Un imobil aparent abandonat din București a devenit simbolul unei realități tot mai controversate din mediul de afaceri românesc: sute de companii înregistrate la aceeași adresă, fără activitate vizibilă, fără infrastructură adecvată și fără indicii că acolo s-ar desfășura efectiv operațiuni economice. Clădirea situată pe strada Viitorului din Sectorul 2 figurează în acte drept sediu pentru peste 650 de firme care au activat de-a lungul timpului sau continuă să funcționeze oficial la această adresă.

La prima vedere, imobilul nu seamănă deloc cu un centru de afaceri sau cu un spațiu destinat activităților comerciale. Din contră, clădirea pare abandonată, degradată și parțial acoperită de vegetație. Curtea este plină de gunoaie, sticle goale, pungi de plastic și resturi vegetale uscate, iar starea generală ridică semne serioase de întrebare despre modul în care sute de societăți comerciale pot avea aici sediul social. Investigația scoate la iveală conexiuni între firme implicate în contracte publice, dosare de corupție, afaceri suspecte și persoane controversate din lumea politică și economică.

Datele analizate arată că imobilul de pe strada Viitorului este utilizat ca adresă oficială pentru un număr impresionant de companii. Fenomenul sediilor multiple nu este nou în România, însă amploarea acestui caz atrage atenția prin numărul foarte mare de firme înregistrate într-o clădire care pare improprie pentru activități economice reale. O parte importantă dintre societățile înregistrate aici aparțin unor cetățeni străini, în special persoane provenite din state asiatice sau musulmane, inclusiv din China.

În multe situații, astfel de adrese sunt utilizate pentru înființarea rapidă de firme, uneori fără activitate economică reală, doar pentru îndeplinirea formalităților administrative necesare înregistrării societăților comerciale. Situația este cu atât mai neobișnuită cu cât imobilul nu figurează intabulat în evidențele Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară (ANCPI). Practic, nu există o carte funciară disponibilă public pentru identificarea clară a proprietarului. Această lipsă de transparență ridică întrebări suplimentare despre regimul juridic al clădirii și despre modul în care aceasta a devenit sediu pentru sute de companii.

Conexiuni cu dosare DNA și firme apropiate de Marian Vanghelie

Printre firmele care figurează la această adresă se află și societăți menționate în anchete ale Direcției Naționale Anticorupție. Una dintre acestea este Roana Gourmet et Arts SRL, companie administrată în trecut de Lidia Niculescu-Mizil, soacra fostului primar al Sectorului 5, Marian Vanghelie. La finalul anului 2024, DNA l-a trimis în judecată pe Marian Vanghelie într-un dosar privind presupuse fapte de corupție și utilizarea unor firme pentru majorarea artificială a prețurilor unor produse achiziționate de companii publice.

Potrivit procurorilor, mai multe societăți comerciale ar fi fost conectate prin relații de familie și ar fi fost folosite pentru supraevaluarea unor produse precum dulciuri, puzzle-uri și pungi de cadou livrate către Economat Sector 5 SRL, companie aflată în subordinea administrației locale. Anchetatorii susțin că bunurile ar fi fost transferate direct de la furnizori către compania publică, în timp ce firmele intermediare ar fi existat doar pentru a crește artificial prețurile produselor. Prezența unei astfel de firme într-un imobil care găzduiește sute de alte societăți ridică suspiciuni privind posibilitatea utilizării adresei pentru structuri comerciale opace sau greu de urmărit.

Contracte publice și prețuri umflate

O altă companie care figurează la aceeași adresă este Genius IMM Baza SRL, firmă care a atras atenția prin contractele obținute cu instituții militare. Societatea a fost înființată în 2022 de o tânără din județul Galați imediat după împlinirea vârstei majoratului. În doar doi ani de la înființare, compania a ajuns să câștige contracte publice în valoare de peste un milion de lei. Produsele furnizate către Academia Navală „Mircea cel Bătrân” includeau aspiratoare, uscătoare de rufe, saltele și dulapuri de vestiar.

Potrivit documentelor analizate în investigații anterioare, unele dintre produsele livrate ar fi fost facturate la prețuri de până la cinci ori mai mari decât valorile practicate pe piață pentru bunuri similare. Ulterior, compania a fost transferată către un cetățean bulgar, Milcho Mirchev, despre care informațiile disponibile arată că nu avea experiență cunoscută în afaceri și nici nu vorbea limba română la momentul preluării firmei. Acest tipar – firme înființate rapid, mutate ulterior către administratori străini și implicate în contracte publice consistente – este unul frecvent întâlnit în anchetele privind posibile circuite comerciale netransparente.

