Investiția de 11 milioane de euro în Spitalul Mobil de la Iași, destinată să fie un punct strategic în lupta împotriva pandemiei, se degradează vizibil pe măsură ce timpul trece, iar containerele acestuia sunt lăsate în conservare, expuse intemperiilor și ruginii.
Înființat în 2020 la inițiativa Consiliilor Județene Iași și Neamț, Spitalul Mobil trebuia să ofere un suport suplimentar pentru cazurile de COVID-19. Cu toate acestea, instalarea sa întârziată și problemele administrative au făcut ca unitatea să fie utilizată doar o scurtă perioadă de timp. În prezent, complexul medical se află în conservare la Transagropolis, o zonă industrială inițial destinată agriculturii, devenită acum un depozit al acestor module abandonate.
Spitalul este în prezent păzit de Inspectoratul pentru Situații de Urgență Județean, care asigură integritatea acestuia, însă costurile de întreținere și lipsa unei utilizări reale atrag critici din partea autorităților locale și a publicului. La fiecare inspecție anuală, containerele sunt redeschise, inventariate și apoi sigilate din nou, fără a fi folosite în scopul pentru care au fost achiziționate.
Există discuții privind relocarea spitalului în zona Șorogari, însă fondurile necesare pentru documentație și racordarea la utilități nu sunt încă disponibile. Deși Inspectoratul General pentru Situații de Urgență a pregătit Tema de proiectare și Nota conceptuală pentru relocare, bugetul pentru 2025 nu include aceste sume, ceea ce ar putea însemna încă un an de stagnare și degradare.
Între timp, Consiliul Județean Iași nu a reușit să deconteze costurile investiției din fonduri europene disponibile pentru astfel de proiecte, contrastând cu alte consilii județene care au obținut finanțări similare. Această lipsă de acțiune lasă loc pentru multe semne de întrebare privind gestionarea resurselor publice și prioritățile autorităților locale.
Epopeea Spitalului Mobil de la Iași devine astfel un simbol al neputinței administrative și al irosirii fondurilor publice. În loc să servească drept infrastructură medicală vitală, acesta ruginește în câmp, o dovadă tristă a unui proiect bine intenționat, dar prost gestionat.
Rămâne de văzut dacă, în cele din urmă, autoritățile vor reuși să valorifice această investiție sau dacă spitalul va deveni doar o altă amintire a ineficienței și birocrației care afectează dezvoltarea infrastructurii publice din România.
