Acasă Blog Pagina 84

Fabrica de bani publici a Bisericii Ortodoxe Române: Cum alimentează Guvernul achizițiile imobiliare ale BOR în diaspora

Într-o perioadă marcată de criză bugetară, austeritate și reduceri de cheltuieli, Guvernul României continuă să pompeze zeci de milioane de euro în extinderea rețelei imobiliare a Bisericii Ortodoxe Române (BOR) în străinătate.

În epicentrul acestor finanțări se află Departamentul pentru Românii de Pretutindeni (DRP), o instituție guvernamentală devenită, practic, agentul imobiliar oficial al BOR în diaspora.

DRP, aflat în subordinea directă a Guvernului, a acordat din 2021 până în prezent finanțări nerambursabile în valoare de aproximativ 300 de milioane de lei (peste 60 de milioane de euro). Din această sumă, peste 80% a fost direcționată către cultele religioase, în mod covârșitor către BOR.

În 2025, în doar patru luni, DRP a cheltuit întregul buget anual destinat proiectelor nerambursabile: 110 milioane de lei. Dintre aceștia, 92 de milioane au mers spre proiecte ale cultelor – majoritar BOR – iar peste 85 de milioane de lei au finanțat achiziții, construcții, renovări și dotări de clădiri religioase din diaspora.

Exemple de achiziții recente

  • 10 milioane de lei pentru Episcopia Ortodoxă Română a Irlandei – achiziția unei clădiri pentru Catedrala Ortodoxă din Dublin.

  • 8,3 milioane de lei pentru Arhiepiscopia Marii Britanii și Irlandei de Nord – sediu propriu.

  • 6 milioane de lei pentru proprietăți în Villaler (Spania), Böblingen (Germania), Monza (Italia).

Acestea sunt doar câteva din cele peste 30 de tranzacții imobiliare propuse și finanțate de statul român în ultimii doi ani pentru BOR.

În paralel cu aceste alocări, Guvernul Ilie Bolojan a adoptat măsuri de austeritate care afectează milioane de români: de la pensionari și elevi, la antreprenori și beneficiari de venit minim. Paradoxal, exact în această perioadă, bugetul DRP pentru achiziții imobiliare în numele BOR a continuat să crească exploziv.

Responsabilitatea acestei direcții de finanțare revine guvernelor anterioare conduse de Nicolae Ciucă și Marcel Ciolacu, care au permis DRP să-și crească bugetul de 38 de ori între 2021 și 2024. În 2021, instituția avea un buget de 4,5 milioane de lei. În 2024, ajunsese la 169 de milioane.

În mod ironic, statul a cheltuit un milion de euro pentru o cercetare amplă privind nevoile românilor din diaspora și elaborarea unei Strategii Naționale pentru Românii de Pretutindeni (SNRP) 2023–2026. Documentul rezultat, realizat în baza focus grupurilor din 10 țări, arată clar că diaspora cere:

  • mai multe consulate și servicii consulare

  • acces la educație în limba română

  • sprijin juridic, integrare pe piața muncii

  • sustinerea asociațiilor locale

Religia este menționată doar marginal, fiind o prioritate explicită doar în Marea Britanie.

Cu toate acestea, Strategia nu a fost niciodată adoptată prin hotărâre de guvern și a rămas blocată în birocrație. Consecința? DRP ignoră propriile concluzii și direcționează banii publici aproape exclusiv către BOR.

Cristina Lavinia Arnăutu, actuala directoare a DRP, justifică alocările pe baza „istoricului” aplicațiilor și a capacității administrative. Susține că BOR organizează cursuri de limba română și oferă sprijin comunitar în diaspora. Însă datele arată că în 2025 doar 700.000 de lei din sumele alocate cultelor au mers către școli parohiale. Restul – adică peste 99% – s-au dus spre achiziții și dotări imobiliare.

Prin schimbările introduse în ghidul de finanțare din 2023, DRP a permis BOR să acceseze bani pentru centre comunitare, sociale și educaționale. În practică, aceste centre coincid adesea cu noi biserici sau sedii administrative ale episcopiilor din diaspora. Astfel, BOR nu doar își extinde rețeaua de parohii, dar și patrimoniul imobiliar, cu sprijinul direct al statului român.

La baza acestei transformări a DRP stă fostul director Gheorghe Cârciu, numit în 2022 de Nicolae Ciucă și susținut politic de baronul PSD Paul Stănescu. Cârciu a fost prezent constant la evenimente religioase și slujbe, a înnoit protocolul de colaborare DRP – Patriarhie, și a crescut rapid bugetul instituției.

Declarațiile sale sunt grăitoare:

„În fiecare zi mai facem o parohie. E datoria noastră să sprijinim Biserica, așa cum Biserica sprijină românul.”

DRP a ajuns să funcționeze ca o agenție de dezvoltare imobiliară a BOR, în ciuda cercetărilor, strategiilor și priorităților asumate oficial. Într-un context în care statul reduce brutal cheltuielile pentru educație, sănătate și protecție socială, zeci de milioane de lei merg în continuare spre achiziții religioase.

Premierul Ilie Bolojan nu a oferit până acum nicio reacție. Guvernul continuă să alimenteze o alianță strategică și clientelară cu BOR, în ciuda austerității și a dovezilor clare că românii din diaspora au alte priorități.

Foto: Octav Ganea / Inquam Photos

Articol integral pe beta.dela0.ro

Cum a dat șpagă ministrul Transporturilor, Ciprian Șerban. Șase mite plătite până să devină denunțător

Europa Liberă a obținut înregistrări audio și video care îl leagă direct pe actualul ministru al Transporturilor, Ciprian Șerban (PSD), de un caz de corupție din 2012. În urmă cu 13 ani, tânărul afacerist de atunci a oferit mită în mod repetat unor reprezentanți ai Ocolului Silvic Răducăneni, județul Iași, înainte să denunțe faptele autorităților.

Este al doilea caz în actualul Guvern Bolojan în care un ministru scapă de acuzații de corupție prin statutul de denunțător. Spre deosebire de fostul vicepremier Dragoș Anastasiu, care a demisionat, Ciprian Șerban ocupă acum una dintre cele mai influente funcții din Guvern.

În martie 2012, Ciprian Șerban – atunci în vârstă de 26 de ani – a intrat pentru prima dată în biroul Ocolului Silvic Răducăneni, prezentându-se ca reprezentant al firmei Eden Star Forest SRL, câștigătoare a unei licitații în valoare de 650.000 lei pentru lucrări de împădurire. Firma era condusă în acte de un interpus, Claudiu Ioan H., dar în realitate era controlată de Șerban, care deținea cardul, ștampila și avea adresa sediului social într-un imobil al socrului său, fost director la Romsilva.

Potrivit unui dosar de instanță, între Ciprian Șerban și silvicultorii locali a fost stabilită o înțelegere informală: lucrările urmau să fie executate cu muncitori locali, iar o parte din sumele decontate urmau să fie returnate cash funcționarilor în cauză.

În aprilie 2012, într-o conversație înregistrată, Ciprian Șerban și șeful de district Nicolae Balint au stabilit un comision de 3% din valoarea facturilor. Inițial, Balint a cerut 4%, dar au căzut de acord la 3%, „pentru benzină și reparații”, după cum a motivat funcționarul.

Dialogul a fost probă într-un dosar de mită care a dus la condamnarea a trei angajați ai Ocolului Silvic Răducăneni. Totuși, Ciprian Șerban nu a fost acuzat penal pentru că a devenit ulterior denunțător.

Până să meargă la Parchet, Ciprian Șerban a oferit mită de cel puțin șase ori între mai și august 2012. Fiecare plată era corelată cu o factură emisă de Ocol către firma sa, iar din suma totală, 3% reveneau lui Nicolae Balint.

Câteva exemple din dosarul judecătoriei:

  • 7 mai 2012: 3.800 lei + 114 lei (3%)

  • 14 mai 2012: 14.200 lei + 594 lei (3%)

  • 12 iunie 2012: 14.531 lei + 435 lei (3%)

  • 29 iunie 2012: 6.400 lei

  • 1 august 2012: 34.378 lei + 1.602 lei (3%)

În total, Șerban a plătit 3.442 lei în afara controlului autorităților. Abia în septembrie 2012, când a fost presat să plătească o ultimă tranșă, a decis să colaboreze cu Parchetul.

