Liderul PSD, Marcel Ciolacu, a făcut miercuri seara un anunț surprinzător, declarând că o sprijină pe Elena Lasconi în turul al doilea al alegerilor prezidențiale. Decizia vine în contextul declasificării documentelor CSAT, care au scos la lumină detalii despre finanțările externe și tacticile controversate folosite în campania contracandidatului Călin Georgescu.

Ciolacu a subliniat că este nevoie de o schimbare profundă în politica românească și de un efort comun pentru a proteja democrația și direcția pro-europeană a țării:

• Despre implicarea externă

„Declasificarea documentelor CSAT confirmă suspiciunile legate de utilizarea unor finanțări externe nedeclarate și implicarea unor actori statali în campania domnului Călin Georgescu. Autoritățile trebuie să acționeze ferm pentru a sancționa aceste ilegalități.”

• Impactul campaniei lui Georgescu

„Am fost cel mai afectat de modul în care domnul Călin Georgescu și-a mărit artificial expunerea, eludând cadrul legal. Sper ca vinovații să fie trași la răspundere.”

• Susținerea Elenei Lasconi

„În fața acestor provocări, o voi sprijini pe doamna Elena Lasconi în turul al doilea. Este momentul să construim o majoritate parlamentară pro-europeană și să ne concentrăm pe continuarea dezvoltării României în spiritul valorilor democratice.”

Marcel Ciolacu a lansat un apel către toți românii, subliniind importanța unității naționale în fața valului de ură și dezbinare care au afectat țara în ultimele decenii:

„Trebuie să depășim valul de ură care ne macină de 20 de ani. Românii, indiferent unde trăiesc, așteaptă de la noi un stat puternic, demn, care să lupte pentru drepturile lor și pentru un viitor european.”

Decizia lui Ciolacu vine în urma unor alegeri marcate de controverse și de implicarea unor factori externi. Elena Lasconi, candidata care s-a remarcat printr-un discurs pro-european și prin susținerea unui stat modern, reprezintă acum o alternativă pentru consolidarea democrației și păstrarea direcției europene a României.

Cu turul doi programat pentru 8 decembrie, sprijinul PSD pentru Lasconi ar putea fi decisiv în formarea unei noi majorități guvernamentale care să susțină reformele promise de candidată.

Sursă: G4Media

Sursa foto: Inquam Photos / Octav Ganea

Autoritățile române au desecretizat informații critice despre campania electorală a lui Călin Georgescu, finalista alegerilor prezidențiale, dezvăluind implicarea unui „actor statal” în promovarea candidatului. Documentele declasificate de CSAT includ rapoarte de la SRI, SIE și Ministerul Afacerilor Interne, care conturează o imagine îngrijorătoare a influențelor externe, manipulării pe rețelele sociale și tacticilor de propagandă utilizate.

Potrivit SRI, rețeaua de conturi care l-a promovat pe Georgescu pe TikTok nu a crescut organic, ci a fost coordonată prin canale alternative, precum Telegram și Discord. De asemenea, analiza arată:

• Rețea masivă

25.000 de conturi, cu 797 de profiluri active încă din 2016, dar care au fost „activate” brusc înainte de scrutin.

• Coordonare externă

Un „actor statal” a utilizat tactici sofisticate pentru a eluda regulile TikTok și a disemina masiv conținut electoral.

• Top mondial

Campania a ajuns pe locul 9 la nivel global în trendurile TikTok, dar fără să respecte reglementările Biroului Electoral Central.

Documentele Ministerului de Interne dezvăluie implicarea lui Eugen Sechilă, un neo-legionar cunoscut pentru organizarea de tabere militare, în cumpărarea de voturi pentru Georgescu. Această activitate a fost coordonată cu campania „Echilibru și verticalitate”, similară tacticii „Frate lângă Frate” utilizată de Rusia în Ucraina înainte de invazie.

SRI a identificat implicarea contului de TikTok „bogpr”, aparținând lui Bogdan Peșchir, care a donat peste un milion de euro în cadrul campaniei. Aceste sume au fost distribuite către influenceri prin platforma FameUp, cu sprijinul unei firme de digital marketing din Africa de Sud, FA Agency. Influențatorii au primit până la 1.000 de euro pentru fiecare videoclip pro-Georgescu.