CNA a retras licențele unei firme din imobil

Lista societăților controversate care figurează la adresa de pe strada Viitorului include și Artfest Consulting SRL, companie care administra două canale media. La începutul anului 2025, Consiliul Național al Audiovizualului a decis retragerea licențelor audiovizuale ale firmei după difuzarea unor materiale considerate conspiraționiste despre pandemia COVID-19. Potrivit CNA, societatea nu a achitat amenzile aplicate pentru conținutul difuzat într-o emisiune moderată de Adriana Bahmuțeanu.

Administratorul companiei este Adrian Cristi Țîrnă, personaj care a mai apărut în investigații jurnalistice legate de afaceri cu statul și contracte publice. În trecut, acesta a fost asociat cu firme de pază care obțineau contracte de milioane de euro și care ar fi fost conectate, potrivit unor investigații, cu persoane controversate din județul Olt, inclusiv Remus Rădoi, cunoscut sub porecla „Codiță”. Cazul imobilului din Sectorul 2 scoate în evidență o problemă mai amplă a mediului de afaceri din România: existența a mii de firme înregistrate la adrese unde activitatea economică reală este aproape imposibil de verificat.

Specialiștii în fiscalitate și combaterea fraudelor economice avertizează că astfel de sedii multiple pot fi folosite pentru:

• evitarea controalelor fiscale;
• ascunderea beneficiarilor reali;
• crearea unor circuite comerciale artificiale;
• participarea la licitații publice prin firme-paravan;
• dificultăți în executarea silită sau recuperarea prejudiciilor.

De multe ori, astfel de companii au administratori străini, persoane fără experiență economică sau indivizi care apar simultan în mai multe societăți comerciale. În anumite cazuri, firmele există doar pe hârtie și sunt folosite temporar pentru tranzacții, contracte sau operațiuni financiare greu de urmărit. Faptul că un singur imobil degradat găzduiește oficial peste 650 de firme ridică serioase semne de întrebare privind eficiența controalelor administrative și fiscale.

Mai multe aspecte rămân neclare:

• cine este proprietarul real al clădirii;
• cum sunt verificate firmele care își stabilesc sediul aici;
• dacă aceste societăți desfășoară activitate economică reală;
• în ce măsură autoritățile fiscale monitorizează tranzacțiile și contractele firmelor respective.

În lipsa unor controale riguroase și a unei transparențe mai mari, astfel de adrese riscă să devină adevărate „fabrici” de firme folosite pentru operațiuni comerciale controversate sau pentru accesarea banilor publici. Cazul clădirii de pe strada Viitorului reflectă nu doar o anomalie administrativă, ci și vulnerabilitățile unui sistem în care sute de companii pot funcționa oficial într-o ruină fără ca autoritățile să intervină eficient.

Sursă: Libertatea

Autoritatea de Audit din cadrul Curții de Conturi, una dintre cele mai importante instituții ale statului român în controlul fondurilor europene, este vizată de un nou scandal privind posibile promovări controversate în funcții de conducere. Potrivit informațiilor apărute în spațiul public, conducerea instituției analizează varianta numirii unor directori fără organizarea unui examen scris, exclusiv pe baza unui interviu. Situația a stârnit reacții puternice în interiorul instituției și a generat suspiciuni privind o posibilă tentativă de consolidare a influenței politice înainte de schimbarea actualei conduceri susținute de PSD.

În centrul discuțiilor se află fostul ministru al Finanțelor și al Fondurilor Europene, Eugen Teodorovici, în prezent director în cadrul Autorității de Audit, care a confirmat existența discuțiilor privind promovările prin interviu și fără examen scris. Acesta susține însă că procedura este legală și prevăzută de regulamentele instituției.

„Este o procedură legală, statutară. Dacă legea permite o astfel de procedură, nu poate fi considerată subiectivă doar pentru că unora nu le convine”, a declarat Teodorovici.

Scandalul are o importanță majoră deoarece Autoritatea de Audit reprezintă una dintre cele mai sensibile structuri din România în relația cu fondurile europene. Instituția are rolul de a verifica modul în care sunt cheltuite miliardele de euro provenite din bugetul Uniunii Europene și poate identifica nereguli, fraude sau conflicte de interese. Mai mult, Autoritatea de Audit poate emite recomandări obligatorii și poate sesiza organele de anchetă în cazul în care descoperă posibile infracțiuni legate de utilizarea banilor europeni.

