În România post-decembristă, puține familii de afaceri ilustrează mai clar fuziunea dintre puterea politică și capitalul privat decât frații Negoiță.
De la investiții imobiliare de miliarde de lei la control administrativ asupra celui mai populat sector din Capitală, Robert și Ionuț Negoiță au construit un sistem de influență care a funcționat ani la rând aproape fără opoziție.
Investigațiile de presă și dosarele deschise de procurori au scos la iveală nu doar averi uriașe, ci și datorii record la bugetul de stat, contracte controversate și o relație simbiotică între primărie și firmele de familie.
Robert Negoita este figura centrală a acestei dinastii. În vârstă de 54 de ani, el conduce Sectorul 3 din București neîntrerupt din 2012 și este unul dintre cei mai longevivi primari din Capitală. În paralel, este liderul organizației locale a Partidul Social Democrat și unul dintre cei mai puternici baroni politici urbani.
Odată ajuns primar, Robert Negoiță a transformat Sectorul 3 într-un șantier permanent: parcări, trotuare, pasaje, mobilier urban, iluminat public și proiecte de regenerare urbană extrem de vizibile. Criticii au atras însă atenția asupra costurilor uriașe și asupra faptului că multe lucrări sunt realizate de firme aflate în subordinea directă a primăriei sau de companii private apropiate familiei Negoiță.
Bugetul Sectorului 3 a ajuns în ultimii ani la aproximativ 500 de milioane de euro anual, o sumă comparabilă cu bugetele unor orașe mari din Europa Centrală.
Parcursul academic al lui Robert Negoiță a fost constant subiect de controverse. Potrivit dezvăluirilor din presă, edilul și-a obținut diploma de Bacalaureat la vârsta de 31 de ani, iar ulterior a urmat studii de Drept și Economie.
Punctul culminant a fost doctoratul obținut la Academia de Poliție, retras oficial după ce s-a demonstrat că lucrarea era plagiată integral. Deși scandalul a afectat imaginea publică a primarului, consecințele politice au fost minime, Robert Negoiță câștigând în continuare alegeri locale cu scoruri confortabile.
Dacă Robert Negoiță este fața politică a familiei, Ionut Negoita este motorul economic. Mai discret, dar extrem de influent, Ionuț Negoiță a fost ani la rând unul dintre cei mai mari dezvoltatori imobiliari din București.
Publicul larg l-a cunoscut în special după preluarea clubului de fotbal Dinamo Bucuresti în 2013, o perioadă marcată de insolvență, conflicte cu suporterii și retragerea sa din fotbal în 2020.
După acest episod, Ionuț Negoiță s-a concentrat exclusiv pe imobiliare, dezvoltând brandul HILS Development. Compania a livrat peste 11.000 de apartamente, în special în estul Bucureștiului, în zone care au beneficiat masiv de investiții publice realizate de Primăria Sectorului 3.
Ascensiunea fraților Negoiță nu poate fi separată de relația lor cu PSD. Investigații realizate de Libertatea au arătat că, în perioada 2008–2010, companiile familiei Negoiță au fost printre cei mai generoși finanțatori ai partidului, contribuind cu sume considerabile la campaniile electorale.
Această relație a consolidat poziția politică a lui Robert Negoiță și a creat un cadru favorabil pentru dezvoltările imobiliare ale fratelui său. Chiar și în perioadele în care Robert Negoiță a părăsit temporar PSD, legăturile politice au rămas intacte.
Poate cel mai frapant aspect al „dinastiei betoanelor” este datoria uriașă a lui Robert Negoiță către bugetul de stat. Conform datelor publice, edilul datorează peste 54 de milioane de euro (aproximativ 270 de milioane de lei), sumă provenită din TVA neplătit pentru tranzacții imobiliare realizate înainte de intrarea în politică.
Deși ANAF reține lunar o treime din salariul său de primar, la acest ritm datoria ar putea fi achitată în câteva milenii. Între timp, mai multe guverne PSD au adoptat ordonanțe de amnistie sau restructurare fiscală, de care Robert Negoiță a beneficiat prin ștergerea penalităților.
Paradoxul este evident: un primar care administrează un buget public de miliarde de lei refuză să-și achite integral propriile obligații fiscale.
Unul dintre cele mai controversate proiecte este reabilitarea Halei Laminor, o investiție publică de peste 130 de milioane de euro, derulată de Primăria Sectorului 3. În paralel, firmele lui Ionuț Negoiță au achiziționat terenurile din jur și au dezvoltat ansambluri rezidențiale HILS.
Investigațiile au arătat că primăria a construit drumuri și utilități din bani publici care au crescut semnificativ valoarea investițiilor private ale familiei Negoiță. Criticii vorbesc despre un caz clasic de capitalism de cumetrie, în care interesul public este subordonat profitului privat.
Un alt episod grav vizează construirea unui drum de către primărie peste o magistrală de gaze de înaltă presiune a Transgaz, fără toate avizele legale. Lucrarea ar fi deservit direct șantierele imobiliare ale familiei Negoiță.
Cazul a ajuns în atenția Directia Nationala Anticoruptie, care a deschis o anchetă penală. Atât Robert, cât și Ionuț Negoiță au respins acuzațiile, susținând că proiectul nu ar fi avut legătură cu interesele lor private.
O altă investigație Libertatea a documentat existența a 12 contracte între firmele familiei Negoiță și companiile Primăriei Sectorului 3. Valoarea acestora variază de la câteva mii de lei până la aproape 300.000 de euro, având ca obiect vânzarea de materiale de construcții, închirierea de utilaje sau terenuri.
Un caz simbolic: o firmă a primăriei a închiriat un teren aparținând familiei Negoiță, situat chiar lângă un complex rezidențial HILS, pentru a-l folosi ca drum de acces.
Anchetele media au scos la iveală și legături între Robert Negoiță, fosta sa soție Sorina Docuz și lideri de top ai PSD, inclusiv Marcel Ciolacu. Contracte de zeci de milioane de euro pentru publicitate și mobilier urban ar fi ajuns la firme din anturajul acesteia, determinând DNA să se autosesizeze.
Frații Robert și Ionuț Negoiță reprezintă, pentru mulți analiști, modelul perfect al capitalismului de cumetrie: politică, bani publici, afaceri private și influență administrativă reunite într-un singur mecanism.
În ciuda datoriilor uriașe la stat și a anchetelor penale, influența lor asupra Bucureștiului rămâne considerabilă. Rămâne de văzut dacă investigațiile în curs vor reuși să spargă acest cerc al puterii sau dacă „Dinastia Betoanelor” va continua să domine peisajul urban și politic al Capitalei.
