Acasă Blog Pagina 16

Doi foști premieri, din PNL și PSD, cer Guvernului Bolojan privatizarea companiilor de stat: „Singura restructurare reală este listarea la bursă”

Dezbaterea privind privatizarea companiilor de stat revine în prim-plan, după ce doi foști premieri, unul din PNL și unul din PSD, au cerut public Guvernului condus de Ilie Bolojan să accelereze listarea la bursă și vânzarea participațiilor statului în marile societăți naționale.

Apelul a fost lansat în cadrul evenimentului dedicat împlinirii a 15 ani de la listarea Fondului Proprietatea pe piața de capital din România – un moment considerat esențial pentru dezvoltarea bursei locale.

Printre cei care au intervenit s-au numărat fostul premier PSD Victor Ponta și fostul premier PNL Ludovic Orban, ambii pledând pentru o reformă profundă a companiilor de stat prin deschiderea lor către piața de capital.

Victor Ponta a susținut că România are nevoie urgentă de noi surse de finanțare, în contextul apropierii de final a Planului Național de Redresare și Reziliență (PNRR).

„PNRR-ul se termină în august. A fost foarte bun cât a fost. N-am luat destui bani, dar cât am luat au fost buni. Cum aducem banii? Haideți să listăm. Ce nu se poate lista, haideți să vindem. Înseamnă că nu e bun”, a declarat fostul lider PSD.

Mesajul său a fost unul direct: listarea companiilor de stat nu ar trebui privită doar ca o sursă de bani la buget, ci ca un instrument de transparentizare și profesionalizare a managementului.

Potrivit lui Ponta, profiturile companiilor de stat ar trebui reinvestite în societățile listate, sub supravegherea pieței și a investitorilor, nu absorbite integral în bugetul public.

Victor Ponta a amintit că în 2015 fusese pregătită procedura pentru listarea Aeroportul Internațional Henri Coandă (Otopeni) și a Portul Constanța, însă proiectele nu au fost duse la capăt.

„Au trecut 11 ani și Aeroportul Otopeni arată mai rău decât atunci, iar în Portul Constanța este mai multă corupție decât acum 11 ani”, a afirmat fostul premier.

În prezent, ambele entități sunt coordonate prin Ministerul Transporturilor, aflat sub influența PSD, ceea ce face ca declarațiile lui Ponta să capete și o dimensiune politică.

Critica sa sugerează că lipsa listării la bursă ar fi contribuit la stagnarea investițiilor și la perpetuarea unor probleme structurale, inclusiv legate de transparență și guvernanță.

La rândul său, Ludovic Orban a afirmat că privatizarea – preferabil prin listare pe bursă – reprezintă singura soluție reală pentru restructurarea companiilor de stat.

„Una dintre marile mele nerealizări a fost faptul că nu am reușit să listez nu numai Hidroelectrica, ci și alte companii”, a spus fostul premier PNL.

Orban a vorbit despre conflictele avute în mandatul său cu Ministerul Economiei și cu managementul unor companii de stat, în special în privința listării la bursă.

Deși ulterior listarea Hidroelectrica a avut loc, fostul premier consideră că România a pierdut timp prețios și oportunități de dezvoltare.

Atât Victor Ponta, cât și Ludovic Orban au subliniat că România se apropie de finalul unei perioade favorabile, în care fondurile europene au susținut investițiile și creșterea economică.

Orban a avertizat că în următorii 10 ani fluxul de fonduri europene se va diminua, iar statul trebuie să identifice noi motoare de dezvoltare.

„Listarea tuturor companiilor de stat la bursă poate genera investiții, disciplină managerială și dezvoltare pe termen lung”, a susținut acesta.

În opinia fostului premier liberal, piața de capital oferă nu doar finanțare, ci și un cadru de control public și profesionalizare a managementului.

Tema privatizării companiilor de stat este una sensibilă în România, având un istoric controversat în anii ’90 și 2000. Totuși, modelul actual propus de cei doi foști premieri vizează în principal listarea parțială la bursă, nu vânzarea integrală.

Avantajele listării includ:

  • creșterea transparenței financiare;

  • obligativitatea raportărilor publice;

  • atragerea de capital privat;

  • reducerea influenței politice în management;

  • creșterea valorii de piață a companiilor.

Experiența listării unor companii precum Romgaz, Electrica sau Hidroelectrica a demonstrat că interesul investitorilor există, iar statul poate păstra pachetul majoritar.

Apelul celor doi foști premieri vine într-un moment în care Guvernul Bolojan este presat să reducă deficitul bugetar și să găsească soluții pentru stimularea investițiilor.

În paralel, dezbaterile privind restructurarea companiilor de stat, reducerea subvențiilor și eficientizarea cheltuielilor sunt tot mai intense.

Poziția convergentă a unui fost premier PSD și a unui fost premier PNL este notabilă, într-un climat politic adesea polarizat.

Dacă Executivul ar decide să urmeze recomandările, următorii pași ar putea include:

  1. Identificarea companiilor eligibile pentru listare parțială;

  2. Audit independent și evaluare financiară;

  3. Stabilirea unui calendar de ofertă publică inițială (IPO);

  4. Reformarea guvernanței corporative;

  5. Crearea unui cadru legislativ predictibil pentru investitori.

Vicepremierul responsabil de restructurarea companiilor de stat ar putea juca un rol esențial în accelerarea acestui proces.

Faptul că Victor Ponta și Ludovic Orban – proveniți din tabere politice opuse – susțin aceeași direcție de reformă ar putea indica o schimbare de paradigmă în dezbaterea despre companiile de stat din România.

Privatizarea prin listare la bursă este prezentată drept o soluție pentru:

  • creșterea transparenței,

  • atragerea de capital,

  • reducerea corupției,

  • modernizarea infrastructurii strategice.

Rămâne de văzut dacă Guvernul condus de Ilie Bolojan va transforma aceste apeluri într-o strategie concretă sau dacă tema va rămâne, încă o dată, la nivel declarativ.

Cert este că, pe fondul încheierii PNRR și al presiunilor bugetare, discuția despre privatizarea companiilor de stat revine cu forță în agenda publică.

Foto: Inquam/Octav Ganea

Sursă: Defapt

Scandal în Guvern: Radu Oprea compară „tăierile de posturi” cu Auschwitz și blochează reorganizarea Cancelariei premierului

Tensiuni majore în interiorul Guvernului după ce secretarul general al Executivului, Radu Ștefan Oprea, a comparat ideea de „tăiere de posturi” cu lagărul de exterminare de la Auschwitz.

Declarația vine în contextul disputei privind reorganizarea Cancelariei premierului, proiect susținut de echipa prim-ministrului Ilie Bolojan, dar blocat momentan la nivelul Secretariatului General al Guvernului (SGG).

În paralel, șeful Cancelariei, Mihai Jurca, susține că reorganizarea este perfect legală și poate fi făcută prin ordonanță de urgență. Conflictul scoate la lumină diferențe de viziune privind reforma administrației centrale și reducerea cheltuielilor publice.

