Interviu în exclusivitate cu Cleopatra David, soprană, muzicolog și membru fondator al Asociației Nirmal Art.
- Cine sunt fondatorii Nirmal Art și care sunt rolurile lor în cadrul organizației?
Fondatorii Asociației Nirmal Art sunt: Cleopatra David, Annemarie Ene și Viorel Untaru.
Sunt soprană și muzicolog și am primit onoarea de a fi președinta și reprezentantul legal al organizației. În decursul anilor, am acumulat experiență în PR, am învățat despre management, marketing, copywriting, grafică, editare video, scrierea de proiecte și multe altele, toate cu scopul de a economisi resurse și a direcționa cât mai multe fonduri către proiectele noastre.
Annemarie Ene, violonistă, joacă rolul de vicepreședinte în cadrul asociației.
Viorel Untaru este expertul nostru în logistică și o sursă nesecată de idei bune. De asemenea, este cel care a găsit numele perfect pentru asociația noastră. În acest an, a fost creierul din spatele programelor culturale dedicate Centenarului Shri Mataji Nirmala Devi, care au inclus concerte la Muzeul Municipiului București. Planurile lui includ realizarea unei expoziții în toamnă.
- Cum a fost experiența ta de lucru, Cleopatra, cu echipe diverse, cum ar fi echipa de operă, echipa de muzică orientală sau echipa de programe de meditație de la Biblioteca Metropolitană?
Fiecare proiect pe care îl abordăm este unic, cu cerințe distincte, ceea ce face ca experiența să fie diferită de fiecare dată. Cel mai îmbucurător moment pentru mine este când reușesc să mă retrag un pas și văd cum lucrurile evoluează bine fără implicarea mea directă, deși nu este întotdeauna aceasta situația.
Ceea ce mă afectează cel mai mult sunt conflictele inutile și dramele create artificial de anumite persoane care caută atenție sau poate nici ei nu știu exact ce vor. Din fericire, aceste situații au fost rare, dar interacționarea cu persoanele toxice poate avea un impact negativ asupra sănătății.
Din păcate, echipele noastre sunt foarte mici în comparație cu ceea ce am avea nevoie. Un teatru de operă are de obicei sute de angajați. În cazul nostru, am fost doar 10 persoane, dintre care 5 au fost doar interpreți. Cu toate acestea, suntem extrem de mândri de ceea ce am realizat. Credem că dacă teatrele din România ar lucra așa cum am făcut-o noi, spectacolele lor ar atrage public din întreaga lume, iar hotelurile ar fi întotdeauna ocupate.
- Cleopatra, ne poți povesti despre unele dintre proiectele implementate ale Nirmal Art și despre impactul lor?
În septembrie anul trecut, am avut curajul de a pune în scenă premiera operei „La Serva Padrona”, în regia talentatului Alexandru Pătrașcu. Andrei Șerban, marele regizor, descria spectacolul nostru în felul următor:
Fără buget, cu o masă oarecare și computere, celebrând banalul cotidian (la modă azi) cât și realitatea virtuală, mai exact jocul virtual subtil în serviciul intrigii libretului — toate manipulările au convins. Da, câtă fantezie contemporană plină de surprize: actualitatea Ucrainei, pandemia, chiar și vaccinul… s-au furișat și ele în narațiune, susținând-o inteligent și curajos. Exact aceste teme la zi, care i-ar speria pe temuții noștri critici muzicali, au fost acceptate convingător de un public entuziast.
Regia lui Alexandru Pătrașcu combină clasicul cu modernul, fiind înrădăcinată în realitatea cotidiană. Astfel, fiecare dintre noi se poate regăsi în personajele spectacolului. Într-un articol pe care l-am scris anul trecut pentru Adevărul, am susținut că în personajul Serpina trăiesc toate femeile și că fiecare dintre noi poate fi la un moment dat „la serva“ sau „padrona“. Abordarea lui Pătrașcu nu lasă niciun spațiu pentru cabotinism sau vulgaritate, oferind o interpretare profundă care depășește obiectivul de a stârni râsul.
Am reușit să prezentăm acest spectacol de două ori, prima dată la Sala Dalles, iar a doua oară la Teatrul Odeon și, credem noi, să aducem o schimbare pozitivă în peisajul operei din România. Totuși, rămâne în continuare problema sustenabilității.
Spectacolul a fost primit cu entuziasm de public și de critici, iar întrebarea pe care am auzit-o de nenumărate ori a fost: „Când vă mai vedem?”. Rămâneți conectați cu noi, pentru că vom reveni în curând cu vești bune!
- Care sunt proiectele pe care le aveți în desfășurare și ce planuri aveți pentru viitor?
