Sursă: Defapt

Dezmățul financiar din primăriile de comune a devenit una dintre cele mai grave vulnerabilități ale administrației publice locale din România.

Rapoartele recente ale Curtea de Conturi a României, publicate după controalele realizate la finalul anului 2025, scot la iveală un tablou alarmant: bugete locale erodate de neglijență, favoritisme și încălcări sistematice ale legii, într-un climat în care primarii și funcționarii par să aplice reguli proprii, fără teama unor consecințe reale.

Analiza documentelor oficiale arată prejudicii de zeci de milioane de lei, generate nu de investiții ratate sau crize economice, ci de haos administrativ, lipsă de control intern și, în unele cazuri, de practici care frizează abuzul în serviciu. Cazul extrem al unei angajate pentru care primăria a plătit salariul de două ori, dar și datoriile personale către executori judecătorești, este doar vârful aisbergului.

Auditorii Curții de Conturi au identificat un set de zece cauze recurente care explică de ce multe comune se confruntă cu lipsa banilor, deși taxele și impozitele există pe hârtie.

Prima problemă este neîncasarea amenzilor contravenționale. Deși legislația fiscală oferă instrumente clare – inclusiv executarea silită – numeroase primării evită să le aplice. Rezultatul: amenzi care se rostogolesc ani la rând până la prescripția fiscală, moment în care datoriile sunt șterse definitiv.

A doua cauză ține de ștergerea arbitrară a datoriilor, „din pix”, fără bază legală. Auditorii au descoperit situații în care funcționari publici au eliminat creanțe din evidențe fără documente justificative, prejudiciind direct bugetele locale.

O altă practică frecventă este ignorarea priorității legale a amenzilor. Conform regulilor în vigoare din 2016, un contribuabil nu poate plăti impozitul local dacă are amenzi neachitate. Plata trebuie direcționată mai întâi către sancțiuni contravenționale. Cu toate acestea, în numeroase comune, funcționarii au încasat impozite și au acordat chiar bonificații ilegale, deși cetățenii aveau datorii consistente.

Exemplele sunt grăitoare. În comuna Păcureți (Prahova), amenzile neîncasate depășesc 372.000 de lei, multe dintre ele fiind mai vechi de șase ani. Situația nu a putut fi clarificată deoarece angajații primăriei nu au știut să folosească programul informatic de evidență fiscală, fapt consemnat explicit de Curtea de Conturi.

În Șotrile, tot în Prahova, prejudiciul ajunge la 822.969 de lei, iar comuna numără puțin peste 3.000 de locuitori. Cu alte cuvinte, fiecare locuitor „datorează” indirect câteva sute de lei din cauza neglijenței administrației.

O problemă structurală majoră este lipsa unei evidențe corecte a bunurilor impozabile. Mii de hectare de teren nu sunt înregistrate în registrele primăriilor, iar pentru ele nu se plătesc taxe de ani de zile. La fel, numeroase autoturisme apar în evidențele Direcției de Permise și Înmatriculări, dar nu există în registrele fiscale locale.

Mai grav, unele terenuri sunt încadrate intenționat sau din neglijență în zone fiscale inferioare, ceea ce reduce artificial impozitele datorate. Diferențele nu sunt de ordinul zecilor de lei, ci pot ajunge la mii sau zeci de mii de lei anual, per proprietar.

Chiar și atunci când primăriile încearcă să recupereze datorii, apar erori greu de explicat. În comuna Teremia Mare (Timiș), autoritatea locală a plătit de două ori cheltuielile de executare silită către executori judecătorești. La a doua plată, a achitat inclusiv majorări de întârziere, deși datoria fusese deja stinsă.

Într-un caz, prejudiciul a fost de aproape 4.000 de lei, iar în altul de peste 16.700 de lei. Doar intervenția Curții de Conturi a dus la recuperarea sumelor, în timpul misiunii de audit.

Un capitol aparte îl reprezintă drepturile salariale acordate ilegal. În mai multe comune, primarii, viceprimarii și funcționarii de conducere au primit salarii sau sporuri peste limitele legale.

În comuna Obrejița (Vrancea), cheltuielile de personal au fost supraevaluate cu aproape 30.000 de lei într-un singur an. Beneficiarii au fost inclusiv primarul, viceprimarul și membri ai echipelor de implementare a proiectelor europene.

Unul dintre cele mai șocante exemple vine din comuna Chichiș, județul Covasna. Aici, o angajată a primit salariul de două ori pentru aceeași lună, în valoare de 4.561 de lei. Dar situația nu s-a oprit aici: primăria a achitat și datoriile personale ale acesteia către executori judecătorești, în sumă de peste 7.000 de lei, precum și indemnizații de concediu fără documente justificative, de aproximativ 12.000 de lei.