SIE și SRI confirmă că România este ținta unei campanii hibride rusești, incluzând:

• Dezinformare pe scară largă

Folosirea tehnologiilor emergente pentru a disemina propagandă adaptată.

• Influență electorală

Sprijinirea candidaților eurosceptici și promovarea mișcărilor antisistem.

• Manipularea populației

Generarea de nemulțumiri și presiuni asupra autorităților pentru a diminua sprijinul pentru Ucraina.

În ciuda campaniei masive, STS a confirmat că nu au fost detectate breșe în sistemele de securitate ale alegerilor. Totuși, platforma TikTok nu a respectat reglementările electorale românești, amplificând haosul informațional.

Declasificarea informațiilor scoate la lumină o strategie concertată, sofisticată și coordonată extern pentru influențarea alegerilor prezidențiale. Rețelele clandestine, sprijinul financiar din umbră și implicarea extremismului reprezintă o amenințare majoră la adresa democrației românești. Aceste dezvăluiri ridică întrebări serioase despre integritatea procesului electoral și despre măsurile necesare pentru a contracara astfel de atacuri hibride în viitor

Sursa foto: Vadim Ghirda / AP / Profimedia

Sursă: G4Media

În tumultul campaniei electorale prezidențiale, finala îl scoate în prim-plan pe Călin Georgescu, un candidat care și-a construit cariera publică pe un fundament șubred de minciuni și mistificări. Dezvăluirile recente demonstrează că biografia acestuia este o colecție de invenții menite să-i atribuie o legitimitate pe care nu o merită. De la așa-zisa apartenență la Clubul de la Roma, la presupusa colaborare cu ONU și poveștile despre legături de familie cu Nicolae Iorga, adevărul este cu totul altul.

Călin Georgescu pretinde că ar fi fost membru al prestigiosului Club de la Roma, o organizație care reunește elite internaționale din diverse domenii. În realitate, el a fost implicat pentru o perioadă scurtă în Asociația Prietenii Clubului de la Roma din România, o organizație obscură care nu are nicio afiliere oficială cu clubul original.

Georgescu a pretins că a fost „director executiv” al unei instituții afiliate ONU, United Nations Global Sustainable Index Institute (UNGSII). Verificările demonstrează însă că UNGSII este o fundație privată, fără nicio legătură cu Națiunile Unite, înființată într-un sat din Elveția. Mai mult, declarațiile video ale lui Georgescu, în care acesta descrie interacțiuni cu „entități non-umane”, ridică serioase semne de întrebare asupra credibilității sale.

Georgescu a invocat în repetate rânduri susținerea diplomatului și academicianului Mircea Malița, o figură proeminentă în istoria diplomației românești. Familia Malița a reacționat vehement, respingând orice legătură. Nepoata acestuia, Maria Scarlat Malița, a declarat:

„Numele și opera lui Mircea Malița au fost transformate fraudulos într-un instrument de imagine, contrar valorilor pe care el le-a susținut – rațiune, diplomație și deschidere spre Occident.”

Într-o încercare de a-și înnobila imaginea, Georgescu a pretins că o mătușă de-a sa, Maria Georgescu, ar fi fost secretara lui Nicolae Iorga. Această afirmație a fost dezmințită categoric de nepotul istoricului, Andrei Pippidi, doctor în istorie:

„Ca editor al jurnalului și corespondenței bunicului meu, pot să spun cu certitudine că Maria Georgescu nu a existat niciodată în anturajul lui Nicolae Iorga.”

Mai mult, Pippidi a subliniat ironia faptului că Georgescu glorifică legionarii, cei care l-au asasinat pe Iorga.

Modelul este evident: Georgescu s-a asociat cu organizații obscure care împrumută numele unor instituții celebre, prezentându-se ulterior ca fiind afiliat acestora. Din păcate, această tactică a funcționat suficient de mult pentru a-i permite să construiască o imagine publică falsă.

