Acasă Blog Pagina 13

Consilier BNR, atac dur la pensiile speciale: „Unii se pensionează la 48 de ani”. Eugen Rădulescu avertizează asupra riscurilor economice și sociale

Redacția Normedia
-
0
Consilier BNR, atac dur la pensiile speciale: „Unii se pensionează la 48 de ani”. Eugen Rădulescu avertizează asupra riscurilor economice și sociale

Pensiile speciale și pensionarea anticipată revin în centrul dezbaterii publice, după ce consilierul guvernatorului Banca Nationala a Romaniei, Eugen Radulescu, a lansat critici ferme la adresa actualului sistem.

Într-o intervenție la Digi 24, acesta a susținut că problema majoră nu este doar nivelul ridicat al pensiilor speciale, ci vârsta extrem de scăzută la care unele persoane ies din activitate – uneori chiar la 48 de ani.

Declarațiile vin într-un context tensionat, marcat de deficit bugetar ridicat, costuri mari ale datoriei publice și dezbateri aprinse privind reforma pensiilor magistraților.

Eugen Rădulescu a punctat că, în opinia sa, cea mai serioasă problemă a pensiilor speciale este pensionarea anticipată la vârste neobișnuit de mici pentru standardele europene.

„Ar trebui să ne uităm dacă mai există țări în Europa unde să se iasă la pensie la 48 de ani. După părerea mea, aceasta este problema cea mai serioasă. Nu e vorba numai de cuantumul pensiei, ci, în mod special, de ieșirea la pensie la o vârstă la care unii abia se pregătesc să aibă copii”, a afirmat consilierul BNR.

În România, vârsta standard de pensionare este de 65 de ani pentru bărbați și în creștere pentru femei, însă anumite categorii profesionale beneficiază de regimuri speciale care permit retragerea din activitate mult mai devreme.

Potrivit lui Rădulescu, pensionarea timpurie generează două tipuri de riscuri majore: unul financiar și unul social.

1. Presiune directă asupra bugetului de stat

În prezent, pensiile speciale reprezintă aproximativ 1% din PIB. Însă, dacă numărul beneficiarilor crește, iar aceștia încasează pensii timp de 25-30 de ani după retragerea din activitate, presiunea asupra bugetului devine semnificativă.

„Dacă ies la pensie înainte de 50 de ani, vor mânca pensia încă vreo 30 de ani. Numărul lor va crește”, a explicat oficialul BNR.

România se confruntă deja cu un deficit bugetar de 7,5%, mult peste ținta considerată sustenabilă, de 2,5%. În 2025, statul român a plătit dobânzi de aproximativ 10 miliarde de euro pentru datoria publică.

2. Falia socială dintre contribuabili și pensionari speciali

A doua problemă identificată este una de natură socială.

„Nu se poate ca unii să muncească până la 65 de ani sau mai mult, iar alții să ducă o viață foarte îndestulată în pensie înainte de 50 de ani”, a declarat Rădulescu.

Diferențele de tratament pot genera tensiuni și percepția unei inechități majore în sistemul public. Într-o societate în care majoritatea contribuabililor trebuie să muncească până la vârsta standard, existența unor excepții consistente devine dificil de justificat în ochii opiniei publice.

Consilierul BNR a atras atenția și asupra unui fenomen demografic inevitabil: pensionarea generației născute în perioada decretului din 1966.

„Decrețeii vor ieși la pensie peste 6-7 ani cel mult”, a avertizat el.

Această generație numeroasă va pune o presiune suplimentară pe sistemul public de pensii. În paralel, noile generații sunt mult mai mici numeric, ceea ce reduce baza de contribuabili.

Problema sustenabilității devine astfel una structurală, nu conjuncturală.

Eugen Rădulescu a legat dezbaterea despre pensii de problema mai largă a încrederii piețelor financiare în România.

Potrivit acestuia, dobânzile ridicate pe care statul le plătește pentru a se împrumuta reflectă lipsa de credibilitate fiscală.

„Suntem penalizați pentru că piețele nu au încredere în noi. În momentul în care Curtea Constituțională a acceptat ideea reducerii pensiilor, piața financiară ne-a oferit dobânzi mai bune”, a spus el.

Decizia invocată aparține Curtea Constitutionala a Romaniei, condusă de Simina Tanasescu, care a declarat constituțional al doilea proiect privind pensiile speciale ale magistraților, asumat în Parlament de premierul Ilie Bolojan.

Potrivit lui Rădulescu, reformele structurale sunt singura cale pentru reducerea costurilor de finanțare și stabilizarea economiei.

România înregistrează un deficit bugetar de 7,5%, de trei ori mai mare decât nivelul considerat optim. În acest context, orice cheltuială rigidă – precum pensiile speciale – devine dificil de susținut.

„Nu am redus cheltuielile cât trebuia. Am redus mai puțin decât era necesar”, a afirmat consilierul BNR.

Dacă datoria publică continuă să crească, statul riscă să ajungă în situația în care nu mai poate susține nici cheltuielile curente.