Pe 24 septembrie 2012, Ciprian Șerban a depus o plângere la Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași, susținând că i se cere mită. A doua zi, s-a prezentat la Ocol cu aparatură de înregistrare montată de procurori și a oferit încă 600 de lei funcționarului Nicolae Balint. Acesta a fost prins în flagrant și ulterior condamnat la trei ani de închisoare cu suspendare.

Deși Șerban făcuse deja mai multe plăți, Codul de Procedură Penală îi acordă imunitate în cazul în care denunță o faptă necunoscută Parchetului. Astfel, actualul ministru al Transporturilor a scăpat de urmărirea penală.

Nicolae Balint, acum în vârstă de 76 de ani și pensionat, susține că a fost tras pe sfoară de Ciprian Șerban. Acesta afirmă că a acceptat să preia cu echipa proprie lucrările deoarece „firma nu avea capacitate” și pentru că „sângele de silvicultor” nu îl lăsa să abandoneze proiectele.

El acuză azi că Șerban a organizat flagrantul nu din spirit civic, ci pentru a evita plata ultimei facturi de 20.000 de lei. „Am ținut legătura cu el, îmi spunea că e la Londra, la muzeul de ceară. I-am dat ultimatum că îl reclam și el a făcut flagrantul.”

Europa Liberă i-a adresat ministrului mai multe întrebări despre acest episod. Nu a răspuns dacă cele șase plăți anterioare flagrantului reprezintă, în opinia sa, acte de mită. Nu a negat nici faptul că a folosit muncitori aduși din Neamț, plătiți la negru.

Singura declarație oficială:
„În momentul în care am constatat că are loc o infracțiune, am anunțat autoritățile în drept precum și conducerea Direcției Silvice. Tot ceea ce a urmat a fost în coordonarea acestora.”

Cazul de mită a avut loc la începuturile carierei politice a lui Șerban. În 2012, era consilier județean din partea PPDD, iar în 2013 a trecut la UNPR, apoi la PSD. În 2016, sub protecția lui Ionel Arsene (condamnat între timp pentru corupție), a devenit liderul TSD Neamț și deputat PSD.

În 2025, a fost președintele Camerei Deputaților, iar în prezent este ministrul Transporturilor. A fost instalat în funcție pe 24 iunie de Sorin Grindeanu, liderul PSD, care l-a numit „o persoană dinamică”.

Dosarul mitei oferite de Ciprian Șerban ridică serioase semne de întrebare privind integritatea liderilor politici care conduc instituțiile-cheie ale statului. Deși a beneficiat de scutul legal al denunțătorului, rămâne faptul că actualul ministru a plătit mită în mod repetat, timp de luni de zile, până când s-a simțit amenințat și a decis să se salveze.

Cazul este un nou exemplu al sistemului în care funcționează politica românească: corupție tolerată, cariere construite pe tăcere, apoi spălate prin artificii procedurale.

Sursă: Romania.europalibera.org

Radu Ștefan Oprea, secretarul general al Guvernului, executat silit pentru un credit de 1,6 milioane euro. Banca cere partajul averii

Radu Ștefan Oprea, actualul secretar general al Guvernului și fost ministru al Economiei, este implicat într-un proces de executare silită intentat de Banca Transilvania, în urma unui împrumut de 1,6 milioane de euro contractat în urmă cu 18 ani. Instituția bancară solicită partajul bunurilor comune ale familiei Oprea, pentru a putea recupera o parte din datorie.

Cazul a fost înregistrat la Judecătoria Ploiești, iar banca motivează că executarea silită este singura cale rămasă pentru recuperarea creanței, în condițiile în care debitorul principal, firma SC City Imobiliar SRL, se află în insolvență. La data acordării creditului, Radu Oprea avea un portofoliu imobiliar considerabil: șapte terenuri, cinci apartamente, cinci case și 11 firme. În prezent, averea declarată s-a redus la un teren de 400 mp, o casă, un apartament și o firmă falimentară.

Creditul de 1,6 milioane de euro a fost acordat în iunie 2007 de către Volksbank Romania firmei SC City Imobiliar SRL, unde Oprea era acționar. Ulterior, Volksbank a fost absorbită de Banca Transilvania, care a preluat și dosarele de credit restante. Conform documentelor din dosar, împrumutul a fost o linie de credit revolving, garantată nu doar cu activele societății beneficiare, ci și cu bunurile altor două firme: SC Urban Electric SRL și SC ICIM SA.

Urban Electric SRL, controlată de Mihai Ștefănescu și Valentina Harpău, a fost radiată în ianuarie 2025, cu datorii de 600.000 de lei. ICIM SA este în faliment, cu pierderi de 44 de milioane de lei. Conform platformei Termene.ro, ICIM era deținută de Urban Electric, iar toate firmele aveau legături directe sau indirecte cu Radu Oprea.

Executarea silită s-a împotmolit temporar din cauza lipsei bunurilor personale pe numele lui Radu Oprea. În documentele instanței se arată că „debitorul nu deține în proprietate exclusivă bunuri”, motiv pentru care banca a solicitat partajul averii comune a soților Oprea. Concret, se dorește împărțirea imobilelor și a altor active comune pentru a putea recupera suma datorată.

Soții Oprea au cerut instanței să respingă cererea băncii, invocând că raportul contractual a fost încheiat cu Volksbank, nu cu Banca Transilvania. Însă fuziunea dintre cele două bănci din decembrie 2015 face ca argumentul lor să nu aibă greutate juridică majoră, potrivit specialiștilor în drept bancar.

În 2009, Oprea și partenerul său de afaceri, Mihail Ștefănescu, controlau cel puțin 11 firme, unele direct, altele prin interpuși. În 2018, firma Urban Consult – deținută de Ștefănescu – a intrat în insolvență, iar în 2025 se află în aceeași situație, cu datorii la stat de peste 6 milioane de lei și 68 de creditori neplătiți.

În 2012, Radu Oprea figura ca acționar în 14 firme. Până în 2024, numărul acestora s-a redus la una singură: SC City Imobiliar SRL. Oprea susține că a împrumutat această firmă cu aproape 3 milioane de lei, sumă pe care declară că nu a recuperat-o nici până în prezent.

Numele lui Radu Oprea a fost asociat și cu dosare penale de-a lungul carierei sale. În ianuarie 2016, Parchetul General a comunicat că Oprea și Ștefănescu au ajutat la înregistrarea de operațiuni comerciale fictive, prin firmele Urban Electric și ICIM SA. În rechizitoriu se arată că au fost puse la dispoziție contracte și facturi false, pentru a denatura obligațiile fiscale ale altor societăți.

Deși cazul a ajuns la instanța supremă, aceasta a retrimis dosarul la procurori, iar Oprea a reușit să scape de condamnare penală prin plata integrală a prejudiciului. În 2023, site-ul defapt.ro a dezvăluit că Oprea figurează în cazierul judiciar pentru evaziune fiscală, dar acesta a respins acuzația și a publicat pe Facebook un certificat de cazier „curat”.

Ascensiunea politică a lui Radu Ștefan Oprea a fost rapidă. În ciuda problemelor din trecut, a fost ales senator și a ocupat ulterior funcții-cheie în Guvern, inclusiv cea de ministru al Economiei. În prezent, conduce Secretariatul General al Guvernului și este purtător de cuvânt al PSD. Poziția sa actuală contrastează puternic cu situația economică și juridică a firmelor pe care le-a controlat.

Cazul lui Radu Ștefan Oprea scoate la lumină nu doar o datorie veche și mascată în acte contabile discutabile, ci și o rețea de afaceri falimentare, de unde par să fi fost trase foloase personale. Executarea silită și partajul solicitat de bancă vin într-un moment delicat pentru un demnitar cu responsabilități majore în structura executivă a statului.

Pentru contribuabili și opinia publică, rămâne întrebarea: cât de credibilă este o conducere politică ale cărei reprezentanți nu își pot gestiona corect nici propriile afaceri? Justiția va decide dacă Oprea trebuie sau nu să-și împartă averea pentru a acoperi o datorie din trecut – o datorie care ar putea deveni emblematică pentru felul în care se face politică și afaceri în România.

Sursă: Presshub

EXCLUSIV! Interviu cu Hildegard Helene Brandl: „Arhitectura nu e un lux, e un drept al comunităților”

Într-un peisaj urban aflat în continuă tranziție, unde provocările administrative, economice și sociale se intersectează la fiecare colț de stradă, Hildegard Helene Brandl este una dintre vocile care rămân ferme, coerente și implicate.

