Cabana Calica din Delta Dunării, un imobil cu potențial turistic ridicat și trecut istoric important, a ajuns prin concesiuni succesive în administrarea unor firme apropiate de cercul președintelui Consiliului Județean Tulcea, Horia Teodorescu. Deși contractul prevedea introducerea amplasamentului în circuitul turistic, după mai bine de un deceniu zona este marcată de construcții neterminate, vegetație crescută haotic și lipsa unei activități turistice funcționale.

Cabana Calica, situată în comuna Valea Nucarilor din județul Tulcea, revine în atenția publică după o investigație care ridică întrebări privind modul în care un imobil cu potențial turistic important, aflat în patrimoniul public, a ajuns să fie concesionat și administrat de firme conectate, direct sau indirect, cu persoane din apropierea președintelui Consiliului Județean Tulcea, Horia Teodorescu. Cunoscută în trecut ca una dintre destinațiile frecventate de fostul premier comunist Ion Gheorghe Maurer pentru partide de vânătoare organizate în Delta Dunării, Cabana Calica are o amplasare valoroasă, cu acces la apă și potențial pentru dezvoltarea turismului în una dintre cele mai importante zone naturale ale României.

Pe hârtie, obiectivul concesionării era transformarea imobilului într-un punct turistic funcțional. În teren, însă, realitatea este diferită. După ani de la semnarea contractului de concesiune, amplasamentul nu arată ca o destinație turistică modernizată, ci ca un proiect blocat, cu construcții neterminate, fundații abandonate, ziduri fără acoperiș și vegetație crescută necontrolat. Cazul ridică o întrebare esențială pentru administrația publică locală: cum a fost protejat interesul public într-un contract de concesiune valabil până în anul 2063 și de ce administrația județeană nu a intervenit, în condițiile în care proiectul turistic asumat nu pare să fi fost realizat?

De la proprietatea statului la concesiunea firmei Condor SRL

După Revoluție, Cabana Calica a trecut prin mai multe forme de administrare instituțională. Imobilul s-a aflat inițial în proprietatea Ministerului Culturii, pentru ca ulterior să ajungă definitiv în patrimoniul Consiliului Județean Tulcea. Administrația județeană a concesionat apoi cabana către Condor SRL, firmă controlată de Horia Teodorescu, actualul președinte al Consiliului Județean Tulcea. La momentul respectiv, Teodorescu era deputat PSD de Tulcea, ales pentru mandatul parlamentar 2008–2012. Concesiunea încheiată cu firma Condor SRL aducea anual redevențe către bugetul instituției, iar imobilul era, cel puțin teoretic, destinat valorificării. Situația a devenit însă sensibilă din punct de vedere juridic și administrativ după ce Horia Teodorescu a candidat pentru funcția de președinte al Consiliului Județean Tulcea din partea USL, alianța formată la acel moment de PSD și PNL.

În 2012, Teodorescu a câștigat alegerile și a devenit șeful instituției care deținea imobilul concesionat firmei sale. Prin urmare, apărea o situație delicată: prin intermediul societății sale comerciale, noul președinte al CJ Tulcea beneficia de un contract cu instituția pe care urma să o conducă. Din perspectiva principiilor de integritate publică, o asemenea suprapunere între interesul privat și funcția publică ridică problema unui posibil conflict de interese. Pentru a evita această situație, Teodorescu trebuia să renunțe fie la funcția publică, fie la concesiune.

La aproximativ două luni după alegerile locale din 2012, contractul de concesiune dintre Condor SRL și Consiliul Județean Tulcea s-a încheiat. Cabana Calica a revenit, cel puțin temporar, în administrarea directă a autorității județene. În februarie 2014, însă, imobilul a fost concesionat unei alte firme: Trade Agrofan SRL. Potrivit informațiilor disponibile, această societate nu avea angajați și figura cu datorii, ceea ce ridică semne de întrebare privind capacitatea sa reală de a dezvolta un proiect turistic amplu.

Prin contractul semnat cu Consiliul Județean Tulcea, Trade Agrofan SRL s-a angajat să plătească o redevență lunară apropiată de nivelul actual al salariului minim net pe economie. Valoarea anuală inițială a redevenței era de 31.645 de lei, urmând să fie indexată cu rata inflației. Pentru anul 2026, redevența ar ajunge la aproximativ 55.000 de lei. Contractul de concesiune este valabil până în anul 2063, ceea ce înseamnă că firma a primit dreptul de exploatare pe termen foarte lung asupra unui activ public cu potențial turistic important.

Cine se afla în spatele Trade Agrofan SRL

La momentul preluării concesiunii, Trade Agrofan SRL era administrată de Ștefan Poiană. Potrivit unei publicații locale citate în investigație, acesta ar fi fost șofer al companiei Condor SRL, societatea controlată de Horia Teodorescu. Relația dintre Poiană și Teodorescu nu ar fi fost doar una profesională. În timpul documentării jurnalistice, cei doi apăreau și ca prieteni pe Facebook, potrivit verificărilor efectuate.

Ulterior, în anul 2015, în acționariatul Trade Agrofan SRL a intrat și Bogdan Mihalca, care a primit jumătate din părțile sociale. Acesta avea la rândul său o conexiune profesională cu zona de afaceri a lui Horia Teodorescu. Firma Prodomo SRL, în care Mihalca deține în prezent 50%, a realizat în anul 2006 proiectarea unui hotel cu șase etaje în centrul municipiului Tulcea, investiție dezvoltată de Condor SRL, societatea controlată de actualul președinte al Consiliului Județean Tulcea. Aceste conexiuni nu dovedesc automat existența unei ilegalități, însă sunt relevante pentru înțelegerea traseului concesiunii și a cercului de persoane care au ajuns să controleze dreptul de exploatare asupra Cabanei Calica.

