Un dosar cu implicații imobiliare de proporții zguduie piața terenurilor din Iași. Un bărbat de 68 de ani a fost trimis în judecată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași, fiind acuzat că ar fi obținut retrocedarea unor terenuri evaluate la peste 50 de milioane de euro, folosind un testament fals atribuit unui presupus moștenitor american al unei vechi familii boierești din Moldova.

Procurorii susțin că documentul ar fi fost utilizat pentru a crea aparența unui drept succesoral asupra a 46 de hectare de teren aflate într-una dintre cele mai valoroase zone rezidențiale din municipiul Iași – zona Copou, fostă stațiune viticolă. În paralel, surse judiciare afirmă că persoana trimisă în judecată ar face parte dintr-o grupare care ar fi obținut ilegal, în timp, aproximativ 20.000 de hectare la nivel național.

Potrivit rechizitoriului consultat de presă, inculpatul Dumitru Contoloru ar fi invocat un testament datat 17 mai 1999, presupus semnat de Constantin Daniels, un inginer român stabilit în SUA, care ar fi murit în 2001 la New York.

Documentul ar fi stipulat că Daniels îi lasă lui Contoloru toate bunurile sale prezumtive, inclusiv drepturile asupra unor terenuri ce ar fi aparținut familiei boierești Bădărău, naționalizate în perioada regimului comunist.

Pe baza acestui testament, Contoloru ar fi obținut retrocedarea a 18 hectare de teren în Copou. Evaluarea conform grilei notariale indică o valoare de peste 50 de milioane de euro, în timp ce estimările de piață ar depăși 75 de milioane de euro.

Ulterior, inculpatul ar fi inițiat demersuri pentru restituirea altor 28 de hectare din aceeași zonă, evaluate între 75 și 100 de milioane de euro. Deși Comisia de Fond Funciar din cadrul Primăriei Iași ar fi validat cererea, punerea efectivă în posesie nu s-a realizat până în prezent.

Ancheta penală a fost declanșată în urma unui litigiu civil intentat de Contoloru în 2021 împotriva a două persoane din București, considerate moștenitoare legitime ale familiei Bădărău. În cadrul procesului, acestea au identificat testamentul invocat de inculpat și au formulat plângere penală.

Expertiza grafologică dispusă în dosar ar fi concluzionat că testamentul este fals. În rechizitoriu se arată că, deși nu a putut fi stabilită persoana care a falsificat documentul, există indicii clare că inculpatul cunoștea caracterul fals al acestuia și l-a folosit pentru a obține calitatea de unic moștenitor.

Procurorii susțin că manoperele utilizate pentru crearea aparenței de legalitate, precum și încercările de a bloca acțiuni judiciare menite să anuleze titlul de moștenitor, indică intenția de a folosi documentul în scop fraudulos.

Dosarul se află în prezent în faza de Cameră Preliminară.

Din cele 18 hectare retrocedate, aproximativ cinci hectare au ajuns ulterior în posesia unui cunoscut om de afaceri din sectorul imobiliar, Gheorghe Iaciu, patronul companiei Impact, care a anunțat dezvoltarea unui ansamblu rezidențial în zonă.

Audiat ca martor, omul de afaceri a declarat că a cumpărat drepturi succesorale de la persoane care urmau să-și reconstituie dreptul de proprietate și că nu avea cunoștință despre eventuale falsuri privind documentele de bază.

Procurorii au dispus clasarea în ceea ce îl privește.

O sursă judiciară citată în spațiul public susține că persoana trimisă în judecată ar face parte dintr-o grupare care ar fi obținut ilegal, de-a lungul anilor, aproximativ 20.000 de hectare de teren în diferite zone din țară.

Potrivit aceleiași surse, o parte dintre terenuri ar fi fost ulterior donate unor terți, iar actele notariale ar fi inclus clauze prin care beneficiarii se obligau să nu facă declarații publice despre anumite persoane din sistemul judiciar și despre legături cu afaceri imobiliare.

Aceste aspecte nu fac obiectul rechizitoriului actual, însă ar putea fi investigate în alte cauze penale aflate în lucru.

Dumitru Contoloru nu este la prima confruntare cu legea penală. În trecut, acesta a fost condamnat într-un dosar instrumentat de DNA privind fapte de corupție legate de retrocedări în aceeași zonă viticolă din Copou.