Arhitect cu experiență internațională, întoarsă în România acum peste 15 ani, nu s-a limitat la a construi clădiri — ci și-a asumat o misiune: aceea de a contribui la reconstrucția identității orașelor noastre prin proiecte relevante, durabile și accesibile. De la spitale la centre culturale, de la planuri urbanistice la intervenții punctuale în zone defavorizate, portofoliul său reflectă un angajament profund față de comunitate.

Am stat de vorbă cu Hildegard Helene Brandl despre motivație, integritate profesională și despre viitorul arhitecturii în România. Un dialog sincer, lucid și ancorat în realitate, dar și în speranță.

  1. Hildegard, ai spus de multe ori că arhitectura e mai mult decât o profesie pentru tine. Ce te motivează?

Arhitectura, pentru mine, nu a fost niciodată doar o meserie. Este, și va rămâne, o misiune asumată. M-am întors în România acum 16 ani, după o perioadă în care am studiat și lucrat în străinătate, iar șocul întoarcerii a fost puternic. Am regăsit un spațiu urban marcat de cenușiul tranziției, de urmele adânci ale unui regim care nu a valorizat nici omul, nici estetica, nici comunitatea. Orașele păreau suspendate în timp, lipsite de culoare, de speranță, de direcție. Am simțit că nu pot rămâne indiferentă și că trebuie să fac ceva concret pentru a contribui la regenerarea lor.

Ceea ce mi-am propus de atunci nu a fost să ridic doar clădiri. Am vrut să creez contexte în care oamenii să se simtă bine, respectați, conectați unii la ceilalți. Cred că arhitectura de calitate poate schimba comportamente, poate cultiva respectul pentru spațiul public și implicit pentru ceilalți. Nu vorbim doar despre fațade sau funcțiuni – ci despre cum influențează mediul construit starea noastră de zi cu zi. O bancă bine amplasată, un parc desenat corect, un trotuar care te îndeamnă să mergi pe jos – toate acestea au puterea de a schimba relația noastră cu orașul.

Motivația mea vine tocmai din această convingere: că fiecare proiect, oricât de mic, e o oportunitate de a îmbunătăți viața comunității. Când lucrez la un plan urbanistic sau la un centru cultural, nu mă gândesc doar la client sau la investitor. Mă gândesc la oameni. La cum va fi folosit acel spațiu peste 10 sau 20 de ani. Dacă va fi respectat, dacă va îmbătrâni frumos, dacă va crea un simț al apartenenței. Arhitectura trebuie să fie durabilă nu doar în sens ecologic, ci și în sens uman – să reziste în timp ca valoare și funcționalitate.

Am avut norocul să lucrez și în context internațional, în echipe multidisciplinare, în orașe care și-au regândit complet identitatea urbană. Asta mi-a arătat ce e posibil atunci când există viziune, competență și încredere. Încerc să aduc acea experiență în România, adaptată realităților locale. Știu că e mai greu – avem infrastructură birocratică rigidă, bugete reduse, o lipsă de educație în ceea ce privește designul urban – dar nu e imposibil. Trebuie doar să avem răbdare și să ne păstrăm standardele.

De aceea m-am implicat și în proiecte publice, și în voluntariat, și în educație arhitecturală. Pentru că schimbarea nu vine doar din birou. Vine din implicare directă. Din consultare cu cetățenii. Din prezență în șantiere, în primării, în comunități mici. Asta înseamnă pentru mine să fii arhitect în România astăzi – să pui mâna pe realitate și să o modelezi, pas cu pas, cu fiecare proiect care iese din faza de idee și ajunge în teren.

Cred că dacă arhitectura nu schimbă vieți, atunci nu și-a atins scopul. Nu mă interesează să adun doar referințe frumoase în portofoliu. Mă interesează să simt că prin ceea ce facem – eu și echipa mea – punem o cărămidă la reconstrucția unei Românii mai curate, mai umane, mai asumate. Asta mă motivează și îmi dă energia să continui, indiferent de cât de dificil este drumul.

  1. Ai un portofoliu impresionant, de la centre culturale la spitale și proiecte urbane. Ce te atrage spre proiectele publice?

Proiectele publice sunt, fără îndoială, cele mai provocatoare. Implică o birocrație care uneori pare imposibil de navigat, întârzieri în finanțare care îți pot bloca luni de muncă, termene care se dilată necontrolat și o presiune politică sau mediatică permanentă. Spre deosebire de proiectele private, unde ai libertate, flexibilitate și un dialog direct cu beneficiarul, în cele publice trebuie să treci prin straturi și straturi de aprobări, avize, proceduri. Uneori, ajungi să proiectezi în 2025 o clădire care va fi inaugurată în 2032. Asta poate fi frustrant. Dar și profund necesar.

Ceea ce mă atrage totuși spre aceste proiecte este potențialul lor enorm de transformare. Într-un oraș mic, o grădiniță nouă sau un centru comunitar schimbă nu doar peisajul urban, ci și dinamica socială. Le dă oamenilor sentimentul că sunt văzuți, că li se respectă nevoile. Într-un cartier uitat de administrații ani la rând, un spațiu public reabilitat poate deveni nucleul unei reactivări sociale. Asta nu se poate obține cu nicio investiție privată de lux. Aici simt că arhitectura capătă o dimensiune civică, profund umană.

Este și o formă de responsabilitate. Nu mă mulțumesc să construiesc doar pentru elite sau pentru clienți cu resurse mari. Cred că profesioniștii din arhitectură au datoria să se implice în spațiul public, chiar dacă asta înseamnă să își asume riscuri, critici sau compromisuri birocratice. E ușor să stai deoparte și să comentezi de pe margine. Mult mai greu este să intri în sistem și să încerci să-l schimbi din interior – cu răbdare, cu profesionalism și cu standarde etice clare.

Sunt conștientă că nu toți arhitecții vor sau pot face asta. E un domeniu în care trebuie să ai pielea groasă și nervii tari. E nevoie de mai mulți profesioniști care să intre în acest spațiu și să arate că se poate lucra curat, competent și cu impact real. E nevoie de voci care să nu tacă atunci când se iau decizii greșite. Și de proiecte care să demonstreze că România nu e condamnată la mediocritate.

Am învățat că, în proiectele publice, rezultatul nu e niciodată doar o clădire. Este și încrederea unei comunități. Este un semnal că orașul nu e doar o înșiruire de blocuri, ci un ecosistem viu, în care oamenii pot trăi mai bine dacă spațiile sunt gândite inteligent. De aceea punem mult accent pe dialogul cu administrațiile locale, pe implicarea comunității, pe testarea soluțiilor cu cei care vor trăi efectiv acolo. Nu cred în proiecte impuse de sus, ci în co-creare și responsabilitate comună.

Știu că uneori sunt atacată pentru că insist să rămân în zona publică. Că se nasc suspiciuni, se creează narațiuni false. Dar nu mă las intimidată. Prefer să rămân vizibilă și implicată, decât să cedez presiunilor. Vreau ca experiența mea internațională și know-how-ul echipei mele să contribuie la modernizarea acestui segment, nu să rămână izolate în proiecte private sau în străinătate. Dacă ne retragem toți, cine mai construiește România care contează?

Ceea ce mă ține aproape de proiectele publice este credința că arhitectura trebuie să servească oamenii, nu doar investitorii. Că frumosul, funcționalul și durabilul nu ar trebui să fie privilegii, ci standarde. Iar asta e o luptă pe termen lung – o luptă în care aleg, conștient, să fiu prezentă.

Este frustrant când vezi câți arhitecți aleg să evite acest domeniu pentru că „nu merită bătaia de cap”. Îi înțeleg, dar tocmai de aceea insist: avem nevoie de mai mulți profesioniști în spațiul public. De oameni care să nu accepte compromisuri. De arhitecți care să nu facă doar design, ci să educe, să explice, să ridice standardele.

Pentru mine, fiecare proiect public înseamnă o luptă – dar una care merită dusă. Fie că este vorba de reamenajarea unui parc urban, de o clinică municipală sau de un centru cultural, simt că acolo se scrie, de fapt, viitorul. Nu în complexele de lux sau în cartierele închise. Ci în spațiile deschise tuturor, în infrastructura de zi cu zi. Dacă reușim să facem aceste locuri mai bune, mai umane, atunci ne-am îndeplinit cu adevărat rolul ca arhitecți.

Asta mă atrage spre proiectele publice. Nu e despre glorie, ci despre rost. Nu e despre profit, ci despre sens.

Totodată, este o oportunitate de a face arhitectură așa cum o avem în viziunea noastră cu suportul echipelor din administrația publică care chiar sunt alături, prezenți în rezolvarea dificultăților și găsirea de soluții, dar fără să intervină asupra viziunii arhitecturale.