Contractul de concesiune semnat de Trade Agrofan SRL prevedea transformarea Cabanei Calica într-un obiectiv turistic. În realitate, după 12 ani, locul nu funcționează ca destinație turistică. Reporterii care au verificat amplasamentul au constatat că accesul este restricționat printr-o pancartă care interzice intrarea persoanelor neautorizate. Din exterior, zona arată ca un proiect abandonat sau blocat. Pe teren au fost observate construcții neterminate, unele fără acoperiș, ziduri din BCA, fundații din beton și vegetație crescută haotic. În interiorul curții a fost surprins chiar și un cal, imagine care contrastează puternic cu promisiunea unui complex turistic. Această situație ridică întrebări privind monitorizarea contractului de concesiune de către Consiliul Județean Tulcea. Dacă obiectivul asumat era introducerea cabanei în circuitul turistic, iar acest lucru nu s-a realizat după mai bine de un deceniu, instituția avea la dispoziție instrumente contractuale pentru a interveni.

Contractul de concesiune prevede posibilitatea încetării înțelegerii în cazul nerealizării obiectului concesiunii, respectiv neutilizarea imobilului pentru desfășurarea de activități turistice. De asemenea, contractul putea fi denunțat dacă nu era realizat programul de investiții asumat de concesionar. Aceste clauze sunt importante deoarece arată că administrația județeană avea pârghii pentru a proteja interesul public. Cu toate acestea, contractul nu ar fi fost reziliat, deși proiectul turistic nu pare să fi fost finalizat. Horia Teodorescu, întrebat de ce Consiliul Județean Tulcea nu a încetat contractul cu Trade Agrofan SRL, nu a transmis un punct de vedere până la publicarea materialului inițial. Lipsa unei explicații oficiale menține suspiciunile și alimentează întrebările privind modul în care a fost administrat acest activ public.

Trade Agrofan SRL ar fi încercat să dezvolte în jurul Cabanei Calica un complex turistic de patru stele. În 2016, firma a solicitat finanțare europeană prin Programul Operațional Regional, pentru un proiect estimat la peste 7,9 milioane de lei. Finalizarea investiției ar fi trebuit să aibă loc cel târziu la sfârșitul lunii mai 2022. Imaginile din satelit indică faptul că lucrările erau începute înainte de termenul-limită, însă realitatea din teren arată că proiectul nu a fost dus la capăt. Construcțiile neterminate, lipsa unei activități turistice și degradarea amplasamentului ridică întrebări privind modul în care au fost gestionate investițiile, finanțările și obligațiile asumate prin contract.

Cabana Calica nu este un simplu imobil abandonat. Trecutul său, legat de partidele de vânătoare organizate în Delta Dunării în perioada comunistă, îi oferă o valoare istorică aparte. Fostul premier Ion Gheorghe Maurer era cunoscut pentru pasiunea sa pentru vânătoare, iar Delta Dunării a fost una dintre zonele frecventate de liderii regimului comunist pentru astfel de activități. După 1989, astfel de imobile puteau fi transformate în obiective turistice, muzee locale, spații de cazare, centre de educație ecologică sau puncte de promovare a patrimoniului natural și istoric al Deltei. În schimb, Cabana Calica pare să fi devenit un exemplu de oportunitate ratată: un activ public valoros, concesionat pe termen lung, dar fără rezultat vizibil pentru comunitate.

Cazul este important pentru că atinge mai multe teme sensibile ale administrației publice: concesionarea patrimoniului public, relațiile dintre decidenți politici și firme private, monitorizarea contractelor, valorificarea turistică a Deltei Dunării și responsabilitatea autorităților locale. O concesiune nu trebuie să fie doar o formulă prin care un bun public ajunge în exploatarea unei firme private. Ea trebuie să producă beneficii concrete: investiții, locuri de muncă, venituri la buget, dezvoltare locală și acces la servicii turistice. Atunci când aceste obiective nu sunt atinse, autoritatea publică are obligația să verifice, să sancționeze sau să rezilieze contractul. În lipsa acțiunii, riscul este ca patrimoniul public să fie blocat zeci de ani în contracte ineficiente, fără beneficii reale pentru comunitate.

Cabana Calica, fosta destinație de vânătoare a premierului comunist Ion Gheorghe Maurer, a ajuns simbolul unei controverse privind administrarea patrimoniului public în județul Tulcea. După ce a fost concesionată inițial firmei controlate de Horia Teodorescu, iar ulterior unei societăți conduse de persoane aflate în cercul său, cabana nu a devenit obiectivul turistic promis. În locul unui complex funcțional, terenul arată astăzi ca un șantier neterminat, cu construcții abandonate și vegetație crescută haotic. Contractul de concesiune este valabil până în 2063, iar Consiliul Județean Tulcea avea, potrivit clauzelor contractuale, posibilitatea de a interveni în cazul nerealizării obiectivului. Cazul ridică întrebări legitime despre transparență, responsabilitate administrativă și protejarea interesului public. Într-o zonă cu potențial turistic unic, cum este Delta Dunării, fiecare activ public pierdut în proiecte eșuate înseamnă o șansă ratată pentru dezvoltarea comunității.

Sursă: Libertatea

O investigație jurnalistică readuce în atenție compania Amicom Consulting & Strategy, o firmă de publicitate și consultanță care a obținut contracte importante cu instituții și companii de stat, inclusiv Hidroelectrica, Ministerul Mediului și Transelectrica. În spatele societății apare o rețea complexă de asociați, firme conexe, parteneriate și legături cu zona politică, energetică, mediatică și instituțională.

Compania Amicom Consulting & Strategy SRL se află în centrul unei investigații jurnalistice care analizează modul în care o firmă de publicitate relativ discretă a ajuns să obțină contracte consistente cu instituții și companii de stat, într-un domeniu în care comunicarea publică, campaniile de informare și serviciile de marketing sunt finanțate frecvent din bani publici. Potrivit informațiilor publicate de Libertatea, Amicom Consulting & Strategy a beneficiat de contracte importante cu Hidroelectrica, Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, Transelectrica și alte entități publice, iar conexiunile sale de afaceri se întind într-o rețea amplă de firme, persoane, colaboratori și parteneri care apar în zone diverse: publicitate, energie, agricultură, media, fundații, consultanță și servicii online.