De asemenea, în calitate de fost director al unei sucursale județene bancare, a fost condamnat pentru abuz în serviciu, fals și spălare de bani.

În 2024, după împlinirea termenelor legale, acesta a obținut ștergerea condamnărilor din cazier, prin reabilitare judecătorească.

Reprezentantul persoanelor care au formulat plângerea penală susține că, în realitate, pentru cele 46 de hectare revendicate nu ar exista moștenitori legali, iar terenurile ar trebui să revină statului român.

Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a solicitat în instanță anularea titlurilor de proprietate emise în această speță, inclusiv cele obținute de inculpat.

În paralel, au fost depuse noi plângeri penale privind alte aspecte ale retrocedărilor.

Contactat pentru un punct de vedere, Dumitru Contoloru a declarat că dosarul se află în Cameră Preliminară și că persoanele care se declară moștenitoare și-ar fi pierdut această calitate încă din 2021. El a afirmat că așteaptă un verdict favorabil în procesul penal.

Conform principiului prezumției de nevinovăție, inculpatul beneficiază de toate garanțiile procesuale până la pronunțarea unei hotărâri definitive.

Cazul readuce în atenție vulnerabilitățile sistemului de retrocedare a proprietăților naționalizate și riscurile utilizării unor documente falsificate în proceduri administrative și judiciare.

Miza financiară este uriașă: doar în Iași, terenurile aflate în discuție depășesc 150 de milioane de euro, potrivit estimărilor.

Instanța va trebui să stabilească dacă testamentul invocat este într-adevăr fals și dacă inculpatul a utilizat cu bună știință un document fals pentru a obține drepturi de proprietate.

Decizia finală ar putea avea consecințe majore nu doar pentru părțile implicate, ci și pentru validitatea altor retrocedări realizate în baza unor documente similare.

Sursa Foto: Wikipress

Sursă: G4Media

Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ) a decis marți anularea condamnării primite de fostul ministru PSD, Dan Șova, în dosarul „CET Govora”, constatând că faptele pentru care acesta fusese condamnat s-au prescris. Hotărârea este definitivă și vine în urma admiterii unui recurs în casație formulat de fostul demnitar.

Decizia Curții Supreme marchează încă un episod din seria anulărilor de condamnări ale unor foști înalți demnitari, în contextul aplicării deciziilor Curții Constituționale privind prescripția răspunderii penale. Deși procesul penal a fost încetat, instanța a menținut dispoziția privind confiscarea sumei de 100.000 de euro.

Instanța supremă a admis recursul în casație formulat de Dan Șova împotriva deciziei penale din martie 2023, prin care fusese condamnat la trei ani de închisoare cu suspendare pentru trafic de influență. În motivarea soluției, judecătorii au invocat intervenirea prescripției răspunderii penale, în baza unor decizii recente ale Curții Constituționale.

„Admite recursul în casaţie declarat de inculpatul Şova Dan-Coman (…) dispune încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului (…) pentru infracţiunea de trafic de influenţă. Anulează formele de executare emise în cauză”, se arată în soluția pronunțată de ÎCCJ.

Hotărârea este definitivă și pune capăt procesului penal în ceea ce îl privește pe fostul ministru.

Cazul lui Dan Șova este unul dintre cele mai controversate dosare de corupție din ultimul deceniu. În iunie 2018, fostul senator PSD a fost condamnat la trei ani de închisoare cu executare. A fost încarcerat, însă după aproximativ șase luni a fost eliberat, ca urmare a unei decizii a Curții Constituționale care a constatat nelegalitatea constituirii completurilor de 5 judecători de la Înalta Curte.

Dosarul a fost rejudecat, iar în noiembrie 2021 Curtea de Apel București l-a condamnat la patru ani de închisoare cu executare. Ulterior, în martie 2023, Înalta Curte a redus pedeapsa la trei ani cu suspendare.

Prin recursul în casație soluționat acum, Dan Șova a obținut anularea definitivă a condamnării, instanța constatând că faptele sunt prescrise.

Potrivit Direcției Naționale Anticorupție (DNA), în perioada octombrie 2011 – iulie 2014, Dan Șova ar fi pretins și primit în total 100.000 de euro de la un denunțător, în schimbul influenței pe care ar fi exercitat-o asupra directorului general al CET Govora, Mihai Bălan.