Întrebat ce reduceri de posturi a făcut anul trecut la nivelul SGG, Radu Oprea a răspuns tranșant:

„Eu nu tai. Oamenii au fost numere doar la Auschwitz. Eu mă uit la oameni. Nu lucrez pe statistică. Oamenii nu sunt costuri. Nu am mentalitate de stăpân de sclavi.”

Declarația a stârnit reacții puternice în spațiul public, mai ales în contextul dezbaterii privind reducerea aparatului bugetar. Oficialul PSD a precizat că în 2025 nu a aplicat concedieri, iar scăderea cheltuielilor salariale s-a produs „natural”, prin pensionări și plecări voluntare.

Potrivit acestuia, fondul de salarii la SGG a scăzut cu 6%, de la aproape 6 milioane lei în decembrie 2024 la 5,3 milioane lei în decembrie 2025.

Disputa centrală vizează reorganizarea Cancelariei premierului, anunțată încă din vara anului trecut. Proiectul prevede reducerea numărului total de posturi de la 176 la aproximativ 105 – o scădere de aproape 40%.

Cancelaria susține că implementarea reformei este blocată deoarece proiectul nu a fost semnat de secretarul general al Guvernului.

Radu Oprea afirmă însă că problema este de natură juridică: forma aleasă pentru reorganizare – ordonanță de urgență (OUG) – ar contraveni Codului administrativ.

Potrivit lui Oprea, articolul 22, alineatul 3 din Codul administrativ prevede clar că reorganizarea se face prin Hotărâre de Guvern, nu prin ordonanță de urgență.

„Este o problemă de fond, de respectare a legii. Reorganizarea se poate face oricând prin Hotărâre de Guvern”, a explicat secretarul general.

El a precizat că aparatul tehnic al SGG a formulat opt pagini de observații la proiectul transmis de Cancelarie.

De cealaltă parte, Mihai Jurca respinge argumentele și susține că reorganizarea implică modificări care țin de Codul administrativ, inclusiv numărul de demnitari și posturile din cabinete, iar aceste modificări pot fi operate doar prin ordonanță de urgență.

„Nu e nimic ilegal. Anumite elemente sunt reglementate de Codul administrativ și pot fi modificate doar prin OUG”, a declarat Jurca.

Premierul Ilie Bolojan este informat despre divergență, potrivit lui Radu Oprea, care susține că prim-ministrul a cerut găsirea unei formule juridice corecte.

„Știe că n-am găsit o formulă juridică. A zis să stăm împreună să găsim soluția”, a spus Oprea.

Totuși, comunicatul public emis de Cancelarie a amplificat tensiunile, secretarul general afirmând că „în loc să discutăm, vorbim prin comunicate”.

Conflictul pune presiune pe coaliția de guvernare și pe relația dintre PSD și echipa premierului.

Radu Oprea susține că la nivelul SGG s-au realizat reduceri de costuri fără concedieri forțate.

Instituția are aproximativ 600 de posturi, dintre care ocupate sunt circa 500. Oficialul afirmă că există un număr mare de posturi vacante și că problema reală este lipsa personalului în anumite departamente.

Un exemplu oferit este cel al Direcției Contencios, unde ar exista aproape 14.000 de dosare gestionate de doar opt angajați.

„Pierdem oameni pentru că pleacă unde sunt mai bine plătiți”, a explicat Oprea.

Reorganizarea Cancelariei premierului face parte dintr-un pachet mai larg de măsuri pentru reducerea cheltuielilor bugetare. În contextul deficitului bugetar ridicat și al presiunilor europene privind disciplina fiscală, Guvernul încearcă să transmită un semnal de eficiență administrativă.

Totuși, cazul arată cât de complicată este implementarea reformelor în interiorul administrației publice centrale, unde competențele juridice și politice se intersectează.

Pe de o parte, Cancelaria argumentează necesitatea reducerii aparatului birocratic. Pe de altă parte, SGG invocă respectarea strictă a cadrului legal.

Dincolo de disputa juridică, conflictul reflectă și o tensiune politică.

PSD, prin Radu Oprea, transmite un mesaj social – că „oamenii nu sunt costuri” – în timp ce echipa premierului promovează o agendă de eficientizare și reducere a aparatului administrativ.

Declarația controversată privind Auschwitz arată cât de sensibil este subiectul concedierilor în sectorul public.

Pentru susținătorii reformei, reducerea posturilor este un pas necesar pentru modernizarea administrației. Pentru Oprea, abordarea trebuie să fie graduală și umană, fără transformarea angajaților în simple cifre.

Mihai Jurca a anunțat că vor continua discuțiile cu SGG și că proiectul va fi pus în transparență publică odată ce se ajunge la un acord.

Termenul exact rămâne incert.

„Depinde de cum discutăm. Eu încerc să fac lucrurile cât mai repede”, a spus șeful Cancelariei.

Cazul Radu Oprea – Cancelaria premierului evidențiază dificultatea reformei administrative în România. În timp ce Guvernul anunță restructurări și eficientizare, mecanismele juridice și diferențele politice încetinesc procesul.

Declarația privind Auschwitz a mutat dezbaterea din zona tehnică în cea simbolică și morală, atrăgând atenția publicului asupra modului în care sunt gestionate reducerile de personal.

Rămâne de văzut dacă reorganizarea Cancelariei va fi adoptată prin OUG sau Hotărâre de Guvern și dacă disputa va avea consecințe politice în interiorul coaliției.

Cert este că reforma administrației centrale nu înseamnă doar cifre și posturi eliminate, ci și echilibru între eficiență bugetară, respectarea legii și protejarea angajaților publici.

Radu Ştefan Oprea, Foto: Inquam Photos / George Călin

Sursă: Hotnews

Proiectul „Digitizarea colecțiilor Arhivei Naționale de Filme” continuă în 2026 cu noi activități, evenimente și parteneriate

Proiectul „Digitizarea colecțiilor Arhivei Naționale de Filme” – ID 330859, implementat de Arhiva Națională de Filme, în parteneriat cu Centrul Național al Cinematografiei, continuă în anul 2026 cu activități menite să susțină promovarea patrimoniului cinematografic românesc și creșterea accesului publicului la resurse culturale digitizate.

Proiectul a fost lansat oficial în luna august 2025, printr-o conferință de lansare, care a reprezentat punctul de plecare al unui demers amplu dedicat conservării, digitizării și valorificării patrimoniului național al cinematografiei. Evenimentul a reprezentat un prim pas în construirea unei rețele de colaborare în jurul proiectului.

După etapa de lansare, proiectul a intrat în faza de implementare, activitățile fiind desfășurate conform calendarului asumat. În această perioadă, accentul este pus pe dezvoltarea infrastructurii digitale, pregătirea resurselor culturale pentru digitizare și consolidarea mecanismelor de informare publică.

Pentru anul 2026, echipa de implementare își propune:

  • creșterea vizibilității proiectului și a resurselor digitale puse la dispoziția publicului;
  • dezvoltarea de parteneriate și colaborăricu instituții culturale, educaționale și organizații relevante.

