Într-un material recent realizat de RISE Project, s-a discutat despre una dintre cele mai corozive practici financiare care afectează bugetul de stat al României: cum magistrații își măresc continuu propriile salarii, devenind un mecanism de abuz în sistemul judiciar. Acesta este un fenomen care nu doar că macină banii publici, dar generează și un circuit financiar vicios, ce implică milioane de euro din buzunarul statului.
În perioada 2020-2024, statul român a plătit 1,2 miliarde de euro către personalul din Justiție, ca urmare a hotărârilor judecătorești care au ordonat creșterea salariilor, în condițiile în care legislația națională ar fi adus „discriminări” față de acest corp profesional.
Conform datelor comunicate de Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ), Ministerul Public și Ministerul Justiției, între 2020 și 2024, statul român a achitat compensații financiare pentru salariații din sistemul judiciar, pe baza unor hotărâri judecătorești care au stabilit că legislația salarizării ar fi adus discriminări la nivelul magistraților.
Este important de subliniat că această sumă de 1,2 miliarde de euro nu include și fondurile gestionate de Consiliul Superior al Magistraturii (CSM), ceea ce înseamnă că suma reală este și mai mare. În mod surprinzător, aceste sume, plătite către magistrați, sunt considerabil mai mari decât sumele acordate altor categorii de funcționari publici din România.
Fenomenul pe care RISE Project îl detaliază nu este unul izolat, ci un circuit sistematic prin care magistrații din România își cresc salariile într-un mod care este, pentru mulți, un abuz de putere. Aceștia se declară în mod periodic discriminați de către legislația salarială, iar după aceasta, își dau în judecată propriul angajator – statul român – pentru a obține majorări salariale care ajung, în anumite cazuri, să fie exorbitante.
Un exemplu elocvent al acestui mecanism este cazul Cristi Danileț, fost judecător al Tribunalului Cluj, care, în 2021, a dat în judecată instituția la care lucra, cerând un spor de confidențialitate de 25%. Argumentul său a fost că magistrații intră în contact cu informații clasificate, însă acest spor nu era aplicat în cazul lor, deși alte categorii de bugetari beneficiau de acesta. Instanța a respins însă cererea, afirmând că Danileț beneficia deja de un spor de 5% pe aceeași temă.
De asemenea, un alt dosar pe rol implică o cerere a lui Danileț pentru o indexare salarială de 40% pentru perioada în care a fost activ ca judecător. Dacă această indexare i-ar fi fost acordată, el ar fi putut cere ulterior o majorare a pensiei sale, care deja ajungea la suma de 23.000 de lei.
Un alt aspect alarmant este cum magistrații români au transformat sistemul judiciar într-o adevărată „imprimerie personală de bani”. Cu o rețetă eficientă de creștere a salariilor și de mărire a veniturilor personale, aceștia au reușit să dobândească sume imense din bani publici, sub pretextul compensațiilor pentru discriminare. Această perpetuare a majorărilor salariale nu este doar o practică nesustenabilă, dar generează o gaură bugetară enormă, afectând întregul sistem financiar al României.
Într-o analiză realizată de RISE Project, s-a arătat că problema salariilor automajorate este de fapt un fenomen ignorat de majoritatea cetățenilor. Deși mai puțin cunoscut decât, de exemplu, subiectul pensiei speciale, acest fenomen are un impact mult mai mare asupra bugetului de stat. De ce? Pentru că, având în vedere modul în care pensiile speciale sunt calculate în funcție de salariile magistraților activi, creșterea acestora determină o creștere directă a pensiilor speciale plătite ulterior.
În ciuda faptului că impactul financiar al salariilor auto-majorate este măsurabil în miliarde de euro, fenomenul este mult mai puțin cunoscut față de alte probleme din justiție. În acest context, majoritatea publicului nu realizează că aceste măsuri au un efect de domino, care afectează întreaga economia a statului român.
Chiar și în fața unor scandale financiare de amploare, care implică miliarde de euro, magistrații continuă să își apere drepturile de majorare automată a salariilor, fără ca acest proces să fie supus unei analize corecte din partea instituțiilor abilitate. Totodată, se ridică întrebarea legitimă: De ce magistrații au puterea de a-și stabili singuri propriile venituri, fără a exista un mecanism eficient de control din partea statului?
Pentru ca acest fenomen să fie oprit, este esențial să existe o reformă reală în ceea ce privește salariile din justiție și modul în care sunt calculate pensiile speciale. Este nevoie de transparență în stabilirea acestor sume, de un mecanism de verificare mai strict și, mai ales, de o reducere a influenței pe care magistrații o au asupra propriilor venituri. Nu mai este de ajuns doar să vorbească despre reforme în conferințele de presă – este necesar ca acțiunile să fie concrete și să adreseze abuzurile sistemului actual.
În plus, ar trebui introdus un sistem de verificare externă a cheltuielilor publice, care să monitorizeze modul în care sunt gestionate fondurile destinate justiției. Astfel, ar putea fi stabilite criterii clare pentru creșterea salarială și ar putea fi introdusă o limitare a pensiilor speciale, pentru a preveni în continuare creșterea artificială a acestora.
Sistemul judiciar din România s-a transformat într-o „imprimerie de bani” personală pentru magistrați, care își stabilesc singuri salariile, fără niciun fel de transparență sau de justificare a creșterii acestora. În ciuda impactului financiar enorm al acestui fenomen asupra bugetului de stat, acest subiect este preponderent ignorat de opinia publică, în timp ce majorările salariale sunt considerate de mulți drept un abuz de putere. Este timpul ca reforme reale să fie implementate în sistemul judiciar, iar transparența și controlul să devină principii fundamentale în gestionarea banilor publici.