Conform procurorilor, influența ar fi fost folosită pentru a facilita încheierea unor contracte de asistență juridică între CET Govora și o societate de avocatură, contracte tip abonament lunar în valoare de 10.000 de euro pe lună.

DNA a susținut că, în perioada decembrie 2011 – decembrie 2012, societatea de avocatură a emis lunar facturi către CET Govora, iar în aceeași perioadă Dan Șova ar fi încasat 60.000 de euro. În cea de-a doua perioadă contractuală, acesta ar fi primit încă 40.000 de euro.

Anchetatorii au indicat că o parte semnificativă a sumelor ar fi fost utilizată pentru stingerea unei datorii provenite din achiziția unui imobil din București.

De asemenea, procurorii au arătat că directorul CET Govora ar fi produs un prejudiciu de peste 1,3 milioane de lei instituției, sumă reprezentând plățile efectuate în baza contractelor respective.

Decizia din cazul Dan Șova se înscrie într-un context mai larg în care numeroase condamnări pentru fapte de corupție au fost anulate pe motiv de prescripție.

În ultimii ani, interpretările privind întreruperea termenului de prescripție, generate de deciziile Curții Constituționale, au dus la încetarea multor procese penale. Instanțele au fost obligate să aplice noile reguli privind calculul termenelor, ceea ce a determinat închiderea unor dosare vechi.

În același timp, judecătorii Înaltei Curți au fost criticați pentru faptul că, în multe cazuri, nu au aplicat jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE), care ar fi permis menținerea unor condamnări în baza principiului protejării intereselor financiare ale Uniunii Europene.

Această divergență de interpretare între instanțele naționale și cele europene a generat dezbateri intense în spațiul public și în mediul juridic.

Deși procesul penal a fost încetat, instanța supremă a menținut măsura confiscării sumei de 100.000 de euro, considerată a proveni din infracțiunea de trafic de influență.

Aceasta înseamnă că, din punct de vedere patrimonial, efectele condamnării nu sunt în totalitate șterse. Totuși, din perspectivă penală, Dan Șova nu mai are nicio condamnare activă în acest dosar.

Anularea condamnării lui Dan Șova ridică din nou semne de întrebare cu privire la eficiența sistemului judiciar în gestionarea dosarelor complexe de corupție. Durata mare a proceselor, rejudecările succesive și schimbările legislative au creat un cadru în care prescripția a devenit un factor decisiv.

Pentru opinia publică, astfel de soluții pot alimenta percepția că marile dosare de corupție ajung frecvent la final fără consecințe penale definitive.

Sursă: G4Media

România pare să funcționeze după o regulă paradoxală: este extrem de exigentă cu cetățenii care își plătesc taxele la timp, dar surprinzător de tolerantă cu cei care fentează sistemul și lasă în urmă datorii uriașe la bugetul de stat.

O investigație recentă realizată de Recorder, cu camera ascunsă, scoate la lumină mecanismele unei rețele specializate în „îngroparea” firmelor cu datorii și demonstrează cât de vulnerabil este statul în fața evaziunii fiscale organizate.

În timp ce micii antreprenori sunt executați silit pentru restanțe de câteva mii de lei, iar cetățenii sunt somați rapid pentru întârzieri minore la plata impozitelor, rețele bine organizate reușesc să șteargă din acte datorii de milioane de euro prin metode aparent simple, dar extrem de eficiente.

Investigația Recorder a documentat pas cu pas mecanismul prin care firmele cu datorii sunt transferate pe numele unor persoane vulnerabile – de regulă oameni fără adăpost, persoane cu probleme sociale sau cetățeni fără venituri stabile. Aceștia devin, formal, noii administratori și asociați ai societăților comerciale, în timp ce patronii reali ies complet din acte.

Rețeta este una clasică:

1. Firma acumulează datorii consistente la bugetul de stat – TVA, contribuții sociale, impozite.

2. Înainte de declanșarea executării silite sau a unei anchete fiscale, societatea este cesionată către un „interpus”.

3. Noua conducere, lipsită de resurse și de responsabilitate reală, lasă firma să intre în insolvență sau să fie radiată.

În acest fel, răspunderea devine aproape imposibil de stabilit, iar recuperarea prejudiciului este practic blocată. Statul rămâne cu paguba, iar vechii administratori pot relua activitatea prin alte firme.

Potrivit informațiilor prezentate, la astfel de servicii au apelat inclusiv foști parlamentari și oameni de afaceri cunoscuți, ceea ce arată amploarea fenomenului și nivelul de protecție informală de care beneficiază.