Un rol esențial în comunicarea proiectului îl are pagina web dedicată, disponibilă pe site-ul Arhivei Naționale de Filme, care funcționează ca spațiu central de informare. Aici sunt publicate periodic informații privind stadiul de implementare al proiectului și activitățile desfășurate.

Prin acest demers, proiectul urmărește asigurarea transparenței și facilitarea accesului publicului la informații relevante despre digitizarea patrimoniului național al cinematografiei.

Despre proiect

Proiectul „Digitizarea colecțiilor Arhivei Naționale de Filme” este cofinanțat de Uniunea Europeană prin Programul Creștere Inteligentă, Digitalizare și Instrumente Financiare 2021–2027 și are ca obiectiv general creșterea rolului culturii în dezvoltarea economică, incluziunea socială și inovarea culturală, prin valorificarea avantajelor digitizării și digitalizării colecțiilor cinematografice și mobilizarea de noi audiențe.

Perioada de implementare: 17 iunie 2025 – 30 iunie 2028

Contact:
Arhiva Națională de Filme
E-mail: contact@anf.gov.ro
Website: www.anf.gov.ro

Doar 25% dintre primării își plătesc salariile din venituri proprii. Declarațiile ministrului Cseke Attila și comparația cu situația din 2021

Doar un sfert dintre primăriile din România reușesc să își acopere din venituri proprii cheltuielile salariale, a declarat ministrul Dezvoltării, Cseke Attila, în urma întâlnirii de la Parlament dintre liderii coaliției și primarii de comune.

Afirmația vine în contextul pregătirii unui pachet legislativ pentru reducerea cheltuielilor din administrația publică, asumat de Guvern prin angajarea răspunderii.

Datele prezentate de ministru arată că, din cele peste 3.200 de unități administrativ-teritoriale (UAT) din România, puțin peste 25% își pot susține din taxe și impozite locale strict cheltuielile cu salariile. Restul depind în mod majoritar de transferurile de la bugetul de stat.

Situația readuce în prim-plan o problemă structurală a administrației publice locale: gradul redus de autonomie financiară al primăriilor și dependența covârșitoare de alocările guvernamentale.

Potrivit declarațiilor ministrului Cseke Attila, analiza Ministerului Dezvoltării arată că, la finalul verii anului trecut, „puțin peste o pătrime” dintre UAT-uri își susțineau din venituri proprii cheltuielile salariale.

Este important de precizat că aceste cifre vizează doar cheltuielile de personal, nu întreaga funcționare a primăriilor. Cheltuielile de funcționare includ, pe lângă salarii, costuri cu utilitățile, bunurile și serviciile, reparațiile curente sau alte cheltuieli administrative.

În paralel, premierul Ilie Bolojan a subliniat că aproximativ 80% din bugetele administrației locale provin din transferuri de la bugetul de stat, comparativ cu o medie de aproximativ 50% la nivelul Uniunii Europene. Declarația sa, făcută în cadrul Adunării Generale a Asociației Comunelor, a stârnit reacții critice din partea primarilor prezenți.

Declarațiile actuale trebuie puse în contextul celor făcute de Cseke Attila în iulie 2021. La acel moment, ministrul afirma că doar 39 din cele 3.228 de primării din România reușeau să își acopere integral cheltuielile de funcționare din taxe și impozite locale.

Acele 39 de unități includeau:

  • un singur Consiliu Județean;

  • două municipii;

  • patru orașe;

  • 32 de comune.

Diferența majoră între datele din 2021 și cele prezentate în 2026 constă în criteriul analizat. În 2021, era vorba despre întreaga funcționare a primăriei (salarii + bunuri și servicii), în timp ce astăzi ministrul face referire exclusiv la capacitatea de a acoperi salariile.

Chiar și așa, concluzia rămâne una îngrijorătoare: majoritatea covârșitoare a administrațiilor locale nu sunt autosustenabile.

În pachetul legislativ pe care Guvernul intenționează să îl adopte prin angajarea răspunderii, este prevăzut un mecanism pentru primăriile care nu își pot susține salariile din venituri proprii.

Concret, pentru aceste UAT-uri va fi instituită o grilă de salarizare stabilită prin Hotărâre de Guvern în termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a legii.

Măsura a fost criticată dur de sindicate. Liderul filialei Buzău a Sindicatului Național al Salariaților Comunelor și Orașelor (SCOR), Adrian Marin, a numit-o „grila pentru săraci”, susținând că aceasta ar introduce salarii mai mici decât cele aflate în prezent în plată.

Potrivit sindicaliștilor, măsura ar putea accentua discrepanțele dintre administrațiile locale bogate și cele sărace și ar putea duce la pierderea personalului calificat din zonele mai puțin dezvoltate.

Problema finanțării administrației locale are cauze multiple:

  1. Baza fiscală redusă în mediul rural – În multe comune, veniturile din taxe și impozite sunt extrem de scăzute, din cauza populației reduse și a nivelului scăzut al activității economice.

  2. Fragmentarea administrativă – România are peste 3.200 de UAT-uri, multe dintre ele cu sub 2.000 de locuitori, ceea ce face dificilă susținerea unui aparat administrativ eficient.

  3. Transferurile centralizate – Sistemul actual de finanțare favorizează dependența de bugetul central, prin alocări din TVA și impozitul pe venit.

  4. Structuri administrative supradimensionate – În unele cazuri, cheltuielile de personal sunt disproporționate raportat la capacitatea de încasare locală.

Conform datelor prezentate de premierul Ilie Bolojan, România se află peste media europeană în ceea ce privește ponderea transferurilor de la bugetul central către administrația locală.

Dezbaterea actuală pune în discuție însăși filozofia administrației publice locale. Pe de o parte, principiul autonomiei locale presupune că autoritățile trebuie să aibă resurse proprii suficiente pentru a-și gestiona responsabilitățile. Pe de altă parte, realitatea financiară arată că multe primării nu pot funcționa fără sprijin de la centru.

Criticii reformei susțin că introducerea unei grile unice pentru primăriile „nesustenabile” ar putea duce la o formă de centralizare mascată și la pierderea flexibilității locale.

Susținătorii măsurii argumentează însă că este nevoie de disciplină bugetară și de corelarea cheltuielilor salariale cu capacitatea reală de încasare.

Pe lângă grila de salarizare diferențiată, în spațiul public au fost vehiculate și alte posibile măsuri:

  • reorganizarea administrativ-teritorială;

  • comasarea comunelor foarte mici;

  • plafonarea numărului de posturi în funcție de populație;

  • stimularea creșterii bazei de impozitare locală;

  • digitalizarea și eficientizarea colectării taxelor.

Până în prezent, însă, Guvernul nu a anunțat o reformă administrativ-teritorială amplă, deși tema revine periodic în dezbaterea publică.

Declarațiile ministrului Cseke Attila confirmă o realitate structurală: majoritatea primăriilor din România nu sunt autosustenabile financiar nici măcar în ceea ce privește salariile angajaților.

