Un teren de 200 de metri pătrați, amplasat într-una dintre cele mai atractive zone din Sulina, pe buza falezei Dunării, a fost concesionat de Primăria Sulina către o firmă controlată de directorul Regiei Autonome a Zonei Libere Sulina. Contractul a fost semnat pe 47 de ani, iar redevența inițială era de doar 292,6 lei pe lună.
Un teren aflat pe faleza Dunării, într-o zonă cu potențial turistic ridicat din orașul Sulina, județul Tulcea, a ajuns în folosința unei firme controlate de Dragoș Ioniță, actualul director al Regiei Autonome a Zonei Libere Sulina, în baza unui contract de concesiune încheiat cu Primăria Sulina. Redevența stabilită la momentul semnării contractului era de 292,6 lei pe lună, adică 3.512 lei pe an, o sumă extrem de redusă pentru un teren situat într-un oraș turistic, pe malul Dunării, aproape de vărsarea fluviului în Marea Neagră.
Cazul ridică mai multe întrebări de interes public privind modul în care administrația locală a valorificat un teren al statului, cine beneficiază efectiv de amplasament și dacă prevederile contractului de concesiune au fost respectate. Documentele și datele publice arată că firma concesionară, Briopan SRL, nu a raportat activitate economică în ultimii ani, având cifră de afaceri zero și datorii. În același timp, la adresa imobilului figurează și alte societăți comerciale, inclusiv firma soției șefului RAZL Sulina și o firmă controlată de un om de afaceri trimis anterior în judecată de DNA într-un dosar de evaziune fiscală, achitat ulterior ca urmare a intervenirii prescripției. În contractul de concesiune este prevăzut că beneficiarul nu poate transmite bunul concesionat către terți. Din acest motiv, prezența altor firme la aceeași adresă și desfășurarea de activități economice în spațiul respectiv ridică întrebări cu privire la modul în care a fost folosit terenul concesionat și la obligațiile asumate prin contract.
În anul 2009, Primăria Sulina a încheiat un contract de concesiune cu Briopan SRL pentru un teren de 200 de metri pătrați situat pe strada I din oraș. Sulina este una dintre localitățile cu un regim urbanistic aparte, unde o parte dintre străzi poartă denumiri numerice, nu nume proprii. Terenul este amplasat într-o zonă cu vizibilitate și valoare turistică, pe buza brațului Sulina, canalul Dunării care se varsă în Marea Neagră. Destinația terenului era desfășurarea de activități comerciale sau turistice, ceea ce confirmă interesul economic al amplasamentului. La momentul semnării contractului, Briopan SRL era reprezentată de Maria Ioniță, mama lui Dragoș Ioniță. Acesta este în prezent acționarul unic al firmei și ocupă funcția de director al Regiei Autonome a Zonei Libere Sulina, instituție publică locală cu rol important în administrarea zonei libere și a unor activități economice din oraș.
Redevența stabilită în 2009 era de 292,6 lei pe lună. Contractul prevedea indexarea anuală a sumei cu rata inflației. Potrivit informațiilor transmise de Primăria Sulina, valoarea actuală a redevenței a ajuns la 587 de lei pe lună, respectiv 7.044 de lei pe an. Chiar și indexată, suma rămâne foarte mică în raport cu amplasamentul terenului, cu potențialul turistic al zonei și cu durata contractului. Concesiunea a fost încheiată pe 47 de ani și urmează să expire în 2056.
O concesiune pe termen lung, cu redevență redusă
Contractele de concesiune asupra terenurilor publice pot fi instrumente utile pentru dezvoltare locală, dacă sunt gestionate transparent și dacă produc beneficii reale pentru comunitate. În teorie, autoritățile pot concesiona terenuri către operatori privați care dezvoltă investiții, creează locuri de muncă, atrag turiști și aduc venituri la bugetul local. În cazul de la Sulina, valoarea redevenței ridică însă întrebări legitime. O sumă de sub 300 de lei pe lună la momentul semnării contractului și de 587 de lei pe lună în prezent pare modestă pentru un teren cu deschidere către faleza Dunării, într-un oraș cu profil turistic. Pe termen lung, concesiunea se întinde pe aproape jumătate de secol.
Asta înseamnă că același teren rămâne blocat în folosința aceleiași firme până în 2056, cu o redevență indexată doar cu inflația, nu neapărat raportată la valoarea de piață sau la potențialul turistic real al amplasamentului. O astfel de situație pune în discuție modul în care administrațiile locale negociază și actualizează contractele de concesiune, mai ales atunci când bunurile publice sunt situate în zone cu valoare economică ridicată.
Briopan SRL a fost fondată la începutul anilor 2000 de Dragoș Ioniță. În prezent, acesta este acționar unic al societății. Datele financiare disponibile arată însă că firma a raportat, începând din 2014 și până în prezent, cifră de afaceri zero, alături de datorii și pierderi constante. La prima vedere, această situație ridică o întrebare simplă: cum susține o firmă fără activitate economică raportată plata redevenței și administrarea unui teren cu destinație comercială sau turistică? În același timp, imaginile publicate pe rețelele sociale indică faptul că terasa asociată imobilului este frecventată de turiști și clienți, fiind prezentată ca activă în sezonul turistic. Acest contrast între lipsa activității declarate de firma concesionară și activitatea vizibilă la fața locului este una dintre principalele mize ale cazului. Dacă activitatea economică este desfășurată de alte firme, apare întrebarea dacă această utilizare este compatibilă cu prevederile contractului de concesiune, mai ales în condițiile în care contractul interzice transmiterea bunului către terți.
