O bază militară din Crimeea ocupată de ruși a fost lovită de o serie de explozii, care ar fi rănit cel puțin două persoane. Oficialii ruși au declarat că un incendiu a declanșat exploziile la o groapă de arme din zona Dzhankoi din nordul Crimeii, scrie BBC.

Care sunt cauzele exploziilor nu este clar, dar săptămâna trecută avioane de război rusești au fost distruse într-un aparent atac ucrainean pe coasta Crimeii.

Ministerul rus al Apărării a declarat că incendiul a izbucnit într-un loc de depozitare temporară a muniției, lângă satul Miasme, în jurul orei 06:15, ora Moscovei (03:15 GMT) și că cauza este investigată.

Ministerul a spus că nu au existat victime „grave”, dar un oficial desemnat de Rusia a spus că două persoane au fost rănite. Consilierul biroului prezidențial ucrainean, Mykhailo Podolyak, a descris incidentul drept „demilitarizare în acțiune”, indicând că exploziile nu au fost întâmplătoare.

Un lider tătar din Crimeea, Refuat Chubarov, a descris, de asemenea, exploziile drept o „lovitură” care se auzea „din depărtare”.

Crimeea a fost capturată din Ucraina și apoi anexată de Rusia la începutul lui 2014, iar când forțele ruse au declanșat o nouă invazie în februarie și și-au folosit bazele din peninsulă pentru a captura zone mari din sudul Ucrainei.

După ce o bază aeriană rusă de la Saky a fost lovită marțea trecută, imaginile din satelit au scos la iveală pagube semnificative, cu cel puțin opt avioane de război distruse.

Deși Rusia a spus că incidentul a fost și accidental, era clar că baza a fost atacată. Ministerul Apărării din Marea Britanie a declarat că exploziile au „degradat semnificativ” capacitatea de aviație a flotei marinei ruse de la Marea Neagră.

Organizatorii premiilor Oscar și-au cerut scuze lui Sacheen Littlefeather, o nativă americană huiduită pe scenă în urmă cu aproape 50 de ani.

Activista și actrița a apărut la televizor în direct în 1973 pentru a refuza un Oscar pe care Marlon Brando l-a câștigat pentru Nașul. Brando a respins premiul pentru cel mai bun actor din cauza reprezentării greșite a nativilor americani de către industria cinematografică din SUA – și a trimis-o pe Littlefeather în locul său.

Academia a spus că Littlefeather a îndurat abuzuri „nejustificate” în urma discursului ei. „Nu m-am gândit niciodată că voi trăi până să văd ziua în care voi auzi asta”, a spus ea pentru Hollywood Reporter.

Littlefeather, pe atunci în vârstă de 26 de ani, a fost ocolită de industria divertismentului în urma discursului ei de la Premiile Oscar.

Discursul ei a fost, au spus organizatorii, prima declarație politică la ceremonia televizată – demarând o tendință care continuă până în zilele noastre. Prezentându-se în numele lui Brando – care a scris „un discurs foarte lung” – ea a spus publicului „că, cu regret, nu poate accepta acest premiu foarte generos”.

„Și motivele pentru aceasta sunt tratarea indienilor americani de astăzi de către industria filmului și de la televiziune în reluări ale filmelor și, de asemenea, cu întâmplările recente de la Wounded Knee”, a spus ea, referindu-se la o înfruntare violentă cu agenți federali într-un loc de importanță semnificativă pentru poporul Sioux.

A fost întâmpinată cu huiduieli – și unele urale – din partea publicului

În 2020, Littlefeather a declarat pentru BBC că imediat după discurs a trebuit să părăsească scena cu doi agenți de securitate.

Dar, a adăugat ea, „a fost un lucru foarte bun”, deoarece actorul John Wayne se afla în culise ( alături de șase oameni de securitate); ea a spus că era „furios pe Marlon și furios pe mine” și a vrut să o scoată singur de pe scenă.