Comparativ cu 2021, situația pare mai bună la prima vedere, însă diferența este doar de metodologie. Dacă în 2021 doar 39 de primării își acopereau integral cheltuielile de funcționare, astăzi doar un sfert reușesc să acopere salariile.

În lipsa unor reforme profunde privind finanțarea administrației locale, reorganizarea teritorială și stimularea dezvoltării economice locale, dependența de bugetul central va rămâne o vulnerabilitate majoră a sistemului public din România.

Sursă: Hotnews

Cseke Attila. Credit: Lucian Alecu / Alamy / Profimedia

Banii pentru irigații, direcționați spre ferma familiei Paul Stănescu. Ascensiunea spectaculoasă a firmei controlate de Sorin Iancu

Un circuit financiar care pornește din bugetul public alocat pentru refacerea sistemului național de irigații ajunge, în final, în patrimoniul fermei familiei fostului lider PSD Paul Stănescu, printr-o tranzacție realizată de firma Nicosorian Total Ins SRL, controlată de Sorin Iancu, un antreprenor din Olt cunoscut în localitate ca fost șofer de camion.

Investigația relevă un mecanism complex prin care o societate care nu a câștigat oficial niciun contract major de irigații și nu figurează ca subcontractant în documentele publice a ajuns să încaseze aproximativ 300 de milioane de lei în ultimii trei ani din Programul Național de Irigații. Ulterior, cu acești bani, compania a cumpărat o parte importantă din ferma Agromec Vișina, controlată de fiul lui Paul Stănescu.

Programul Național de Irigații, gestionat prin Agenția Națională de Îmbunătățiri Funciare (ANIF) și coordonat de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, presupune investiții estimate la aproape un miliard de euro pentru modernizarea infrastructurii principale de irigații.

În județul Olt și în sudul țării, contractele au fost câștigate de firme precum Carmin Popstar Prod SRL, Wagramer 2000 Termo SRL și Condor Păduraru SRL. Aceste societăți figurează în SEAP drept executanți ai lucrărilor pentru reabilitarea stațiilor de pompare și a canalelor principale din amenajări precum Sadova–Corabia, Cujmir sau Dăbuleni.

Cu toate acestea, potrivit informațiilor obținute din interiorul ANIF, o mare parte din execuția efectivă ar fi fost realizată de Nicosorian Total Ins SRL, firmă care nu apare ca subcontractant oficial și care, în multe cazuri, ar fi primit direct plăți pentru lucrări.

Condițiile de licitație pentru proiectele din Programul Național de Irigații prevăd limitări stricte privind subcontractarea, unele contracte interzicând explicit externalizarea lucrărilor. Cu toate acestea, în practică, lucrările ar fi fost „pase” către Nicosorian sub pretextul urgenței sau al lipsei de dotări.

Nicosorian Total Ins SRL a fost înființată în 2018 în satul Grojdibodu, județul Olt, și ulterior mutată în Sectorul 1 din București. În ultimii trei ani, compania a raportat încasări de aproximativ 300 de milioane de lei, majoritatea provenind din lucrări legate de irigații.

Evoluția financiară este spectaculoasă:

  • 2018: cifră de afaceri 1,1 milioane lei, 3 angajați;

  • 2020: 4,5 milioane lei, 8 angajați;

  • 2023: 64,2 milioane lei, 22 angajați;

  • 2024: 138,5 milioane lei, 38 angajați.

Profitul net a crescut proporțional, ajungând la peste 37 de milioane de lei în 2024.

Toate acestea în condițiile în care firma deține doar opt utilaje principale – printre care un excavator Hitachi ZX220LC, un buldoexcavator Case 580, o stație mobilă de beton Promax și două autobasculante Ford Trucks – și un parc auto modest.

Deși Nicosorian Total Ins este deținută oficial de rude ale lui Sorin Iancu – soția și cumnata acestuia –, el apare constant drept „reprezentant legal” în procese și negocieri. Într-un dosar penal de la Craiova, Sorin Iancu este menționat explicit în această calitate.

În comunitatea din Grojdibodu, el este cunoscut drept fost șofer de camion. Întrebat despre acest trecut, Iancu a răspuns sec: „Nu am fost șoferul nimănui”.

Numele firmei însă sugerează altceva: NicoSorIan – derivat din Nicoleta (soția), Sorin (prenume) și Iancu (nume de familie).

În decembrie 2025 și februarie 2026, Nicosorian Total Ins a semnat promisiuni bilaterale de vânzare-cumpărare cu Agromec Vișina SA, societate controlată în proporție de peste 97% de Ștefan-Alexandru Stănescu, fiul lui Paul Stănescu.

Agromec Vișina exploatează aproximativ 3.300 de hectare de teren agricol în județul Olt. Tranzacția a vizat:

  • terenuri agricole aflate în proprietate;

  • contracte de arendă;

  • cesiunea etapizată a altor terenuri extravilane.

Prețul nu a fost făcut public, dar surse locale estimează că suma se situează între 3 și 5 milioane de euro.

Astfel, fondurile provenite din contractele publice pentru irigații – finanțate din bugetul statului – ajung indirect în conturile familiei fostului lider PSD.

Ministrul Agriculturii, Florin Barbu, a declarat că nu îl cunoaște pe Sorin Iancu și că acesta nu a fost angajat la ANIF în perioada în care el a condus instituția.

Directorul general al ANIF, Cornel Popa, nu a oferit explicații privind mecanismul prin care o firmă fără contracte oficiale ajunge să încaseze jumătate din valoarea lucrărilor.

În lipsa unor clarificări oficiale, rămâne întrebarea esențială: cum a fost posibil ca plăți de sute de milioane de lei să fie direcționate către o firmă care nu figurează formal în contracte?

Nicosorian nu s-a oprit la Agromec Vișina. În noiembrie 2025, firma a preluat creanțe în valoare de peste 56 de milioane de lei asupra Zahăr Corabia SA, achiziționate la un preț de aproximativ 8,7 milioane lei.

Această mutare îi conferă poziția de creditor dominant într-o procedură de reorganizare judiciară și control indirect asupra unei exploatații agricole de aproximativ 2.300 de hectare.

Programul a fost aprobat prin HG 793/2016 și reprezintă una dintre cele mai ambițioase investiții în infrastructura agricolă din România post-1989.

Deși scopul declarat este creșterea rezilienței agriculturii la secetă, cazul Nicosorian ridică semne de întrebare privind:

  • transparența subcontractărilor;

  • controlul calității lucrărilor;

  • monitorizarea fluxului financiar;

  • influența politică în atribuirea și executarea contractelor.

Ascensiunea firmei Nicosorian Total Ins coincide aproape perfect cu dezvoltarea Programului Național de Irigații. De la 1 milion de lei cifră de afaceri la aproape 140 de milioane anual, în doar câțiva ani, și de la opt utilaje la control asupra mii de hectare agricole.