Cel mai recent episod care a readus compania în atenție este un contract atribuit de Hidroelectrica, prin achiziție directă, în valoare de 260.000 de lei, pentru servicii de marketing în cadrul campaniei „Giga Oferte la Mini Prețuri”. Acest contract vine pe fondul unei relații contractuale mai ample între Amicom și Hidroelectrica, începută în anul 2022, când firma a câștigat un contract pe trei ani pentru servicii de informare și publicitate. Inițial, contractul respectiv avea o valoare de 7,5 milioane de lei, însă ulterior a fost modificat și a ajuns la peste 8,2 milioane de lei, echivalentul a aproximativ 1,7 milioane de euro. Aceste sume ridică întrebări privind modul în care instituțiile publice și companiile de stat achiziționează servicii de comunicare și marketing, dar și privind criteriile prin care sunt selectați furnizorii.

Amicom Consulting & Strategy, o firmă discretă cu portofoliu public consistent

Amicom Consulting & Strategy este o companie de publicitate și consultanță fondată în anul 2005. Deși nu este una dintre cele mai vizibile firme din piața de comunicare, societatea a derulat de-a lungul timpului contracte cu sume importante, inclusiv din zona publică. Firma are 11 angajați și profituri anuale care depășesc două milioane de lei, potrivit informațiilor prezentate în investigație. Pe site-ul său, compania menționează clienți privați importanți, inclusiv nume din energie, consultanță, tehnologie, transport și industrie. Printre companiile invocate în portofoliu se numără Chevron, Gold Corporation Roșia Montană, BAE Systems, Hewlett-Packard, Delta Airlines, CEZ, Booz Allen Hamilton și KPMG.

În schimb, contractele cu entități de stat nu sunt promovate la fel de vizibil, deși acestea par să fi avut o pondere importantă în activitatea companiei. Pe lângă Hidroelectrica, Amicom a obținut în 2022 un contract de aproape opt milioane de lei de la Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, pentru o campanie națională privind colectarea separată a deșeurilor, educarea și conștientizarea publicului. Firma a mai avut contracte și cu Transelectrica, iar firmele conexe asociate cu persoane din jurul Amicom au avut, la rândul lor, relații contractuale cu instituții sau companii controlate de stat.

În prezent, Amicom Consulting & Strategy este deținută de trei asociați: Costena Cristina Rogobete, cu 40%, Mihai Florin Radu, cu 40%, și Iulia Radu, soția lui Mihai Florin Radu, cu 20%. Istoria companiei începe însă sub o altă denumire. Firma a fost înființată inițial ca Ami Communications SRL de către societatea Ami CEE SA din Cehia. Ulterior, compania și-a schimbat denumirea în Amicom Consulting & Strategy. Mihai Florin Radu apare în companie în anul 2010, ca reprezentant al firmei cehe. După doi ani, acționarii cehi cesionează societatea către ACRO Communications Consulting SRL, firma de publicitate a soților Radu. Ulterior, structura acționariatului evoluează până la formula actuală. Această traiectorie arată o transformare de la o firmă cu legături externe la o companie controlată de antreprenori locali, cu o prezență tot mai mare în contracte de comunicare și publicitate finanțate din bani publici.

Contracte cu statul și extinderea prin firme conexe

Amicom Consulting & Strategy nu a acționat izolat în piață. De-a lungul timpului, compania s-a asociat sau a participat la înființarea mai multor firme. În anul 2012, Amicom a intrat în Govexpert Internațional SRL, firmă care ulterior și-a schimbat denumirea în Arhitekton Expert Construct SRL. În perioada respectivă, firma a obținut unele contracte cu statul, iar Amicom a ieșit din acționariat în 2016. În 2014, Amicom a fondat Digitix Media SRL împreună cu Radu Petre Petrescu. Acesta a fost director de comunicare și marketing la GSP Offshore, companie controlată de omul de afaceri Gabriel Valentin Comănescu. Potrivit investigației, GSP Offshore ar fi fost un client important pentru Amicom Consulting & Strategy. Ulterior, în 2017, în acționariatul Digitix Media intră și MAAHS Digital SRL, iar Radu Petrescu se retrage.

MAAHS Digital SRL a fost înființată în 2016 de Horațiu Iancu și Mihai Ionuț Pop. Horațiu Iancu este fiul fostului deputat PSD Iulian Iancu, iar Mihai Ionuț Pop este menționat în investigație ca fost partener de afaceri al lui Gabriel Comănescu. MAAHS Digital apare și în zona campaniilor politice. Potrivit datelor prezentate, firma ar fi primit în campania electorală de anul trecut 1,1 milioane de lei de la PSD pentru servicii online. În trecut, compania ar fi beneficiat și de contracte consistente cu entități publice. La rândul său, Digitix Media a câștigat în ultimii ani contracte publice de aproximativ un milion de lei. Printre clienții recenți sunt menționate Primăria Capitalei și Confort Urban, companie a Consiliului Local Constanța. Legătura cu zona Constanța este relevantă în contextul în care Amicom Consulting & Strategy s-ar fi ocupat de campania electorală a primarului Vergil Chițac. Aceste conexiuni arată o rețea de firme care activează în zona comunicării, marketingului și serviciilor online, cu acces la contracte publice și campanii politice.

Investigația menționează și conexiuni cu zona media și comunicarea instituțională. Rise Project ar fi legat Digitix Media de zona SRI, prin înregistrarea unui domeniu de internet asociat site-ului jurnalistii.ro, deținut la un moment dat de Ovidiu Marincea, înainte ca acesta să devină purtător de cuvânt al Serviciului Român de Informații. De asemenea, firme asociate cu Marincea ar fi avut sediul social la aceeași adresă cu Digitix Media. În plus, o angajată a Amicom Consulting & Strategy ar fi ajuns ulterior să lucreze la biroul de presă al SRI. Aceste informații nu indică automat ilegalități, dar sunt relevante pentru înțelegerea traseelor profesionale și de afaceri din jurul companiei.