Și cât timp vom putea aduce valoare reală prin arhitectură, nu văd niciun motiv să nu fim acolo unde este cel mai provocator – pentru că acolo este și cel mai necesar.

3. Cum răspunzi acuzațiilor din presă legate de contractele publice?

Prin transparență. Între 2016 și 2024, am participat la nouă licitații publice în Oradea și am câștigat una singură, ceea ce arată limpede că nu există niciun privilegiu sau tratament preferențial. La nivel național, participăm anual la 10–15 licitații și câștigăm, în medie, două – un procent normal pentru un birou care respectă procedurile legale. Avem în portofoliu 17 clienți publici și peste 40 privați, proveniți din județe conduse de administrații din toate spectrele politice, ceea ce confirmă neutralitatea noastră absolută. Achizițiile directe reprezintă sub 20% din activitatea totală a companiei, iar în Oradea această pondere este de sub 3%. Sumele vehiculate în spațiul public sunt false și denaturează complet realitatea – onorariile noastre, în proiectele integrate design & build, reprezintă doar 1–3% din valoarea totală a investiției. Din acești bani sunt remunerați zeci de specialiști implicați: ingineri structurali, de instalații, verificatori, experți tehnici și peisagiști.

4. Într-un peisaj atât de politizat, cum îți menții integritatea profesională?

Îmi mențin integritatea profesională printr-un set clar de principii de la care nu ne abatem, indiferent de contextul politic sau de presiunile externe. Nu facem compromisuri în ceea ce privește calitatea proiectelor, iar etica profesională stă la baza fiecărei decizii. Nu avem și nu vom avea nicio afiliere politică – credem că arhitectura trebuie să servească comunitățile, nu interesele partizane. Recunoașterea noastră vine din munca serioasă și din validarea profesională: am primit premii internaționale, participăm constant la conferințe de prestigiu și suntem invitați să jurizăm competiții relevante pentru domeniu. Suntem prezenți în contexte ca European Week of Regions and Cities, New European Bauhaus sau Anuala de Arhitectură, ceea ce demonstrează că valoarea noastră este recunoscută dincolo de granițele României. Ne definim prin rezultate concrete, nu prin scandaluri sau apariții controversate în presă. Integritatea nu e un slogan pentru noi, ci o alegere asumată zi de zi.

5. Cum arată România urbană în viziunea ta peste 10–15 ani?

Dacă ne păstrăm direcția și curajul, România urbană peste 10–15 ani poate arăta radical diferit – în bine. Văd orașe care pun nevoile oamenilor în centrul planificării, cu spații publice funcționale, accesibile și bine întreținute. Clădirile vor fi eficiente energetic, integrate în peisajul urban și construite cu respect pentru context, nu în disonanță cu el. Spațiile verzi nu vor mai fi tratate ca surplus, ci ca infrastructură vitală, iar mobilitatea urbană va însemna mai puțină dependență de mașini și mai mult loc pentru pietoni, bicicliști și transport public eficient. Dar toate acestea nu se pot face cu soluții ieftine, de compromis, sau cu mentalitatea „merge și așa”. Trebuie să investim în arhitectură de calitate, să respectăm expertiza și să gândim pe termen lung. Vreau o Românie care înțelege că arhitectura nu e un moft sau un decor, ci un drept esențial al comunităților – un motor al calității vieții.

6. Ce urmează pentru tine și echipa ta?

Pentru mine și echipa mea, urmează continuitate și asumare – mergem mai departe cu aceeași energie și responsabilitate. Avem în lucru proiecte mari, cu impact real: spitale, școli, centre culturale, toate gândite pentru a răspunde unor nevoi reale ale comunităților. Lucrăm și în mediul rural, unde poate lipsesc resursele, dar unde dorința de progres și implicarea locală sunt impresionante. Credem că și satele merită arhitectură de calitate, nu doar marile orașe. Echipa noastră este formată din oameni pasionați, rezilienți, care știu să țină linia dreaptă chiar și când condițiile devin complicate. Nu ne lăsăm descurajați de obstacole – le tratăm ca parte din drum. Vom continua această misiune cu același angajament, pentru că știm că ceea ce facem poate schimba vieți.

SRI clarifică ridicarea restricţiilor pentru lichide în bagajul de mână: Transportul lichidelor, aerosolilor și gelurilor în recipiente de până la doi litri

Serviciul Român de Informații (SRI) a emis o serie de clarificări importante cu privire la modificările recente în regimul de transport al lichidelor, aerosolilor și gelurilor (LAGs) în bagajul de mână pe aeroporturile din România.

În urma recertificării unui model de echipament de control utilizat în aeroporturile din România, SRI a anunțat că, începând cu instalarea unui nou algoritm de detecție și echipamentele necesare, va deveni posibil transportul lichidelor, aerosolilor și gelurilor în recipiente de până la 2 litri, dar acest lucru va depinde de aeroporturile care implementează noile tehnologii de control.

Conform unui comunicat oficial, modificările propuse se referă în special la transportul lichidelor și a altor substanțe similare în bagajul de mână, iar ridicarea restricțiilor va fi implementată doar în aeroporturile care vor instala echipamentele recertificate și complet actualizate. În prezent, se aplică regimul standard pentru lichide, aerosoli și geluri, dar odată cu instalarea noii tehnologii de control, va deveni posibil transportul acestora în recipiente de până la 2 litri, comparativ cu limita actuală de 100 ml pentru pasagerii care doresc să transporte lichide în bagajul de mână.

„Recertificarea unui model de echipament de control de securitate utilizat și în aeroporturi din România a creat premisele ridicării restricțiilor privind transportul lichidelor, aerosolilor și gelurilor (LAGs). Transportul LAGs în recipiente cu o capacitate de până la 2 litri va fi însă posibil doar după instalarea noului algoritm de detecție certificat și integrarea acestuia în cerințele hardware, conform reglementărilor europene,” au explicat oficialii SRI.

De asemenea, SRI a precizat că, până la instalarea noilor echipamente de control, se aplică aceleași reguli stricte privind lichidele permise în bagajul de mână. Astfel, pasagerii pot transporta lichide, aerosoli și geluri ambalate în recipiente de maximum 100 ml, care trebuie să fie plasate într-o pungă de plastic transparentă resigilabilă, cu un volum total de 1 litru. De asemenea, un pasager are dreptul să transporte doar o astfel de pungă de lichide, iar recipientele mai mari de 100 ml nu vor fi acceptate la controlul de securitate, chiar dacă sunt parțial umplute.

În plus, există anumite excepții, cum ar fi permiterea transportului de lichide cu capacitate mai mare de 100 ml, dacă acestea sunt necesare din motive medicale sau pentru nevoi dietetice speciale. De asemenea, alimentele pentru bebeluși și lichidele achiziționate din zonele de securitate ale aeroportului, sigilate în pungi speciale STEB, sunt permise, dar doar în anumite condiții, inclusiv prezentarea bonului de achiziție.

Comisia Europeană a autorizat recent instalarea unui nou model de scannere care vor permite transportul în bagajele de mână a lichidelor cu un volum mai mare de 100 ml. Scannerele Hi-Scan 6040 CTix, care vor fi utilizate pe aeroporturile din 21 de țări membre ale Uniunii Europene, inclusiv România, vor permite pasagerilor să transporte lichide de până la 2 litri, în conformitate cu noile reglementări. Aceste scannere au fost deja instalate în aproximativ 700 de aeroporturi, iar instalațiile de acest tip vor fi introduse treptat pe mai multe aeroporturi din Uniunea Europeană.

„Am aprobat această primă configuraţie de scanere de aeroport care permit pasagerilor să aducă la bord recipiente mai mari pentru lichide. Responsabilitatea informării pasagerilor rămâne la fiecare aeroport, iar acesta trebuie să informeze pe deplin pasagerii despre utilizarea sau nu a acestei tehnologii de ultimă generaţie,” a declarat Anna-Kaisa Itkonen, purtător de cuvânt al Comisiei Europene pentru Transporturi.

La nivel național, aeroporturile care vor beneficia de noile echipamente de scanare sunt încă în faza de implementare, dar este de așteptat ca acestea să fie echipate cu tehnologia necesară în următoarele luni. De asemenea, pasagerii care călătoresc din aeroporturi care au implementat noile scannere vor fi informați cu privire la regulile actualizate prin panouri informative și mesaje directe de la companiile aeriene și operatorii aeroportuali.

