Deși România se află de ani buni în plin proces de cadastrare generală, ritmul lucrărilor rămâne printre cele mai slabe din Uniunea Europeană.
Programul Național de Cadastru și Carte Funciară (PNCCF), lansat în 2015 cu promisiunea înregistrării gratuite a tuturor proprietăților până în 2023, a fost deja amânat pentru 2027 în ceea ce privește proiectele finanțate din fonduri europene.
În acest context al întârzierilor cronice, banii publici continuă să curgă, iar o parte semnificativă ajunge în firme cu legături directe în zona de conducere a instituției care coordonează programul.
În centrul atenției se află Laurențiu Blaga, director general și președinte al Consiliului de Administrație al Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară (ANCPI). De-a lungul ultimilor ani, mai multe societăți comerciale controlate sau influențate de membri ai familiei Blaga au acumulat zeci de contracte de cadastrare, finanțate din bani publici, inclusiv din fonduri europene gestionate chiar de agenția condusă de acesta.
Laurențiu Blaga este una dintre figurile longevive din structura de conducere a ANCPI. Inginer geodez de profesie, acesta a condus instituția în mai multe mandate, fiind sprijinit politic de Partidul Național Liberal. După o perioadă ca director general, Blaga a ocupat și poziția de consilier de stat la Cancelaria prim-ministrului, pentru ca ulterior să revină la șefia Agenției de Cadastru.
ANCPI funcționează în subordinea Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației și gestionează unele dintre cele mai importante baze de date ale statului român: evidența proprietăților, cărțile funciare și registrul cadastral național. Totodată, instituția coordonează PNCCF, un program cu bugete de ordinul sutelor de milioane de lei.
Înainte de a ocupa funcții-cheie la stat, Laurențiu Blaga a activat în mediul privat, în domeniul cadastrului. Ulterior, pe măsură ce a avansat în cariera publică, firmele în care fusese implicat au fost transferate către membri ai familiei – părinți sau soție.
Printre societățile relevante se numără Larry & Cory Vermessungen SRL, Larry Vermessungen SRL și Scaner & Geodezie SRL, toate având ca obiect principal de activitate documentațiile cadastrale. De-a lungul anilor, aceste firme au câștigat contracte cu primării din mai multe județe, dar și lucrări finanțate indirect de ANCPI, prin PNCCF.
Un caz simbolic îl reprezintă un contract de servicii cadastrale atribuit de Primăria Alba Iulia, orașul natal al lui Blaga, în valoare de peste 100.000 de lei. Doar în ultimul an, firma-fanion a familiei a acumulat peste 20 de contracte, cu o valoare totală de aproape două milioane de lei.
Deși, formal, Blaga nu mai figurează ca asociat sau administrator, controlul firmelor rămâne în cercul familial, ceea ce ridică serioase semne de întrebare privind separarea intereselor publice de cele private.
Datele financiare arată o creștere spectaculoasă a profitabilității. Într-un interval de trei ani, firmele apropiate familiei Blaga au cumulat profituri de aproape 3 milioane de lei. Unele dintre acestea au beneficiat și de finanțări nerambursabile, inclusiv prin programe europene dedicate digitalizării IMM-urilor sau creșterii competitivității.
În paralel, declarațiile de avere indică o situație financiară solidă: terenuri întinse, mai multe apartamente, împrumuturi acordate în nume personal de sute de mii de lei și venituri consistente din salarii și chirii. Situația devine și mai sensibilă în contextul în care soția directorului ANCPI este angajată într-o structură subordonată, respectiv la Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Alba.
PNCCF este prezentat oficial drept un proiect strategic pentru dezvoltarea României, esențial pentru clarificarea regimului proprietăților și pentru atragerea investițiilor. În realitate, programul avansează lent, iar termenul-limită a fost deja împins cu cel puțin patru ani.
Criticii susțin că fragmentarea contractelor, lipsa unei competiții reale și concentrarea lucrărilor în mâinile acelorași firme au contribuit la întârzieri și la utilizarea ineficientă a fondurilor publice. În acest context, faptul că firmele familiei unui înalt funcționar public sunt printre principalele beneficiare ridică suspiciuni legitime privind conflictele de interese.
Consiliul de Administrație al ANCPI, condus de Laurențiu Blaga, reunește o serie de persoane cu legături politice sau administrative vechi: foști parlamentari, secretari de stat, membri ai unor asociații influente ale administrației locale. Prezența acestora consolidează percepția că agenția funcționează într-un ecosistem politic închis, în care controlul și responsabilitatea publică sunt diluate.
Cazul Blaga nu este singular, ci reflectă un model structural al administrației românești: programe publice mari, fonduri consistente, controale slabe și o zonă gri între legalitate și moralitate. Chiar dacă multe dintre operațiuni respectă litera legii, spiritul acesteia este pus sub semnul întrebării atunci când banii publici se întorc constant în cercuri restrânse, conectate politic sau familial.
În lipsa unor mecanisme reale de prevenire a conflictelor de interese și a unei transparențe sporite în atribuirea contractelor, Programul Național de Cadastru riscă să rămână nu doar un proiect întârziat, ci și un simbol al capturării instituționale.
Într-o Românie în care cadastrarea generală ar trebui să fie un bun public fundamental, întrebarea esențială rămâne: cine controlează cu adevărat banii și cine răspunde pentru modul în care sunt cheltuiți?