Reforma pensiilor speciale a generat reacții puternice din partea sistemului judiciar.

Curțile de Apel au solicitat președintelui Nicusor Dan să ceară reexaminarea legii, invocând lipsa de previzibilitate și posibile discriminări între generații.

Înalta Curte de Casație și Justiție, condusă de Lia Savonea, a contestat legea la CCR și a cerut sesizarea CJUE.

De asemenea, Consiliul Superior al Magistraturii, prin președintele său, Liviu Gheorghe Odagiu, a criticat solicitările Administrației Prezidențiale privind raportarea dosarelor aflate în lucru de către judecătorii care ies la pensie.

Aceste tensiuni arată cât de sensibil este subiectul reformei pensiilor speciale.

Pentru BNR, problema pensiilor speciale nu este doar una socială, ci una macroeconomică.

Sustenabilitatea sistemului public de pensii influențează:

  • Ratingul de țară

  • Costurile de împrumut

  • Stabilitatea bugetară

  • Încrederea investitorilor

În lipsa unor ajustări, România riscă să rămână într-un cerc vicios al deficitelor mari și al dobânzilor ridicate.

Mesajul lui Eugen Rădulescu este unul clar: pensionarea anticipată la 48-50 de ani nu este sustenabilă într-un sistem public aflat sub presiune demografică și fiscală.

Cele două probleme identificate – presiunea financiară și ruptura socială – se suprapun peste un deficit bugetar ridicat și un val iminent de pensionări.

În următorii ani, România va trebui să decidă dacă menține actualele regimuri speciale sau dacă adoptă reforme mai dure pentru a asigura echilibrul sistemului.

În lipsa unor măsuri coerente, avertizează consilierul BNR, costurile nu vor fi doar economice, ci și sociale – iar tensiunile generate de inechitățile percepute pot deveni la fel de periculoase ca dezechilibrele bugetare.

Eugen Rădulescu, consilier al guvernatorului BNR. Foto: Digi24

Sursă: Libertatea

Legea care poate afecta peste 5 milioane de români cu acțiuni din „Marea Cuponiadă”. Dreptul de proprietate devine creanță, iar banii nerevendicați se pierd după trei ani

Redacția Normedia
-
0
Legea care poate afecta peste 5 milioane de români cu acțiuni din „Marea Cuponiadă”. Dreptul de proprietate devine creanță, iar banii nerevendicați se pierd după trei ani

Un amendament votat în decembrie 2025 poate avea consecințe majore pentru cel puțin 5 milioane de români care dețin acțiuni primite în anii ’90 prin „Marea Cuponiadă”.

În anumite condiții, o parte dintre aceste titluri pot dispărea în urma consolidării valorii nominale, iar cei care nu fac demersuri în termen de trei ani riscă să piardă atât acțiunile, cât și sumele aferente. Banii nerevendicați rămân la SIF-uri sau la companiile respective.

Valoarea totală a acestor participații este considerată „confidențială”, însă estimările din piață indică o miză de cel puțin 100 de milioane de euro la nivel național.

În anii ’90, milioane de români au primit certificate de proprietate care s-au transformat ulterior în acțiuni la fostele SIF-uri (Societăți de Investiții Financiare) și la companii listate, precum Petrom. În prezent, cele cinci entități rezultate sunt:

  • Lion Capital

  • Evergent Investments

  • Transilvania Investments

  • Longshield Investment Group

  • Infinity Capital

Milioane de persoane nu au mai făcut nimic cu aceste acțiuni: nu au ridicat dividende, nu au vândut, nu au cumpărat și, în multe cazuri, nici nu știu că le dețin. Ei sunt considerați în piață „acționari dormanți”.

Amendamentul adoptat în Parlament modifică însă un principiu esențial: transformă „dreptul de proprietate” asupra fracțiilor de acțiuni în „drept de creanță”.

Anterior, dacă în urma unei consolidări rămâneau fracțiuni de acțiuni, acestea erau tratate ca proprietate, iar sumele rezultate erau imprescriptibile. Acum, ele devin creanțe – adică simple drepturi de a primi bani – care se prescriu în trei ani.

Dacă suma nu este revendicată în termen, banii revin companiei.

Consolidarea valorii nominale presupune transformarea mai multor acțiuni mici într-una mai mare.

O persoană deține 10 acțiuni cu valoarea nominală de 1 leu fiecare (total 10 lei).
Compania decide că 20 de acțiuni vechi devin 1 acțiune nouă de 20 de lei.

Deținătorul celor 10 acțiuni nu obține o acțiune întreagă, ci o fracțiune (0,5 acțiuni noi).

  • În vechea reglementare: fracțiunea rămânea în proprietate, iar suma era păstrată fără termen limită.

  • În noua reglementare: fracțiunea devine creanță. Banii sunt depuși într-un cont, dar dacă nu sunt solicitați în trei ani, se pierd definitiv.