O altă ramură a rețelei descrise în investigație merge către agricultură și zona spiritual-culturală. În 2015, Amicom Consulting & Strategy a devenit asociat în firma Grădina lui Papacioc SRL, alături de Caliopie Papacioc, Ionuț Cristian Petrache și Violeta Codrescu. Caliopie Papacioc este nepotul părintelui Arsenie Papacioc, unul dintre cei mai cunoscuți duhovnici ai Ortodoxiei române. Ionuț Cristian Petrache este menționat ca fost preot și membru al clerului slujitor al Parohiei Ortodoxe Române din Marele Ducat al Luxemburgului. Mai multe dintre persoanele menționate în această rețea apar și în legătură cu Fundația „Gândul Aprins”, organizație înființată în 2012, inspirată de vechea mișcare spirituală „Rugul Aprins” de la Mănăstirea Antim. Potrivit investigației, printre persoanele asociate fundației se regăsesc nume precum Costena Cristina Rogobete, Mihai Radu, Iulian Iancu, Caliopie Papacioc și alți colaboratori sau persoane din jurul Amicom.

În 2016, Amicom Consulting & Strategy și Cristina Blană, directoare în companie, au fondat Amicom Revolution SRL, o altă firmă de publicitate. Aceasta a înregistrat profituri importante, iar în 2024 ar fi încheiat anul cu peste trei milioane de lei profit. Amicom Revolution a obținut mai multe contracte publice în ultimii ani. Unul dintre cele mai recente a fost semnat în aprilie 2026 cu RAJA SA Constanța, compania regională de apă controlată de Consiliul Județean, pentru aproape 150.000 de lei. RAJA apare ca un client important al firmei, cu mai multe contracte în valoare totală de sute de mii de lei. La finalul anului trecut, Amicom Revolution a mai obținut un contract de 260.000 de lei cu Apa Vital Iași, companie deținută de Consiliul Județean Iași. Aceste contracte arată extinderea grupului de firme asociate Amicom în zona serviciilor de comunicare pentru companii publice locale și regionale.

Asociații Amicom și alte firme conectate

Asociații actuali ai Amicom Consulting & Strategy apar, potrivit investigației, în mai multe firme. Mihai Florin Radu a fost asociat în mai multe societăți, inclusiv Fanuria SRL, firmă fondată în 1999. În 2014, acesta și-a cedat părțile sociale către doi cetățeni străini, iar numele noilor asociați au apărut ulterior în contexte judiciare sau în anchete privind evaziunea fiscală și spălarea de bani. Costena Cristina Rogobete, asociată în Amicom, este asistent universitar la Facultatea de Teologie din București și membră în conducerea Fundației „Gândul Aprins”. Ea apare și în alte firme, inclusiv în zona agriculturii și a publicității.

În 2025, Rogobete a înființat împreună cu Iulia Radu și Cristina Blană compania Amicom Advertising & Strategy SRL, ceea ce indică o consolidare a activităților de publicitate în jurul acelorași persoane. Totodată, Rogobete a fost asociată și în Introspective Strategy SRL, firmă care a obținut în 2019 un contract cu RAJA SA Constanța. Această firmă este, la rândul ei, asociată în Aristree SRL, administrată de Iulia Radu, societate cu activități declarate în zona creației și interpretării artistice. În această zonă apare și Stelian Nistor, fost actor și actual mason, cunoscut drept Suprem Mare Comandor al Ritului Scoțian Antic și Acceptat din România.

Cazul Amicom nu este doar despre o firmă de publicitate care câștigă contracte cu statul. Este despre modul în care firme relativ puțin vizibile ajung să concentreze contracte importante de comunicare, marketing și publicitate, în timp ce în jurul lor se formează rețele de societăți, asociați, colaboratori și conexiuni politice. În sine, existența unor asocieri de afaceri nu reprezintă o ilegalitate. Nici contractele publice nu sunt problematice dacă sunt atribuite legal, transparent și în condiții de concurență reală. Însă atunci când sumele sunt importante, iar beneficiarii sunt companii de stat sau instituții publice, interesul public devine legitim. Hidroelectrica, Ministerul Mediului, RAJA, Apa Vital, Transelectrica și alte entități similare folosesc bani publici sau resurse ale companiilor controlate de stat. În acest context, achizițiile de servicii de marketing și publicitate trebuie să fie justificate, eficiente și transparente.

Investigația privind Amicom Consulting & Strategy scoate la lumină o rețea complexă de firme, persoane și conexiuni care gravitează în jurul contractelor publice de comunicare și publicitate. De la contractele cu Hidroelectrica și Ministerul Mediului, până la firme precum Digitix Media, MAAHS Digital, Amicom Revolution sau Introspective Strategy, traseul arată o structură extinsă, cu ramificații în zona politică, energetică, media, religioasă și instituțională. Cazul ridică întrebări importante despre transparența achizițiilor publice, despre modul în care companiile de stat contractează servicii de marketing și despre influența rețelelor de relații în piața comunicării. Pentru opinia publică, miza principală nu este doar cine câștigă contractele, ci dacă banii publici sunt cheltuiți eficient, legal și în interesul real al cetățenilor.

Sursă: Libertatea

Un raport al Curții de Conturi scoate la iveală probleme serioase de management la Active Conexe SA, societate cu capital integral de stat, controlată prin AAAS, care deține clădiri, terenuri și participații în mai multe orașe din România. Auditorii reclamă contracte supraevaluate, facilități acordate chiriașilor fără justificare, creanțe nerecuperate și deficiențe grave de guvernanță corporativă. Potrivit unor surse, Direcția Națională Anticorupție ar fi fost sesizată în legătură cu aceste constatări.

Un nou raport al Curții de Conturi a României aduce în atenția publică modul în care a fost administrată Active Conexe SA, o societate cu capital integral de stat, deținută de statul român prin Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului. Compania gestionează un patrimoniu important, format din terenuri, construcții și participații la alte societăți, active provenite din restructurări și privatizări ale unor entități economice importante.