Potrivit datelor disponibile, activitatea de la adresa respectivă este realizată de Miadcom Distribution SRL, societate administrată în acte de Liliana Ioniță, soția lui Dragoș Ioniță. Sediul social al companiei se află la mansarda pensiunii, iar în dreptul acestei adrese este menționat un contract de comodat. De asemenea, numărul de telefon al companiei coincide cu cel afișat pe site-ul pensiunii, ceea ce indică o legătură operațională între activitatea turistică și societatea administrată de soția directorului RAZL Sulina. Această situație devine relevantă prin raportare la articolul 22 din contractul de concesiune încheiat între Briopan SRL și Primăria Sulina. Potrivit acestuia, beneficiarul nu poate transmite către terți bunul care face obiectul contractului.
În termeni juridici, trebuie analizat dacă existența unui contract de comodat, funcționarea unei alte firme la adresă sau desfășurarea unei activități economice în spațiul respectiv reprezintă sau nu o transmitere a folosinței bunului. Această interpretare revine autorităților competente și, eventual, instanțelor, însă întrebarea este una de interes public. Dacă terenul public a fost concesionat unei firme care declară cifră de afaceri zero, dar este folosit în practică de alte firme, administrația locală are obligația să verifice situația și să stabilească dacă termenii contractului sunt respectați.
Miadcom Distribution SRL nu este singura societate care figurează la adresa imobilului aflat pe terenul concesionat. La aceeași locație apare și Nik Deltur SRL, o firmă din domeniul serviciilor de cazare controlată de omul de afaceri Nicolae Emilian Pătrașcu. Documentele citate arată că Primăria Sulina avea cunoștință despre prezența acestei companii la adresă încă din 2016. La acel moment, administrația locală a transmis societății o somație privind plata taxelor și impozitelor datorate. Prezența unei alte firme la adresa terenului concesionat ridică, din nou, problema respectării contractului. Dacă bunul public nu poate fi transmis către terți, trebuie lămurit în ce bază juridică funcționează firmele respective la aceeași adresă și dacă Primăria Sulina a verificat aceste aspecte. Pentru o administrație locală, simpla încasare a unei redevențe nu este suficientă. Autoritatea concedentă trebuie să urmărească modul în care este folosit bunul public, dacă investițiile asumate se realizează și dacă nu sunt încălcate condițiile contractuale.
Om de afaceri trimis în judecată anterior de DNA
Numele lui Nicolae Emilian Pătrașcu apare și într-un alt context public. Acesta a fost trimis în judecată în 2018 de procurorii DNA Brașov, împreună cu fostul președinte al Consiliului Județean Brașov, Aristotel Căncescu, și alte persoane. Potrivit comunicatelor publice de la acea vreme, Pătrașcu și firma sa, Romtrans Construct Gmbh SRL, erau acuzați de complicitate la evaziune fiscală. În 2023, omul de afaceri a fost achitat ca urmare a intervenirii prescripției, însă instanța a dispus obligarea sa la plata unei sume de peste jumătate de milion de lei. Aceste informații nu stabilesc automat vreo legătură cu contractul de concesiune de la Sulina, dar sunt relevante pentru profilul persoanelor și firmelor care apar în jurul amplasamentului respectiv. În cazul bunurilor publice, transparența privind beneficiarii reali, operatorii economici și modul de utilizare a terenurilor este esențială, mai ales în zone cu potențial turistic ridicat.
Sulina este un oraș cu o poziție unică în România. Aflat la capătul Dunării, aproape de vărsarea în Marea Neagră, orașul are un potențial turistic semnificativ, dar și numeroase provocări economice, demografice și administrative. Într-un astfel de context, fiecare teren public valoros trebuie folosit în beneficiul comunității. Faleza Dunării nu este o zonă oarecare, ci una dintre cele mai importante resurse urbane ale orașului. Modul în care sunt concesionate și folosite terenurile de pe faleză afectează direct dezvoltarea turismului, veniturile locale și imaginea orașului. O redevență redusă, o concesiune pe 47 de ani, o firmă concesionară fără activitate economică raportată și prezența altor firme la aceeași adresă sunt elemente care justifică o discuție publică despre transparență, control administrativ și valorificarea patrimoniului local.
Contactați pentru un punct de vedere, Dragoș Ioniță și Primăria Sulina nu au răspuns întrebărilor până la momentul publicării informațiilor. Lipsa unor explicații oficiale lasă deschise mai multe întrebări esențiale. A verificat Primăria Sulina modul în care este folosit terenul concesionat? Există acorduri sau acte adiționale care permit funcționarea altor firme la aceeași adresă? Cum se justifică redevența în raport cu valoarea de piață a amplasamentului? A fost respectată interdicția privind transmiterea bunului către terți? Cum poate o firmă cu cifră de afaceri zero să gestioneze un amplasament turistic activ? Aceste întrebări nu sunt simple detalii administrative. Ele privesc folosirea unui bun public, veniturile bugetului local și corectitudinea relației dintre autoritate și mediul privat.
Cazul terenului de pe faleza Dunării concesionat firmei șefului RAZL Sulina arată cum un bun public valoros poate ajunge să fie exploatat pe termen lung în condiții care ridică numeroase semne de întrebare. Redevența inițială de 292,6 lei pe lună, durata contractului de 47 de ani, lipsa activității economice raportate de firma concesionară și prezența altor societăți la aceeași adresă formează un tablou care merită clarificat de autorități. Sulina are nevoie de investiții reale, turism transparent și administrare responsabilă a patrimoniului public. Terenurile de pe faleza Dunării nu sunt doar active imobiliare, ci resurse strategice pentru dezvoltarea orașului. În lipsa unor explicații clare, cazul rămâne un exemplu relevant despre cât de importantă este transparența în concesionarea bunurilor publice și despre cât de atent trebuie urmărit modul în care acestea sunt folosite de operatorii privați.