Traseul banilor arată că fondurile publice destinate infrastructurii agricole pot ajunge, indirect, în patrimoniul unor familii politice influente. În lipsa unor explicații clare din partea instituțiilor implicate, cazul rămâne un test major pentru transparența cheltuirii banilor publici în România.

Articol integral pe newscenter

Un traseu controversat în industria de apărare: cum a ajuns Constantin George Brezoi șeful tranzacțiilor Romarm

Numirea lui Constantin George Brezoi în funcția de director comercial al Romarm a declanșat un val de controverse în spațiul public, readucând în prim-plan problema politizării companiilor strategice ale statului.

Potrivit unor investigații de presă, ascensiunea lui Brezoi în vârful structurii comerciale a celui mai important producător de armament din România ar fi fost posibilă printr-o ocolire a blocajului legal privind angajările la stat, dar și printr-o rețea solidă de susținere politică.

Funcția de director comercial la Romarm nu este una simbolică. Ea presupune controlul contractelor, negocierilor și fluxurilor financiare din industria națională de apărare – un domeniu sensibil, cu implicații directe asupra securității naționale și relațiilor internaționale. Tocmai de aceea, criteriile de competență și integritate sunt esențiale.

Cu toate acestea, presa a relatat că Brezoi nu ar avea experiență relevantă în comerțul cu armament, iar traseul său profesional ridică numeroase semne de întrebare, de la eșecuri antreprenoriale timpurii până la ocuparea unor funcții publice cheie prin numiri politice.

În contextul în care angajările în companiile de stat sunt blocate, soluția identificată pentru instalarea lui Brezoi la vârful Romarm ar fi fost una procedurală, dar controversată. Conform informațiilor apărute în presă, acesta a fost angajat inițial pe un post de execuție la Uzina Mecanica Plopeni, unitate aflată în subordinea Romarm, pentru ca ulterior să fie detașat direct pe poziția de director comercial la compania-mamă.

Această mutare a fost posibilă sub conducerea directorului general al Romarm, Razvan Pircalabescu, fost șef de cabinet al lui Radu Oprea, unul dintre oamenii-cheie ai PSD în zona economică.

Parcursul profesional al lui Constantin George Brezoi începe departe de industria de apărare. Absolvent al Universității „Spiru Haret”, Facultatea de Marketing și Afaceri Economice Internaționale, Brezoi a finalizat studiile după șase ani, în 2008. În paralel, încă din 2005, și-a înființat propria firmă – Clever SRL – prin care desfășura activități comerciale în Piața Centrală din Giurgiu.

Documente publice arată că firma a acumulat datorii către bugetul de stat și către o companie de telefonie mobilă, fiind ulterior lichidată. Lichidatorul judiciar a consemnat neplata impozitelor pe salarii, iar instanța l-a obligat pe fostul administrator la achitarea datoriilor.

După eșecul antreprenorial, Brezoi s-a orientat către sectorul privat, ocupând pe rând funcții precum agent de marketing sau director tehnic în firme de construcții și instalații din Ploiești – poziții care, potrivit surselor citate de presă, ar fi necesitat studii de specialitate pe care nu le deținea.

Un tipar similar s-a repetat și în cazul Bri Solutions SRL, firmă înființată în 2008 împreună cu soția sa, unde rezultatele financiare au fost modeste, iar datoriile au depășit cifra de afaceri.

Schimbarea majoră de direcție a venit odată cu intrarea în structurile statului, pe filiera politică a PSD. Începând cu 2008, Brezoi a ocupat funcții în zona IMM-urilor, culminând cu poziția de secretar de stat în 2014 și, ulterior, cu roluri de conducere în instituții precum Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului.

Momentul-cheie a fost însă numirea sa ca subprefect al județului Prahova în 2020, funcție obținută cu sprijinul direct al lui Radu Oprea. Odată cu ascensiunea acestuia la Ministerul Economiei, influența asupra companiilor din subordine a devenit tot mai evidentă.

Presa a descris actuala structură de conducere a Romarm drept o triadă de influență:

  • Constantin Alexie Cotan Bodolan – președintele Consiliului de Administrație

  • Răzvan Pîrcălăbescu – director general

  • Constantin George Brezoi – director comercial

Toți trei sunt asociați, direct sau indirect, cu rețeaua politică a lui Radu Oprea, ceea ce alimentează suspiciuni privind capturarea politică a unei companii strategice.

Întrebat despre această numire, directorul general al Romarm nu a oferit explicații publice. Lipsa de transparență amplifică îngrijorările, mai ales în contextul în care Romarm gestionează contracte de sute de milioane de euro, inclusiv în cadrul parteneriatelor NATO și UE.

Experți în guvernanță publică avertizează că astfel de practici pot afecta credibilitatea României ca furnizor de armament și pot vulnerabiliza un sector esențial pentru securitatea națională.

Cazul Brezoi devine un test de stres pentru promisiunile repetate ale clasei politice privind depolitizarea managementului companiilor de stat. În lipsa unor criterii clare și a unor concursuri reale, funcțiile-cheie continuă să fie ocupate prin rotație politică, nu prin merit.

Într-un moment în care industria de apărare este vitală pentru poziția României în regiune, întrebarea rămâne deschisă: cine controlează cu adevărat deciziile și banii Romarm – profesioniștii sau rețelele politice?

Sursă foto: Observatorulph.ro

Sursă știre: Defapt

Întâlnire deschisă pentru profesioniștii din turism, organizată de ANAT la Romexpo

În cadrul Târgul de Turism București, ANAT organizează vineri, 13 februarie 2026, o întâlnire deschisă dedicată profesioniștilor din turism, menită să încurajeze dialogul, informarea și networkingul în industrie.

Evenimentul va avea loc la Romexpo, în Sala Titulescu, începând cu ora 14:00, și se adresează atât membrilor, cât și nemembrilor ANAT.

Întâlnirea propune un format echilibrat, care combină prezentări cu aplicabilitate directă în activitatea agențiilor de turism și momente de conversație relaxată, favorabile schimbului de idei și experiență între participanți. Organizatorii mizează pe o atmosferă profesionistă, dar prietenoasă, în care discuțiile utile să se îmbine firesc cu interacțiunea informală.

Agenda evenimentului include trei momente principale. De la 14:30, va avea loc prezentarea AirClaim, axată pe avantajele colaborării cu agențiile de turism și pe soluții concrete ce pot fi integrate în activitatea zilnică.

La 15:30, participanții sunt invitați la „La povești cu Damian”, un moment interactiv alături de Damian Anfile, care va propune o incursiune culturală într-un format accesibil și relaxat.

Damian Anfile este, prin formare, teolog, iar prin fire un pasionat de istorie si un colectionar rafinat de cunoastere. Cauta povesti acolo unde altii vad doar tacere: in curtea baronului Bellu, in umbrele caselor vechi, in file de memorii si in amintirile celor care au fost.

Programul se încheie la 16:30 cu o sesiune de Q&A dedicată Fondului de Garantare, prilej de clarificări și discuții aplicate privind impactul acestuia asupra activității agențiilor de turism.

