Într-o perioadă în care George Simion, candidatul AUR la alegerile prezidențiale, promitea tăierea a 500.000 de bugetari din administrația locală și centrală – pe care îi numea „paraziți” ai sistemului, o analiză detaliată a activităților interne ale AUR adâncește paradoxurile legate de felul în care partidul a ajuns să gestioneze funcțiile publice.
Așa cum am observat, acțiunile AUR nu par a fi în concordanță cu discursul public promovat de liderii săi, cei care se declară „anti-sistem”, dar se dovedesc a fi la fel de implicați în practici politice care amintesc de vechi strategii de recompensare a loialității cu sinecuri și funcții publice.
În contrast flagrant cu declarațiile anti-sistem ale AUR, mulți dintre membrii săi au fost desemnați în funcții importante de conducere și administrativ, fără a se ține cont de competențele lor. De la promovarea rudelor și prietenilor apropiati, până la acceptarea unor traseiști politici din alte partide, AUR a dovedit că rețeta lor de succes se bazează pe recompensarea celor apropiați, uneori cu prețul unor relații dubioase.
Un exemplu revelator este Petru Gabriel Negrea, deputat AUR de Suceava, care a ajuns la loc de cinste în partid datorită relației sale apropiate cu George Simion. Acesta a fost nașul de cununie al fiului liderului AUR, iar botezul a avut loc la pensiunea deținută de Negrea. Evenimentul a fost însoțit de daruri care au totalizat 60.000 de euro, o sumă impresionantă, având în vedere contextul financiar al partidului. Astfel, Nepotismul și favoritismul au devenit norme evidente, iar promovarea acestor „colegi de partid” a fost doar un pas în consolidarea unei „rețele de interese” care subminează însăși ideologia de bază a AUR.
În ceea ce privește familia, strategia de înrudire între membri ai partidului este un fenomen deja bine cunoscut. Georgel Badiu, fostul unchi al lui George Simion, a fost ales deputat AUR pentru a doua oară, iar relațiile de familie au fost adesea ridicate ca puncte de critică. Badiu, care a avut funcții în sistemul judiciar și are legături directe cu funcționari de rang înalt, a avut o ascensiune ușoară în partid, fiind protejat de o rețea de relații politice solide.
În paralel, și Svetlana Gomboș, o directoare din Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene, a fost inclusă pe listele AUR de europarlamentari, deși fiica sa, Carol Cristina Gomboș, a fost angajată la Autoritatea pentru Digitalizarea României, o instituție cheie subordonată Ministerului Comunicațiilor. Aceasta a ajuns într-o funcție importantă în stat, dar promovarea sa rapidă ridică semne de întrebare asupra transparenței procesului de selecție.
Un alt fenomen semnificativ în AUR este traseismul politic, iar unul dintre cele mai evidente exemple este al deputatului Călin Mătieș. Acesta a adus în partid nu doar o carieră politică controversată, ci și pe soția sa, Alina Simona Mătieș, care a fost angajată la Transgaz Mediaș, o companie cunoscută pentru legăturile sale politice strânse cu diverse grupuri influente. Faptul că nume importante din PSD și PNL ajung în AUR este o dovadă clară a infiltrării „sistemului” în acest partid care se pretinde a fi antisistem.
Criticile privind angajările în cadrul administrației publice sunt numeroase, mai ales atunci când acestea implică rudele celor din AUR. De exemplu, Marius Ostaficiuc, fost deputat PSD și actual coordonator al Organizației AUR Iași, a fost numit în funcția de șef de serviciu în cadrul Direcției Regionale de Drumuri și Poduri. Mai mult decât atât, soția și cumnatul său au urmat aceleași trasee în instituțiile publice, iar angajările au avut loc pe fondul unor relații politice preexistente.
George Simion nu s-a lăsat impresionat de criticile aduse partidului său. Răspunsul său a fost unul pe măsură: „Vă doresc tăierea fondurilor politice pe care le primiți din Germania și, în general, să vă înecați în propriile minciuni.” Această replică a venit într-un moment în care AUR se confrunta cu presiuni interne și externe din cauza nepotismului și a paradoxurilor politice pe care le generează propriile sale strategii de promovare.
În ciuda retoricii și a discursurilor populiste ale AUR, practicile interne ale partidului sunt un amestec de nepotism, traseism și protecționism politic. Așa-zisa luptă împotriva „paraziților” din administrația publică este greu de credibilizat atâta timp cât partidul în sine continuă să promoveze interesele celor apropiați și să facă angajări bazate pe loialitate și relații, nu pe competență. Aceste contradicții evidente ridică semne de întrebare nu doar despre moralitatea AUR, dar și despre credibilitatea acestuia în fața electoratului care își dorește o schimbare reală și nu o perpetuare a vechilor practici politice.