Pentru mulți români care dețin doar câteva acțiuni – între 6 și 38 la un SIF – consolidarea poate însemna ieșirea automată din acționariat.

Datele din piață arată că fiecare SIF are peste 5 milioane de acționari dormanți. Mulți apar de mai multe ori în evidențe, pentru că aceeași persoană poate avea acțiuni la mai multe fonduri.

Peste 90% dintre dormanți dețin:

  • 38 de acțiuni la Longshield

  • 6 la Lion

  • 10 la Evergent

  • 10 la Infinity

  • 32 la Transilvania

Sumele individuale sunt mici, de ordinul zecilor de euro, motiv pentru care majoritatea nu s-au interesat de ele. Însă cumulat, vorbim despre peste 100 de milioane de euro.

Proiectul legislativ inițial avea ca scop implementarea Directivei europene ESAP privind punctul unic de acces la informații financiare, în contextul procesului de aderare la OCDE. În forma adoptată de Senat nu exista prevederea privind transformarea proprietății în creanță.

Amendamentul a apărut ulterior în Camera Deputaților, fiind depus oficial de deputatul PSD Costel Neculai Dunavă, dar redactat de Asociația Administratorilor de Fonduri din România (AAF). Președintele AAF, Horia Gustă, a recunoscut implicarea asociației în formularea textului.

Legea a fost votată aproape în unanimitate, inclusiv de lideri precum:

  • Sorin Grindeanu

  • George Simion

  • Kelemen Hunor

Ulterior, actul normativ a fost promulgat de Nicusor Dan, deși Autoritatea de Supraveghere Financiară (ASF) a transmis că nu susține amendamentul, invocând protecția drepturilor investitorilor.

ASF a avertizat că introducerea termenului de prescripție de trei ani poate duce la pierderea sumelor de către acționari.

Un exemplu relevant este Fondul Proprietatea, care a anunțat în ianuarie 2026 intenția de a consolida valoarea nominală a acțiunii de la 0,52 lei la 52 de lei – o creștere de 100 de ori.

Dacă măsura va fi aprobată, investitorii cu sub 100 de acțiuni vor rămâne doar cu fracțiuni și vor ieși din acționariat, urmând să primească despăgubiri în bani. Dacă nu le revendică în trei ani, sumele se pierd.

Peste 3 milioane dintre deținătorii inițiali sunt născuți înainte de 1950. Există o probabilitate ridicată ca o parte dintre ei să fi decedat, iar acțiunile să fi fost moștenite fără a fi declarate în masa succesorală.

În anii ’90 și 2000, notarii nu verificau sistematic existența acestor titluri. Astfel, multe acțiuni nu au fost incluse în succesiuni. În cazul consolidării, moștenitorii pot pierde atât titlurile, cât și despăgubirile, dacă nu deschid procedura succesorală și nu revendică sumele în termen.

Românii care vor să afle dacă mai dețin acțiuni pot verifica situația prin Depozitarul Central.

Pașii principali:

  1. Accesarea site-ului oficial și secțiunea „Deținători”.

  2. Solicitarea extrasului de cont (taxă 9 lei).

  3. Pentru istoricul complet, solicitarea „Istoricul de cont și sumarul pozițiilor” (taxă 23,5 lei).

  4. Transmiterea cererii prin e-mail, împreună cu dovada plății.

Este posibilă și comunicarea unui cont bancar pentru încasarea automată a sumelor rezultate din compensarea fracțiunilor.

Inițiatorii susțin că vechea lege crea o situație inegală între companiile listate și cele nelistate și că noua reglementare aliniază piața românească la practicile europene.

Potrivit acestora, bursa va beneficia de o structură mai clară a acționariatului, iar societățile vor putea face consolidări mai eficient.

Criticii, însă, avertizează că lipsa informării publice și absența unei evaluări de impact pot conduce la pierderi pentru milioane de persoane vulnerabile, în special vârstnici sau moștenitori neinformați.

Noua lege schimbă radical statutul fracțiunilor de acțiuni din „Marea Cuponiadă”. Ce era până acum proprietate imprescriptibilă devine creanță cu termen limită de trei ani.

Pentru milioane de români, mesajul este clar: verificarea deținerilor la SIF-uri și la companiile listate nu mai poate fi amânată. În lipsa unui demers activ, există riscul pierderii definitive a titlurilor și a banilor aferenți.

După trei decenii de la „spectacolul național cu 17 milioane de actori”, cum era numită privatizarea în masă, povestea cupoanelor din anii ’90 revine în actualitate – de această dată cu o miză financiară concretă și cu un termen limită strict.

ARTICOL INTEGRAL PE SNOOP 

Ilie Bolojan susține comasarea localităților: „Dacă va exista susținere politică, eu personal o voi sprijini”

Redacția Normedia
-
0
Ilie Bolojan susține comasarea localităților: „Dacă va exista susținere politică, eu personal o voi sprijini”

Comasarea localităților din România revine în prim-planul dezbaterii publice, după ce premierul Ilie Bolojan a declarat că ar susține personal o astfel de reformă, dacă în anii următori va exista o majoritate politică stabilă în acest sens.