Dezvăluirile despre biografia falsificată a lui Călin Georgescu ridică serioase semne de întrebare despre integritatea și capacitatea acestuia de a reprezenta interesele României. Într-o vreme în care alegătorii cer transparență și autenticitate, cazul lui Georgescu reprezintă un avertisment dureros despre cât de ușor pot fi manipulate percepțiile publice prin minciuni bine orchestrate.

Aceasta nu este doar povestea unui candidat la președinție, ci radiografia unui impostor care a transformat mistificarea într-o carieră.

Sursă: Ziariștii.com

Călin Georgescu, candidatul independent intrat în turul doi al alegerilor prezidențiale din 2024, este perceput de mulți votanți drept o figură „din afara sistemului”. Totuși, o privire atentă asupra carierei sale arată o implicare de peste trei decenii în structurile guvernamentale, ONG-uri cu legături guvernamentale (GONGO) și diverse cercuri de influență politică.

• Anii ’90

Georgescu începe ca lider al Tineretului Ecologist din România (TER), organizație finanțată pentru a proteja ecosistemele din Marea Neagră. Ulterior devine consilier al ministrului Mediului, Marcian Bleahu. La doar 30 de ani, se confruntă cu presiunea mediatică în legătură cu „afacerea reziduurilor” – importul ilegal de deșeuri în România.

• 1997-1998

Este numit secretar general al Ministerului Mediului sub ministrul Sorin Frunzăverde, în urma unui concurs contestat, pe care presa îl descrie drept „măsluit”. România Liberă publică mai multe investigații ce subliniază neregulile din jurul său.

Călin Georgescu a fost asociat cu numeroși lideri politici și instituții influente:

• Ion Iliescu: Participă la evenimentele Universității Populare Nicolae Iorga și este invitat al fostului președinte în diverse conferințe.
• Sorin Frunzăverde și Ioan Oltean: Ministrul Mediului și fost lider PD îl susțin în funcții-cheie.
• Mircea Geoană: În 2004, devine consilier personal al ministrului de externe Geoană.
• Academia Română: Georgescu colaborează îndeaproape cu academicieni, inclusiv cu Eugen Simion și Cristian Hera.

Georgescu a condus organizații precum Centrul Național pentru Dezvoltare Durabilă (CNDD) și Institutul de Proiecte pentru Inovație și Dezvoltare (IPID), ambele acuzate de presă că ar fi direcționat fonduri guvernamentale și internaționale în mod discutabil:

• În 2003, un raport GRASP critica CNDD pentru alocarea a 36 de milioane de dolari într-un mod netransparent.
• Tot în 2003, presa scria că Georgescu folosea o „limuzină cu număr diplomatic” și avea conexiuni strânse cu PSD.

După 2010, Georgescu începe să fie prezentat drept expert internațional:

• Devine membru al Clubului de la Roma, unde susține discursuri despre dezvoltarea durabilă.
• Este raportor ONU pentru probleme legate de deșeuri periculoase, însă CV-ul său public a fost de mai multe ori contestat pentru informații false sau exagerate.

Critici și controverse în presă

• Concurența pentru funcții

Presa anilor ’90-2000 detaliază cum Georgescu a fost favorizat în detrimentul altor candidați mai calificați.

• Relațiile politice

Este acuzat că a folosit pozițiile sale pentru a direcționa fonduri către primari PSD și alți apropiați.

• Manipularea biografiei

Investigații recente arată cum imaginea sa a fost construită prin strategii de PR care i-au proiectat imaginea de „outsider”, deși activitatea sa în politica românească este consistentă și îndelungată.

Cu o ascensiune fulminantă în primul tur al alegerilor prezidențiale, Călin Georgescu rămâne un candidat polarizant. Susținut de rețele de influență naționale și internaționale, dar contestat pentru trecutul său complex, rămâne de văzut dacă această combinație de experiență politică, retorică suveranistă și ambiguități biografice îl va propulsa în funcția de președinte al României.

Articol integral pe SNOOP

Cariera lui Călin Georgescu, autoproclamat „anti-sistem”, este învăluită într-un paradox fascinant. Departe de imaginea de outsider pe care o promovează, traseul său arată o conectare profundă la rețelele puterii politice, culturale și academice din România. De-a lungul timpului, el a fost propulsat în poziții de vizibilitate de oameni politici, academicieni și personalități culturale de prim rang, construindu-și o imagine publică pe fundamente care sfidează retorica sa anti-establishment.

