei).
Compania decide că 20 de acțiuni vechi devin 1 acțiune nouă de 20 de lei.
Deținătorul celor 10 acțiuni nu obține o acțiune întreagă, ci o fracțiune (0,5 acțiuni noi).
-
În vechea reglementare: fracțiunea rămânea în proprietate, iar suma era păstrată fără termen limită.
-
În noua reglementare: fracțiunea devine creanță. Banii sunt depuși într-un cont, dar dacă nu sunt solicitați în trei ani, se pierd definitiv.
Pentru mulți români care dețin doar câteva acțiuni – între 6 și 38 la un SIF – consolidarea poate însemna ieșirea automată din acționariat.
Datele din piață arată că fiecare SIF are peste 5 milioane de acționari dormanți. Mulți apar de mai multe ori în evidențe, pentru că aceeași persoană poate avea acțiuni la mai multe fonduri.
Peste 90% dintre dormanți dețin:
-
38 de acțiuni la Longshield
-
6 la Lion
-
10 la Evergent
-
10 la Infinity
-
32 la Transilvania
Sumele individuale sunt mici, de ordinul zecilor de euro, motiv pentru care majoritatea nu s-au interesat de ele. Însă cumulat, vorbim despre peste 100 de milioane de euro.
Proiectul legislativ inițial avea ca scop implementarea Directivei europene ESAP privind punctul unic de acces la informații financiare, în contextul procesului de aderare la OCDE. În forma adoptată de Senat nu exista prevederea privind transformarea proprietății în creanță.
Amendamentul a apărut ulterior în Camera Deputaților, fiind depus oficial de deputatul PSD Costel Neculai Dunavă, dar redactat de Asociația Administratorilor de Fonduri din România (AAF). Președintele AAF, Horia Gustă, a recunoscut implicarea asociației în formularea textului.
Legea a fost votată aproape în unanimitate, inclusiv de lideri precum:
-
Sorin Grindeanu
-
George Simion
-
Kelemen Hunor
Ulterior, actul normativ a fost promulgat de Nicusor Dan, deși Autoritatea de Supraveghere Financiară (ASF) a transmis că nu susține amendamentul, invocând protecția drepturilor investitorilor.
ASF a avertizat că introducerea termenului de prescripție de trei ani poate duce la pierderea sumelor de către acționari.
Un exemplu relevant este Fondul Proprietatea, care a anunțat în ianuarie 2026 intenția de a consolida valoarea nominală a acțiunii de la 0,52 lei la 52 de lei – o creștere de 100 de ori.
Dacă măsura va fi aprobată, investitorii cu sub 100 de acțiuni vor rămâne doar cu fracțiuni și vor ieși din acționariat, urmând să primească despăgubiri în bani. Dacă nu le revendică în trei ani, sumele se pierd.
Peste 3 milioane dintre deținătorii inițiali sunt născuți înainte de 1950. Există o probabilitate ridicată ca o parte dintre ei să fi decedat, iar acțiunile să fi fost moștenite fără a fi declarate în masa succesorală.
În anii ’90 și 2000, notarii nu verificau sistematic existența acestor titluri. Astfel, multe acțiuni nu au fost incluse în succesiuni. În cazul consolidării, moștenitorii pot pierde atât titlurile, cât și despăgubirile, dacă nu deschid procedura succesorală și nu revendică sumele în termen.
Românii care vor să afle dacă mai dețin acțiuni pot verifica situația prin Depozitarul Central.
Pașii principali:
-
Accesarea site-ului oficial și secțiunea „Deținători”.
-
Solicitarea extrasului de cont (taxă 9 lei).
-
Pentru istoricul complet, solicitarea „Istoricul de cont și sumarul pozițiilor” (taxă 23,5 lei).
-
Transmiterea cererii prin e-mail, împreună cu dovada plății.
Este posibilă și comunicarea unui cont bancar pentru încasarea automată a sumelor rezultate din compensarea fracțiunilor.
Inițiatorii susțin că vechea lege crea o situație inegală între companiile listate și cele nelistate și că noua reglementare aliniază piața românească la practicile europene.
Potrivit acestora, bursa va beneficia de o structură mai clară a acționariatului, iar societățile vor putea face consolidări mai eficient.
Criticii, însă, avertizează că lipsa informării publice și absența unei evaluări de impact pot conduce la pierderi pentru milioane de persoane vulnerabile, în special vârstnici sau moștenitori neinformați.
Noua lege schimbă radical statutul fracțiunilor de acțiuni din „Marea Cuponiadă”. Ce era până acum proprietate imprescriptibilă devine creanță cu termen limită de trei ani.
Pentru milioane de români, mesajul este clar: verificarea deținerilor la SIF-uri și la companiile listate nu mai poate fi amânată. În lipsa unui demers activ, există riscul pierderii definitive a titlurilor și a banilor aferenți.
După trei decenii de la „spectacolul național cu 17 milioane de actori”, cum era numită privatizarea în masă, povestea cupoanelor din anii ’90 revine în actualitate – de această dată cu o miză financiară concretă și cu un termen limită strict.