Declarația a fost făcută la Palatul Victoria, la finalul ședinței de Guvern, în contextul adoptării unui nou pachet de reformă administrativă.

Subiectul reorganizării administrativ-teritoriale este unul sensibil, discutat de ani de zile, însă fără rezultate concrete. România are în prezent peste 3.000 de unități administrativ-teritoriale, dintre care multe comune au sub 1.500 de locuitori și bugete extrem de reduse.

Premierul a explicat că actualul pachet de reformă adoptat de Guvern vizează creșterea eficienței administrației publice pe structurile existente. Potrivit acestuia, coaliția a ajuns la un consens privind două pachete de reformă, iar cel dedicat administrației a fost discutat și amânat de mai multe ori până la adoptare.

„Este foarte important că astăzi îl avem adoptat și cred că va schimba multe lucruri în administrația din România”, a afirmat Bolojan.

Totuși, șeful Executivului a subliniat că reforma actuală nu exclude, pe termen mediu sau lung, o eventuală comasare a localităților, dacă aceasta va beneficia de susținere politică solidă.

„Dacă în anii următori se va găsi o susținere politică pentru comasarea localităților, personal voi susține acest lucru.”

Declarația sa sugerează că reorganizarea administrativă rămâne o opțiune deschisă, însă dependentă de voința politică și de existența unor majorități parlamentare stabile.

Premierul a explicat că, în actualul cadru legislativ, fuziunea dintre localități este o procedură greoaie și dificil de implementat.

În prezent, pentru comasarea a două unități administrativ-teritoriale sunt necesare:

  • Organizarea de referendumuri în fiecare localitate implicată;

  • Atingerea pragului legal de participare;

  • Obținerea unui vot favorabil din partea majorității cetățenilor prezenți.

Experiența arată însă că participarea la referendumuri locale este, de multe ori, foarte scăzută. Ilie Bolojan a invocat inclusiv experiența personală din perioada în care a fost primar, când a organizat două referendumuri similare.

„Cu cât o localitate este mai mare, probabilitatea să atingi condițiile de validare a unui referendum, în primul rând prezența la vot, este foarte scăzută”, a explicat premierul.

Un exemplu recent menționat a fost municipiul Buzău, unde prezența insuficientă la vot a invalidat consultarea populară.

Un punct central al discuției este reprezentat de comunele foarte mici, cu populație sub 1.500 de locuitori. În multe cazuri, aceste unități administrative:

  • Au venituri proprii reduse;

  • Depind aproape integral de transferuri de la bugetul de stat;

  • Întrețin aparate administrative costisitoare raportat la populație;

  • Se confruntă cu dificultăți în atragerea fondurilor europene.

Fără o modificare legislativă explicită care să simplifice procedura de comasare, premierul consideră că fuziunile vor rămâne excepții izolate, fără impact sistemic.

„Nu văd fezabil, decât cu anumite excepții, în zone mici, fuziuni care nu schimbă sistemul”, a adăugat Bolojan.

În viziunea prim-ministrului, România are două opțiuni clare:

  1. Reforma actuală să demonstreze că administrația poate deveni mai eficientă pe structura existentă.

  2. În cazul în care măsurile nu produc rezultate semnificative, să se ajungă inevitabil la o reorganizare administrativ-teritorială.

„Ori acest pachet dovedește că se poate o administrație mai eficientă, mai performantă, mai în serviciul cetățenilor, pe actualele structuri, ori va fi doar o problemă de timp până se va ajunge din nou într-o zonă de discuții privind reforma administrației”, a afirmat premierul.

Mesajul este unul pragmatic: dacă eficientizarea nu funcționează în cadrul actual, presiunea bugetară și nevoia de performanță vor impune reorganizarea.

Discuția despre comasarea localităților a fost relansată recent de Alfred Simonis, președintele Consiliului Județean Timiș.

Acesta a anunțat lansarea unui proiect-pilot de reformă administrativă la nivel județean, care prevede înființarea unui fond special destinat comunelor care aleg să se unească.

Potrivit propunerii:

  • Comunele care decid să fuzioneze ar putea primi între 10 și 20 de milioane de lei;

  • Suma ar varia în funcție de populația noii entități administrative;

  • Obiectivul este stimularea eficienței și reducerea cheltuielilor administrative.

Simonis a cerut Guvernului să creeze un fond național similar, care să încurajeze reorganizarea voluntară la scară largă.

Argumente în favoarea comasării

  • Reducerea cheltuielilor administrative (mai puține primării, consilii locale, funcții de conducere);

  • Creșterea capacității administrative pentru atragerea fondurilor europene;

  • Profesionalizarea aparatului administrativ;

  • Investiții mai mari în infrastructură prin bugete consolidate.

Argumente împotriva comasării

  • Temeri privind pierderea identității locale;

  • Distanță mai mare față de centrele administrative;

  • Rezistență politică din partea aleșilor locali;

  • Riscuri electorale pentru partidele aflate la guvernare.