Potrivit documentului de audit, verificările efectuate asupra activității societății în perioada 2022–2024 au scos la iveală o serie de nereguli care nu ar reprezenta simple abateri punctuale, ci deficiențe semnificative și generalizate în administrarea resurselor financiare și patrimoniale. Auditorii au identificat contracte încheiate fără respectarea etapelor legale, servicii juridice plătite integral deși tranzacția vizată nu s-a mai finalizat, lucrări atribuite direct la valori foarte mari, chirii neîncasate și facilități acordate unor locatari fără justificări clare. Potrivit unor surse citate în spațiul public, Direcția Națională Anticorupție ar fi fost sesizată în legătură cu neregulile constatate. Până la o eventuală concluzie a organelor judiciare, toate persoanele vizate beneficiază de prezumția de nevinovăție.

Ce este Active Conexe SA și ce patrimoniu administrează

Active Conexe SA a fost înființată în anul 2012, în contextul divizării societății Ford România SA și al proceselor de restructurare asociate unor entități precum Daewoo Automobile România SA, Automobile Craiova SA și Mecatim SA din Timișoara. Societatea deține participații în mai multe companii, printre care Mecatim SA, aflată în faliment, Roman Brașov SA, Biroul de Investiții Regional Oltenia IFN SA și Biroul de Management Oltenia. Dincolo de aceste participații, Active Conexe SA administrează un portofoliu imobiliar important, format din terenuri și clădiri situate în București, Craiova, Timișoara și Brașov. Tocmai acest patrimoniu face ca modul de administrare al societății să fie de interes public, având în vedere că bunurile aparțin, direct sau indirect, statului român.

Una dintre constatările importante ale Curții de Conturi vizează un contract de reprezentare juridică încheiat în anul 2022, în contextul unor demersuri pentru vânzarea unui imobil din Timișoara, evaluat la peste 4,8 milioane de euro. Potrivit raportului, societatea ar fi contractat servicii de asistență juridică, însă auditorii susțin că nu au fost prezentate documente suficiente care să arate modul de atribuire a contractului și fundamentarea reală a valorii acestuia. Deși contractul prevedea plăți etapizate, în funcție de evoluția tranzacției, Active Conexe SA ar fi achitat integral suma de peste 567.000 de lei în doar două luni. Vânzarea imobilului nu s-a mai finalizat, iar procedura a fost ulterior suspendată.

Curtea de Conturi a concluzionat că societatea a plătit servicii de consultanță și asistență juridică fără respectarea prevederilor legale și contractuale. Fosta conducere respinge însă interpretarea auditorilor și susține că societatea comercială nu se supune Legii achizițiilor publice în același mod ca instituțiile publice, ci funcționează în baza Legii societăților. Fostul director al companiei, Eduard Gheorghiu, a declarat că raportul nu este final și că au fost transmise clarificări la obiecțiunile Curții de Conturi. Acesta susține că societatea a avut o evoluție financiară bună în perioada mandatului său și că își va exprima punctul de vedere după finalizarea raportului.

O altă problemă majoră semnalată de auditori se referă la un proiect de transformare a unui depozit din Craiova în spații de birouri și cantină. Contractul, în valoare de peste 10,6 milioane de lei, ar fi fost atribuit direct unei firme, deși valoarea depășea semnificativ pragul legal pentru o astfel de procedură, potrivit Curții de Conturi. Auditorii susțin că lucrările au fost ulterior subcontractate la costuri mult mai reduse către firme cu capacitate operațională limitată, ceea ce ar ridica suspiciuni privind supraevaluarea contractului inițial. Raportul indică faptul că firma câștigătoare ar fi avut un singur angajat, conform datelor publicate de Ministerul Finanțelor, și nu ar fi dispus de personal propriu suficient pentru execuția lucrărilor sau de responsabili tehnici autorizați pentru toate specialitățile necesare.

Mai mult, în urma controalelor efectuate de Inspectoratul de Stat în Construcții, lucrările ar fi fost oprite după identificarea unor materiale neconforme față de proiectul tehnic. Printre exemplele menționate se numără înlocuirea unor soluții constructive și diminuarea grosimii izolației. Curtea de Conturi califică această situație drept o activitate defectuoasă, începând de la inițierea procedurii de achiziție și continuând pe durata derulării contractului.

Chirii neîncasate și facilități acordate fără justificări clare

Un alt capitol important al raportului se referă la administrarea contractelor de închiriere. Curtea de Conturi susține că Active Conexe SA ar fi acordat scutiri de chirie și perioade de grație pentru mai multe contracte de locațiune, fără justificări clare și fără evaluări obiective. Potrivit auditorilor, în unele situații societatea nu a obținut venituri sau a încasat doar echivalentul a două chirii lunare de la semnarea contractelor. Valoarea totală a chiriilor neîncasate, ca urmare a scutirilor și perioadelor de grație, a fost estimată la peste 303.000 de euro.

Raportul menționează două imobile, compuse din terenuri și construcții, situate în București și Constanța. Auditorii susțin că administratorii au aprobat exonerări de la plata chiriei pentru perioade care au ajuns până la 36 de luni, deși hotărârile acționarilor și cadrul normativ intern nu ar fi permis astfel de facilități. Curtea de Conturi semnalează și faptul că Active Conexe SA ar fi încheiat noi contracte cu societăți care aveau deja datorii restante față de companie. Printre firmele indicate în raport apar Euroart SRL și C&C Business SIB SRL.

Auditorii au analizat și un spațiu comercial de 514 metri pătrați situat pe Bulevardul Unirii din București. Potrivit raportului, spațiul ar fi fost atribuit fără organizarea unei licitații competitive, la un tarif de 10,71 euro pe metru pătrat, considerat inferior valorilor practicate pe piață pentru proprietăți similare din zonă. O altă situație privește un imobil din Craiova, de pe strada Traian Demetrescu nr. 2, unde societatea a aprobat reducerea chiriei după ce locatarul a renunțat la utilizarea subsolului clădirii. Curtea de Conturi susține că societatea nu ar fi efectuat verificări suficiente privind starea tehnică a spațiului și nici nu ar fi demonstrat că decizia respectă condițiile impuse de acționari. Totodată, auditorii arată că Active Conexe SA nu a respectat propriile regulamente interne privind constituirea garanțiilor de către chiriași. La finalul anului 2024 existau contracte active pentru care garanțiile nu fuseseră încasate, valoarea estimată fiind de peste 120.000 de lei.