Unii oameni au folosit „Tomahawk chop” – văzut ca un gest înjositor pentru nativii americani – în timp ce trecea pe lângă ea.

Brando scrisese un discurs mult mai lung, dar Littlefeather a fost instruită de echipa de producție a ceremoniei de premiere să aloce doar 60 de secunde pentru asta. A fost televizat pentru 85 de milioane de oameni.

Unele rapoarte din presă după eveniment au susținut că Littlefeather nu era cu adevărat o nativă americană, ci mai degrabă că a fost de acord cu discursul pentru a-și ajuta cariera de actriță.

Unii au speculat că ar putea fi amanta lui Brando. Ea a spus pentru BBC că toate aceste afirmații sunt neadevărate.

„Abuzul pe care l-ați îndurat… a fost nejustificat”, a scris David Rubin, fostul președinte al Academiei de Arte și Științe Cinematografice, într-o scrisoare către Littlefeather făcută publică luni.

Rubin a spus că discursul de la cea de-a 45-a ediție a Premiilor Academiei „continuă să ne reamintească de necesitatea respectului și de importanța demnității umane”.

Muzeul Filmului Academiei va găzdui un eveniment în septembrie, în care Littlefeather va vorbi despre apariția ei la Oscarurile din 1973 și despre viitorul reprezentării indigene pe ecran.

Ca răspuns la scuze, ea a spus: „Noi indienii suntem oameni foarte răbdători – au trecut doar 50 de ani!” Ea a adăugat că păstrarea simțului umorului este „metoda noastră de supraviețuire”.

Rezultatele mult așteptatelor alegeri prezidențiale din Kenya vor fi cunoscute în curând, a anunțat organismul electoral.

Pregătirile pentru declarație sunt în desfășurare la centrul național de numărare din capitala țării, Nairobi. Vicepreședintele William Ruto are un avans mic față de fostul premier Raila Odinga în ultimul număr.

Kenianii au așteptat cu nerăbdare de șase zile rezultatele. Susținătorii ambilor candidați principali, îmbrăcați în culorile partidului și într-o stare de sărbătoare, s-au adunat în diferite centre din țară pentru a aștepta anunțul.

Domnul Ruto și alți doi candidați la președinție au ajuns la centrul de cultură din Bomas, unde are loc evenimentul. Cu toate acestea, nu este clar dacă domnul Odinga, care a fost invitat și de Comisia Independentă Electorală și Limitelor (IEBC), va participa la eveniment.

Au existat apeluri la pace din partea mai multor lideri și organisme, inclusiv din partea Bisericii Catolice, care au cerut „răbdare și civilizație” și i-au îndemnat pe principalii candidați să dea dovadă de „reținere și spirit de stat”.

Dl Ruto conduce oficial cu 51% faţă de 48% a lui Odinga, potrivit presei locale. Rezultatele verificate din 39 din cele 290 de circumscripții nu au fost încă declarate.

Organizațiile mass-media au publicat, de asemenea, date provizorii, folosind date oficiale de la cele 46.000 de secții de votare. Ei arată, de asemenea, o cursă strânsă. Au fost exprimate aproximativ 14 milioane de voturi – o prezență de 65%.

Oficialii IEBC au terminat de verificat rezultatele voturilor alegerilor prezidențiale. Procesul a implicat compararea fotografiilor formularelor de rezultat de la secțiile de votare cu formularele fizice aduse la centru pentru a se asigura că se potrivesc.

Șefa corpului electoral, Wafula Chebukati, a acuzat reprezentanții din principalele partide, care asistau, că au transformat un exercițiu simplu într-unul „de criminalistică”.

Cum se simt kenyenii?

Există un sentiment de anxietate în țară, mulți oameni care au vorbit cu BBC spunând că doresc ca anunțul să fie făcut rapid, deoarece atmosfera tensionată a blocat activitățile economice din țară.

