În timp ce autoritățile vorbesc constant despre reformarea aparatului de stat, reducerea cheltuielilor publice și eficientizarea companiilor controlate de stat, realitatea din teren scoate la iveală situații care par desprinse dintr-o satiră administrativă. Un astfel de exemplu este compania Arcadia 2000, o societate aflată în coordonarea Autorității pentru Administrarea Activelor Statului (AAAS), care oficial are ca obiect principal de activitate vânzarea cu amănuntul a cărților, însă în practică nu mai desfășoară de ani buni aproape nicio activitate economică reală.
Deși activitatea pentru care compania a fost creată practic nu mai există, societatea continuă să funcționeze cu director general, Consiliu de Administrație și personal plătit lunar. Veniturile nu provin din comerțul cu carte, ci aproape exclusiv din închirierea unui singur depozit vechi și degradat din București. Mai mult decât atât, mai mulți membri din conducerea societății sunt conectați politic la PSD Sector 6, ceea ce ridică noi semne de întrebare despre modul în care anumite companii de stat continuă să supraviețuiască fără performanță economică reală.
La prima vedere, nimic nu indică faptul că într-un spațiu din București ar funcționa o companie de stat. Reporterii care au mers la sediul oficial al Arcadia 2000 au găsit doar un magazin cu articole sportive și un depozit utilizat de Muzeul Național de Artă Contemporană. Niciun panou, nicio siglă și niciun birou vizibil care să indice prezența unei societăți comerciale aflate în subordinea statului român. În prima vizită, spațiul era complet închis. După câteva zile, magazinul de articole sportive era deschis, însă reprezentanții companiei de stat tot nu erau de găsit. Angajații magazinului au explicat că spațiul aparține societății Arcadia 2000 și că ei sunt doar chiriași.
Mai mult, aceștia au povestit că reprezentanții companiei apar extrem de rar și că doar directorul general mai trece ocazional prin zonă. Potrivit acestora, compania mai are doar două angajate care vin sporadic la sediu. Imaginea unei societăți de stat „fantomă”, aproape imposibil de identificat la propria adresă oficială, devine astfel simbolică pentru modul în care anumite structuri administrative continuă să existe fără activitate vizibilă și fără un scop economic clar.
Arcadia 2000 trăiește doar din chiria unui depozit comunist
Directorul general al companiei, Sorin Petcu, a confirmat că societatea nu mai desfășoară practic activitatea pentru care a fost creată. Potrivit acestuia, singurele venituri ale firmei provin din închirierea unui spațiu situat în zona Tipografilor din Capitală. La adresa respectivă se află un fost depozit de carte construit în perioada comunistă și aflat într-o stare avansată de degradare. Clădirea pare abandonată, iar aspectul exterior ridică semne de întrebare privind utilitatea unei întregi companii de stat create practic pentru administrarea unui singur imobil.
În interior funcționează mai mulți chiriași care folosesc spațiul pentru depozitare. Unii dintre aceștia spun că depozitează cărți, manuale și alte materiale diverse. Paradoxul este însă uriaș: pentru administrarea acestui singur depozit degradat, statul român menține o societate comercială completă, cu conducere, structură administrativă și Consiliu de Administrație. Deși activitatea economică este aproape inexistentă, Arcadia 2000 are o structură de conducere impresionantă raportată la dimensiunea reală a companiei.
Societatea funcționează cu doar două angajate cu jumătate de normă:
- o persoană responsabilă de contabilitate;
- o persoană care se ocupă de partea juridică.
În schimb, conducerea este formată din:
- un director general;
- patru membri ai Consiliului de Administrație
Fiecare dintre membrii conducerii primește lunar indemnizații plătite din veniturile obținute de companie. Chiar dacă societatea nu produce efectiv nimic și nu mai are activitate comercială relevantă, conducerea continuă să fie remunerată constant. Pentru mulți observatori, cazul reprezintă un exemplu clar al modului în care anumite companii de stat sunt menținute artificial în viață doar pentru a susține funcții administrative și poziții bine plătite.
Cazul devine și mai sensibil în contextul legăturilor politice dintre conducerea companiei și PSD Sector 6. Directorul general Sorin Petcu este membru PSD, iar doi dintre membrii Consiliului de Administrație sunt de asemenea colegi de partid în organizația PSD Sector 6. În plus, președintele Autorității pentru Administrarea Activelor Statului, Florian Geantă, instituția în coordonarea căreia funcționează compania, este și el membru PSD.
Întrebat despre aceste conexiuni, șeful AAAS a susținut că procedurile au fost legale și că oricine îndeplinește condițiile poate participa la selecțiile pentru funcții. Cu toate acestea, criticii sistemului consideră că astfel de exemple demonstrează existența unui mecanism prin care anumite companii publice sunt păstrate artificial pentru a recompensa persoane apropiate politic prin funcții și indemnizații.
Unul dintre membrii Consiliului de Administrație este Tiberiu Stanciu, vicepreședinte PSD Sector 6 și consilier al președintelui AAAS. Potrivit propriului CV, acesta are studii în kinetoterapie și experiență profesională în domenii precum prepararea fizică în sport, nutriție, administrarea unor afaceri private și activitatea de polițist local. Întrebat care este legătura dintre pregătirea sa profesională și administrarea unei companii de stat, acesta a invocat experiența acumulată în conducerea unor societăți comerciale private. Un alt membru al Consiliului de Administrație este Florin Alexandrescu, angajat în departamentul de comunicare al PSD și consilier local PSD la Sectorul 6. Acesta a evitat ulterior să ofere explicații publice privind activitatea desfășurată în cadrul companiei.
Fenomenul companiilor de stat fără activitate continuă în România
Cazul Arcadia 2000 nu este unul izolat. În România există sute de companii de stat care funcționează cu activitate redusă sau aproape inexistentă, însă continuă să consume bani publici prin salarii, indemnizații și cheltuieli administrative.
Multe dintre aceste societăți au:
- puțini angajați operaționali;
- conduceri supradimensionate;
- consilii de administrație numeroase;
- activitate economică minimă.
În unele cazuri, companiile respective există mai degrabă pentru a păstra anumite poziții administrative și pentru a susține influențe politice locale sau centrale. Specialiștii în administrație publică avertizează că menținerea unor astfel de structuri generează pierderi importante pentru bugetul de stat și afectează credibilitatea reformelor promise de autorități.
Arcadia 2000 poate părea, la prima vedere, o companie mică și neimportantă. Însă cazul său reflectă o problemă mult mai profundă a sistemului administrativ românesc. În spatele unui simplu depozit degradat întreținut din chirii există o întreagă structură birocratică susținută de stat. Iar atunci când astfel de exemple se înmulțesc la nivel național, rezultatul este un sistem public încărcat de companii fără eficiență reală, dar care continuă să consume resurse și bani publici.
Într-o perioadă în care România discută despre deficit bugetar, reforme și reducerea cheltuielilor publice, existența unor astfel de societăți ridică inevitabil întrebări despre modul în care sunt administrate companiile statului și despre cine beneficiază cu adevărat de menținerea lor în funcțiune. Cazul Arcadia 2000 devine astfel mai mult decât povestea unei firme care nu mai vinde cărți. Este imaginea unui sistem în care unele structuri administrative continuă să supraviețuiască indiferent dacă mai există sau nu un scop economic real în spatele lor.