Aeroporturile „Henri Coandă” din București, „Avram Iancu” Cluj-Napoca, „Traian Vuia” Timișoara și „Sibiu” sunt doar câteva dintre cele mai mari terminale care vor începe implementarea noilor echipamente de securitate, iar autoritățile din domeniu promit că pasagerii vor fi informați din timp cu privire la acest proces.

Odată cu implementarea noii tehnologii, pasagerii vor putea transporta o cantitate mult mai mare de lichide în bagajele de mână, ceea ce va îmbunătăți semnificativ confortul călătoriilor, în special pentru cei care doresc să călătorească cu lichide esențiale, cum ar fi băuturi, produse de igienă personală sau alimente. De asemenea, pasagerii vor economisi timp, întrucât nu va mai fi necesar să se limiteze la recipiente mici și să își depoziteze lichidele în mai multe pungi separate.

Ridicarea restricțiilor pentru lichide reprezintă o schimbare importantă pentru pasagerii din aeroporturile românești, care vor beneficia de o experiență de călătorie mai plăcută și mai puțin restrictivă. Instalația noilor echipamente de scanare, în conformitate cu reglementările europene, va contribui la fluidizarea procesului de securitate și va oferi pasagerilor mai multă libertate în alegerea bagajelor de mână.

Totodată, procesul de implementare a acestor tehnologii avansate se va desfășura treptat, iar pasagerii trebuie să fie conștienți că, până la instalarea completă a echipamentelor, va trebui să urmeze în continuare reglementările actuale. Este esențial ca toate aeroporturile și companiile aeriene să comunice eficient cu publicul pentru a asigura o tranziție lină și informată a călătorilor către noile reguli de transport.

Sursă: G4Media

Ministra Mediului îl demite pentru două ore pe șeful Apelor Române: O poveste cu intervenții politice și controverse administrative

Într-un eveniment care a stârnit reacții contradictorii, Sorin Lucaci, directorul general al Administrației Naționale Apele Române (ANAR), a fost demis pentru doar două ore de către ministra mediului, Diana Buzăianu.

Decizia de a-l revoca pe Lucaci, care a condus una dintre cele mai importante instituții din sectorul public, a fost luată la începutul lunii iulie, în contextul unor nemulțumiri legate de activitatea acestuia, mai ales în ceea ce privește gestionarea crizei de la Salina Praid. Însă, ceea ce părea a fi o schimbare decisivă s-a transformat rapid într-o poveste misterioasă, întrucât Lucaci a fost repus pe funcție în aceeași zi, la doar două ore după demiterea sa.

Decizia inițială de demitere a fost asociată cu o serie de disfuncționalități administrative, în special în urma dezastrului de la Salina Praid, una dintre cele mai mari exploatații de sare din România. Ministrul Diana Buzăianu a declarat public că, în urma unui control, a ajuns la concluzia că Apele Române nu și-au îndeplinit responsabilitățile în gestionarea riscurilor la această salină, chiar dacă existau deja studii care indicau un risc crescut. Aceste critici au fost confirmate, potrivit surselor guvernamentale, și de Corpul de control al premierului, care a analizat mai multe documente și rapoarte din perioada 2023-2024.

Buzăianu a recunoscut că există responsabilități partajate între mai multe instituții, inclusiv Apele Române și Salrom, însă, în ciuda avertismentelor repetate, nimeni nu a intervenit în timp util. De asemenea, ministrul a arătat că studiile care avertizau asupra riscurilor de la Praid fuseseră ignorate de mai multe autorități competente, iar criza ar fi putut fi prevenită.

Cu toate că Buzăianu a semnat documentul de demitere, acesta nu a avut efect decât pentru două ore. Surse politice au declarat pentru G4Media.ro că, în urma unei serii de presiuni politice din partea PSD, Sorin Lucaci a fost repus pe funcție. Fostul șef al Gărzii de Mediu, Octavian Berceanu, a declarat public că a aflat de la surse politice că liderii PSD au intervenit direct, amenințând că nu vor participa la ședințele de guvern dacă se va atinge de unul dintre „directorii lor”, iar Lucaci era considerat o piesă importantă în acest joc de putere.

„Știu că au sunat cei de la PSD și au spus că, dacă se ating de directorii lor, în mod special de cel de la Apele Române, nu mai vin la ședințele de guvern”, a declarat Berceanu. Aceste intervenții politice au avut un impact semnificativ asupra deciziei guvernamentale, Lucaci fiind repus pe funcție chiar în aceeași zi.

Apele Române, instituția care administrează rețeaua hidrologică a țării, gestionează un buget semnificativ și o mare parte din contractele publice din domeniul protecției mediului și gestionării resurselor de apă. Conform datelor publicate pe portalul SEAP (Sistemul Electronic de Achiziții Publice), ANAR a atribuit contracte în valoare totală de 4,75 miliarde de lei în perioada 2007-2025, iar alte contracte în valoare de 2,42 miliarde de lei sunt încă în proceduri de licitație. Aceste sume ridicate ar trebui să garanteze transparența și eficiența administrativă, însă situația Apele Române ridică numeroase semne de întrebare.

Octavian Berceanu a fost extrem de vocal în privința modului în care Apele Române gestionează resursele financiare. „Este inacceptabil ca Apele Române să încaseze taxe pentru poluare și să nu ia măsuri reale. De exemplu, la Rovinari, unde scurgerea apei reziduale ajunge în râu, nu sunt sesizate autoritățile competente, iar banii din taxe ajung în bugetul instituției, care îi folosește pentru fonduri de salarii și prime. Practic, se hrănesc din infracționalitate”, a subliniat Berceanu.

Aceste acuzații ridică întrebări majore cu privire la integritatea instituției și la managementul fondurilor publice. Dacă afirmațiile lui Berceanu se dovedesc a fi corecte, acest lucru ar putea duce la o anchetă amănunțită privind modul în care Apele Române au gestionat contractele și taxele de mediu, iar Ministerul Mediului ar putea fi obligat să acționeze cu mai multă transparență.

În ciuda intervențiilor politice care l-au adus pe Sorin Lucaci înapoi în funcție, ministra mediului Diana Buzăianu a adoptat o poziție mai rezervată în ultima perioadă. După ce a declarat pe 11 iulie că a demarat procedura de revocare a acestuia, ministrul nu a oferit detalii suplimentare despre stadiul cercetărilor sau despre motivele reale care au dus la schimbarea de atitudine.

„Am declanșat procedura pentru demitere. Este un proces în derulare, cu mai multe etape, iar după finalizarea raportului, vom lua o decizie finală. Până atunci, Sorin Lucaci are dreptul să se apere”, a declarat Buzăianu, pe 11 iulie. Însă, după aceea, răspunsurile sale s-au limitat la tăcere. Așteptăm acum raportul final al Corpului de Control al Premierului pentru a obține clarificări suplimentare.

Miza politică din jurul demiterii lui Sorin Lucaci este uriașă, având în vedere presiunile și jocurile de putere din interiorul coaliției guvernamentale. Rămâne de văzut cum va evolua această situație în continuare și ce măsuri vor lua autoritățile pentru a restabili transparența și eficiența la Apele Române.

Povestea demiterii și repunerii în funcție a lui Sorin Lucaci este o veritabilă lecție despre politica internă a României, despre relațiile de putere și despre cum instituțiile publice pot deveni câmpuri de luptă pentru interese politice. Ce va urma? Este clar că această situație nu este încă departe de a se clarifica, iar Apele Române vor rămâne în centrul atenției până când vor fi rezolvate problemele legate de managementul eficient și transparent al resurselor de apă din România.

Sursă: Newsweek.ro

Guvernul publică proiectul de lege privind pensiile speciale ale magistraților: Măsuri de reformă și controverse în jurul inițiativei

Guvernul României a dat publicității marți proiectul de lege privind pensiile speciale ale magistraților, un subiect de mare interes și dezbatere în spațiul public.

Proiectul de reformă vizează ajustarea regimului pensiilor pentru judecători și procurori, în contextul în care România se află sub presiune pentru a respecta angajamentele asumate în fața Uniunii Europene. Premierul Ilie Bolojan a detaliat principalele măsuri propuse, care sunt incluse în al treilea pachet fiscal, iar unele dintre ele au stârnit reacții din partea profesioniștilor din sistemul judiciar.

