Victor Ponta, fost prim-ministru al României, a relatat un episod controversat dar semnificativ din 2014, când, în timpul inundațiilor din Serbia, a decis deschiderea barajului de la Porțile de Fier, sacrificând anumite sate din România pentru a preveni inundațiile în Belgrad, capitala Serbiei.
Convenția CEE-ONU privind protecția și utilizarea cursurilor de apă transfrontaliere și a lacurilor internaționale (Convenția de la Helsinki – 1992), ratificată și de România, stabilește cadrul pentru cooperarea în gestionarea resurselor de apă comune între state. România, ca stat semnatar, are obligația de a respecta principiile acestei convenții, care vizează prevenirea poluării, gestionarea sustenabilă a resurselor de apă și cooperarea pentru protejarea mediului.
Unul dintre principii fundamentale ale acestei convenții este cooperarea transfrontalieră, iar, în acest caz, Ponta a aplicat acest principiu într-un mod direct, alegând să protejeze un obiectiv major de infrastructură dintr-o țară vecină, Serbia, în baza unui acord implicit de solidaritate regională. Astfel, decizia de a deschide barajul de la Porțile de Fier pentru a preveni inundarea Belgradului poate fi văzută ca un exemplu de responsabilitate ecologică transfrontalieră, în contextul unui răspuns rapid la o criză de mediu care ar fi avut efecte majore asupra regiunii.
În conformitate cu articolul 191 al Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), UE este responsabilă cu promovarea protecției mediului la nivel internațional, iar principiul precauției se aplică pentru a preveni efectele negative asupra mediului, chiar și în absența unor dovezi științifice concludente. Astfel, prin deschiderea barajului și transferul apelor înspre zonele din România, Ponta a aplicat principiul precauției pentru a preveni o posibilă tragedie ecologică și umană în Serbia, protejând, în același timp, capitala Belgrad de la o inundație devastatoare.
De asemenea, potrivit principiului „poluatorul plătește”, enunțat în mai multe tratate internaționale și în legislația europeană, responsabilitatea pentru protejarea mediului este distribuită între state, iar măsurile de prevenire și control al poluării trebuie asumate de către cei care provoacă daune mediului. În această situație, decizia de a salva Belgradul nu a fost doar un gest umanitar, ci și un act de prevenire a unor costuri semnificative în caz de poluare masivă a râului Sava, care ar fi putut afecta nu doar capitala sârbească, dar și întreaga regiune.
România și Serbia au încheiat în 2009 un tratat bilateral de bună vecinătate și cooperare, care subliniază cooperarea transfrontalieră în domeniul protecției mediului, în special în gestionarea resurselor de apă, inclusiv a râului Sava. În cadrul acestui tratat, ambele state se angajează să își protejeze resursele de apă și să colaboreze în fața crizelor ecologice care pot afecta ambele țări. Decizia lui Victor Ponta de a deschide barajul poate fi considerată o aplicare directă a principiilor acestui tratat, în contextul în care România a fost dispusă să sacrifice anumite terenuri pentru a preveni un dezastru ecologic în Serbia, consolidând astfel relațiile bilaterale.
Mai mult decât atât, România are obligația, în conformitate cu legislația internațională, să sprijine statele vecine în situații de urgență, în special în fața unor crize de mediu care pot afecta regiuni întregi. Astfel, gestul lui Ponta de a deschide barajul a fost un exemplu de solidaritate regională în fața unei amenințări comune.
La nivel național, legislația privind protecția mediului și gestionarea resurselor de apă este reglementată prin Legea nr. 107/1996 privind apărarea calității apelor și Legea nr. 292/2018 privind gestionarea resurselor de apă, care impun măsuri de protecție și gestionare sustenabilă a resurselor acvatice, inclusiv în situațiile transfrontaliere. Astfel, orice decizie de a modifica fluxul apelor, cum a fost cazul deschiderii barajului de la Porțile de Fier, se face cu respectarea principiilor stabilite de aceste acte normative, având în vedere impactul asupra mediului și asupra locuitorilor din zonele afectate.