Practic, bugetul local a fost folosit ca portofel personal, fără ca cineva să observe sau să intervină la timp.

În comuna Buturugeni (Giurgiu), auditorii au identificat drepturi salariale ilegale de 235.315 lei, acordate în doar șase luni. Primarul și viceprimarul au încasat fără drept peste 90.000 de lei, iar consilierii locali și alți angajați au beneficiat, la rândul lor, de sume necuvenite.

Situații similare au fost descoperite și în județul Neamț, la Grumăzești, unde sporuri și majorări salariale au fost acordate retroactiv, deși angajații nu îndeplineau condițiile legale.

Deși rapoartele sunt dure, Curtea de Conturi are atribuții limitate. Instituția poate face recomandări și poate stabili termene – de regulă între trei și șase luni – pentru recuperarea prejudiciilor sau clarificarea situațiilor. Abia dacă primarii nu se conformează, cazul poate ajunge la parchet.

În practică, acest mecanism lent face ca multe nereguli să fie corectate doar parțial sau deloc, iar responsabilitatea personală să rămână difuză.

Dezmățul financiar din primăriile de comune nu este o excepție, ci un fenomen sistemic. Lipsa de competență, controalele formale și toleranța față de abateri minore au creat un mediu în care bugetele locale sunt secătuite, iar comunitățile rămân fără bani pentru investiții esențiale.

Cazul angajatei plătite de două ori și cu datorii personale achitate din bani publici nu este doar o anomalie, ci un simbol al eșecului administrativ. Atâta timp cât sancțiunile sunt rare și întârziate, iar responsabilitatea nu este clar asumată, nota de plată va continua să fie achitată de cetățeni – prin taxe mai mari și servicii publice mai slabe.

Sursă: Libertatea

Președintele Partidul Social Democrat, Sorin Grindeanu, a lansat miercuri o declarație care a stârnit reacții puternice pe scena politică și diplomatică: România ar trebui să fie dispusă să plătească un miliard de dolari pentru a deveni membru permanent al unui nou organism internațional de securitate, Consiliul de Pace, inițiat de fostul președinte american Donald Trump.

„Niciodată costurile nu sunt prea mari când este vorba despre securitate”, a afirmat Grindeanu, subliniind că România trebuie să privească această inițiativă prin prisma parteneriatului strategic cu Statele Unite și a contextului geopolitic extrem de volatil din regiune.

Declarația a fost făcută într-o intervenție la Antena 3 CNN, fiind ulterior preluată de agențiile de presă. Liderul PSD a insistat că decizia trebuie analizată rapid și asumat, fără tergiversări birocratice, având în vedere mizele de securitate națională.

Inițiativa „Board of Peace” – sau Consiliul de Pace – este un proiect diplomatic promovat de Donald Trump după revenirea sa în prim-planul politicii externe americane. Potrivit documentelor citate de Reuters, aproximativ 60 de state au fost invitate să se alăture acestui organism, care își propune să contribuie la soluționarea conflictelor majore la nivel global, începând cu războaiele din Ucraina și Fâșia Gaza.

Consiliul ar urma să funcționeze ca o platformă de negociere și mediere, complementară structurilor existente precum ONU sau OSCE. Elementul care a generat controverse este însă condiția financiară: statele membre ar avea mandate limitate la trei ani, cu excepția celor care plătesc un miliard de dolari, sumă ce le-ar asigura statutul de membru permanent și influență sporită în deciziile organismului.

În intervenția sa publică, Sorin Grindeanu a argumentat că România trebuie să privească suma cerută nu ca pe o cheltuială, ci ca pe o investiție strategică.

„Vorbim despre partenerul strategic, principalul furnizor de securitate. Dacă vrem să fim la masa deciziilor, nu doar să le acceptăm ulterior, trebuie să ne asumăm și costurile”, a spus liderul PSD.

Grindeanu a subliniat că, în contextul războiului de la granițele României și al instabilității din Orientul Mijlociu, securitatea a devenit o prioritate absolută. Din această perspectivă, un miliard de dolari ar reprezenta un preț justificat pentru accesul la un mecanism global de decizie în materie de pace și securitate.

Liderul PSD a precizat că o astfel de decizie nu poate fi luată unilateral și că Nicusor Dan trebuie să se consulte cu partenerii europeni înainte de a formula o poziție oficială a României.

