NATO ar putea avea doi noi membri. Turcia a renunțat la opoziția ca Suedia și Finlanda să fie admise ca membri ai NATO, punând capăt deceniilor de neutralitate militară pentru cele două națiuni nordice.

Astfel încât, după patru luni de vești îngrozitoare din Ucraina, oficialii NATO au în sfârșit ceva de sărbătorit. Facilitați de secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, miniștrii de externe din toate cele trei țări au venit cu o formulă care a satisfăcut toate părțile, semnând un memorandum de înțelegere care garantează protejarea reciprocă a securității și care permite aderarea Suediei și Finlandei să continue.

Pentru NATO, care se străduiește să ofere Ucrainei suficiente arme pentru a-i bloca pe rușii care avansează încet este o dezvoltare uriașă. Finlanda și Suedia aduc cu ele armate puternice, tehnologie de ultimă oră și litoraluri baltice lungi. Însă. nu toate sunt vești bune. Boris Johnson îi avertizează la pe colegii delegați ai NATO că vor trebui să „sapă adânc” pentru a se pregăti pentru un deceniu mai periculos. Urmează vremuri grele. Premierul britanic a anunțat o serie de angajamente față de NATO, inclusiv extinderea bazei Marii Britanii din Estonia.

O pace de durată în Ucraina va fi posibilă doar dacă sunt îndeplinite trei condiții, a declarat ministrul de externe Liz Truss, la summitului NATO de la Madrid. În primul rând, a spus ea, Rusia trebuie să se retragă din Ucraina. În al doilea rând, Rusia trebuia trasă la răspundere pentru presupusele sale crime de război. Și în al treilea rând, trebuie să existe certitudinea că viitoarea agresiune rusă poate fi prevenită, astfel încât să nu se repete niciodată invazia Ucrainei.

Toți cei 30 de membri aderând la o strategie revizuită care urmărește să-l descurajeze pe președintele Putin să atace orice alte țări, în special pe cele de pe flancul estic al NATO, care se simt cele mai expuse riscurilor. Alocarea mai multor resurse militare pentru a susține apărarea NATO va crește atât bugetele, cât și forța de muncă. Există, de asemenea, diferențe private între acele națiuni, cum ar fi Marea Britanie, care îndeamnă alianța să continue să susțină efortul de război al Ucrainei oricât de mult va dura, și altele care se tem că costurile economice s-ar putea dovedi în cele din urmă prea mari pentru a fi suportate.

REACȚIE RUSIEI

Extinderea NATO pentru Suedia și Finlanda este o decizie de „destabilizare”, anunță ministrul rus. Rusia consideră un plan „negativ” aderarea Suediei și Finlandei la NATO, potrivit comentariilor adjunctului ministrului de externe al țării.

Serghei Ryabkov este, de asemenea, citat de agenția de presă de stat rusă RIA, spunând că extinderea NATO este „destabilizatoare” și nu sporește securitatea membrilor alianței. Secretarului general al NATO, Jens Stoltenberg a spus că extinderea NATO este „opusul” a ceea ce spera președintele Vladimir Putin și, în schimb, a arătat că „ușa este deschisă” a alianței.

NATO

Organizația Tratatului Atlanticului de Nord (NATO), numită și Alianța Nord-Atlantică, este o alianță militară interguvernamentală între 30 de state membre – 28 europene și două nord-americane. Înființată după cel de-al Doilea Război Mondial, organizația pune în aplicare Tratatul Atlanticului de Nord, care a fost semnat la Washington, D.C., la 4 aprilie 1949.

NATO este un sistem de securitate colectivă: statele sale membre independente convin să se apere reciproc împotriva atacurilor terților. În timpul Războiului Rece, NATO a funcționat ca un control al amenințării percepute reprezentate de Uniunea Sovietică. Alianța a rămas în vigoare după dizolvarea Uniunii Sovietice și a fost implicată în operațiuni militare în Balcani, Orientul Mijlociu, Asia de Sud și Africa.