Într-o prezentare detaliată a proiectului, premierul Ilie Bolojan a subliniat câteva dintre schimbările esențiale incluse în modificările propuse, printre care:

  1. Creșterea vârstei de pensionare la 65 de ani – o măsură care ar urma să modifice actualele reglementări, care permit pensionarea magistraților la vârsta de 60 de ani. Această măsură va prelungi perioada activității magistraților, contribuind astfel la reducerea costurilor asociate pensiilor speciale.

  2. Majorarea vechimii minime necesare pentru pensionare la 35 de ani – față de actuala reglementare, care permite pensionarea magistraților cu 25 de ani de activitate exclusiv în acest sector, noul proiect va solicita o vechime mult mai mare în funcții de magistrat.

  3. Limite stricte ale pensiei de serviciu – pensiile speciale vor fi reglementate astfel încât să nu depășească 70% din venitul net al magistraților, comparativ cu formula actuală, care permitea ca pensia să ajungă la 100% din venitul net al magistraților în unele cazuri.

Aceste modificări vin într-un context în care România trebuie să evite riscul pierderii unui pachet semnificativ de fonduri europene, estimat la peste 800 de milioane de euro, din cauza nerespectării unor angajamente fiscale legate de pensiile speciale.

În cadrul aceleași sesiuni, ministrul Justiției, Radu Marinescu, a declarat că ministerul pe care îl conduce nu a fost implicat în elaborarea acestui proiect de lege. Marinescu a subliniat că proiectul prezentat de premier reprezintă „o bază de idei”, o formulă care, în opinia sa, ar trebui să fie supusă unui dialog amplu cu sistemul judiciar. „Ministerul Justiției nu a inițiat un proiect de lege în acest sens. Aceasta este doar o propunere, iar discuțiile trebuie să continue pe această temă”, a afirmat ministrul Justiției.

În aceeași notă, Radu Marinescu a subliniat importanța unei abordări de colaborare și dialog, astfel încât reformele propuse să nu devină un subiect de conflict între autoritățile publice și magistrați. „Trebuie să creăm o formulă echilibrată, care să asigure pacea socială și să nu creeze tensiuni inutile între diferitele categorii profesionale”, a declarat ministrul Justiției.

Conform proiectului de lege, magistrații vor putea beneficia de pensii speciale în cuantum de 55% din media indemnizațiilor brute și sporurilor avute în ultimele 60 de luni de activitate. O modificare esențială este că, față de reglementările anterioare, care ofereau pensii de serviciu echivalente cu 80% din venitul net avut în ultimele luni de activitate, noile reglementări vor limita acest procent la 70%, reflectând o ajustare semnificativă față de beneficiile actuale.

De asemenea, în ceea ce privește funcționarii care au o vechime de cel puțin 35 de ani, dintre care 25 de ani sunt exclusiv în aceste funcții, pensiile speciale vor fi acordate doar la împlinirea vârstei de 65 de ani. Este o schimbare majoră care vizează reducerea impactului financiar asupra bugetului de stat.

Pensiile speciale ale magistraților au fost un subiect de dezbatere constantă în România, cu numeroase critici la adresa sistemului actual, care permitea pensii semnificative, mai mari decât venitul salarial lunar al magistraților în perioada activă. De asemenea, structura pensiilor speciale a fost un punct de tensiune în cadrul negocierilor cu Uniunea Europeană, fiind văzută ca o cheltuială nesustenabilă pentru bugetul național.

Guvernul și autoritățile publice au subliniat faptul că reducerea pensiilor speciale va avea un impact pozitiv asupra economiei și va contribui la alinierea României la standardele Uniunii Europene privind gestionarea fondurilor publice. Astfel, măsurile propuse în cadrul acestui proiect sunt văzute ca o soluție pentru echilibrarea cheltuielilor cu pensiile speciale și asigurarea unui sistem de pensii mai echitabil și mai sustenabil.

Deși măsurile propuse sunt considerabil mai puțin favorabile pentru magistrați decât actualele reglementări, acestea sunt văzute de autoritățile guvernamentale drept necesare pentru a adresa dezechilibrele economice și pentru a asigura o mai mare transparență în gestionarea fondurilor publice. De asemenea, Guvernul a subliniat importanța unei reforme ample a sistemului judiciar, care nu doar că va reduce cheltuielile, dar va contribui și la îmbunătățirea eficienței instituțiilor publice.

Cu toate acestea, reforma pensiilor speciale este una delicată, care ar putea provoca nemulțumiri în rândul magistraților. Mulți dintre aceștia au arătat că pensiile speciale sunt un drept stabilit prin lege și că orice modificare substanțială ar trebui să fie însoțită de o consultare amplă cu reprezentanții lor și de o justificare clară din punct de vedere legal.

În ciuda susținerii din partea Guvernului pentru reformarea pensiilor speciale, Radu Marinescu, ministrul Justiției, a subliniat că sunt necesare discuții suplimentare pe tema proiectului, pentru a găsi soluții echilibrate care să fie acceptate de toate părțile implicate. „Este esențial ca acest proiect să fie discutat și să fie supus unei dezbateri publice reale, astfel încât să ajungem la o soluție care să răspundă nevoilor sistemului judiciar și ale cetățenilor deopotrivă”, a afirmat ministrul Justiției.

Guvernul a făcut un pas important în direcția reformei pensiilor speciale ale magistraților, iar proiectul de lege publicat este doar începutul unei dezbateri publice care va fi intensificată în perioada următoare. Deși măsurile propuse sunt mai restrictive pentru magistrați decât reglementările anterioare, acestea reprezintă o soluție necesară pentru a asigura sustenabilitatea financiară a sistemului de pensii din România și pentru a respecta angajamentele internaționale asumate de țară. Cu toate acestea, succesul acestei reforme depinde de un dialog constructiv între autoritățile guvernamentale și magistrați, precum și de clarificarea unor aspecte esențiale pentru asigurarea unei tranziții echitabile.

Sursă: Digi24

Foto: Roma-Gavrila

Ministerul Mediului demască pierderile masive și managementul defectuos al Romsilva: Raportul care sesizează Parchetul General și necesitatea reformei urgente

Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor (MMAP) a finalizat un control amplu la Regia Națională a Pădurilor (RNP) – Romsilva și la Direcția Silvică Maramureș, iar concluziile sunt devastatoare: pierderi financiare masive, prime nejustificate acordate unor direcții cu pierderi, fonduri speciale gestionate defectuos și suspiciuni grave care au dus la sesizarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Ministrul Mediului, Diana Buzoianu, a declarat că rapoartele de control vor fi trimise autorităților competente pentru continuarea investigațiilor.

Controlul realizat de Corpul de Control al Ministerului Mediului a vizat patru domenii esențiale ale activității Romsilva: evoluția indicatorilor financiari, gestionarea resurselor umane și a cheltuielilor de personal, utilizarea fondului de conservare și regenerare a pădurilor, precum și gestionarea fondului de accesibilizare. Rezultatele sunt extrem de grave și indică o serie de disfuncționalități și nereguli majore care au afectat grav performanța financiară și activitatea instituției.

În urma verificărilor, Ministerul Mediului a constatat o prăbușire a performanței financiare a Romsilva, cu pierderi de aproape 83% în perioada 2023-2024, și pierderi financiare continue în șase direcții silvice importante, însumând zeci de milioane de lei. Mai mult decât atât, s-au acordat prime nejustificate angajaților din direcțiile care înregistrau pierderi financiare, iar acest fapt a dus la un prejudiciu estimat de peste 46 de milioane de lei între 2021 și 2023.

Unul dintre cele mai șocante aspecte descoperite de Corpul de Control a fost faptul că, în ciuda pierderilor financiare masive, s-au acordat prime considerabile angajaților din direcțiile silvice care înregistrau deficite grave. De exemplu, în anii 2021 și 2022, primele acordate în direcțiile silvice cu pierderi de aproape 70 de milioane de lei s-au ridicat la peste 25 de milioane de lei. Această practică de a oferi bonusuri în condițiile în care multe direcții raportau pierderi semnificative subminează încrederea în gestionarea fondurilor publice și indică o gestionare defectuoasă a banilor contribuabililor.

Ministra Mediului, Diana Buzoianu, a subliniat: „Este o realitate pe care nu o putem ignora – acordarea de prime în mod nejustificat, în condițiile în care anumite direcții înregistrează pierderi financiare uriașe, reprezintă un mod disfuncțional de gestionare a resurselor publice. Aceste practici nu vor fi tolerate și vom lua toate măsurile necesare pentru a proteja interesele cetățenilor și ale pădurilor României.”