Directorii instituției au o influență semnificativă asupra controalelor și auditărilor efectuate la instituții publice, ministere, autorități locale și proiecte finanțate din fonduri europene. Tocmai de aceea, numirile în aceste funcții sunt considerate extrem de sensibile din punct de vedere politic și administrativ. Surse din interiorul Autorității de Audit susțin că promovările rapide ar avea ca obiectiv instalarea unor persoane apropiate PSD înainte de expirarea mandatelor actualei conduceri.

„PSD-iștii se grăbesc să își pună oamenii pe funcții pentru că nu știu cine va controla instituția după schimbarea conducerii. Ani la rând au ținut directori interimari tocmai pentru a-i putea controla mai ușor”, au declarat surse din instituție.

Conducerea Autorității de Audit, legată de PSD și de epoca Dragnea

Actuala conducere a Autorității de Audit este formată din persoane considerate apropiate de PSD și de fosta conducere a partidului din perioada Liviu Dragnea. Președintele instituției este Lucian Vlădescu, numit în 2017 cu susținerea PSD. În trecut, acesta a condus Autoritatea Națională pentru Reglementarea și Monitorizarea Achizițiilor Publice (ANRMAP), fiind promovat în perioada guvernării Victor Ponta. Vicepreședintele Florin Tunaru este originar din Teleorman și a lucrat în trecut direct alături de Liviu Dragnea la Consiliul Județean Teleorman, ocupând funcții importante în domeniul financiar și contabil. Ulterior, în perioada guvernării USL, acesta a fost promovat și în conducerea ANAF. Mandatele actualei conduceri expiră în luna octombrie 2026, iar noua echipă urmează să fie votată de Parlament.

Contextul politic este însă extrem de complicat, în condițiile în care PSD a ieșit din coaliția de guvernare alături de PNL, USR și UDMR, iar viitoarea majoritate parlamentară rămâne incertă. Această situație alimentează suspiciunile că actuala conducere încearcă să își consolideze influența în instituție înainte de schimbările politice care ar putea urma. Cea mai controversată parte a întregii situații este legată de procedura de promovare în funcțiile de conducere. Potrivit informațiilor apărute, conducerea Autorității de Audit ar analiza posibilitatea organizării unor selecții bazate exclusiv pe interviu, fără examen scris.

Criticii acestei variante susțin că un interviu poate deveni extrem de subiectiv și poate favoriza numiri pe criterii politice sau personale. Mai mult decât atât, regulamentul intern al instituției prevede organizarea de examene pentru ocuparea funcțiilor de conducere. În plus, există și o decizie a Curții Constituționale din octombrie 2020 care stabilește că auditorii publici trebuie asimilați funcționarilor publici, ceea ce presupune promovarea prin concurs sau examen.

În ciuda acestor argumente, Eugen Teodorovici susține că procedura analizată respectă cadrul legal.

„Nu are legătură cu schimbarea conducerii. Dacă legea permite această procedură, atunci este una legală și statutară. Nu am nicio legătură cu persoanele care ar putea ocupa funcțiile respective”, a declarat acesta.

Rolul controversat al lui Eugen Teodorovici

Prezența lui Eugen Teodorovici în centrul acestui scandal amplifică și mai mult tensiunile din jurul Autorității de Audit. Fost ministru al Finanțelor și al Fondurilor Europene în guvernele PSD conduse de Victor Ponta și Viorica Dăncilă, Teodorovici ocupă din decembrie 2023 funcția de director în cadrul instituției. Acesta este însă vizat și de alte controverse legate de implicarea în activități politice, deși statutul și Codul de Etică al Curții de Conturi interzic explicit participarea la acțiuni cu caracter politic. În 2024, Teodorovici a participat la lansarea Blocului Suveranist, eveniment politic la care a apărut public alături de mai mulți lideri politici și de afaceri.

Întrebat despre acest episod, fostul ministru a susținut că a fost prezent doar în calitate de moderator și că nu are legături politice.

„Am dreptul la liberă exprimare”, a afirmat Teodorovici.

Totuși, criticii săi susțin că simpla participare la evenimente politice reprezintă o încălcare a normelor de neutralitate impuse membrilor Curții de Conturi și ai Autorității de Audit.