„Eu cred că până acum a acționat bine președintele. Este normal să existe consultări cu ceilalți lideri ai Uniunii Europene, pentru a vedea dacă există o abordare comună”, a explicat Grindeanu.

Totuși, acesta a avertizat că faza de analiză nu trebuie să se prelungească excesiv. „După analiză, trebuie să ne exprimăm rapid. Din punctul meu de vedere, România ar trebui să se exprime pozitiv”, a adăugat liderul social-democrat.

Propunerea a deschis imediat o dezbatere aprinsă privind impactul asupra bugetului de stat. Un miliard de dolari înseamnă echivalentul a peste 0,3% din PIB-ul României și o sumă comparabilă cu bugetele anuale ale unor ministere-cheie.

Criticii ideii susțin că România are deja angajamente majore în cadrul NATO, unde alocă peste 2,5% din PIB pentru Apărare, și că orice contribuție suplimentară trebuie atent cântărită. În plus, există întrebări legate de transparența și eficiența noului Consiliu de Pace, precum și de raportarea acestuia la structurile internaționale consacrate.

De cealaltă parte, susținătorii inițiativei afirmă că statutul de membru permanent într-un astfel de organism ar oferi României o vizibilitate diplomatică fără precedent și ar consolida relația strategică cu Washingtonul.

Discuția despre Consiliul de Pace vine într-un moment în care România își redefinește poziția în arhitectura de securitate regională. Războiul din Ucraina a transformat Marea Neagră într-o zonă de interes strategic major, iar Bucureștiul caută să joace un rol mai activ în deciziile de securitate.

Intrarea într-un organism global inițiat de Donald Trump ar putea fi interpretată și ca un semnal politic, mai ales în contextul relațiilor dintre SUA și Uniunea Europeană. De aceea, consultarea cu liderii europeni devine esențială pentru a evita percepția unei rupturi sau a unei alinieri exclusive la agenda americană.

Până în acest moment, opoziția nu a formulat o poziție unitară. Surse politice anticipează însă critici dure din partea partidelor care vor acuza PSD de populism sau de asumarea unor cheltuieli uriașe fără o dezbatere publică reală.

În același timp, tema securității are un potențial ridicat de consens național, mai ales în contextul amenințărilor externe. Tocmai de aceea, declarația lui Sorin Grindeanu ar putea deschide o discuție mai amplă despre cât este dispusă România să plătească pentru a avea un cuvânt greu de spus în politica globală de securitate.

Propunerea de a aloca un miliard de dolari pentru Consiliul de Pace inițiat de Donald Trump nu este doar o chestiune financiară, ci un test de viziune strategică pentru România. Declarațiile lui Sorin Grindeanu arată o orientare clară spre asumarea unui rol mai activ pe scena internațională, chiar și cu costuri semnificative.

Rămâne de văzut dacă președintele Nicușor Dan, Guvernul și Parlamentul vor converge către o poziție comună și dacă România va decide să joace în „liga mare” a deciziilor globale de securitate. Cert este că mesajul transmis de liderul PSD este unul tranșant: securitatea nu are preț, iar deciziile trebuie luate rapid.

Sursă: G4Media

Unul dintre cele mai controversate episoade administrative și morale din Iașul ultimilor ani scoate la iveală un paradox greu de explicat pentru comunitate: Municipiul Iași a oferit gratuit Mitropoliei Moldovei și Bucovinei aproape 8 hectare de teren în Moara de Vânt, evaluate astăzi la minimum 16 milioane de euro, iar „recunoștința” instituțională se traduce prin blocarea refacerii Cinema Tineretului, un proiect cultural major ajuns deja în faza de execuție, și prin solicitarea unei chirii de 16.000 de euro lunar pentru continuarea lucrărilor.

Situația a generat tensiuni majore între Primărie și Mitropolia Moldovei si Bucovinei, discuțiile depășind cadrul juridic și ajungând într-o zonă sensibilă: moralitatea unui astfel de demers din partea Bisericii, în contextul unui sprijin public substanțial primit anterior.

La începutul anului 2024, refacerea fostului Cinema Tineretului – cunoscut în perioada interbelică sub numele de Colosseum Bragadiru – intrase în linie dreaptă. Proiectul, propus de Ateneul National din Iasi, avea autorizație de construire, finanțare asigurată și un executant desemnat.

Lucrările, estimate inițial la circa 5 milioane de euro, au fost adjudecate în urma licitației pentru suma de 16,1 milioane de lei (aproximativ 3,2 milioane de euro), de către firma Grup Constructii Est SA. Constructorul apucase deja să demoleze structurile degradate când șantierul a fost înghețat complet, după o decizie de retrocedare venită de la București.