Rețeaua politică: Sprijin de la primari, lideri de partide și președinți

• În 2009, Sorin Oprescu, pe atunci primar al Capitalei, și-a exprimat intenția de a-l include pe Georgescu în ședințele Comisiei Tehnice de Urbanism și Amenajarea Teritoriului, un organism strategic pentru planificarea urbană a Bucureștiului.
• La lansarea unui raport al institutului condus de Georgescu în 2009, printre vorbitori s-au numărat figuri precum Ionel Haiduc, președintele Academiei Române, principele Radu, Mircea Geoană, Roberta Anastase și alte personalități de vârf.
• Începând cu 2010, numele său a fost vehiculat în presă ca potențial prim-ministru, fiind plasat alături de nume grele precum Mugur Isărescu și Lucian Croitoru, ca „economistul preferat al președintelui Traian Băsescu”.
• În 2008, a participat la prestigioasele Conferințe TNB, o platformă pentru personalități intelectuale.
• Georgescu a fost frecvent menționat laudativ în reviste de elită culturală precum Dilema Veche, Revista 22 și Observator Cultural în perioada 2008-2009. Aceste publicații, cu o audiență atentă la detalii, i-au creat o aură de credibilitate în mediul intelectual.

Prima mențiune a lui Georgescu ca potențial prim-ministru a apărut în 2010, sub forma unei speculații în Ziarul de Mureș. În doar un an, această idee a prins avânt, iar el a fost inclus pe lista scurtă a candidaților pentru funcția de premier, alături de figuri consacrate. Această traiectorie rapidă arată o orchestrare atentă a imaginii sale publice, sprijinită de rețele influente.

În ciuda succesului său în a se poziționa ca un potențial lider politic, un articol semnat de Dan Tapalagă în 2011 demasca această imagine, numindu-l „doctor în tromboane academice, un fel de Dan Puric al economiei”. Această descriere subliniază contrastul între imaginea de economist de elită și realitatea percepută de anumiți critici ca fiind una superficială și artificial construită.

Departe de a fi un outsider, Călin Georgescu este un exemplu al modului în care elitele politice, culturale și academice pot cultiva și promova un lider aparent independent. Traseul său sugerează că el este mai degrabă un produs al sistemului, cu conexiuni adânc înrădăcinate în toate nivelurile de influență. În această lumină, povestea sa servește ca un exemplu clasic al dinamicii puterii în România, unde barierele dintre sistem și „anti-sistem” devin greu de delimitat.

Sursă: Claudiu D Tufis

Călin Georgescu, care se autoproclamă drept candidatul „anti-sistem”, a fost sprijinit, încă din primele etape ale carierei sale, de personalități de prim rang ale sistemului politic românesc. De la politicieni proeminenți din Partidul Democrat (PD) până la lideri ai Partidului Social Democrat (PSD), cariera lui Georgescu arată o rețea extinsă de susținători care l-au propulsat spre poziții-cheie.

Intrarea lui Georgescu în structurile de putere a fost susținută de lideri marcanți ai Partidului Democrat. În 1998, pentru a ocupa poziția de secretar general la Ministerul Apelor, Pădurilor și Protecției Mediului, a beneficiat de sprijinul lui Ioan Oltean și Sorin Frunzăverde. De asemenea, Petre Roman, unul dintre fondatorii PD și fost premier, a jucat un rol semnificativ în ascensiunea sa.

Deși astăzi se poziționează drept un outsider, legăturile cu PD din acea perioadă arată o apropiere de nucleul sistemului politic de la sfârșitul anilor ’90.

Nu doar PD a contribuit la ascensiunea lui Georgescu. Colaborarea cu PSD a fost evidentă în lansarea strategiei de dezvoltare durabilă la Casa Titulescu, aflată atunci sub patronajul lui Adrian Năstase. Relațiile sale s-au extins și spre vârful PSD prin sprijinul oferit de Octav Cozmâncă, președinte executiv al partidului, și de consilierii președintelui Ion Iliescu.