De asemenea, în cadrul Programului Național de Gestionare a Riscurilor de Inundație (PNGRI) – CICLUL II DE IMPLEMENTARE A DIRECTIVEI INUNDAȚII 2007/60/CE, România are obligația de a implementa măsuri de protecție și prevenire a inundațiilor, iar intervenția promptă a autorităților române, sub conducerea lui Victor Ponta, a fost o reacție corespunzătoare într-un astfel de context de criză.
Pe zona relațiilor internaționale și în contextul geopolitic al regiunii Balcanilor, România a fost întotdeauna un actor important. Decizia de a deschide barajul a avut implicații politice semnificative, mai ales în contextul relațiilor cu Serbia. În acel moment, Serbia trecea printr-o perioadă dificilă, având în vedere inundațiile istorice care afectau întreaga țară. În plus, Belgradul se afla într-un moment critic din punct de vedere politic și economic, în contextul în care Serbia încerca să îmbunătățească relațiile cu Uniunea Europeană, dar și să consolideze legăturile economice și politice cu România.
Prin deschiderea barajului și protejarea Belgradului, Victor Ponta a dat un semnal clar că România este un partener responsabil și solidar în regiune. În acest sens, gestul său nu a fost doar un act de ajutor umanitar, ci și o oportunitate de a întări relațiile bilaterale româno-sârbe și de a promova stabilitatea regională. În plus, această decizie i-a adus recunoașterea internațională din partea președintelui Aleksandar Vučić, care i-a acordat ulterior cetățenia sârbească ca semn de apreciere pentru ajutorul oferit.
Decizia lui Victor Ponta a avut și un impact semnificativ asupra relațiilor bilaterale dintre România și Serbia. Prin acest gest, România a consolidat legăturile politice și economice cu Serbia, un vecin important în Balcani, contribuind astfel la stabilitatea regiunii. Relațiile bilaterale dintre cele două țări au fost întărite, iar gestul lui Ponta a avut un impact pozitiv asupra imaginii României în fața comunității internaționale.
Deschiderea barajului de la Porțile de Fier nu a fost o decizie ușoară, iar Victor Ponta a demonstrat în această situație o capacitate de leadership remarcabilă. În fața unei crize de amploare, decizia sa a fost luată rapid și eficient, iar Guvernul României a gestionat situația într-un mod responsabil. În ciuda efectelor negative asupra unor localități românești, autoritățile române au acționat pentru a minimiza daunele: au fost relocati locuitorii și s-au acordat despăgubiri rapide. De asemenea, această decizie nu a fost făcută publică pe larg în mass-media, ceea ce a permis autorităților să gestioneze situația într-un mod ordonat și controlat.
Din perspectiva moralității și responsabilității internaționale, decizia lui Victor Ponta de a salva Belgradul de la inundații poate fi văzută ca o alegere corectă. La nivel geopolitic și umanitar, această decizie a fost o dovadă de maturitate politică și responsabilitate față de vecinii noștri, iar gestul său a fost recunoscut și apreciat de către autoritățile sârbe. România a demonstrat că poate acționa ca un lider regional responsabil, punând interesul stabilității regionale mai presus de un avantaj local.
Decizia lui Victor Ponta de a deschide barajul de la Porțile de Fier pentru a proteja Belgradul nu a fost doar un gest de ajutor umanitar, ci și o măsură de leadership responsabil în fața unei crize regionale. Acest act de solidaritate s-a aliniat cu principiile internaționale și cu reglementările privind protecția mediului, iar Ponta a demonstrat o viziune strategică și o capacitate de a prioritiza stabilitatea regională. În ciuda criticilor locale, acest gest a avut un impact pozitiv asupra relațiilor internaționale și a subliniat importanța cooperării transfrontaliere în gestionarea crizelor de mediu.
Premierii Victor Ponta și Aleksandar Vucic în 2014 Foto: Medin Halilovic / AFP / Profimedia