Comisia specială pentru retrocedarea bunurilor care au aparținut cultelor religioase a decis ca terenul de aproximativ 850 mp și ruinele Cinema Tineretului să fie retrocedate Bisericii Banu. Mai mult, în același pachet a fost inclusă și o parte din curtea Colegiului Național din Iași, folosită în prezent ca parcare pentru cadrele didactice.

Decizia a venit într-un moment critic: proiectul era deja contractat, lucrările începute, iar bani publici fuseseră decontați pentru un stadiu de execuție de aproximativ 2%. Rezultatul: un șantier abandonat, o stradă emblematică – Lăpușneanu – transformată din nou într-un simbol al neputinței administrative.

Pentru a putea continua proiectul, Primăria Iași este obligată acum să negocieze cu Parohia Banu și cu Mitropolia Moldovei și Bucovinei. Potrivit surselor din Primărie, Biserica solicită aplicarea strictă a legislației, care permite perceperea unei chirii de până la 6% din valoarea construcției și 4% din valoarea terenului, dacă destinația culturală este menținută.

Calculul este unul șocant:

• 192.000 de euro pe an, adică 16.000 de euro pe lună.
• În 16 ani, municipalitatea ar plăti încă o dată valoarea clădirii, practic dublând costul investiției suportate din bugetul local.

Contextul care alimentează discuțiile despre moralitate este legat de o decizie adoptată în 2023. La inițiativa primarului Mihai Chirica, Consiliul Local Iași a aprobat cedarea gratuită a 7,8 hectare de teren în zona Moara de Vânt către Mitropolia Moldovei și Bucovinei.

Terenul, situat lângă viitorul Spital Regional de Urgență, are o valoare de piață estimată între 180 și 200 de euro/mp, ceea ce ridică valoarea totală la cel puțin 16 milioane de euro. Pe această suprafață, Mitropolia dezvoltă un amplu ansamblu educațional – extinderea Școlii „Varlaam Mitropolitul” – cu grădiniță, școală, liceu, amfiteatre, terenuri de tenis și facilități moderne.

„În discuții s-a pus problema moralității acestei acțiuni a bisericii, în contextul în care Municipiul Iași a dat gratuit 7,8 hectare de teren Mitropoliei, în Moara de Vânt”, spun surse din Primărie. Tonul negocierilor s-a schimbat vizibil, însă șansele ca Mitropolia să renunțe benevol la un bun retrocedat sunt considerate minime.

Managerul Complexului Muzeal Național Moldova, Andrei Apreotesei, confirmă situația: „O comisie de la București a retrocedat Cinema Tineretului și o parte din curtea Colegiului Național. Din acel moment, proiectul a fost blocat”.

Pentru ieșeni, rezultatul este același ca în ultimele trei decenii: o ruină în centrul orașului, un proiect cultural ratat și o negociere în care interesul public pare subordonat unor calcule patrimoniale.

Primăria susține că încearcă „identificarea unei soluții de comun acord”, însă timpul trece, costurile cresc, iar simbolul degradării urbane rămâne la vedere, pe una dintre cele mai circulate artere ale orașului.

În lipsa unei decizii rapide, Cinema Tineretului riscă să devină nu doar un eșec administrativ, ci și un caz-școală despre relația tensionată dintre patrimoniul public, retrocedări și responsabilitatea morală față de comunitate.

Sursă: ReporterIS

Un nou capitol exploziv din ancheta privind Vama Constanța scoate la iveală disfuncționalități sistemice, posibile conflicte de interese și suspiciuni de grupuri de interese economice în interiorul uneia dintre cele mai importante porți comerciale ale României.

Potrivit unui raport de o duritate fără precedent al Corpului de control al Ministerului Finanțelor, nu mai puțin de 13 vameși din cadrul Biroului Vamal de Frontieră Constanța prezintă nereguli serioase privind statutul profesional, atribuțiile din fișa postului și modul concret de exercitare a funcției.

Controlul a fost dispus direct de ministrul Finanțelor, Alexandru Nazare, chiar în ziua publicării investigațiilor jurnalistice realizate de G4Media și Info Sud-Est, la finalul lunii iunie 2025. Inspectorii ministerului confirmă explicit în documentul oficial că informațiile apărute în presă au fost validate ulterior prin verificări interne.