Mai mult, Călin Georgescu a fost susținut și de cercuri influente din Academia Română, fiind apreciat de Eugen Simion și Gheorghe Zaman, consilier economic al președintelui Iliescu.

Un punct esențial în traseul lui Georgescu a fost legătura cu diplomația românească. Colaborarea cu personalități precum Sergiu Celac, primul ministru de externe postdecembrist, și Mircea Malița, o altă figură influentă, a deschis ușa către relații internaționale care l-au ajutat să-și construiască o imagine externă. Această strategie seamănă izbitor cu cea a lui Mircea Geoană, care s-a legitimat prin legături cu NATO, în timp ce Georgescu s-a ancorat în colaborările cu ONU.

Deși există speculații despre posibile influențe externe în ascensiunea sa, mai ales legate de Rusia, traseul său politic indică o realitate diferită. Georgescu este un produs 100% al sistemului politic românesc, construit de oameni din toate spectrele politice—de la Petre Roman la Ion Iliescu. Povestea sa ilustrează mai degrabă capacitatea României de a-și genera proprii „candidați surpriză” decât un plan extern bine orchestrat.

• Un sistem care nu-și cenzurează candidații

Faptul că legăturile lui Călin Georgescu cu liderii PD și PSD au fost ușor de descoperit arată că verificarea contra-candidaților în aceste alegeri a fost superficială. Dacă aceste informații sunt disponibile după doar câteva ore de cercetare, ele erau la îndemâna tuturor partidelor.

• Anti-sistem cu rădăcini în sistem

Georgescu nu reprezintă o amenințare externă orchestrată, ci mai degrabă o creație internă a politicii românești. Povestea sa este una tipică pentru România—un exemplu al modului în care structurile interne, adesea considerate a fi în conflict, converg pentru a crea o astfel de figură.

Astfel, imaginea „anti-sistem” a lui Călin Georgescu este în contradicție cu realitatea sprijinului său politic pe termen lung. Alegerea sa de a folosi această etichetă este mai degrabă o strategie electorală decât o reflecție a trecutului său. De fapt, povestea sa arată cât de mult rămân interconectate vechile structuri ale sistemului, indiferent de retorica de moment.

Sursă: Claudiu D Tufis

Călin Georgescu, candidat independent la alegerile prezidențiale, cunoscut pentru poziționările sale ca un om „anti-sistem,” pare să aibă rădăcini adânci în sistemul politic al anilor ’90. Primul scandal public în care apare numele său datează din 1998, legat de un concurs controversat pentru ocuparea funcției de secretar general la Ministerul Apelor, Pădurilor și Protecției Mediului.

La momentul respectiv, Georgescu era susținut de Ioan Oltean, ministru PD la acea vreme. Conform investigațiilor, concursul organizat pentru această funcție a fost marcat de nereguli flagrante. Printre cele mai grave acuzații aduse lui Călin Georgescu se numără:

• Creșterea notelor în mod nejustificat

Ioan Oltean i-ar fi mărit notele lui Georgescu fără ca membrii comisiei de concurs să fie informați. În acest mod, Călin Georgescu a depășit alți candidați cu performanțe mai bune.

• Minciuni în CV

Conform articolelor din presa vremii, Georgescu ar fi declarat experiențe și calificări fictive în CV, inclusiv atribuiri false de competențe și poziții.

• Probele inventate

În mod inedit, la concurs ar fi fost adăugate probe de testare a competențelor lingvistice în engleză, franceză și spaniolă, la care Georgescu a obținut nota maximă, deși nu existau dovezi că aceste teste ar fi fost susținute efectiv.

Materialele de presă din acea perioadă descriu concursul drept un exemplu tipic de manipulare administrativă pentru a promova „cine trebuie.” Faptul că un astfel de scandal a implicat numele lui Călin Georgescu, astăzi un simbol al luptei anti-sistem, ridică întrebări serioase despre autenticitatea poziționării sale politice.

Mai mult, legăturile cu liderii PD, un partid considerat un pilon al sistemului politic din anii ’90, subminează imaginea candidatului independent care pretinde că este în afara vechilor structuri.