Raportul mai arată că, în perioada 2022–2024, societatea a reziliat 47 de contracte de locațiune înainte de expirarea duratei de valabilitate. Mai mult de jumătate dintre acestea fuseseră încheiate chiar în perioada auditată. Cauza principală invocată în document este neîndeplinirea clauzelor privind plata chiriei și scopul contractelor. Valoarea estimată a creanțelor neîncasate, inclusiv penalități, se ridică la aproximativ 400.000 de lei. Această situație indică, potrivit auditorilor, un control insuficient asupra modului de selectare a chiriașilor și asupra monitorizării contractelor aflate în derulare.

Curtea de Conturi atrage atenția și asupra unor deficiențe de guvernanță corporativă. Printre acestea se numără plata unor salarii în avans, menținerea în evidențele contabile a unor active deja demolate, lipsa inventarierii anuale complete și absența unor planuri de afaceri coerente sau a unor indicatori de performanță clari pentru conducere. Auditorii apreciază că administratorii nu ar fi acționat cu diligența unui „bun proprietar” și nu ar fi asigurat protejarea intereselor patrimoniale ale societății. Curtea de Conturi recomandă identificarea persoanelor responsabile, stabilirea prejudiciilor, recuperarea sumelor plătite sau neîncasate nelegal și revizuirea procedurilor de administrare a patrimoniului.

Sursă: G4Media

O investigație publicată de Snoop readuce în atenția publică un episod important din parcursul politic și administrativ al lui Adrian Veștea, fost primar al orașului Râșnov, fost președinte al Consiliului Județean Brașov și nume vehiculat în zona conducerii guvernamentale. Materialul jurnalistic pornește de la o declarație de avere și ajunge la o serie de documente oficiale care arată o suprapunere sensibilă între calitatea de proprietar privat și cea de primar. Potrivit investigației, Adrian Veștea a vândut în 18 august 2007 un teren către firma North Capital Baltikum SRL, societate cu capital norvegian, pentru suma de 2,1 milioane de lei, echivalentul a aproximativ 630.000 de euro la cursul mediu al acelui an. La acel moment, Veștea era primar al orașului Râșnov, aflat la primul său mandat.

La mai puțin de două luni după tranzacție, aceeași firmă a primit de la Primăria Râșnov un certificat de urbanism pentru dezvoltarea unui proiect turistic în zona Valea Glăjăriei. Documentul a fost semnat de Adrian Veștea în calitate de primar. Ulterior, în aprilie 2008, a fost emisă și autorizația de construire pentru proiectul Cold Mountain Luxury Resort, document semnat, de asemenea, de edilul de la acea vreme. Cazul ridică întrebări privind modul în care un ales local gestionează situațiile în care interesele sale private se intersectează cu atribuțiile administrative ale instituției pe care o conduce.

Conform declarației de avere depuse de Adrian Veștea în anul 2008, acesta a încasat 2,1 milioane de lei din vânzarea unui teren către North Capital Baltikum SRL. Firma fusese înființată în România în luna mai 2007, de un grup de investitori norvegieni interesați de dezvoltarea unui proiect turistic în apropierea Râșnovului. Zona aleasă avea o simbolistică aparte. Valea Glăjăriei, aflată la aproximativ 15 kilometri de Brașov, devenise cunoscută internațional după ce acolo au fost filmate secvențe pentru pelicula „Cold Mountain”, film regizat de Anthony Minghella și lansat în 2003. Deși acțiunea filmului era plasată în Statele Unite, filmările realizate în România au atras atenția asupra peisajului montan din apropierea Râșnovului.

Investitorii norvegieni au dorit să valorifice această asociere și au propus dezvoltarea unui complex turistic de lux, denumit Cold Mountain Luxury Resort. Potrivit documentelor prezentate de Snoop, firma a cumpărat două terenuri în zonă: unul de aproximativ 40.000 de metri pătrați și altul de 6.270 de metri pătrați. Unul dintre aceste terenuri a fost cumpărat de la Adrian Veștea.

Investigația Snoop indică trei momente-cheie în relația dintre Adrian Veștea, North Capital Baltikum SRL și Primăria Râșnov. Primul moment este tranzacția privată din 18 august 2007, când Veștea a vândut terenul către firma norvegiană. Al doilea moment este 8 octombrie 2007, când Primăria Râșnov a emis certificatul de urbanism pentru North Capital Baltikum SRL. Documentul a fost semnat de Adrian Veștea în calitate de primar, alături de secretarul general al instituției. Al treilea moment este 23 aprilie 2008, când a fost emisă autorizația de construire pentru proiectul turistic. Și acest document a fost semnat de primarul Adrian Veștea. Potrivit documentării jurnalistice, demersurile administrative au inclus și inițierea unor hotărâri de consiliu local și județean pentru avizarea investiției și aprobarea documentației urbanistice. În mod concret, proiectul avea nevoie de reglementări urbanistice care să permită schimbarea destinației zonei și construirea complexului turistic. Un Plan Urbanistic Zonal stabilește parametri importanți precum regimul de înălțime, procentul de ocupare a terenului și coeficientul de utilizare a terenului.

Cold Mountain Luxury Resort, proiectul care promitea 800 de locuri de cazare

În anul 2008, North Capital Baltikum SRL anunța începerea construcției complexului Cold Mountain Luxury Resort. Proiectul era prezentat drept o investiție turistică majoră pentru Râșnov și pentru zona Brașovului. Potrivit informațiilor apărute în presa vremii, resortul urma să includă aproximativ 800 de locuri de cazare, facilități de agrement, club sportiv și chiar un cinematograf. Investiția era prezentată ca o oportunitate pentru dezvoltarea economică a zonei și pentru valorificarea potențialului turistic al Văii Glăjăriei. La scurt timp după deschiderea șantierului, lucrările s-au blocat. Potrivit explicațiilor oferite ulterior de reprezentanți ai firmei, eșecul proiectului ar fi fost determinat de criza economică și de lipsa finanțării. În 2010, Adrian Veștea declara pentru presa locală că investiția era foarte mare și că totul fusese pregătit, inclusiv utilitățile. Potrivit investigației Snoop, realitatea actuală din teren ar contrazice parțial aceste afirmații, zona nefiind racordată complet la rețele de apă și canalizare.