Evenimentul este gândit ca un spațiu deschis de dialog și informare, în care specialiștii din domeniu sunt încurajați să participe activ și seeming perspective diferite asupra provocărilor actuale din turism. Participarea este gratuită, în limita locurilor disponibile, iar înscrierea se face online, prin completarea formularului de participare:

https://docs.google.com/forms/d/e/1FAIpQLSfF_ka7Vy-N9eU9GzxOWKd0rxXHSFtCOHvRO411oRumSVeB3w/viewform?usp=header

Prin această inițiativă, ANAT își propune să consolideze legăturile din industrie și să ofere profesioniștilor din turism un cadru util de informare, dialog și colaborare.

Statul plătește chirii de peste 15 milioane de euro pe an pentru Justiție. Cine câștigă și de ce problema persistă

Instanțele, parchetele, autoritățile subordonate Ministerul Justiției și Consiliul Superior al Magistraturii cheltuie anual peste 15 milioane de euro pentru chirii. Sunt bani publici care pleacă, an de an, către proprietari privați, în lipsa unor sedii proprii funcționale. În multe situații, acești bani ajung la firme sau persoane cu legături politice ori cu probleme penale în trecut.

În paralel, Guvernul vorbește despre austeritate, majorări de taxe și nevoia de a reduce cheltuielile bugetare. Justiția rămâne însă prinsă într-un cerc vicios: lipsa investițiilor în infrastructură generează costuri recurente uriașe, fără o soluție clară pe termen lung.

Lipsa sediilor proprii pentru instanțe și parchete nu este doar o problemă administrativă. Este o problemă structurală, care afectează bugetul public, credibilitatea statului și funcționarea actului de justiție. În timp ce alte state investesc în infrastructură judiciară durabilă, România continuă să plătească chirii de ordinul milioanelor de euro, uneori pentru clădiri improprii sau temporare, dar folosite ani la rând.

DNA, DIICOT și parchetele din România cheltuie anual peste 2,7 milioane de euro doar pentru spațiile în care își desfășoară activitatea.

Un exemplu elocvent este sediul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, situat pe strada Lipscani. Chiria ajunge la 74.000 de euro pe lună, iar proprietarul clădirii este Geres Real Estate, firmă administrată de o companie cu legături cu Ion Țiriac.

La Constanța, Direcția Națională Anticorupție funcționează într-un imobil aflat foarte aproape de zona de plajă Neversea, pentru care plătește 9.000 de euro lunar. Proprietara clădirii, notarul Chirața Borună, a fost cercetată în mai multe dosare penale, toate soluționate cu netrimitere în judecată. DNA a transmis că existența unui dosar penal nu reprezintă un criteriu legal de excludere de la licitații și că ia în calcul relocarea după finalizarea unui nou sediu construit prin CNI.

Situații similare se regăsesc și la DIICOT Cluj, unde proprietarul clădirii este trimis în judecată pentru fapte de corupție comise într-o funcție publică și are, totodată, un trecut politic.

Înalta Curte de Casație și Justiție plătește peste 2 milioane de euro pe an pentru un singur sediu temporar. Curtea de Apel București ocupă locul trei într-un top al chiriilor, cu peste 1 milion de euro anual pentru două secții ale Tribunalului București și pentru arhivă.

Un caz aparte este cel al Curții de Apel Brașov, care din 2020 funcționează într-o clădire închiriată de la Aldar Rezidential SRL. Chiria lunară depășește 48.000 de euro, iar contractul este valabil până în 2030. Până acum, firma a încasat peste 2,4 milioane de euro, iar suma s-ar putea dubla până la finalul contractului.

Aldar Rezidential a avut, în trecut, probleme cu legea, fiind implicată într-un dosar de evaziune fiscală. Deși prejudiciul a fost achitat, iar dosarul închis, situația ridică semne de întrebare, mai ales în contextul în care Curtea de Apel Brașov a ajuns să judece, la un moment dat, chiar spețe conexe aceleiași firme.

Pe lângă sedii, instanțele mai plătesc chirii consistente și pentru arhive. Tribunalul Brașov depozitează arhiva într-o clădire aparținând Universității Spiru Haret, pentru care plătește peste 10.000 de euro lunar. Până la finalul contractului, universitatea ar urma să încaseze 1,27 milioane de euro.

Universitatea Spiru Haret este cunoscută pentru numeroase scandaluri legate de diplome și fapte de corupție, inclusiv condamnări definitive ale unor foști conducători.

În județul Bihor, arhiva Tribunalului și Judecătoriei Oradea se află într-o clădire închiriată de la o firmă deținută de un fost politician local, pentru care se plătesc 10.500 de euro lunar. În lipsa altor oferte, contractul a fost prelungit.

Ministerul Justiției are în subordine și Registrul Comerțului, instituție care cheltuie anual aproximativ 3,3 milioane de euro pentru sedii.

Cel mai scump contract este în București, unde Oficiul Registrului Comerțului plătește 92.000 de euro lunar către Estown Imobiliare SRL. Firma este controlată, indirect, de un offshore din Cipru și de un cetățean israelian, iar veniturile sale provin aproape exclusiv din acest contract.

În țară, situația se repetă: sedii închiriate de la persoane condamnate penal, foști politicieni sau firme cu legături politice. De cele mai multe ori, instituțiile invocă proceduri legale respectate și lipsa alternativelor.

Radu Marinescu, ministrul Justiției, a fost întrebat dacă există un plan concret de reducere a cheltuielilor cu chiriile și cum explică faptul că bani publici ajung la persoane sau firme cu probleme penale.

Răspunsul a fost unul general, de tip administrativ: Ministerul încearcă să reducă aceste costuri prin investiții în sedii proprii, aflate în diverse stadii de proiectare sau execuție, finanțate prin bugetul de stat, Compania Națională de Investiții și împrumuturi de la Banca Mondială. Ministerul nu deține date centralizate despre chiriile parchetelor, fiecare instituție fiind responsabilă de propriile contracte.

Întrebat despre existența unui plan multianual de investiții, ministrul nu a oferit un răspuns clar. Strategia Ministerului Justiției pentru perioada 2026–2029 menționează modernizări de clădiri și construirea unui așa-numit „Cartier al Justiției” în București, proiect promis de mai mulți miniștri de-a lungul anilor, dar niciodată finalizat.

În lipsa unor decizii ferme și a unor investiții susținute, statul român continuă să plătească chirii uriașe pentru Justiție. Costurile cresc, contractele se prelungesc, iar soluțiile rămân, de cele mai multe ori, pe hârtie. Într-un context de austeritate și presiune pe buget, această risipă anuală ridică o întrebare simplă: cât mai poate funcționa Justiția României în chirie?

Articol integral pe Public Record

Roboți chirurgicali, legături politice și umbrele trecutului: cum a ajuns o firmă deținută de o artistă pop să câștige contracte de zeci de milioane de euro cu spitalele de stat

Achizițiile publice din sistemul medical românesc revin în centrul atenției, după ce o firmă relativ nouă, Medical Innovation Solutions, a devenit liderul unei asocieri câștigătoare într-un contract uriaș pentru livrarea de roboți chirurgicali către spitale de stat.