Instituție-cheie pentru fondurile europene

Autoritatea de Audit are o importanță strategică pentru România, mai ales în contextul actual, în care țara gestionează sume uriașe provenite din fonduri europene și din Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR). Instituția este responsabilă pentru verificarea modului în care sunt utilizate aceste fonduri și pentru prevenirea fraudelor sau a utilizării necorespunzătoare a banilor europeni. Orice suspiciune privind politizarea sau controlul politic asupra instituției poate afecta inclusiv relația României cu instituțiile europene și credibilitatea sistemului de audit public. Experții în administrație publică atrag atenția că independența Autorității de Audit este esențială pentru funcționarea corectă a mecanismelor de control financiar.

„O instituție care verifică fonduri europene trebuie să fie complet independentă și ferită de influențe politice. În momentul în care apar suspiciuni privind promovări fără concurs și numiri pe criterii de loialitate, încrederea publică este afectată grav”, susțin surse din zona administrativă.

Temeri privind politizarea sistemului de control

Scandalul de la Autoritatea de Audit reaprinde dezbaterea privind politizarea instituțiilor-cheie din România și influența partidelor asupra structurilor care ar trebui să funcționeze independent. Criticii sistemului susțin că menținerea unor directori interimari sau promovările rapide fără concurs au devenit instrumente folosite pentru controlul instituțiilor publice. În acest context, apropiata schimbare a conducerii Autorității de Audit pare să accelereze lupta pentru influență în interiorul instituției. Pentru moment, nu există o decizie finală privind procedura de promovare, însă tensiunile din interiorul instituției cresc de la o zi la alta. Rămâne de văzut dacă eventualele numiri vor fi contestate și dacă procedurile vor respecta atât regulamentul intern, cât și principiile transparenței și meritocrației într-o instituție esențială pentru controlul banilor publici europeni.

Sursă: G4Media

Sursa foto: Inquam Photos / George Calin

Sectorul companiilor de stat din România continuă să reprezinte una dintre cele mai controversate și costisitoare componente ale economiei naționale. Un nou raport guvernamental scoate la iveală dimensiunea reală a sistemului economic controlat de stat și arată că sute de societăți publice funcționează aproape exclusiv pe baza subvențiilor acordate din bani publici, în timp ce multe dintre ele acumulează pierderi uriașe an de an.

Potrivit datelor oficiale, statul român deține în prezent 1.735 de companii. Dintre acestea, doar 1.421 sunt considerate active, iar peste 300 nici măcar nu și-au depus situațiile financiare. Raportul relevă însă o realitate și mai alarmantă: 203 companii de stat primesc anual subvenții totale de aproximativ 14 miliarde de lei, devenind adevărate „găuri negre” pentru bugetul public. În timp ce autoritățile încearcă să reducă deficitul bugetar și să limiteze cheltuielile publice, aceste societăți continuă să consume sume uriașe fără să genereze performanțe economice comparabile cu nivelul finanțărilor primite.

Datele centralizate de Ministerul Finanțelor arată că cele 1.107 companii care au raportat situații financiare aveau, la finalul anului 2024, un total de 256.134 de angajați. În paralel, Inspectoratul Teritorial de Muncă indică existența a peste 276.000 de contracte individuale de muncă și aproximativ 262.000 de salariați activi în companiile de stat la sfârșitul lunii aprilie 2025. Guvernul explică diferențele dintre cifre prin faptul că multe societăți nu actualizează permanent datele privind contractele de muncă și numărul efectiv de angajați. Chiar și așa, companiile controlate de stat rămân printre cei mai mari angajatori din România, cu un impact uriaș atât asupra economiei, cât și asupra cheltuielilor publice. Raportul guvernamental arată că cele mai multe companii sunt controlate de administrațiile locale.

În top se află:

• comunele, cu 452 de societăți;
• orașele, cu 141;
• ministerele, tot cu 141;
• municipiile reședință de județ, cu 137.

În general, companiile locale gestionează servicii publice precum:

• apă și canalizare;
• termoficare;
• salubrizare;
• transport public.

Totuși, cele mai multe locuri de muncă se regăsesc în companiile aflate sub autoritatea ministerelor. Acestea concentrează peste 153.000 de angajați, adică mai mult de jumătate din totalul personalului din sectorul companiilor de stat.

Urmează:

• asociațiile de dezvoltare intercomunitară;
• municipiile reședință de județ;
• Primăria Capitalei;
• consiliile județene.