În ceea ce privește performanța financiară a direcțiilor silvice, există discrepanțe inexplicabile. De exemplu, Direcția Silvică Arad, care administrează o suprafață de 101.000 de hectare, a raportat o pierdere de 14,7 milioane de lei, în timp ce Direcția Silvică Argeș, care administrează o suprafață similară de 112.000 de hectare, a înregistrat un profit brut de 3,6 milioane de lei. Aceste diferențe majore indică un management neperformant și un control slab la nivelul mai multor structuri teritoriale.

Mai mult, în cazul Direcției Silvice Constanța, cheltuielile cu personalul au depășit cifra de afaceri de aproape trei ori în anul 2024 (289,59%), ceea ce ridică semne de întrebare grave cu privire la sustenabilitatea financiară și eficiența administrativă a instituției.

„Cum poate o instituție publică, responsabilă cu gestionarea resurselor naturale vitale, să obțină rezultate de asemenea proporții? Aceste cifre arată clar nevoia urgentă de reformă structurală la Romsilva,” a declarat Buzoianu.

Un alt capitol important al verificărilor a fost fondul de conservare și regenerare a pădurilor, esențial pentru viitorul ecosistemului forestier din România. Deși în 2024 soldul acestui fond era aparent pozitiv (389 milioane lei), transferurile interne și dezechilibrele financiare între direcții au generat un deficit real de peste 24,7 milioane de lei. Acest haos contabil ridică semne de întrebare privind modul în care au fost gestionate resursele destinate conservării și regenerării pădurilor.

Ministra Mediului a subliniat importanța acestui fond pentru protejarea pădurilor României și a subliniat că va lua măsuri pentru a stopa abuzurile și a asigura transparența în gestionarea acestor resurse esențiale.

Având în vedere constatările alarmante ale controlului, Ministerul Mediului a transmis raportul final către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție pentru a continua cercetările și a clarifica situațiile care ridică suspiciuni de fapte cu caracter penal. Acestea includ posibile fraude, gestionare defectuoasă a fondurilor și abuzuri în alocarea primele nejustificate. Ministerul Mediului colaborează cu instituțiile de anchetă pentru a face lumină în aceste cazuri și pentru a trage la răspundere persoanele responsabile de abuzuri.

Ministra Diana Buzoianu a subliniat că reforma Romsilva nu mai este doar necesară, ci inevitabilă. „Vom lua cele mai drastice măsuri pentru a asigura respectarea legii și pentru a stopa abuzurile. Reforma este esențială pentru a proteja pădurile României și pentru a asigura gestionarea responsabilă a acestora pentru generațiile viitoare,” a spus Buzoianu.

În acest context, Ministerul Mediului a lansat recent un nou Regulament de organizare și funcționare a Romsilva, care include măsuri de restructurare profundă, precum:

  • Regionalizarea Romsilva și eliminarea posturilor inutile de directori, pentru a reduce birocrația și a eficientiza managementul;

  • Separarea contabilă a activităților secundare, pentru a elimina „găurile negre” care subminează activitatea principală de administrare a pădurilor;

  • Corelarea activității directorilor și șefilor de ocoale cu indicatori clari de performanță, pentru a spori transparența și responsabilitatea.

Aceste măsuri sunt esențiale pentru a pune capăt ineficienței și abuzurilor din cadrul Romsilva și pentru a asigura o gestionare sustenabilă a pădurilor din România.

Rezultatele controlului și raportul final confirmă nevoia urgentă de reformă în cadrul Regiei Naționale a Pădurilor – Romsilva. Abuzurile, managementul defectuos și pierderile financiare sunt semne clare ale unei administrații care nu mai poate îndeplini misiunea sa crucială de a proteja și conserva pădurile României. Măsurile propuse de Ministerul Mediului, inclusiv sesizarea Parchetului, sunt un pas important în direcția corectării acestor nereguli și în asigurarea unui viitor sustenabil pentru ecosistemul forestier național.

Sursă: G4Media

O stewardesă a devenit manager public, apoi atașat pe probleme de muncă al României în Olanda. Copiii șefelor AJPIS București și Vâlcea angajați în instituție. Angajații strâng bani pentru cadou de ziua directoarei generale, un inel cu diamant roșu

O investigație realizată de G4Media.ro a scos la iveală unele dintre cele mai grave nereguli și conflicte de interes din cadrul Agenției Naționale pentru Plăți și Inspecție Socială (ANPIS), o instituție publică care administrează ajutoarele sociale ale statului român.

Documentele și mărturiile furnizate de un avertizor de integritate din cadrul agenției, dar și surse externe, au dezvăluit o serie de angajări dubioase, nepotism, dar și achiziții care ridică semne de întrebare privind modul în care se cheltuiesc fondurile publice.

Una dintre cele mai uimitoare descoperiri a fost legată de cazul Cosminei Ungureanu, o fostă stewardesă la Qatar Airways, care a reușit să urce rapid în ierarhia instituției. După ce a devenit manager public al ANPIS în 2021, Ungureanu a fost numită, la începutul anului 2023, atașat pe probleme de muncă și afaceri sociale al României în cadrul Ambasadei României în Olanda. O ascensiune profesională surprinzătoare, având în vedere că aceasta nu provenea dintr-un mediu administrativ sau guvernamental și că nu avea experiență în domeniul public. Detalii din declarațiile de avere ale acesteia arată că, înainte de a se angaja la ANPIS, Ungureanu obținea venituri ca director al Serviciului Cabină la Qatar Airways.

Mai mult, informațiile din sursele G4Media.ro sugerează o rețea de favoruri politice și angajări pe bază de legături familiale. De exemplu, fiul directoarei AJPIS Vâlcea, Cristina Pârvu, și fiul directoarei AJPIS București, Daniela Stanciu, au fost angajați recent în cadrul ANPIS. Paul Cristinel Pârvu a fost angajat la AJPIS Argeș înainte de a se transfera la Inspectoratul Teritorial de Muncă din Vâlcea, iar Ionuț Daniel Ban Fîntînă, fiul directoarei AJPIS București, a ajuns la ANPIS după o scurtă perioadă de lucru în cadrul AJPIS Vâlcea. Potrivit unor surse, amândoi au primit funcții importante, inclusiv la Serviciul de Comunicare al ANPIS.

Aceste angajări se alătură unui alt caz legat de nepotism, respectiv cel al lui Alexandru, fiul secretarei AJPIS Vâlcea, Ioana Ene. Acesta a fost angajat la ANPIS în 2022, chiar dacă în declarațiile sale de avere nu apăreau venituri anterioare. Aceasta ridică întrebări serioase privind transparența procesului de selecție și recrutare în cadrul agenției.

Un alt subiect care a stârnit controverse a fost legat de achizițiile din cadrul agenției. Pe 18 octombrie 2023, ANPIS a aprobat achiziționarea unor stilouri Parker în valoare de 797 lei fiecare, destinate Secretariatului instituției, precum și achiziționarea unui kit sonerie fără fir, care a costat 428,40 lei. Conform surselor G4Media.ro, aceste achiziții au fost aprobate de directorul economic, Daniela Alexandra Joldoș, și au fost justificate ca fiind necesare pentru „desfășurarea în condiții optime a activității la secretariatul instituției”. Aceste sume sunt considerate exorbitante având în vedere că ANPIS administrează ajutoare sociale destinate celor vulnerabili.

Un alt incident a stârnit indignare în rândul angajaților ANPIS, care au fost implicați într-un cadou colectiv pentru directoarea generală Gabriela Opriș, cu ocazia zilei sale de naștere. Potrivit surselor G4Media.ro, angajații ar fi fost „constrânși” să contribuie cu sume de bani pentru achiziționarea unui inel de aur cu diamant roșu, cadou care, deși nu a fost evaluat oficial, s-ar fi ridicat la aproximativ 5.000 de lei. Conform unor surse, 38 dintre cei 42 de directori de agenții județene ar fi fost prezenți la evenimentul care a avut loc în sala de ședințe a ANPIS, și mulți dintre aceștia au contribuit la strângerea banilor, iar cadoul a fost oferit de două subordonate ale directoarei, Marcela Lup și Orventina Leu.

Această situație a stârnit nemulțumiri în rândul angajaților, unii dintre aceștia fiind nemulțumiți că li s-a solicitat să contribuie financiar, iar alții considerând că acest gest reprezenta o presiune morală.