Armatele combinate ale tuturor membrilor NATO includ aproximativ 3,5 milioane de soldați și personal. Membrii au convenit că scopul lor este să atingă sau să mențină ținta de cheltuieli pentru apărare de cel puțin două procente din PIB până în 2024.

NATO recunoaște și Bosnia și Herțegovina, Georgia și Ucraina ca membri aspiranți. Extinderea a dus la tensiuni cu Rusia – țară care nu este membră NATO

Un oraș se ridică din apele Oceanului Indian. Într-o lagună turcoaz, la doar 10 minute cu barca de Male, capitala Maldivei, se construiește un oraș plutitor, suficient de mare pentru a găzdui 20.000 de oameni. Proiectat într-un model asemănător coralului, orașul va fi format din 5.000 de unități plutitoare, inclusiv case, restaurante, magazine și școli, cu canale între ele. Primele unități vor funcționa din luna aceasta, iar locuitorii vor începe să se mute la începutul lui 2024. Întregul oraș urmează să fie finalizat până în 2027.

Proiectul – un joint venture între dezvoltatorul imobiliar Dutch Docklands și Guvernul Maldivelor – nu este conceput ca un experiment sălbatic sau o viziune futuristă: este construit ca o soluție practică la realitatea dură a creșterii nivelului mării. Un arhipelag de 1.190 de insule joase, Maldive este una dintre cele mai vulnerabile națiuni ale lumii la schimbările climatice. Optzeci la sută din suprafața sa de uscat se află la mai puțin de un metru deasupra nivelului mării și, cu nivelurile proiectate să se ridice până la un metru până la sfârșitul secolului, aproape întreaga țară ar putea fi scufundată.

Dar dacă un oraș plutește, s-ar putea ridica odată cu marea. Aceasta este „o nouă speranță” pentru cei peste jumătate de milion de oameni din Maldive, a spus Koen Olthuis, fondatorul Waterstudio, firma de arhitectură care a proiectat orașul.

,,Se poate dovedi că există locuințe la prețuri accesibile, comunități mari și orașe normale pe apă, care sunt, de asemenea, sigure. Ei (maldivenii) vor trece de la refugiați climatici la inovatori climatici”, a spus acesta.

Este un Hub al arhitecturii plutitoare Născut și crescut în Țările de Jos – unde aproximativ o treime din pământ se află sub nivelul mării – Olthuis a fost aproape de apă toată viața. Familia mamei sale erau constructori de nave, iar tatăl său provine dintr-o linie de arhitecți și ingineri.

În 2003, Olthuis a fondat Waterstudio, o firmă de arhitectură dedicată în întregime construcției pe apă. În acel moment, semnele schimbărilor climatice erau prezente, dar nu erau considerată o problemă suficient de mare pentru a putea construi o companie în jurul ei, a spus el. Problema cea mai mare era atunci spațiul: orașele se extindeau, dar terenurile potrivite pentru o nouă dezvoltare urbană se epuizau.

Cu toate acestea, în ultimii ani, schimbările climatice au devenit „un catalizator”, conducând arhitectura plutitoare către curentul principal, a spus el. În ultimele două decenii, Waterstudio a proiectat peste 300 de case plutitoare, birouri, școli și centre de îngrijire a sănătății din întreaga lume. Țările de Jos au devenit un centru pentru mișcare, găzduind parcuri plutitoare, o fermă plutitoare de produse lactate și o clădire de birouri plutitoare, care servește drept sediu pentru Centrul Global pentru Adaptare (GCA), o organizație axată pe extinderea soluțiilor de adaptare la climă.