Unul dintre cele mai sensibile capitole din raport este legat de costurile cu personalul. Companiile aflate în coordonarea ministerelor generează cele mai mari cheltuieli salariale din întregul sistem, depășind 22 de miliarde de lei anual. La acestea se adaugă miliarde de lei cheltuite de companiile aflate în subordinea autorităților locale. În mod paradoxal, cele mai mari costuri salariale sunt înregistrate tocmai în companiile care depind de subvenții și care produc cele mai slabe rezultate economice.

Raportul evidențiază că peste 107.000 de oameni lucrează în companii subvenționate de stat:

• aproape 71.000 în companii centrale;
• peste 37.000 în companii locale.

Practic, zeci de mii de salarii sunt susținute direct din bani publici. Din cele 1.107 companii analizate, 904 se autofinanțează, în timp ce 203 depind direct de subvențiile acordate de stat. Aceste 203 societăți primesc anual aproximativ 14 miliarde de lei de la buget, în condițiile în care performanțele lor economice sunt extrem de reduse. Mai mult, cheltuielile de personal ale companiilor subvenționate ajung la aproape 14,5 miliarde de lei, aproape egalând costurile salariale ale tuturor companiilor care funcționează fără bani de la stat. Raportul guvernamental arată că firmele subvenționate reprezintă doar 18% din totalul companiilor analizate, însă concentrează aproape jumătate din cheltuielile salariale ale întregului sector. Datele oficiale arată un contrast puternic între companiile care se autofinanțează și cele care depind de subvenții.

Companiile nesubvenționate au:

• peste 148.000 de angajați;
• un profit total de 13,3 miliarde de lei;
• o marjă de profit de aproape 19%.

În schimb, firmele subvenționate:

• au peste 108.000 de salariați;
• au realizat un profit total de doar 1,78 miliarde de lei;
• înregistrează o marjă de profit de puțin peste 3%.

În plus, cheltuiala salarială medie este mai mare în companiile subvenționate decât în cele care funcționează fără sprijin financiar de la stat. Cele mai profitabile companii de stat provin în special din domeniul energetic. Societăți precum Romgaz, Hidroelectrica sau Nuclearelectrica continuă să genereze câștiguri importante pentru bugetul statului.  Totuși, o parte dintre aceste entități funcționează în zone unde statul deține monopol sau poziții dominante pe piață. La polul opus se află companiile din transporturi și termoficare, considerate de ani de zile cele mai mari „găuri negre” financiare.

În topul pierderilor se află:

• CFR;
• Metrorex;
• Societatea de Transport București;
• Termoenergetica București;
• Electrocentrale Craiova.

Aceste societăți absorb anual miliarde de lei din subvenții și ajutoare de stat, fără ca problemele structurale să fie rezolvate. Raportul mai arată că doar 49 de companii subvenționate cu pierderi generează cheltuieli salariale de aproximativ 7 miliarde de lei, reprezentând aproape un sfert din totalul costurilor salariale din întregul sector public de companii. Economiștii avertizează că România continuă să mențină un model economic ineficient, bazat pe companii dependente de finanțări publice și management politic.

De-a lungul ultimelor decenii, aproape toate guvernele au promis:

• restructurarea companiilor de stat;
• profesionalizarea managementului;
• eliminarea pierderilor;
• reducerea subvențiilor.

Cu toate acestea, multe dintre societățile cu probleme continuă să funcționeze fără reforme reale, acumulând datorii și consumând resurse uriașe din bugetul public.

Criticii sistemului susțin că numeroase companii de stat au devenit instrumente politice folosite pentru:

• angajări pe criterii de partid;
• influență electorală;
• contracte preferențiale;
• menținerea unor rețele locale de putere.

În contextul deficitului bugetar ridicat și al presiunilor venite din partea Comisiei Europene, problema companiilor de stat devine din ce în ce mai sensibilă pentru Guvern.

Cele 14 miliarde de lei acordate anual ca subvenții reprezintă o sumă uriașă care ar putea fi direcționată către:

• investiții în infrastructură;
• spitale;
• educație;
• digitalizare;
• reducerea deficitului.

În lipsa unor reforme profunde, România riscă să continue finanțarea unui sistem economic ineficient, în care pierderile sunt acoperite constant din banii contribuabililor, fără rezultate concrete pentru economie sau pentru cetățeni.

Sursă: Libertatea