Una dintre concluziile centrale ale raportului vizează situația a 13 lucrători vamali care beneficiază de grade profesionale superioare celor deținute în realitate, fără a îndeplini condițiile legale de vechime sau competență. În paralel, mai mulți vameși au fișe de post incomplete, din care lipsesc exact atribuțiile sensibile ce ar fi permis tragerea lor la răspundere disciplinară sau penală.

Inspectorii subliniază că aceste omisiuni nu sunt accidentale, ci par să facă parte dintr-un mecanism administrativ bine pus la punct, menit să dilueze responsabilitatea decizională într-un punct strategic al comerțului extern românesc: Portul Constanta.

Un exemplu emblematic este cel al Amaliei Gurgui, șefa Serviciului Supraveghere și Control Vamal. Deși ocupă o funcție de conducere, fișa sa de post nu conține atribuțiile esențiale de management, precum coordonarea personalului, controlul activității din subordine, asumarea deciziilor sau implementarea standardelor de control intern.

Inspectorii Ministerului Finanțelor notează explicit „lipsa unor atribuții specifice importante pentru buna desfășurare a activității serviciului pe care îl coordonează”. Surse din cadrul Autoritatea Vamala Romana explică faptul că astfel de fișe „curățate” de responsabilitate sunt utilizate pentru a crea zone gri, în care șefii nu pot fi sancționați.

Raportul detaliază și situații în care vameși cu grad profesional superior au atribuții extinse – de la înregistrarea declarațiilor vamale până la acordarea liberului de vamă – dar în realitate nu desfășoară aceste operațiuni.

Printre exemplele menționate se numără Daniel Gafița, Raluca Silvia Brănișteanu, Mirela Moldoveanu sau Samir Ibraim, care efectuează exclusiv controale documentare sau fizice, fără a exercita întreaga paletă de atribuții pentru care sunt plătiți.

Un caz extrem este cel al lui Valentin Roșculeț, care, deși are grad profesional superior, a efectuat un singur control fizic, conform constatărilor inspectorilor.

O altă zonă sensibilă semnalată de Corpul de control o reprezintă relațiile de rudenie directe în interiorul structurii vamale, cu impact direct asupra actului administrativ.

Bogdan Constantin Mateiciuc, fratele fostului adjunct al Vămii Constanța, Alexandru Mateiciuc, a lucrat în subordinea acestuia în perioadele în care adjunctul asigura conducerea instituției. Deși oficial situația este justificată administrativ, inspectorii semnalează un risc major de conflict de interese.

Numele lui Alexandru Mateiciuc a fost asociat anterior cu acuzații grave privind favorizarea unor operatori economici, în celebrul dosar „Murfatlar”, iar surse din port îl descriau drept „stăpânul inelelor”, o metaforă pentru controlul informal exercitat asupra fluxurilor comerciale.

Cele mai grave concluzii apar în cazurile vameșilor Valentin Roșculeț și Carmen Suzana Gonțilă, pentru care inspectorii au dispus verificări extinse.

În cazul lui Roșculeț, raportul arată că, în timp ce era suspendat din funcție din cauza unei anchete penale, acesta a activat ca declarant vamal pentru o firmă de comisionariat. În acea perioadă, peste 70% dintre operațiunile vamale ale firmei respective au primit liber de vamă fără control.

În ceea ce o privește pe Carmen Suzana Gonțilă, inspectorii au constatat că aceasta a fost implicată direct sau indirect în soluționarea cererilor depuse de firme unde lucra fiul său, Radu-George Gonțilă. Mai mult, aceleași firme beneficiau în mod repetat de proceduri vamale simplificate, cu un nivel minim de verificare.

Concluzia Corpului de control este fără echivoc: în aceste cazuri există suspiciuni rezonabile de constituire a unui grup de interese economice, precum și indicii privind încălcarea regimului conflictului de interese.

Inspectorii notează că lucrătorii vamali implicați „au avut acces la informații sensibile pe care ulterior le-au folosit în interesul unor operatori economici”, fapt ce subminează grav credibilitatea și funcționarea sistemului vamal românesc.

Ancheta de la Vama Constanța depășește cu mult dimensiunea unor abateri disciplinare izolate. Ea indică vulnerabilități structurale într-un punct strategic pentru securitatea economică națională și pentru relația României cu Uniunea Europeană.

Ministerul Finanțelor anunță că verificările vor continua, iar concluziile finale ar putea fi transmise organelor de cercetare penală. Pentru moment, cazul Vămii Constanța rămâne unul dintre cele mai serioase teste de integritate pentru administrația publică din ultimii ani, cu implicații directe asupra comerțului, bugetului de stat și încrederii mediului de afaceri.

Sursa foto: www.portofconstantza.com

Sursă: G4Media