În tumultul campaniei electorale prezidențiale, finala îl scoate în prim-plan pe Călin Georgescu, un candidat care și-a construit cariera publică pe un fundament șubred de minciuni și mistificări. Dezvăluirile recente demonstrează că biografia acestuia este o colecție de invenții menite să-i atribuie o legitimitate pe care nu o merită. De la așa-zisa apartenență la Clubul de la Roma, la presupusa colaborare cu ONU și poveștile despre legături de familie cu Nicolae Iorga, adevărul este cu totul altul.
Călin Georgescu pretinde că ar fi fost membru al prestigiosului Club de la Roma, o organizație care reunește elite internaționale din diverse domenii. În realitate, el a fost implicat pentru o perioadă scurtă în Asociația Prietenii Clubului de la Roma din România, o organizație obscură care nu are nicio afiliere oficială cu clubul original.
Georgescu a pretins că a fost „director executiv” al unei instituții afiliate ONU, United Nations Global Sustainable Index Institute (UNGSII). Verificările demonstrează însă că UNGSII este o fundație privată, fără nicio legătură cu Națiunile Unite, înființată într-un sat din Elveția. Mai mult, declarațiile video ale lui Georgescu, în care acesta descrie interacțiuni cu „entități non-umane”, ridică serioase semne de întrebare asupra credibilității sale.
Georgescu a invocat în repetate rânduri susținerea diplomatului și academicianului Mircea Malița, o figură proeminentă în istoria diplomației românești. Familia Malița a reacționat vehement, respingând orice legătură. Nepoata acestuia, Maria Scarlat Malița, a declarat:
„Numele și opera lui Mircea Malița au fost transformate fraudulos într-un instrument de imagine, contrar valorilor pe care el le-a susținut – rațiune, diplomație și deschidere spre Occident.”
Într-o încercare de a-și înnobila imaginea, Georgescu a pretins că o mătușă de-a sa, Maria Georgescu, ar fi fost secretara lui Nicolae Iorga. Această afirmație a fost dezmințită categoric de nepotul istoricului, Andrei Pippidi, doctor în istorie:
„Ca editor al jurnalului și corespondenței bunicului meu, pot să spun cu certitudine că Maria Georgescu nu a existat niciodată în anturajul lui Nicolae Iorga.”
Mai mult, Pippidi a subliniat ironia faptului că Georgescu glorifică legionarii, cei care l-au asasinat pe Iorga.
Modelul este evident: Georgescu s-a asociat cu organizații obscure care împrumută numele unor instituții celebre, prezentându-se ulterior ca fiind afiliat acestora. Din păcate, această tactică a funcționat suficient de mult pentru a-i permite să construiască o imagine publică falsă.
Dezvăluirile despre biografia falsificată a lui Călin Georgescu ridică serioase semne de întrebare despre integritatea și capacitatea acestuia de a reprezenta interesele României. Într-o vreme în care alegătorii cer transparență și autenticitate, cazul lui Georgescu reprezintă un avertisment dureros despre cât de ușor pot fi manipulate percepțiile publice prin minciuni bine orchestrate.
Aceasta nu este doar povestea unui candidat la președinție, ci radiografia unui impostor care a transformat mistificarea într-o carieră.