De asemenea, școlile rămân închise. Alegerile disputate din trecut au dus la violență sau la anularea întregului proces electoral.

În urma votului din 2007, cel puțin 1.200 de persoane au fost ucise și 600.000 au fugit din casele lor în urma acuzațiilor privind furtul alegerilor. În 2017, erori logistice uriașe au determinat Curtea Supremă să anuleze rezultatul și să dispună reluarea scrutinului prezidențial.

Acuzațiile de fraudare a alegerilor sunt la fel de vechi ca țara

A făcut parte din politică chiar înainte ca alegerile multipartide să fie reintroduse în anii 1990, dar impulsul pentru alegeri libere și corecte nu a slăbit niciodată.

După violența care a urmat alegerilor din 2007, partidele politice și activiștii au pledat pentru utilizarea tehnologiei în locul registrelor fizice, care puteau fi ușor manipulate, pentru a verifica alegătorii.

Alegerile din acest an sunt a treia oară când tehnologia este folosită, dar încă nu a avut loc alegeri care nu au fost contestate în instanțe. Oficialii sunt sub presiune pentru a îndrepta lucrurile de data aceasta. „

Ce este necesar pentru a câștiga?

Pentru a câștiga cursa prezidențială în primul tur, un candidat are nevoie de: mai mult de jumătate din toate voturile exprimate în toată țara cel puțin 25% din voturile exprimate în minimum 24 de județe.

În caz contrar, votul trece la un al doilea tur care, prin lege, trebuie să aibă loc până la 8 septembrie.

Președintele Uhuru Kenyatta demisionează după ce a atins limita de două mandate. El și-a susținut rivalul de lungă durată, domnul Odinga, mai degrabă decât adjunctul său, domnul Ruto.

Fostul premier Australian, Anthony Albanese, spune că va investiga rapoartele potrivit cărora predecesorul său, Scott Morrison, și-a asumat în secret trei roluri în minister.

Dl Morrison a devenit ministru comun pentru sănătate, finanțe și de resurse în cei doi ani înainte de a pierde puterea în mai, relatează presa locală.

Dl Albanese a spus că va solicita consiliere juridică cu privire la decizii, numindu-le „inacceptabile” și „pur și simplu ciudate”.

Fostul premier a refuzat să comenteze. Luni, guvernatorul general David Hurley – reprezentantul Reginei în Australia – a confirmat că a semnat un „instrument administrativ” care i-a permis domnului Morrison să preia în secret portofoliile.

A fost „conform cu secțiunea 64 din constituție”, a spus un purtător de cuvânt. Dar dl Albanese, experții în drept și foștii colegi ai lui Morrison au criticat secretul din jurul acestuia.

Chiar și unii miniștri nu știau că împărtășesc portofolii cu fostul prim-ministru.

„Acesta este genul de activitate de tip „oală de tablă” pe care l-am ridiculizat dacă ar fi într-o țară nedemocratică”, a declarat dl Albanese reporterilor luni.

Presa locală a raportat că fostul ministru al Sănătății, Greg Hunt, a fost de acord în 2020 să-și împartă portofoliul după ce s-a îmbolnăvit de COVID. Dar ministrul de pe atunci de Finanțe, Mathias Cormann – acum șef al OCDE – a aflat abia săptămâna trecută că rolul său a fost deținut în comun, a spus un raport al publicației locale News.com.au.

Dl Morrison a depus jurământul ca al doilea ministru al resurselor – alăturându-se lui Keith Pitt – anul trecut. Dl Morrison și-a folosit puterile pentru a bloca o licență de explorare a gazelor în Noua Țara Galilor de Sud – o decizie împotriva lui Pitt.

Dl Albanese a spus că nu va specula cu privire la consilierea juridică viitoare, dar l-a acuzat pe predecesorul său că a guvernat „în umbră”. Când a fost rugat să răspundă la comentariile domnului Albanese, domnul Morrison a spus că nu le știe.