În spatele companiei se află Laura Galea, o artistă în vârstă de doar 29 de ani, fiica omului de afaceri Cătălin Galea, un nume cu rezonanță veche în piața echipamentelor medicale și cu legături controversate în zona politică și administrativă a Capitalei.

Cazul ridică întrebări nu doar despre prețurile plătite de stat pentru tehnologie medicală de vârf, ci și despre continuitatea unor rețele de influență care, în ciuda scandalurilor din trecut, par să rămână active în relația cu spitalele publice.

Firma care a condus asocierea câștigătoare, Medical Innovation Solutions, nu a fost gândită inițial ca un jucător din domeniul sănătății. Compania a apărut la finalul anului 2020 sub numele Celestial Records, având ca obiect de activitate „realizarea înregistrărilor audio și activități de editare muzicală”.

La acel moment, Laura Galea era intens promovată ca artistă pop, cu apariții în reviste glossy și cu un discurs public axat pe colaborări internaționale și profesori celebri. În perioada 2020–2021, piesele lansate de aceasta au strâns sute de mii și chiar peste un milion de vizualizări pe YouTube, sugerând un start promițător în industria muzicală.

După doar doi ani, însă, firma fără cifră de afaceri relevantă și fără profit a trecut printr-o transformare radicală. A devenit Medical Innovation Solutions, iar domeniul principal s-a schimbat în „comerț cu ridicata al produselor farmaceutice și al echipamentelor medicale”. Laura Galea a rămas unic asociat.

„O decizie legală și legitimă de business”, a declarat aceasta ulterior, subliniind că schimbarea domeniului de activitate nu încalcă nicio prevedere legală. Dincolo de legalitate, ritmul rapid al ascensiunii companiei a atras atenția jurnaliștilor și a specialiștilor din piață.

Cu doar doi angajați înregistrați în 2024 și un profit raportat de aproximativ 60.000 de euro, Medical Innovation Solutions a început să câștige licitații importante în spitale publice din București.

Momentul-cheie a venit în mai 2025, când compania a devenit una dintre cele două firme desemnate câștigătoare într-un acord-cadru de aproximativ 90 de milioane de lei pentru livrarea a șase roboți chirurgicali către Spitalul Universitar de Urgență Militar Central Carol Davila.

Prin două contracte subsecvente, în valoare totală de 53,7 milioane de lei cu TVA (circa 10,6 milioane de euro), firma a livrat primii trei roboți. Asta înseamnă un cost de aproximativ 3,5 milioane de euro per robot, sumă confirmată oficial de spital.

Roboții livrați sunt de tip Versius, un sistem chirurgical relativ nou, poziționat pe piață drept alternativă mai flexibilă și mai accesibilă la celebrul Da Vinci, liderul mondial în chirurgia asistată robotic.

Conform analizelor din presa internațională, inclusiv din The Guardian și Wired, un robot Da Vinci are un preț de achiziție de aproximativ 1,6 milioane de lire sterline (circa 1,85 milioane de euro), în timp ce Versius se situează, în mod obișnuit, între 1,2 și 1,5 milioane de lire (maximum 1,7 milioane de euro). Aceste valori nu includ mentenanța, instruirea și consumabilele, care pot adăuga anual aproximativ 10% din valoarea inițială a echipamentului.

Specialiști din piață consultați de jurnaliști au subliniat că, pentru 3,5 milioane de euro, un spital ar putea achiziționa un robot Versius și unul Da Vinci, fără costurile suplimentare. Aceeași opinie a fost confirmată de surse medicale care au preferat anonimatul.

Dr. Cătălin Copăescu, unul dintre pionierii chirurgiei robotice din România, explică faptul că Da Vinci rămâne reperul principal datorită experienței acumulate în peste 25 de ani de utilizare la nivel global.

„Toate platformele robotice apărute ulterior încearcă să ajungă la performanțele Da Vinci. Unele sunt promițătoare, dar sunt încă în faze diferite de maturitate tehnologică”, spune medicul.

Acesta subliniază însă și avantajele generale ale chirurgiei asistate robotic: recuperare mai rapidă, mai puține complicații și, pe termen lung, costuri mai mici pentru sistemul sanitar, în ciuda investiției inițiale ridicate.

O întrebare-cheie rămâne diferența de preț față de alte achiziții similare. La finalul lui 2023, de exemplu, un robot Versius a fost cumpărat pentru aproximativ 2,6 milioane de euro (cu TVA) de către Spitalul Sf. Maria din București, printr-un contract câștigat de o altă firmă.

Laura Galea susține că nu pot fi comparate direct contractele, deoarece fiecare licitație are un caiet de sarcini diferit. Prețul final, spune ea, a reflectat:

  • perioada de garanție,

  • numărul de echipe chirurgicale instruite,

  • numărul de intervenții acoperite prin consumabile,

  • alte componente tehnice și operaționale incluse.

Criticii subliniază însă că diferențele de peste un milion de euro per robot sunt dificil de explicat doar prin aceste elemente, mai ales în condițiile în care alte spitale publice au obținut pachete similare la costuri mai reduse.

Controversele se amplifică prin legătura directă cu tatăl Laurei Galea, Cătălin Galea, un om de afaceri cunoscut în sistemul sanitar românesc. Acesta a controlat timp de peste două decenii compania Gemedica, furnizor major de echipamente medicale în perioada în care Sorin Oprescu era primar general al Capitalei.

Gemedica este firma care a livrat barocamera nefuncțională de la Spitalul Floreasca, echipament care nu a putut fi utilizat pentru victimele tragediei de la Colectiv, în 2015. Procurorii susțin că statul român a fost prejudiciat cu aproape 2 milioane de euro, prin supraevaluarea echipamentelor.

Deși dosarul a fost trimis în judecată în urmă cu aproape nouă ani, după 84 de termene, nu există încă o decizie definitivă nici măcar în primă instanță. Cazul a devenit un simbol al justiției lente și al dificultății statului de a clarifica marile scandaluri din sănătate.

Relația dintre familia Galea și familia Oprescu nu s-a limitat la afaceri. Potrivit documentelor publice, Cătălin Galea a fost sponsor în campania prezidențială a lui Sorin Oprescu din 2009, donând 85.000 de lei. Alte persoane din cercul de afaceri apropiat au contribuit, de asemenea, financiar.

De-a lungul anilor, firmele controlate de Galea au avut mii de achiziții directe cu spitalele din București, într-o perioadă în care administrația Oprescu controla strâns sistemul sanitar local.

Laura Galea susține că firma sa funcționează independent, iar legăturile personale sau familiale nu au relevanță pentru activitatea Medical Innovation Solutions. „Nu comentăm relații personale sau presupuneri care nu țin de societate”, a transmis aceasta.

Totuși, pentru opinia publică și pentru experții în achiziții publice, cazul ridică o problemă mai amplă: cât de mult s-a schimbat cu adevărat sistemul după marile scandaluri din sănătate? Și cât din vechile rețele de influență continuă să funcționeze, sub forme noi, în jurul contractelor publice de milioane de euro?