La aproape două decenii de la momentul în care proiectul Cold Mountain Luxury Resort era prezentat drept o investiție spectaculoasă, terenul din Valea Glăjăriei nu găzduiește complexul promis. Potrivit documentării făcute de Snoop la fața locului, zona este în mare parte acoperită de vegetație. Pe teren există doar o construcție modestă din lemn, iar imaginea actuală este departe de planurile inițiale privind un resort turistic de lux. Terenul ar fi ajuns între timp în proprietatea Cold Mountain Resort SRL, firmă controlată tot de investitori nordici, după ce societatea inițială, North Capital Baltikum SRL, a intrat în insolvență. Potrivit informațiilor obținute local, terenul ar fi scos în prezent la vânzare cu un preț de pornire de aproximativ 750.000 de euro. Această evoluție ridică o întrebare firească: cum a ajuns un proiect anunțat drept o investiție turistică majoră să rămână, după aproape 20 de ani, doar un teren nevalorificat?

Cazul nu este important doar prin prisma unei tranzacții imobiliare realizate în urmă cu aproape două decenii. Relevanța sa crește în contextul carierei politice ulterioare a lui Adrian Veștea și al posibilității ca acesta să ocupe funcții înalte în stat. Adrian Veștea a condus Primăria Râșnov între 2004 și 2016, câștigând trei mandate consecutive. Ulterior, a devenit președinte al Consiliului Județean Brașov și a ocupat funcții importante în administrația centrală. În cazul persoanelor aflate în funcții publice sau propuse pentru poziții guvernamentale, transparența privind relația dintre deciziile administrative și interesele private este esențială. Investigația Snoop nu afirmă existența unei infracțiuni dovedite, ci prezintă o succesiune de fapte și documente care pot genera suspiciuni de incompatibilitate morală sau de conflict între interesul privat și responsabilitatea publică. Într-o democrație funcțională, astfel de situații trebuie explicate clar de persoanele vizate, mai ales atunci când documentele indică faptul că aceeași persoană a semnat, într-un interval scurt, atât ca vânzător privat, cât și ca primar.

Potrivit Snoop, Adrian Veștea a fost contactat pentru a oferi un punct de vedere, însă nu a răspuns apelurilor și mesajelor redacției până la momentul publicării investigației.

Un punct de vedere al fostului primar ar fi important pentru clarificarea contextului tranzacției, a modului în care s-au derulat procedurile administrative și a eventualelor măsuri luate pentru evitarea unui conflict de interese. În lipsa acestor explicații, întrebările rămân deschise.

Articol integral pe SNOOP

Sursă foto: Vlad Chirea / Libertatea

O investigație jurnalistică readuce în atenția publică traseul politic, familial și economic al senatoarei PNL Nicoleta Pauliuc, președinta Comisiei pentru Apărare din Senat. Materialul ridică întrebări privind legăturile de afaceri ale familiei, conexiunile cu persoane implicate în zona industriei de apărare și posibila influență asupra unor decizii strategice privind securitatea națională și contractele finanțate prin programul european SAFE.

Senatoarea PNL Nicoleta Pauliuc se află în centrul unei ample investigații jurnalistice care analizează parcursul său public, averea familiei, istoricul de afaceri și conexiunile cu persoane aflate în proximitatea unor contracte importante din industria de apărare. Subiectul capătă o relevanță aparte în contextul în care Pauliuc ocupă funcția de președintă a Comisiei pentru Apărare, Ordine Publică și Siguranță Națională din Senat, poziție care presupune acces la informații sensibile, documente clasificate și decizii strategice privind securitatea națională.

Investigația apare într-un moment politic tensionat, în care numele senatoarei a fost vehiculat în spațiul public pentru un posibil portofoliu guvernamental, inclusiv cel al Ministerului Afacerilor Interne, în scenariul formării unui nou executiv. Într-o astfel de situație, traseul profesional și politic al oricărui potențial ministru devine subiect legitim de interes public, mai ales atunci când funcția vizată presupune coordonarea unor structuri-cheie ale statului.

De la controverse mai vechi la funcții strategice în Parlament

Potrivit informațiilor prezentate în investigație, numele Nicoletei Pauliuc a apărut în spațiul public încă din anii 2000, într-un context legat de soțul său, Viorel Pauliuc, fost polițist. Acesta a fost menționat în presa vremii în legătură cu un dosar privind clanul Cămătarilor, în care au fost cercetați mai mulți membri ai grupării, dar și persoane din structurile de ordine publică.

La acel moment, Nicoleta Pauliuc a apărut public în postura de soție care își apăra partenerul, susținând că acesta nu ar fi favorizat persoane din zona infracțională. Potrivit relatărilor din presa vremii, acuzațiile vizau presupusa tergiversare a unor cercetări într-un dosar legat de o plângere formulată de o persoană împotriva unui apropiat al clanului Cămătarilor. Este important de precizat că Viorel Pauliuc nu a fost condamnat definitiv în acel dosar. Ulterior, Nicoleta Pauliuc a afirmat public că soțul său a fost reabilitat. Acest episod vechi revine însă în atenție în contextul actualei funcții publice a senatoarei și al posibilității ca aceasta să ocupe un portofoliu guvernamental în zona de ordine publică.

În prezent, Nicoleta Pauliuc conduce una dintre cele mai importante comisii parlamentare: Comisia pentru Apărare, Ordine Publică și Siguranță Națională. Din această poziție, senatoarea are un rol important în dezbaterea proiectelor de lege și a deciziilor care privesc armata, serviciile de informații, ordinea publică, securitatea națională și politica de apărare. Funcția presupune acces la informații sensibile și la documente clasificate, dar și participarea la discuții privind înzestrarea instituțiilor de forță ale statului român. În acest context, orice conexiune de afaceri, trecută sau prezentă, cu persoane implicate în industria de apărare devine un subiect de interes public și trebuie analizată cu atenție, fără acuzații neprobate, dar cu exigența necesară atunci când este vorba despre bani publici și securitatea statului.