Din acest motiv, premierul a subliniat că nu sunt suficiente declarațiile politice, ci este nevoie de majorități stabile care să susțină un proiect coerent.

Reorganizarea administrativă a României a fost discutată în repetate rânduri în ultimele două decenii, însă niciun guvern nu a dus până la capăt un astfel de proiect.

Structura actuală datează în mare parte din perioada post-1990, iar fragmentarea administrativă este considerată de mulți experți drept una dintre cauzele ineficienței în gestionarea resurselor publice.

În contextul presiunilor bugetare, al deficitului și al nevoii de modernizare a serviciilor publice, tema comasării localităților revine periodic pe agenda publică.

Declarația premierului Ilie Bolojan marchează o deschidere clară către comasarea localităților, însă într-un cadru realist: fără susținere politică solidă și modificări legislative clare, reforma administrativ-teritorială rămâne dificil de realizat.

Pe termen scurt, Guvernul mizează pe eficientizarea administrației în actuala structură. Pe termen mediu și lung, însă, reorganizarea localităților ar putea redeveni o necesitate inevitabilă.

Într-un climat economic și bugetar tensionat, eficiența administrației publice nu mai este doar o opțiune politică, ci o condiție esențială pentru sustenabilitatea statului. Rămâne de văzut dacă voința politică va transforma dezbaterea despre comasarea localităților într-un proiect concret de reformă administrativă în România.

Sursă: G4Media

Averea uriașă a lui Dumitru Mischie, fost pompier civil ajuns în conducerea fabricilor de armament ale statului

Redacția Normedia
-
0
Averea uriașă a lui Dumitru Mischie, fost pompier civil ajuns în conducerea fabricilor de armament ale statului

Dumitru Mischie, fost pompier civil și ulterior jurist, a ajuns în 2025 în structurile de conducere ale unora dintre cele mai importante fabrici de armament ale statului român.

Numit în consiliile de administrație ale Uzina Mecanica Sadu și Uzina Automecanica Moreni, dar și consilier juridic în cadrul Romarm, Mischie atrage atenția nu doar prin traseul profesional atipic, ci și prin averea consistentă declarată oficial.

Numirile au fost făcute în primăvara anului 2025, într-un context politic în care funcția de premier era ocupată de Marcel Ciolacu, iar Ministerul Economiei era condus de Bogdan Ivan. În paralel, datele financiare arată că uzinele pe care le coordonează înregistrează pierderi de zeci de milioane de lei.

Potrivit informațiilor din CV-ul public, Dumitru Mischie a activat între 1986 și 1995 ca pompier civil la Întreprinderea de Administrare, Cantine și Cazare din Motru, județul Gorj. Parcursul său profesional din perioada 1981–1986, după absolvirea liceului, nu este clar documentat public.

În 1989, el obține licența în științe juridice la Universitatea Bucuresti, însă nu sunt disponibile informații detaliate privind forma de învățământ urmată. Ulterior, cariera sa se consolidează în zona juridică și administrativă.

Din 2001, Mischie este consilier juridic la Romarm, compania națională din industria de apărare care coordonează mai multe uzine strategice din România. Între 2013 și 2021 a fost președinte al Consiliului de Administrație la uzina de armament Tohani, experiență care i-a consolidat profilul în structurile de conducere ale industriei militare.

În primăvara anului 2025, el este numit:

  • Membru în Consiliul de Administrație al Uzinei Mecanice Sadu

  • Președinte al Consiliului de Administrație al Uzinei Automecanice Moreni

  • Consilier juridic în cadrul Romarm

Aceste funcții îl plasează în centrul deciziilor strategice privind producția și administrarea capacităților de armament ale statului român.

Datele financiare aferente anului 2024 indică o situație dificilă pentru cele două unități industriale:

  • Uzina Automecanica Moreni a înregistrat pierderi de peste 25 de milioane de lei.

  • Uzina Mecanica Sadu a raportat pierderi de aproximativ 24 de milioane de lei.

Industria de apărare din România traversează o perioadă de reorganizare și investiții, în contextul creșterii cererii internaționale de echipamente militare. Totuși, rezultatele financiare ridică întrebări privind eficiența managementului și strategia de redresare.

În 2020, Dumitru Mischie a candidat la Consiliul Local al Sectorului 3 din București din partea Partidul Puterii Umaniste (social-liberal), formațiune asociată cu Dan Voiculescu. Deși nu a obținut un mandat, candidatura indică o implicare directă în zona politică locală.

Numirile sale din 2025 în consiliile de administrație au avut loc într-un climat în care funcțiile din companiile de stat sunt adesea analizate prin prisma echilibrului politic și a influenței partidelor aflate la guvernare.

Declarația de avere depusă în mai 2025 arată o situație patrimonială consistentă pentru familia Mischie.