Patrick Verkooijen, CEO al GCA, consideră arhitectura plutitoare ca o soluție atât practică, cât și inteligentă din punct de vedere economic pentru creșterea nivelului mării. „Costul neadaptării la aceste riscuri de inundații este extraordinar”, a spus el pentru CNN. „Avem o alegere de făcut: fie amânăm și plătim, fie planificăm și prosperăm. Birourile plutitoare și clădirile plutitoare fac parte din această planificare împotriva climei viitorului”. Anul trecut, inundațiile au costat economia globală peste 82 de miliarde de dolari, potrivit agenției de reasigurare Swiss Re, iar pe măsură ce schimbările climatice declanșează condiții meteorologice mai extreme, se așteaptă că costurile vor crește.

Un raport al World Resources Institute prezice că până în 2030, proprietățile urbane în valoare de peste 700 de miliarde de dolari vor fi afectate anual de inundații. Dar, în ciuda impulsului din ultimii ani, arhitectura plutitoare mai are încă un drum lung de parcurs în ceea ce privește scara și accesibilitatea, a spus Verkooijen. „Acesta este următorul pas în această călătorie: cum putem crește și, în același timp, cum putem accelera? Există o urgență.” Un oraș normal, dar plutitor – Proiectul Maldive – își propune să realizeze ambele, construind un oraș pentru 20.000 de oameni în mai puțin de cinci ani. Au fost lansate și alte planuri pentru orașe plutitoare, cum ar fi Oceanix City din Busan, Coreea de Sud, și o serie de insule plutitoare de pe Marea Baltică dezvoltate de compania olandeză Blue21, dar niciunul nu concurează cu această. Orașul Waterstudio este conceput pentru a atrage localnicii – cu casele sale de culoarea curcubeului, balcoanele largi și priveliștile de la malul mării. Locuitorii se vor deplasa cu bărci sau pot merge cu bicicleta, pot conduce scutere electrice, pot merge cu cărucioare de-a lungul străzilor nisipoase.

Oferă spațiu greu de găsit în capitală – Male este unul dintre cele mai dens populate orașe din lume, cu peste 200.000 de oameni strânși într-o zonă de aproximativ opt kilometri pătrați. Și prețurile sunt competitive cu cele din Hulhumalé (o insulă artificială construită în apropiere pentru a ușura supraaglomerarea) – începând de la 150.000 de dolari pentru o garsonieră sau 250.000 de dolari pentru o casă de familie, a spus Olthuis.

Unitățile modulare sunt construite într-un șantier naval local, apoi remorcate până la orașul plutitor. Odată puse în poziție, acestea sunt atașate de o cocă mare subacvatică din beton, care este înșurubat de fundul mării pe piloni telescopici din oțel care o lasă să fluctueze ușor odată cu valurile.

Olthuis a spus că impactul potențial asupra mediului al structurii a fost riguros evaluat de experții locali în corali și aprobat de autoritățile guvernamentale înainte de începerea construcției. Pentru a susține viața marină băncile de corali artificiale realizate din spumă de sticlă sunt conectate la partea inferioară a orașului, despre care a spus el ajută la stimularea creșterii naturale a coralilor.

Scopul este ca orașul să fie autosuficient și să aibă toate aceleași funcții ca unul pe uscat. Va exista energie electrică, alimentată predominant de soare, generată la fața locului, iar apele uzate vor fi tratate local și reutilizate ca gunoi de grajd pentru instalații. Ca alternativă la aer condiționat, orașul va folosi răcirea cu apă adâncă, care implică pomparea apei rece din adâncul mării în lagună, contribuind la economisirea energiei. Prin dezvoltarea unui oraș plutitor pe deplin funcțional în Maldive, Olthuis speră ca acest tip de arhitectură să fie propulsat la următorul nivel. Nu va mai fi „arhitectură ciudată” găsită în locații luxoase comandate de cei superbogați, ci un răspuns la schimbările climatice și la urbanizare, care este atât practic, cât și accesibil, a spus el. „Dacă eu, ca arhitect, vreau să fac diferența, trebuie să creștem”, a spus el.