Legătura cu Niculae Tabarcia și zona contractelor SAFE

Un punct central al investigației îl reprezintă legăturile de afaceri dintre Nicoleta Pauliuc, membri ai familiei sale și generalul în rezervă Niculae Tabarcia. Potrivit informațiilor publicate, în anul 2015, Nicoleta Pauliuc și Niculae Tabarcia au înființat împreună firma Sphinx TNN Consulting. Ulterior, senatoarea și-ar fi cedat participația către asociatul său. Tot în același an, numele lui Tabarcia ar fi apărut și într-o altă structură de afaceri, alături de membri ai familiei Pauliuc, inclusiv soțul și sora senatoarei.

Relevanța acestei conexiuni crește în contextul în care Niculae Tabarcia este menționat ca administrator al unei firme asociate cu reprezentarea în România a intereselor producătorului de armament Sig Sauer. Potrivit informațiilor apărute în presă, compania ar fi implicată în competiția pentru un contract major de înzestrare a structurilor de forță din România, finanțat prin programul european SAFE. Contractul menționat în spațiul public ar avea o valoare de sute de milioane de euro și ar viza achiziția de armament individual pentru instituții precum Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul Apărării Naționale, SRI și SPP. În lipsa unor concluzii oficiale privind existența unui conflict de interese sau a unei influențe directe, subiectul rămâne unul de interes public prin prisma transparenței decizionale și a necesității de a clarifica orice potențială suprapunere între funcțiile publice, relațiile private și contractele strategice ale statului.

Investigația analizează și istoricul de afaceri al senatoarei Nicoleta Pauliuc și al membrilor familiei sale. Potrivit datelor publice consultate de jurnaliști, senatoarea ar fi fost asociată, de-a lungul timpului, în mai multe societăți comerciale, unele din domeniul imobiliar, consultanță sau energie. După intrarea în Parlament, o parte dintre participațiile deținute de Nicoleta Pauliuc ar fi fost cedate către sora sa, Daniela Pintilie, sau către cumnatul său, Nelu Pintilie. Printre firmele menționate în investigație se numără societăți cu activitate în domeniul imobiliar, al investițiilor și al serviciilor de consultanță. Unele dintre acestea au fost radiate, dizolvate sau au trecut ulterior în administrarea unor rude apropiate.

În prezent, potrivit informațiilor analizate, Nicoleta Pauliuc ar mai apărea ca asociată în mai multe societăți comerciale, în unele cazuri împreună cu sora sau cumnatul său. Datele publice invocate arată că firmele în care senatoarea a fost sau este asociată au avut, în ultimii ani, rulaje importante și profituri consistente. De asemenea, societățile în care sora acesteia este asociată ar fi înregistrat la rândul lor cifre de afaceri și profituri semnificative. Această dimensiune economică a traseului public al senatoarei este relevantă mai ales în contextul în care ea ocupă o funcție politică importantă, iar transparența intereselor patrimoniale reprezintă un element esențial pentru încrederea publică.

Averea familiei Pauliuc: terenuri, apartamente, conturi și împrumuturi

Un alt capitol important al investigației se referă la declarația de avere a senatoarei Nicoleta Pauliuc. Potrivit documentului completat în luna ianuarie 2025, familia Pauliuc deține un portofoliu extins de active imobiliare și financiare. Printre bunurile declarate se numără numeroase terenuri situate în județele Ilfov, Giurgiu și Constanța, inclusiv suprafețe importante de teren agricol și intravilan. O parte dintre aceste bunuri ar fi fost dobândite prin cumpărare, hotărâri judecătorești sau donații. În București, familia deține mai multe apartamente, iar în conturile bancare sunt declarate sume importante, atât în euro, cât și în lei.

Declarația de avere menționează și împrumuturi acordate către persoane fizice și societăți comerciale, precum și o contribuție financiară importantă către organizația PNL Ilfov pentru campania electorală. De asemenea, familia a declarat bijuterii și ceasuri cu o valoare estimată de zeci de mii de euro. În anul 2024, potrivit declarației de avere, familia Pauliuc a vândut mai multe terenuri, inclusiv unul către o persoană juridică, pentru o sumă semnificativă.

Cazul Nicoletei Pauliuc nu trebuie privit exclusiv prin prisma averii sau a istoricului familial. Într-o democrație funcțională, deținerea de proprietăți, implicarea în afaceri sau existența unor legături profesionale anterioare nu reprezintă, în sine, o problemă. Întrebările apar atunci când aceste elemente se intersectează cu funcții publice sensibile, contracte strategice, acces la informații clasificate și decizii care implică sume foarte mari de bani publici.

În cazul de față, atenția publică este justificată de trei dimensiuni majore:

• prima, funcția actuală a senatoarei în zona de apărare și siguranță națională;
• a doua, legăturile de afaceri anterioare cu persoane asociate ulterior industriei de apărare;
• a treia, posibila sa nominalizare pentru o funcție guvernamentală extrem de importantă, în zona ordinii publice și securității interne.

Aceste elemente nu constituie automat acuzații, dar justifică o analiză publică atentă și solicitarea unor clarificări din partea persoanelor implicate.

Potrivit investigației, jurnaliștii au solicitat un punct de vedere senatoarei Nicoleta Pauliuc, însă până la momentul publicării materialului nu ar fi primit un răspuns. În astfel de situații, reacția persoanei vizate este importantă pentru echilibrul informațional. Explicațiile privind trecutul familial, relațiile de afaceri, cedarea unor participații sau eventualele legături cu persoane implicate în contracte strategice pot contribui la clarificarea contextului. În lipsa unor răspunsuri, întrebările rămân deschise, iar tema continuă să fie una de interes public.

Sursă: G4Media