Conform documentului oficial, familia deține:

  • Patru apartamente în București

  • Două case în Pantelimon, județul Ilfov, fiecare cu o suprafață de 157 mp

  • O casă de 90 mp în Padeș, județul Gorj

  • Terenuri în Pantelimon, însumând aproximativ 2.000 mp

Portofoliul imobiliar indică investiții semnificative în zona metropolitană a Capitalei, dar și în județul de origine.

Familia deține trei autoturisme, dintre care unul este un BMW X1 fabricat în 2014, un SUV compact din gama premium. Deși nu este un model de ultimă generație, valoarea sa de piață rămâne relevantă în contextul unei declarații de avere analizate public.

Pe lângă funcțiile ocupate de Dumitru Mischie, soția sa contribuie semnificativ la veniturile familiei.

În anul fiscal 2022, aceasta a lucrat la Spitalul Clinic de Boli Infectioase Victor Babes, unde a obținut un venit net anual de aproximativ 190.000 de lei.

În 2025, veniturile sale provin din:

  • Activități medicale independente – aproximativ 37.000 lei net

  • Contract cu Termoenergetica Bucuresti – 13.465 lei

Astfel, familia beneficiază de venituri cumulate din sectorul public și din activități independente, ceea ce explică parțial capacitatea de investiție imobiliară.

În contrapondere cu patrimoniul imobiliar, declarația de avere menționează datorii care depășesc 800.000 de lei. Nu sunt detaliate public condițiile creditelor sau natura exactă a împrumuturilor, însă suma indică un nivel ridicat de angajamente financiare.

În astfel de cazuri, analiza echilibrului între active și pasive devine esențială pentru a înțelege situația patrimonială reală. Deținerea mai multor proprietăți este adesea asociată cu credite ipotecare semnificative, ceea ce poate explica nivelul datoriei.

Industria de apărare este considerată un sector strategic, iar companiile din subordinea Romarm au un rol important în asigurarea capacităților militare ale României. Uzinele din Moreni și Sadu produc echipamente și muniții destinate atât pieței interne, cât și exportului.

În acest context, conducerea acestor unități implică:

  • Decizii privind investiții și modernizări

  • Negocieri contractuale

  • Management financiar și administrativ

  • Relații cu Ministerul Economiei și alte instituții

Numirea unor persoane cu experiență juridică și administrativă poate fi justificată prin nevoia de conformitate și control legal, însă performanța economică rămâne principalul indicator al eficienței managementului.

În urma apariției articolului, Dumitru Mischie a trimis un drept la replică pe care-l publicăm integral mai jos:

Drept la replică

Urmare publicării pe site-ul defapt.ro, în data de 25 februarie 2026, a articolului intitulat “Averea uriașă a unui fost pompier civil, cu facultate la 35 de ani, care conduce fabrici de armament ale statului”, în cuprinsul căruia au fost făcute o serie de afirmații false și defăimătoare la adresa subsemnatului, informații care sunt tendențioase, nedocumentate și sunt de natură a induce în eroare cititorii, pentru care nu mi-a fost solicitat, în prealabil, un punct de vedere, în virtutea codului deontologic și a dreptului la replică, în scopul unei corecte informări a publicului, precizez că următoarele afirmații din articolul publicat pe platforma defapt.ro, articol preluat și de alte publicații, sunt false, astfel:

1.“Soția sa… are și un contract cu Termoenergetica București – 13.465 de lei. „

În realitate fiica mea cea mare are contract de muncă cu Termoenergetica, iar nu soția mea.

2. „Averea familiei de bugetari Mischie este impresionantă. În ultima declarație de avere, din mai 2025, consemna: patru apartamente în București, două case în Pantelimon, Ilfov, fiecare de 157 mp, încă o casă de 90 mp la Padeș, în Gorj. El deține mai multe terenuri, doar cele din Pantelimon, Ilfov, însumând 2.000 mp.”

În realitate, așa-zisa avere impresionantă, conform Declarației de avere a subsemnatului, publică și verificabilă (din care se afirmă că au fost culese informațiile) rezultă că împreună cu frații mei, pe de o parte și cu soția mea pe de altă parte, dețin doar cote părți indivize ¼, respectiv ½ din următoarele imobile:
– Cota de ¼ dintr-o singură casă și toate terenurile situate în Padeș, județul Gorj moștenite de la părinți, împreună cu cei trei frați ai mei;
– Cota de ½ dintr-o singură casă și terenul aferent acestei case situate în orașul Pantelimon, județul Ilfov;
– Cota de ½ din cele două apartamente situate în București.

Afirmațiile potrivit cărora familia mea deține două case în Pantelimon, Ilfov, o casă la Padeș, Gorj, cu terenurile aferente sunt false și nu concordă cu realitatea. Aceste afirmații factual inexacte modifică în mod substanțial realitatea juridică și induce publicul în eroare.

De asemenea, afirmațiile următoare:

3. “ El a fost numit în CA-urile uzinelor de armament în primăvara anului 2025, când Marcel Ciolacu era premier, iar ministru al Economiei pesedistul Bogdan Ivan.