„De când am părăsit postul, nu m-am angajat în nicio politică de zi cu zi”, a spus el pentru Sky News Australia. Adjunctul domnului Morrison din iunie 2021, Barnaby Joyce, a declarat că nu avea cunoștințe prealabile despre numiri.

,,Am aflat despre asta și nu sunt de acord. Cred într-un sistem de guvernare în cabinet în care miniștrii sunt responsabili pentru propriul portofoliu. Nu avem o formă de guvernare prezidențială”, a declarat domnul Joyce pentru Channel 7.

Coaliția de centru-dreapta a suferit o înfrângere la alegerile generale din mai. A pierdut multe locuri în orașe – unde acțiunea climatică și integritatea politică au fost văzute ca probleme cheie.

În iulie, domnul Morrison a stârnit controverse spunându-le credincioșilor că „nu au încredere în guverne” și „nu au încredere în Națiunile Unite”, în timpul unui discurs la Perth.

Acesta este „ciudat”.

Aceasta este ceea ce au spus dl Albanese (și un număr de experți constituționali) despre rapoarte. Sunt atât de multe întrebări. Nimeni nu este sigur cine știa ce, când. Ar fi normal ca un lider să se asigure că cineva poate face treaba dacă un ministru este incapabil, mai ales în apogeul pandemiei.

Dar există multe moduri de a face acest lucru. De ce trebuia să fie el? Și mai important, de ce acest secret? Asa cum stau lucrurile, nimic despre acest gest. Dar iată că acest lucru ar putea fi o mare problemă.

Pentru un lider al oricărei țări, darămite a unei democrații, să preia mai multe portofolii fără știrea publicului sau a propriilor colegi, ridică întrebări serioase. Dacă va fi confirmat, aceasta înseamnă, de asemenea, că prim-ministrul de atunci urmărea potențial să centralizeze puterea, astfel încât luarea deciziilor să revină în cele din urmă la el.

Amintiți-vă, acest lucru s-a întâmplat într-un moment în care Australia era într-un blocaj când guvernul Morrison s-a confruntat cu multe critici pentru modul în care a gestionat programul de vaccinare.

Încrederea în guvernul Morrison scădea – dar, așa cum a spus actualul prim-ministru, se pare că nici Scott Morrison nu avea încredere în guvernul Morrison.

Iranul a negat „categoric” orice legătură cu atacatorul lui Salman Rushdie – în schimb dă vina pe scriitor pentru atac. Domnul Rushdie, în vârstă de 75 de ani, a fost grav rănit după ce a fost înjunghiat pe scenă la un eveniment din statul New York. Acum este capabil să respire fără ajutor.

S-a confruntat de-a lungul anilor cu amenințări cu moartea pentru romanul său din 1988 The Satanic Verses.

Anterior, secretarul de stat American, Anthony Blinken, a acuzat mass-media de stat din Iran că se laudă cu atacul, numind comportamentul – „disprețuitor”. Presa iraniană a comentat pe larg atacul, numind-o „răzbunare divină”.

Cotidianul de stat iranian, Jaam-e Jam, a subliniat vestea că Rushdie ar putea pierde un ochi în urma atacului, spunând că „un ochi al Satanei a fost orbit”.

Pe măsură ce a apărut vestea despre atacul de vineri, toți s-au îndreptat spre Teheran, unde fatwa – edictul religios – care cere asasinarea scriitorului a fost emisă pentru prima dată în urmă cu mai bine de trei decenii.

Însă, luni, purtătorul de cuvânt al Ministerului de Externe al Iranului, Nasser Kanaani – dând prima reacție oficială a țării – a declarat că Teheranul a negat „categoric” orice legătură, adăugând că „nimeni nu are dreptul să acuze Republica Islamică Iran”.