Astăzi, Călin Georgescu capitalizează pe un discurs care denunță corupția și privilegiile vechii clase politice. Totuși, episoade precum cel din 1998 sugerează că trecutul său nu este atât de „anti-sistem” pe cât ar dori să pară.

De asemenea, este important de menționat că susținătorii săi din acea perioadă, precum Ioan Oltean, erau figuri-cheie ale Partidului Democrat, ceea ce pune în lumină relații apropiate cu sistemul pe care acum îl contestă.

Într-o perioadă în care încrederea în politicieni este scăzută, astfel de episoade din trecutul candidaților devin relevante pentru evaluarea onestității și credibilității lor. În cazul lui Călin Georgescu, legăturile sale cu vechiul sistem și acuzațiile de favoritism pun sub semnul întrebării autenticitatea mesajului său de schimbare și reformă.

Acest scandal din 1998, readus în atenție, ar putea schimba percepția publicului asupra celui care se prezintă drept un candidat „din afara sistemului.”

Sursă: Claudiu D Tufis

Secretarul general al PSD, Paul Stănescu, a transmis recent două mesaje publice pe rețelele sociale care se aliniază cu retorica dominantă a rețelei candidatului pro-rus Călin Georgescu, bazată pe misticism religios, naționalism ultracentralizat și poziționări anti-LGBT. Aceste caracteristici au devenit laitmotivele campaniei din jurul lui Georgescu, vizibile mai ales în ultima săptămână.

Într-o postare din 29 noiembrie, Paul Stănescu a scris pe Facebook: „Nu vreau ca nepoții mei să crească într-o țară în care Părinte 1 și Părinte 2 să fie ceva normal.”

Declarația sa face referire directă la retorica anti-LGBT, promovată frecvent în cercurile conservatoare, fără să ofere detalii sau să menționeze politici concrete.

Într-o altă postare, chiar în ziua alegerilor parlamentare, Stănescu a îndemnat românii să iasă la vot, afirmând că România este ținta unor „forțe interioare și exterioare” care vor să „anuleze autenticitatea românească.” El a cerut unitate națională „pentru a respinge toate ideile care încearcă să îngenuncheze și să doboare conștiința națională și valorile poporului român.”

Mesajele lui Paul Stănescu abundă în termeni religioși, scriși frecvent cu majuscule, precum „CREDINȚA,” „VALORI CREȘTINE,” „RAIUL” și „RELIGIA.” Într-un fragment, liderul PSD a subliniat că „Dumnezeu este cel care ne va ghida” și a îndemnat oamenii să voteze „pentru pace,” deși România nu se confruntă în prezent cu un pericol iminent de război.

Mesajele transmise de rețeaua de susținere a lui Călin Georgescu au vizat-o în mod special pe candidata USR, Elena Lasconi. Atacurile au inclus trei teme principale, toate false:

1. „Elena Lasconi va băga România în război și va trimite bărbații pe front.”
2. „Va legaliza căsătoriile gay.”
3. „Biserica și ortodoxia sunt amenințate.”

În realitate, Elena Lasconi a declarat în repetate rânduri că susține pacea și a votat la referendumul pentru familia tradițională, lucru care a atras critici chiar din partea electoratului progresist al USR. De asemenea, candidata USR este cunoscută pentru afișarea simbolurilor religioase, purtând cruci la gât și invocându-l frecvent pe Dumnezeu în interviurile publice.

Paul Stănescu pare să adopte tonul și temele promovate intens de rețeaua lui Călin Georgescu, care s-a concentrat pe valorile conservatoare, teama de influențele străine și atacuri împotriva drepturilor minorităților. În timp ce Georgescu a fost în centrul unor controverse privind susținerea unor teorii conspiraționiste și poziționarea pro-rusă, liderul PSD folosește retorica pentru a mobiliza un segment de electorat cu afinități similare.

Mesajele lui Paul Stănescu și abordarea sa retorică indică o aliniere subtilă la o campanie construită pe frici colective, naționalism exacerbat și valori religioase. Într-un peisaj electoral tensionat, astfel de declarații au potențialul de a polariza și mai mult electoratul, mai ales în contextul în care România este martora unei creșteri a influenței discursurilor conservatoare și anti-occidentale.

Sursă: G4Media