Inaugurat în 2013 ca una dintre cele mai moderne soluții de mobilitate pietonală din București, trotuarul rulant dintre Gara Basarab și Gara de Nord a devenit, după mai bine de un deceniu, un simbol al investițiilor publice abandonate. Proiectul de 11 milioane de lei, echivalentul a aproximativ 2,5 milioane de euro, nu mai poate fi salvat și urmează să fie dezafectat.
Trotuarul rulant dintre Gara Basarab și Gara de Nord, prezentat în urmă cu 13 ani drept o investiție modernă pentru Capitală, va fi demolat după ce a ajuns într-o stare avansată de degradare. Proiectul, care a costat aproximativ 11 milioane de lei, adică în jur de 2,5 milioane de euro la momentul inaugurării, a funcționat doar câteva luni, apoi a fost abandonat, vandalizat și transformat într-un spațiu insalubru.nConstruit pentru a lega rapid două dintre cele mai importante noduri feroviare ale Bucureștiului, trotuarul rulant trebuia să ofere o soluție civilizată pentru pietoni, navetiști, turiști și persoane cu bagaje. În loc să devină un exemplu de infrastructură urbană modernă, investiția a ajuns un caz-școală despre lipsa de mentenanță, absența administrării clare, dispute între autorități și constructori și bani publici pierduți aproape integral. După ani de degradare continuă, autoritățile au anunțat că instalația nu mai poate fi recuperată. Trotuarul rulant va fi dezafectat, iar zona urmează să fie eliberată în cadrul lucrărilor mai ample de intervenție la Pasajul Basarab.
Pe 3 noiembrie 2013, autoritățile locale inaugurau trotuarul rulant dintre Gara Basarab și Gara de Nord. La eveniment participa primarul general de atunci al Capitalei, Sorin Oprescu, alături de reprezentanți ai administrației și ai constructorilor. Proiectul era prezentat ca primul trotuar rulant integrat într-un nod intermodal din București. Ideea era simplă și utilă: persoanele care aveau de parcurs distanța dintre Gara Basarab și Gara de Nord urmau să o facă mai rapid și mai confortabil, fără să fie nevoite să traverseze zona pe jos, printre trafic, bagaje și aglomerație.
Investiția cuprindea șase trotuare rulante, câte trei pe fiecare sens de deplasare. Fiecare bandă avea o lungime de aproximativ 80 de metri, iar viteza era de 0,5 metri pe secundă. În teorie, distanța dintre cele două gări putea fi parcursă în aproximativ două minute. Capacitatea anunțată era una semnificativă: până la 6.000 de persoane pe oră, pe fiecare sens. Pentru un oraș aglomerat, cu probleme cronice de mobilitate, un asemenea proiect putea fi o investiție utilă, mai ales într-o zonă tranzitată zilnic de mii de oameni. La inaugurare, autoritățile vorbeau despre civilizație urbană și despre confortul oferit bucureștenilor. În realitate, entuziasmul a durat foarte puțin.
De la promisiune de modernitate la abandon
Trotuarul rulant a funcționat doar o perioadă scurtă. După aproximativ un an, zona nu a mai fost păzită corespunzător, instalațiile au început să se defecteze, iar intervențiile de reparații nu au mai fost făcute. Fără pază, mentenanță și administrare, pasajul pietonal a intrat într-un proces rapid de degradare. Instalațiile au fost vandalizate, componentele electrice au fost furate, geamurile au fost sparte, iar spațiul a devenit treptat adăpost pentru persoane fără locuință. Un proiect construit pentru mobilitate urbană a devenit un loc al mizeriei, al improvizațiilor și al abandonului. Pereții au fost acoperiți cu graffiti, elementele metalice au dispărut, iar infrastructura rulantă a fost distrusă bucată cu bucată. La doar câțiva ani după inaugurare, investiția de milioane de euro ajunsese într-o stare care nu mai permitea utilizarea sa. Cu toate acestea, proiectul nu a fost repus în funcțiune, dar nici dezafectat la timp. A rămas ani de zile blocat între neglijență, birocrație și lipsă de decizie.