În 2020, el a candidat pentru PPU-USL, formațiunea lui Dan Voiculescu, la Consiliul Local al Sectorului 3”, sunt vădit tendențioase, autorul articolului inducând opiniei publice ideea că aș fi fost numit politic în cele două consilii de administrație, însă realitatea este alta, am dobândit calitatea de administrator la cele două societăți în urma unei selecții organizate de către Autoritatea Tutelară conform OUG 109/2011, nici domnul ministru Bogdan Ivan și nici domnul Dan Voiculescu nu au avut vreo contribuție în legătură cu selecția subsemnatului în consiliile de administrație la care se referă autorul articolului.

Da este adevărat că uzina din Moreni și cea din Sadu au datorii mari, dar cu minime diligențe autorul articolului putea ajunge la concluzia că aceste datorii nu se datorează subsemnatului acestea fiind datorii istorice care s-au acumulat, în principal, din lipsa comenzilor militare.

Sursă: Defapt

Cine nu-și plătește amenzile rutiere rămâne fără permis. Noua lege anunțată de Cseke Attila ar putea intra în vigoare din 1 septembrie 2026

Redacția Normedia
-
0
Cine nu-și plătește amenzile rutiere rămâne fără permis. Noua lege anunțată de Cseke Attila ar putea intra în vigoare din 1 septembrie 2026

Șoferii care nu își plătesc amenzile rutiere riscă suspendarea automată a permisului de conducere, potrivit unei măsuri anunțate de ministrul Dezvoltării, Cseke Attila.

Noua reglementare, inclusă în ordonanța privind reforma administrației publice, ar urma să intre în vigoare la 1 septembrie 2026 și vizează creșterea gradului de colectare a amenzilor contravenționale din trafic.

Anunțul a fost făcut marți seară, iar măsura este susținută de Guvern în contextul în care doar aproximativ 40% dintre amenzile rutiere sunt achitate în România, potrivit declarațiilor premierului Ilie Bolojan.

Potrivit explicațiilor oferite de ministrul Cseke Attila, legea introduce două situații distincte în care plata amenzilor rutiere devine esențială pentru păstrarea sau redobândirea dreptului de a conduce.

1. Reducerea perioadei de suspendare – condiționată de plata tuturor amenzilor

În prezent, șoferii care au permisul suspendat pot solicita reducerea perioadei de suspendare în anumite condiții. Noua reglementare adaugă o cerință suplimentară:

Șoferul care dorește reducerea perioadei de suspendare trebuie să facă dovada că a achitat toate amenzile rutiere primite, nu doar pe cea care a generat suspendarea.

Important de menționat este faptul că măsura nu se referă la toate datoriile către bugetul local, ci strict la contravențiile rutiere. Astfel, impozitele restante sau alte debite nu vor influența această procedură.

Această condiționare urmărește responsabilizarea conducătorilor auto și reducerea situațiilor în care șoferii acumulează amenzi fără a le achita.

2. Suspendarea automată a permisului după 105 zile de la amendă

Cea de-a doua măsură este mult mai fermă și îi vizează pe șoferii care nu își plătesc amenzile rutiere în termen rezonabil.

Concret:

  • Dacă după 105 zile de la constatarea contravenției amenda nu este achitată,

  • Autoritatea locală va notifica Ministerul Afacerilor Interne,

  • Iar în sistemul informatic al MAI va apărea suspendarea sau retragerea permisului.

Șoferul nu va fi obligat să predea fizic permisul, însă în baza de date a autorităților dreptul de a conduce va fi suspendat. Practic, în cazul unui control rutier, sistemul va indica faptul că permisul este invalid din cauza neplății amenzii.

Un element esențial al noii legi este interconectarea sistemelor informatice ale MAI cu autoritățile locale.

Procedura va funcționa astfel:

  1. Autoritatea locală constată neplata amenzii în termen de 105 zile.

  2. Sistemul transmite notificare către MAI.

  3. Permisul apare suspendat în evidențele electronice.

  4. După achitarea amenzii, informația este actualizată automat.

  5. Suspendarea este ridicată fără ca șoferul să depună cereri suplimentare.

Potrivit ministrului, cetățeanul „nu trebuie să facă nimic”, întrucât sistemul informatic va opera automat modificările.

Ministrul Cseke Attila a precizat că măsura va intra în vigoare la șase luni de la adoptarea ordonanței.

Dacă actul normativ va fi publicat la 1 martie 2026, atunci data estimată pentru aplicarea efectivă este 1 septembrie 2026.

Această perioadă de tranziție este destinată:

  • Adaptării sistemelor informatice,

  • Interconectării bazelor de date,

  • Informării populației,

  • Ajustării procedurilor administrative la nivel local.

Premierul Ilie Bolojan a explicat contextul care a determinat Guvernul să adopte această măsură: gradul scăzut de colectare a amenzilor rutiere.

Potrivit datelor oficiale, doar 40% dintre amenzile de circulație sunt plătite în România.