Din punct de vedere strict procedural, achiziția roboților chirurgicali de la Spitalul Militar a fost realizată printr-o procedură publică, conform legislației. Însă contextul, prețurile și legăturile istorice din jurul firmelor implicate transformă cazul într-un nou test pentru transparența și credibilitatea sistemului de sănătate românesc.

Într-un domeniu unde fiecare euro cheltuit poate însemna vieți salvate sau pierdute, întrebările despre valoare, oportunitate și integritate rămân mai actuale ca niciodată.

Articol integral pe SNOOP 

Evaziune fiscală de proporții în Giurgiu: afaceri cu agregate minerale, milioane de lei pierdere pentru stat și legături cu familia fostului baron PSD Niculae Bădălău

Un nou scandal de evaziune fiscală zguduie județul Giurgiu și readuce în prim-plan numele fostului lider PSD local Niculae Bădălău, deja cunoscut publicului pentru multiple dosare penale și influența exercitată ani la rând asupra economiei locale.

Inspectorii antifraudă din cadrul Agenția Națională de Administrare Fiscală au descoperit un prejudiciu uriaș, estimat la aproape 12,5 milioane de lei, rezultat din exploatarea și comercializarea ilegală a agregatelor minerale.

Potrivit informațiilor oficiale și mai multor surse apropiate anchetei, firmele verificate ar aparține familiei Bădălău, care controlează de ani buni un adevărat imperiu economic în domeniul balastierelor, nisipului și pietrișului – materiale esențiale pentru marile proiecte de infrastructură rutieră din sudul țării.

Conform comunicatului transmis de ANAF, verificările au vizat activitatea unui operator economic din județul Giurgiu, desfășurată în perioada 2022–2025, în domeniul:

  • extracției nisipului și pietrișului,

  • exploatării argilei și caolinului,

  • producției și comercializării de agregate minerale (balast, nisip, pietriș).

În urma controalelor, inspectorii antifraudă au constatat că societatea s-a sustras sistematic de la plata TVA-ului și a impozitului pe profit, cauzând bugetului de stat un prejudiciu total de 12.466.395 lei.

Cazul este considerat unul dintre cele mai mari dosare de evaziune fiscală descoperite recent în sudul României, atât prin valoarea prejudiciului, cât și prin amploarea operațiunilor ilegale.

Detaliile anchetei relevă dimensiunea reală a fraudei. În perioada august 2022 – mai 2024, operatorul economic verificat a exploatat și comercializat 500.692 metri cubi de agregate minerale, echivalentul a 811.121 tone, fără ca aceste cantități să fie înregistrate în evidența contabilă.

Din vânzarea acestor materiale, societatea a obținut venituri totale de 32.406.372 lei, sume care nu au fost declarate autorităților fiscale. Impactul direct asupra bugetului de stat a fost calculat la 11.342.231 lei, defalcat astfel:

  • 6.157.211 lei TVA neachitat,

  • 5.185.020 lei impozit pe profit neplătit.

Practica exploatării „la negru” a agregatelor minerale este una extrem de profitabilă, mai ales în zone precum Giurgiu, unde apropierea de București și de marile șantiere de infrastructură oferă un avantaj logistic major.

Evaziunea nu s-a oprit însă la exploatarea agregatelor. În aprilie 2025, aceeași societate a înstrăinat două imobile din patrimoniu, fără a declara și achita taxele aferente.

Inspectorii ANAF au stabilit un prejudiciu suplimentar de 1.124.164 lei, reprezentând:

  • 670.741 lei impozit pe profit,

  • 453.423 lei TVA.

Aceste tranzacții au fost realizate în afara cadrului legal, consolidând suspiciunea unei strategii deliberate de evitare a obligațiilor fiscale.

Un alt aspect grav identificat de inspectorii antifraudă este faptul că operatorul economic a continuat exploatarea agregatelor minerale fără permis valabil, după data de 17 iunie 2023, când autorizația expirase.

Pentru cantitatea exploatată ilegal – cele peste 500.000 de metri cubi – ANAF a estimat o redevență datorată statului de 1.401.938 lei, sumă pentru care au fost inițiate demersuri de recuperare.

Exploatarea resurselor naturale fără autorizație reprezintă nu doar o problemă fiscală, ci și una de mediu și de siguranță, fiind strict reglementată de legislația românească.

Pentru a preveni ascunderea sau înstrăinarea activelor și pentru a asigura recuperarea prejudiciului, ANAF a dispus măsuri asigurătorii asupra bunurilor mobile și imobile aparținând societății verificate.

Aceste măsuri sunt un pas esențial în cazurile de evaziune fiscală de mare amploare, având rolul de a proteja interesele statului până la finalizarea procedurilor penale și fiscale.

Surse din mediul fiscal și din administrația locală indică faptul că firmele vizate de control ar fi NBG SRL și ABI Agregate, societăți asociate familiei Bădălău. Acestea sunt cunoscute pentru contractele importante derulate cu autorități publice și companii de stat, inclusiv cu Compania Națională de Investiții Rutiere (CNIR), instituție implicată în gestionarea marilor proiecte de infrastructură rutieră.

Poziția strategică a județului Giurgiu – aproape de Capitală și de traseele unor autostrăzi-cheie – a transformat exploatarea agregatelor minerale într-o afacere extrem de profitabilă, dominată ani la rând de grupuri de interese locale.

Fost președinte executiv al Partidul Social Democrat, Niculae Bădălău este deja judecat într-un dosar de corupție, în care a fost inclusiv arestat preventiv. Deși într-o primă fază fusese condamnat, instanța a decis ulterior rejudecarea cauzei.

Apariția numelui familiei sale într-un nou scandal de proporții ridică întrebări serioase despre modul în care afacerile construite în jurul exploatării resurselor naturale au fost derulate ani la rând fără un control eficient din partea statului.

În comunicatul oficial, ANAF subliniază că va continua să acționeze ferm împotriva evaziunii fiscale și să aplice măsuri drastice pentru asigurarea echității fiscale.

„Respectarea legislației fiscale este obligatorie pentru toți contribuabilii, indiferent de dimensiunea afacerii sau de influența politică”, transmite instituția, reafirmând că astfel de controale vor continua, în special în domenii considerate cu risc fiscal ridicat, precum exploatarea resurselor naturale.

Cazul de la Giurgiu nu este doar despre o evaziune de 12,5 milioane de lei. Este un test de credibilitate pentru instituțiile statului, într-un domeniu unde interesele economice, politica și resursele naturale se intersectează periculos.

Rămâne de văzut dacă ancheta ANAF va fi urmată de dosare penale solide, de recuperarea integrală a prejudiciului și de sancțiuni reale pentru cei responsabili. Cert este că dosarul readuce în atenția publică o problemă veche a României: dificultatea de a controla marile afaceri locale construite în jurul influenței politice și a banilor publici.

Sursă: Economica.net