Organizăm în mod constant seri de meditație la Biblioteca Metropolitană, un program gratuit dedicat comunității. Ne mândrim cu parteneriatul nostru cu această emblematică instituție a capitalei, un loc unde oamenii vin să-și deschidă mintea. În 2023, celebrăm centenarul nașterii lui Shri Mataji Nirmala Devi, fondatoarea Sahaja Yoga și una dintre cele mai importante personalități spirituale ale timpurilor noastre. A fost, de asemenea, o mare cunoscătoare și admiratoare a artei, așa că, în acest an, am realizat deja trei programe muzicale. Unul a avut loc la Ambasada Indiei, iar celelalte două în parteneriat cu Muzeul Municipiului București, unde am combinat muzica clasică, muzica indiană și meditația. Planificăm o expoziție specială pentru toamnă, pentru care locația încă se află în discuții. Curatorul expoziției, care se află în Marea Britanie, ne oferă tot sprijinul.
Și, desigur, vom reveni mereu la opera! Sperăm ca spre sfârșitul anului să putem aduce publicului bucureștean un nou spectacol original, care să unească muzica clasică și viața cotidiană într-o celebrare comună.
- Ne poți povesti despre provocările pe care le-ai întâlnit în procesul de organizare a acestor proiecte? Cum ai reușit tu, Cleopatra David, să găsești soluții la aceste provocări?
Cea mai mare provocare cu care ne confruntăm este lipsa de resurse, pe care încerc să o compensez prin acoperirea rolurilor pentru care nu ne-am putea permite să angajăm oameni. Am avut ocazia să învăț multe lucruri lucrând la Filarmonica George Enescu, unde am experimentat aproape toate profesii. Glumeam la un moment dat că aș putea să-mi deschid propria filarmonică. Până la urmă, a rezultat o operă. Nu, nu deținem un teatru de operă, nici măcar nu avem un spațiu al nostru. Însă avem competențele necesare pentru a conduce unul. Din fericire, s-au alăturat echipei noastre profesioniști de înalt nivel și de o calitate umană de neegalat.
Una dintre cele mai dure experiențe a fost cea din 2017, cu evenimentul „Comorile Persiei”, unde la început nu știam exact ce am de făcut și nici de ce sunt capabilă. Părea că întotdeauna aveam un fel de lumină înaintea mea care îmi arăta direcția. Ce coincidență că Ministerul a lansat un apel de proiecte exact când evenimentul nostru era deja planificat și se încadra în cerințele lor!
Există și multe momente în care munca pare să nu aducă rezultate. De exemplu, când pregătești un proiect pentru finanțare, îți dedici multe zile și nopți scriind și demonstrând că îndeplinești cerințele finanțatorului.
Și, cum se întâmplă adesea, toate entitățile lansează apeluri de proiecte aproximativ în același timp, dar fiecare are formularul său, cerințele sale, documentele sale, metoda sa de calcul al bugetului.
Așa că ajungi să lucrezi sub presiunea unui deadline după altul, fără pauză, fără zile libere, fără sărbători. Iar la final, te trezești că rămâi fără fonduri și totuși trebuie să duci proiectul la bun sfârșit. E frustrant!
Am încă multe de învățat, dar sper că va veni momentul când voi putea angaja specialiști pentru diferite sarcini și să pot avea încredere că lucrurile vor decurge bine. Faptul că am trecut prin toate aceste provocări mă va proteja de oamenii care doar se prefac că își fac treaba.
Strategiile pe care le-am folosit până acum includ ajustarea bugetului, reducerea dimensiunii proiectelor și asumarea unor riscuri calculate (adică știu de la început că banii investiți s-ar putea să nu revină). Dar nu renunț! Ceea ce facem este prea frumos. Și, în final, dacă Dumnezeu vrea, totul este posibil.
- Cleopatra, ne poți spune, te rog, ce anume te inspiră și te motivează în munca ta în Nirmal Art?
Am fost inspirată și ghidată de mai mulți mentori în calea mea. Abilitățile mele de manager sunt rezultatul colaborării strânse cu doi profesioniști remarcabili: Nicolae Licareț, fostul director artistic al Filarmonicii George Enescu, care ne-a părăsit în 2016, și Christian Badea, genialul dirijor american de origine română care a lucrat pe cele mai renumite scene din lume, și a fost director al Festivalului de la Spoletto.
De la el am învățat multe taine ale meseriei. De asemenea, Jin Wang m-a împins spre management din nevoia lui de a avea un manager.
Posed o structură personală care mă îndeamnă să finalizez tot ceea ce încep. Mama mea m-a învățat să nu fiu ca acei oameni care încep o multitudine de lucruri și nu le duc la capăt, pe care îi numea „neisprăviți”.
Astfel, am dezvoltat un principiu de viață conform căruia finalizarea unei activități este esențială: întotdeauna termin cărțile pe care le încep, obțin întotdeauna diplome pentru cursurile pe care le urmez și îmi plătesc întotdeauna datoriile la timp. Când mi s-a sugerat odată „dacă e greu, de ce nu renunți?”, mi-am pus întrebarea: cum ar fi dacă un medic ar renunța la o operație, după ce a început-o, doar pentru că „este greu”?