Cu toate acestea, el a spus că libertatea de exprimare nu justifică ca dl Rushdie să insulte religia prin scrierile sale.

„În acest atac, nu considerăm pe nimeni altul decât Salman Rushdie și susținătorii săi demni de vina și chiar de condamnare”, a declarat purtătorul de cuvânt în timpul conferinței de presă săptămânală de la Teheran.

„Insultând chestiunile sacre ale islamului și trecând liniile roșii ale peste 1,5 miliarde de musulmani și a tuturor adepților religiilor divine, Salman Rushdie s-a expus mâniei și furiei oamenilor”.

Iranul nu avea alte informații despre atacatorul lui Rushdie, cu excepția celor apărute în presă, a adăugat el.

Un purtător de cuvânt al prim-ministrului britanic, Boris Johnson a spus că este „ridicol” să sugerăm că dl Rushdie este în vreun fel vinovat pentru atac, adăugând că „nu a fost doar un atac la adresa lui, a fost un atac la adresa dreptului la libertatea de exprimare „.

Anterior, ministrul de externe al Regatului Unit, David Lammy, a făcut presiuni asupra guvernului să exercite de urgență presiuni diplomatice asupra Iranului pentru a-și cere scuze și a retrage comentariile „cu adevărat revoltătoare”.

Domnul Blinken a denunțat anterior instituțiile de stat iraniene pentru incitarea la violență împotriva autorului. El a spus într-o declarație că dl Rushdie „a susținut în mod constant drepturile universale ale libertății de exprimare, libertatea religiei sau a credinței și libertatea presei”.

„În timp ce oamenii legii continuă să investigheze atacul, îmi amintesc de forțele care încearcă să submineze aceste drepturi, inclusiv prin discursuri la ură și incitare la violență. „În mod specific, instituțiile de stat iraniene au incitat la violență împotriva lui Rushdie, iar mass-media afiliată statului s-a lăudat recent cu atentatul asupra vieții lui. Acest lucru este disprețuitor”.

Dl Blinken a adăugat că SUA și partenerii săi vor folosi „orice instrument adecvat” pe care îl au la dispoziție pentru a face față acestor amenințări.

Duminică, fiul domnului Rushdie a spus că autorul se află încă într-o stare critică: „Deși rănile care i-au schimbat viața sunt grave, simțul său obișnuit al umorului sfidător rămâne intact”, a spus el. Familia a fost „extrem de uşurată” când domnul Rushdie a fost scos sâmbătă de la un ventilator, a spus el, adăugând că tatăl său a putut „spune câteva cuvinte”.

Agentul autorului, Andrew Wylie, a spus că celebrul romancier a suferit mai multe leziuni: nervi tăiați la un braț, leziuni la ficat și probabil că și-ar fi pierdut un ochi. Bărbatul acuzat de atacul de vineri – numit Hadi Matar, în vârstă de 24 de ani – a pledat nevinovat pentru acuzațiile de tentativă de omor și agresiune.

El este acuzat că a alergat pe scenă și l-a înjunghiat pe domnul Rushdie de cel puțin 10 ori în față, gât și abdomen. Romancierul a fost forțat să se ascundă timp de aproape 10 ani după ce Versurile satanice a fost publicată în 1988. Mulți musulmani au reacționat cu furie la aceasta, argumentând că portretizarea profetului Mahomed a fost o insultă gravă la adresa credinței lor.

Domnul Rushdie s-a confruntat cu amenințări cu moartea, iar liderul iranian de atunci, ayatollahul Ruhollah Khomeini, a emis o fatwa prin care cere asasinarea lui Rushdie, punând o recompensă de 3 milioane de dolari (2,5 milioane de lire sterline) pe capul autorului.

Fatwa rămâne activă și, deși guvernul iranian s-a îndepărtat de ea, o fundație religioasă iraniană cvasi-oficială a adăugat o recompensă de 500.000 de dolari în 2012.