Schema funcționează de ani buni, într-un context legislativ considerat de specialiști drept prea permisiv. Transferul părților sociale către persoane fără bonitate financiară nu a fost blocat la timp, iar controalele preventive au fost insuficiente.

La jumătatea anului trecut, Guvernul a anunțat modificări legislative pentru a opri cesionarea firmelor cu datorii către persoane fără capacitate reală de a răspunde pentru obligațiile fiscale. Noile prevederi ar fi trebuit să introducă filtre suplimentare și să limiteze tranzacțiile suspecte.

Investigația arată însă că rețelele de evaziune s-au adaptat rapid. În loc să dispară, fenomenul a migrat către metode mai sofisticate, folosind intermediari mai greu de identificat și structuri juridice mai complexe.

Această capacitate de adaptare demonstrează o realitate incomodă: în lipsa unei aplicări ferme a legii, modificările legislative rămân simple declarații de intenție.

Un alt element esențial în perpetuarea fenomenului este lentoarea sistemului judiciar. Cazul lui Victor Nica, prezentat în investigație drept coordonator al rețelei documentate, este relevant.

Acesta a mai fost inculpat în trecut pentru evaziune fiscală și delapidare. Dosarul se află însă în prag de prescriere, după aproape un deceniu de tergiversări procedurale. Practic, chiar dacă prejudiciul este dovedit, timpul poate anula orice consecință penală.

În paralel, la nivelul discursului public au existat mesaje care susțin reducerea severității pedepselor pentru evaziune fiscală, sub argumentul stimulării mediului de afaceri. Criticii acestei abordări avertizează însă că astfel de semnale pot încuraja comportamentele ilegale și pot submina disciplina fiscală.

Când riscul real de condamnare este redus, iar perspectiva recuperării prejudiciului este incertă, tentația de a „fenta” sistemul crește.

Fenomenul relevă un dublu standard în relația statului cu contribuabilii.

Pe de o parte, cetățenii și firmele mici se confruntă cu penalități rapide, popriri pe conturi și blocarea activității pentru întârzieri minore. Sistemul informatic fiscal permite executarea aproape automată.

Pe de altă parte, în cazurile de evaziune organizată, cu prejudicii de zeci de milioane de euro, reacția statului este lentă și adesea ineficientă. Lipsa de coordonare între instituții, durata proceselor și portițele legislative creează un mediu favorabil rețelelor specializate.

Această percepție de inechitate afectează încrederea contribuabililor onești și alimentează sentimentul că legea nu se aplică egal.

Prejudiciile generate de astfel de rețele sunt semnificative. Datoriile neîncasate afectează direct bugetul public, reducând resursele disponibile pentru sănătate, educație și investiții.

Evaziunea fiscală nu este doar o problemă juridică, ci și una socială. Fiecare leu pierdut prin scheme de tip „firmă îngropată” trebuie compensat fie prin creșterea taxelor, fie prin reducerea cheltuielilor publice.

Într-un context economic marcat de presiuni bugetare și deficit ridicat, tolerarea unor astfel de practici devine cu atât mai problematică.

Confruntat de jurnaliștii Recorder, Victor Nica a reacționat cu amenințări: „Nu publicați nimic! Vă fac plângere penală și vă dau în judecată!”.

Astfel de reacții nu sunt neobișnuite în investigațiile privind evaziunea fiscală și corupția. Ele reflectă presiunea exercitată asupra presei și importanța jurnalismului de investigație în documentarea fenomenelor care altfel ar rămâne invizibile.

Libertatea presei și transparența sunt esențiale pentru expunerea mecanismelor prin care sunt prejudiciate finanțele publice.

Experții în fiscalitate și politici publice indică mai multe direcții pentru combaterea fenomenului:

• introducerea unor verificări stricte privind bonitatea noilor administratori înainte de aprobarea cesiunii firmelor cu datorii;

• răspundere solidară extinsă pentru foștii administratori;

• accelerarea procedurilor judiciare în cazurile de evaziune fiscală;

• digitalizarea completă a fluxurilor de monitorizare a firmelor cu risc fiscal;

• sancțiuni mai severe pentru facilitarea cesiunilor fictive.

Fără măsuri ferme și aplicate consecvent, rețelele vor continua să exploateze vulnerabilitățile sistemului.