Unul dintre cele mai importante detalii ale acestui caz este faptul că recepția investiției nu a fost realizată niciodată. Situația este similară cu problemele apărute în cazul Pasajului Basarab, proiect de infrastructură majoră din București care a trecut, la rândul său, prin blocaje administrative și dispute între autorități și constructori. În cazul trotuarului rulant, disputa dintre Primăria Capitalei și constructorul Astaldi a contribuit la abandonarea proiectului. În lipsa recepției, investiția a rămas într-o zonă incertă din punct de vedere administrativ. Fără recepție clară, fără proprietar administrativ efectiv și fără responsabilitate asumată pentru mentenanță, trotuarul rulant a fost lăsat să se degradeze. Autoritățile au încercat de două ori să realizeze recepția, în 2015 și în 2018, însă demersurile nu au fost finalizate. Pentru aducerea instalațiilor la standardele necesare ar fi fost nevoie de noi investiții. În loc ca problema să fie rezolvată rapid, proiectul a fost lăsat în așteptare, iar degradarea a continuat până în punctul în care recuperarea a devenit imposibilă.
„Un focar de mizerie. Nu mai poate fi salvat”
În prezent, autoritățile afirmă că trotuarul rulant nu mai poate fi salvat. Accesul în zonă este blocat cu garduri de tablă, însă imaginile din interior arată un spațiu complet distrus. Instalațiile care odinioară ar fi trebuit să transporte mii de persoane pe oră sunt dezmembrate. Geamurile sunt sparte, componentele lipsesc, elementele tehnice au fost furate sau distruse, iar pasajul a devenit un focar de mizerie. Reprezentanții administrației au transmis că, din cauza defecțiunilor repetate și a lipsei de mentenanță, trotuarul rulant a fost scos definitiv din funcțiune încă din 2014. De atunci, a rămas abandonat, vandalizat și degradat.
Concluzia autorităților este categorică: obiectivul nu mai poate fi salvat și va fi dezafectat. Această decizie marchează sfârșitul unuia dintre cele mai vizibile exemple de investiție publică ratată din București. Nu este vorba doar despre un pasaj pietonal distrus, ci despre o investiție plătită din bani publici care nu a produs beneficiile promise. Investiția inițială a fost de 11 milioane de lei, echivalentul a aproximativ 2,5 milioane de euro. Pentru o infrastructură care a funcționat doar câteva luni, costul este uriaș. Banii publici au fost cheltuiți pentru echipamente, lucrări, structuri, instalații și amenajări care astăzi nu mai pot fi folosite.
În plus, dezafectarea va presupune, la rândul ei, costuri suplimentare. Acesta este unul dintre cele mai grave efecte ale abandonului administrativ: nu doar că investiția inițială se pierde, dar statul sau autoritatea locală ajunge să plătească din nou pentru demontare, curățare, refacere sau reconfigurare urbană. În loc să fie o infrastructură utilă pentru cetățeni, trotuarul rulant a devenit o povară administrativă și financiară. Bucureștiul rămâne fără proiect, fără beneficiu public și cu milioane de euro pierdute. Potrivit reprezentanților administrației, pasajul pietonal a fost realizat odată cu Pasajul Basarab, însă lipsa pazei și a mentenanței l-a adus într-un stadiu de degradare care nu mai permite utilizarea.
Cătălin Aflat, directorul Direcției Investiții din cadrul Primăriei București, a transmis că expertiza realizată arată necesitatea înlăturării totale a trotuarului rulant. Cu alte cuvinte, soluția nu mai este repararea, ci demolarea și eliberarea zonei. Această decizie vine în contextul lucrărilor începute la Pasajul Basarab. Primăria Municipiului București a anunțat mobilizare pe șantier și lucrări desfășurate în două sau chiar trei schimburi, cu un termen estimat de finalizare de șapte luni. Rămâne de văzut ce soluție va fi aplicată pentru circulația pietonală între Gara Basarab și Gara de Nord după dezafectarea trotuarului rulant.
Cazul trotuarului rulant dintre Gara Basarab și Gara de Nord arată că investițiile publice nu se termină la tăierea panglicii. Orice infrastructură are nevoie de administrare, pază, întreținere, recepție legală, buget pentru mentenanță și responsabilitate clară. Fără aceste elemente, chiar și proiectele moderne pot deveni rapid ruine. În București, problema este cu atât mai gravă cu cât orașul are nevoie de infrastructură funcțională, sigură și adaptată nevoilor oamenilor. Trotuarul rulant putea fi o soluție utilă pentru persoane în vârstă, călători cu bagaje, navetiști, turiști și persoane cu mobilitate redusă. În schimb, a devenit un exemplu de risipă. Este o lecție despre cum nu trebuie gestionate investițiile publice: fără recepție, fără pază, fără întreținere, fără responsabilitate clară și fără intervenție rapidă atunci când apar probleme.
Foto: Libertatea