Conform surselor, funcțiile-cheie din conducerea ANPIS sunt distribuite pe filiere politice. Gabriela Opriș, directoarea generală a agenției, este asociată cu PSD, în timp ce alte funcții importante sunt ocupate de membri ai PNL și ai PSD. De exemplu, directorul adjunct Sebastian Tocariu a fost detașat de la Botoșani de fostul ministru al Muncii, Marius Budăi, iar directorul economic, Daniela Alexandra Joldoș, este afiliată PNL. În aceste condiții, sursele G4Media.ro susțin că angajările și promovările în ANPIS au fost puternic influențate de legăturile politice și de loialitatea față de partidele de la putere.

Sursele citate de G4Media.ro au mai adus în discuție presiunile exercitate asupra angajaților, care sunt „atenționați” de către superiori cu privire la candidaturile politice pe care ar trebui să le susțină la alegerile din 2025. Conform acestora, angajații ANPIS sunt influențați să voteze cu anumite partide pentru a-și păstra funcțiile și statutul în cadrul instituției, iar acest comportament face parte dintr-un sistem de relații de putere de tip „feudal”, unde promovarea depinde de loialitatea față de șefii politici.

În urma investigațiilor, ANPIS a reacționat oficial, explicând că toate angajările și transferurile din cadrul agenției au fost făcute conform legislației și că nu există dovezi de favoritisme sau de încălcări ale principiilor de transparență. De asemenea, în ceea ce privește achizițiile de lux, ANPIS a afirmat că acestea au fost necesare pentru buna funcționare a instituției și că au fost făcute în conformitate cu procedurile legale de achiziții publice.

Investigațiile recente au arătat o serie de practici îngrijorătoare în cadrul Agenției Naționale pentru Plăți și Inspecție Socială, inclusiv angajări pe bază de nepotism, achiziții de lux și presiuni politice asupra angajaților. Aceste nereguli subliniază lipsa unui control intern eficient și necesitatea unor măsuri de transparență și responsabilitate în gestionarea fondurilor publice. De asemenea, este esențial ca autoritățile să intervină pentru a preveni astfel de practici care pot dăuna imaginii instituțiilor publice și încrederei cetățenilor în administrația de stat.

Sursă: G4Media

„De câte ori te masturbezi?”. Marius Simion, cunoscut trainer de NLP, acuzat că a propus scenarii sexuale timp de luni de zile unei cursante, pentru vindecarea blocajelor emoționale

Un scandal șocant a izbucnit în lumea dezvoltării personale din România, după ce un cunoscut trainer de programare neuro-lingvistică (NLP), Marius Simion, a fost acuzat de manipulare și comportament inadecvat față de o cursantă.

Conform mărturiilor acesteia, Simion i-ar fi propus scenarii sexuale explicite, sub pretextul unor exerciții de „vindecare emoțională” și reconectare cu „energia feminină”. În ciuda celor mai recente scuze și afirmații că „limita a fost depășită”, această situație ridică întrebări grave cu privire la etica și responsabilitatea formatorilor din domeniul NLP.

Marius Simion este un nume bine cunoscut în România în domeniul programării neuro-lingvistice (NLP), o metodă de dezvoltare personală ce promită schimbări rapide și durabile în gândire și comportament prin tehnici de comunicare verbală și nonverbală. De-a lungul anilor, el a atras o comunitate vastă de cursanți, promovându-și tehnicile prin diverse tabere și cursuri plătite.

În ciuda succesului său, metodele sale au fost contestate public, iar acum, un caz deosebit de grav a ieșit la lumină. Raluca*, o fostă cursantă a lui Simion, a povestit pentru PressOne despre experiențele ei din cadrul cursurilor de NLP, inclusiv despre discuțiile sexuale explicite la care a fost supusă în numele „vindecării” emoționale.

Raluca, care a participat la cursurile lui Marius Simion din octombrie 2021 până în septembrie 2022, a ajuns să înfrunte propuneri care i-au depășit orice limită. Potrivit declarațiilor sale, Simion i-a sugerat multiple scenarii sexuale și fantezii erotice sub pretextul de a o ajuta să își depășească „blocajele emoționale”. Aceste exerciții includeau imagini explicite și sugestii de comportamente care implicau abuzuri de autoritate. Câteva dintre acestea sunt șocant de detaliate și legate de contextul sexual, iar Simion insista ca Raluca să participe la aceste „exerciții” pentru a-și depăși traumele emoționale.

Raluca a descris în detaliu conversațiile pe care le-a avut cu Simion, subliniind că acestea includeau sugestii extrem de intime și invazive, care depășeau cu mult granițele unei relații mentor-cursant. Chiar și atunci când ea își exprima reținerile față de aceste tehnici, Simion o încuraja insistent să continue, legând progresul ei emoțional de disponibilitatea de a ceda la aceste exerciții.

Este evident că în acest caz, raportul de putere între mentor și cursant a fost folosit într-un mod abuziv. Deși Raluca i-a spus că nu se simte confortabil să discute despre astfel de subiecte intime cu el, Simion a continuat să insiste, spunându-i că doar atunci când va renunța la controlul mental, va reuși să „elibereze” energia feminină. Aceste tehnici, care sunt total inadecvate pentru un cadru terapeutic, par să fi fost un mijloc prin care Simion a manipulat-o pe Raluca pentru a satisface propriile sale nevoi personale și, probabil, un mod de a exercita controlul asupra acesteia.

După cum susține Raluca, toate discuțiile de-a lungul anilor au dus la o escaladare a sugestiilor sexuale din partea lui Simion, până când acestea au devenit invazive și abuzive. În ciuda refuzurilor și ezitărilor ei, Raluca spune că nu a reușit să pună capăt discuțiilor, simțind o presiune psihologică extremă, care a condus la acceptarea unor scenarii pe care altfel nu le-ar fi considerat normale. Această manipulare subtilă, dar constantă, a făcut-o să își piardă limitele și să se lase atrasă într-o spirale de manipulare emoțională și sexuală.

Programarea neuro-lingvistică (NLP) este un domeniu în plină expansiune în România, dar se află într-un vid legislativ semnificativ. Spre deosebire de psihoterapia tradițională, NLP nu este reglementat de autoritățile naționale, ceea ce a permis o proliferare a cursurilor de dezvoltare personală fără niciun fel de control sau supraveghere din partea statului. În plus, mulți dintre formatorii de NLP, cum este și cazul lui Marius Simion, nu au studii de specialitate în psihologie, ceea ce poate duce la o practică iresponsabilă și abuzivă.

Mai mult, tehnicile de NLP sunt promovate ca soluții rapide și eficiente pentru problemele emoționale, iar acest lucru face ca multe persoane să se înscrie în aceste cursuri căutând soluții rapide pentru traumele lor, fără a înțelege pe deplin riscurile implicate. Cazul lui Marius Simion este un exemplu grav de cum lipsa reglementărilor poate duce la abuzuri, iar statutul său de „mentor” a fost folosit pentru a manipula și exploata cursantele vulnerabile.

Confruntat cu acuzațiile de manipulare și abuz, Marius Simion a recunoscut că a avut conversații cu tentă erotică cu cursantele sale, dar a justificat comportamentul său prin faptul că unele persoane ar fi fost „mai deschise” la astfel de discuții. El a afirmat că nu ar fi considerat această metodă „ortodoxă” și a adăugat că nu a existat niciun raport de putere disproporționat între el și cursantele sale, în ciuda dovezilor care arată contrariul. Simion a spus că, într-adevăr, „au fost lucruri deplasate” și că „limita a fost depășită”, dar nu a părut să își asume în totalitate responsabilitatea pentru comportamentul său.

Aceste declarații ridică multe semne de întrebare cu privire la etica și responsabilitatea formatorilor NLP, în special în condițiile în care aceștia influențează viața și sănătatea emoțională a celor care le încredințează în mod deschis traumele și vulnerabilitățile lor.

Cazul Marius Simion atrage atenția asupra pericolelor implicate în domeniul NLP, mai ales în contextul în care nu există reglementări oficiale clare și supraveghere instituțională. Este esențial ca autoritățile din România să intervină pentru a proteja cursanții vulnerabili de abuzuri, să stabilească norme și reglementări clare pentru profesioniștii NLP și să asigure un control strict asupra practicilor acestora. În plus, este vital ca persoanele care caută ajutor pentru traume emoționale să fie conștiente de riscurile potențiale ale unor astfel de tehnici, mai ales când acestea sunt aplicate într-un cadru nereglementat.

Până când reglementările nu vor fi implementate, este de datoria celor care practică NLP să adopte o etică profesională stricată și să garanteze că tehnicile lor nu depășesc limitele unei relații profesionale, protejând astfel integritatea și siguranța cursanților.

Articol integral pe PressOne