- Cum te-ai adaptat la provocările care au apărut în timpul derulării proiectelor și ce ai învățat din aceste experiențe?
Cred că esențialul, elementul care face posibilă crearea unei echipe, este capacitatea de a asculta, de a îți tempera instinctul de a reacționa imediat, pentru că ideile și sugestiile necesită timp pentru a fi procesate și înțelese. Avem o minte predispusă să respingă ceea ce nu este familiar. Nu poți gândi „out of the box” dacă nu ești dispus să asculți perspectiva celuilalt. M-am referit anterior la Viorel Untaru ca fiind omul cu idei. El nu provine din domeniul cultural și tocmai aici este valoarea adăugată.
De asemenea, ne ținem ochii pe liderii din domeniu și chiar colaborăm cu unii dintre ei.
A existat un moment când am vrut să renunț. Era înainte de pandemie. Dar am simțit că în ceea ce facem avem și binecuvântarea lui Dumnezeu și ar fi fost un păcat nu doar să neglijăm munca depusă până atunci, dar și darul primit de Sus. Știu, pare incredibil să discuți despre management, proiecte, obiective, rezultate, evaluare, managementul riscului, planificare și apoi să îți bazezi totul pe intuiție.
Când am fost lăsată în stâlpul porții, am preluat eu însărcinările pe care ceilalți nu le-au dus la capăt. Cumva, s-au format echipe noi cu oameni care s-au simțit responsabili și implicați.
Ce am învățat? Foarte mult și încă mai învăț. În primul rând, să încerc să nu mai intru în panică, pentru că singurul rezultat al acesteia este sănătatea afectată. Obstacolele te îndeamnă să îți deschizi mintea și să găsești soluții creative.
- Care sunt planurile de viitor pentru Nirmal Art?
Vreau să extind aria de teatru muzical în cadrul organizației noastre. Deja am planificat următorii cinci ani și știu exact ce producții doresc să realizăm. Aș prefera să nu dezvălui titlurile acum, pentru a nu submina viitoarele noastre campanii de marketing. Ambiția mea este să îmbunătățesc puterea financiară a asociației și să pot angaja personal permanent, astfel încât să mă pot dedica exclusiv programării spectacolelor. Desigur, proiectele noastre gratuite dedicate comunității vor rămâne o prioritate constantă.
- Ce impact dorești să aibă Nirmal Art asupra comunității?
Ne străduim să dezvoltăm o legătură profundă cu iubitorii de muzică clasică și, în special, să creăm o audiență pentru opera și alte genuri muzicale. Ne bazăm pe nobilul principiu al artei și oferim experiențe cu valoare culturală, spirituală și educativă, ajutând membrii comunității să își dezvolte cele mai nobile calități interioare. Da, chiar și atunci când participi la o operă, este în continuare „despre tine”.
- Cleopatra, cum pot oamenii să se implice și să sprijine Nirmal Art?
În momentul de față, cel mai valoros ajutor ar veni din partea proprietarilor de întreprinderi mici și mijlocii (IMM-uri). Tot ce trebuie să facă este să completeze formularul D177. Pot deveni Mecena fără a cheltui un singur leu, deoarece ANAF direcționează până la 20% din impozit către cauza în care cred. Prin urmare, asta este ceea ce ne dorim în prezent. O sponsorizare care nu necesită nici un ban din contul dumneavoastră!
Desigur, formularul 230, care a fost completat de mai multe persoane în acest an decât în anii trecuți, aduce venituri utilizate în proiectele noastre. Pentru anul acesta, perioada de depunere s-a încheiat.
- Cleopatra, ce sfaturi ai pentru tinerii care doresc să se implice în proiecte similare cu cele ale Nirmal Art?
Nimic nu înlocuiește munca asiduă. Îmi amintesc un moment când cineva a propus: „hai să ne facem o asociație ca să facem bani.” Apoi, s-a culcat pe o ureche și a așteptat ca banii să vină. De șapte ani, îi așteaptă în continuare. Dacă încerci să obții valoare din ceva fără a oferi la rândul tău valoare, nu faci decât să înșeli pe alții și acest lucru va funcționa cel mult o singură dată. Lucrurile prețioase se construiesc „cu sânge” și cu o etică profesională solidă.
- Ce îți dorești să își amintească oamenii după acest interviu despre tine și despre munca pe care o faci la Nirmal Art?
După cum am menționat și pe scena TNB la conferința antreprenorilor, Arta este ceea ce ne definește ca ființe umane – toate celelalte valori se pot identifica, într-un fel sau altul, în natură. “Nirmal Art” înseamnă „artă pură” și ne străduim să o promovăm prin toate mijloacele, pentru că oamenii au dreptul la frumos, au dreptul de a evolua și de a atinge culmile cele mai înalte ale Spiritului. De ce să ne mulțumim cu mai puțin?