Acest nivel redus afectează:

  • Disciplina în trafic,

  • Autoritatea legii,

  • Bugetele locale,

  • Siguranța rutieră.

Neplata amenzilor transmite un semnal negativ în societate și reduce efectul preventiv al sancțiunilor contravenționale.

Prin legarea directă a dreptului de a conduce de plata amenzilor, Guvernul urmărește creșterea conformării voluntare și reducerea comportamentului repetitiv al șoferilor indisciplinați.

Pentru conducătorii auto, modificările aduc câteva consecințe clare:

  • Nu mai este posibilă ignorarea amenzilor pe termen lung.

  • Orice amendă neachitată poate genera suspendarea permisului.

  • Reducerea perioadei de suspendare va fi posibilă doar dacă toate amenzile sunt plătite.

  • Sistemul va funcționa digital, fără birocrație suplimentară.

Astfel, plata amenzilor rutiere devine o condiție esențială pentru menținerea dreptului de a conduce.

Noua reglementare presupune un efort administrativ important:

  • Digitalizarea și sincronizarea bazelor de date,

  • Proceduri clare de notificare,

  • Eliminarea întârzierilor în actualizarea informațiilor.

Interconectarea dintre autoritățile locale și MAI reprezintă un pas semnificativ în direcția modernizării administrației publice, parte a reformei anunțate de Guvern.

În același timp, măsura ar putea contribui la creșterea veniturilor bugetare locale, întrucât șoferii vor fi stimulați să achite amenzile pentru a evita pierderea permisului.

Este de așteptat ca măsura să genereze dezbateri publice, în special privind:

  • Proporționalitatea sancțiunii,

  • Termenul de 105 zile,

  • Eventualele erori din sistemele informatice,

  • Situațiile în care amenda este contestată în instanță.

Un aspect esențial va fi clarificarea procedurii pentru cazurile în care șoferul formulează plângere contravențională. În astfel de situații, aplicarea suspendării ar trebui suspendată până la pronunțarea instanței.

Sursă: G4Media

CORNELIU VIȘOIANU: În căutarea echilibrului pierdut. Despre criza încrederii și nevoia de sens într-o lume divizată

Redacția Normedia
-
0
CORNELIU VIȘOIANU: În căutarea echilibrului pierdut. Despre criza încrederii și nevoia de sens într-o lume divizată

Înainte ca ecoul miilor de comentarii dedicate discursului lui Marco Rubio să se stingă, devine clar că ediția din 2026 a Conferinței de la München va rămâne în memorie drept un seism geopolitic. Impactul său istoric derivă mai puțin din deciziile tehnice și mai mult din cutremurul de paradigmă produs la nivel înalt.

Secretarul de stat american a vorbit despre o Europă „mândră de moștenirea sa civilizațională”, despre suveranitate națională, reindustrializare și controlul frontierelor. A cerut aliați care „se pot apăra singuri”, nu parteneri slabi și dependenți. A invocat mândria în locul vinovăției, forța în locul ezitării, viitorul în locul declinului asumat.

Reacțiile au fost, cum era de așteptat, profund divizate. Unii au văzut în cuvintele sale o eliberare necesară din corsetul corectitudinii politice și al birocrației europene sufocante. Alții au perceput un manifest periculos, o îmbrățișare a naționalismului exclusivist și o abandonare a visului european postbelic. Între aceste două lumi, societățile noastre – și cea românească în mod special – par tot mai greu capabile să mai comunice. Polarizarea nu mai este doar politică, a devenit existențială.

Și atunci, firesc, se ridică întrebarea: cine mai asigură punțile? Cine mai mediază între aceste viziuni ireconciliabile? Unde găsim încrederea necesară pentru a ne mai asculta și înțelege unii pe alții? Este oare religia (odinioară liant fundamental al comunităților) depășită de situație? Sau poate tocmai acum, în haosul supra stimulării informaționale și al crizelor suprapuse, redescoperim nevoia arhaică de sens, de apartenență, de transcendere a conflictului imediat?

Puterea și cele trei fețe ale ei

Pentru a înțelege profunzimea crizei actuale, trebuie să privim dincolo de evenimente, către mecanismele fundamentale ale puterii. De-a lungul istoriei, dominația s-a exercitat mereu prin trei dimensiuni interconectate: forța, cunoașterea și afectul. Secolul XX a fost laboratorul lor tragic – de la Teroarea Roșie, care a combinat violența sistematică cu utopia mesianică, până la Revoluția din 1989, unde afectul colectiv și carisma au răsturnat regimuri întregi. Fiecare epocă și-a construit propriul echilibru între aceste axe.

Ceea ce face discursul lui Rubio atât de puternic – și totodată atât de controversat – este că reconfigurează explicit acest echilibru. El spune, în esență, că Occidentul a greșit prioritizând cunoașterea normativă și afectul vinovăției în detrimentul forței și al mândriei asumate. Că birocrația internațională și corectitudinea politică au slăbit civilizația în fața amenințărilor reale. Că a sosit vremea realinierii.

Dar această reconfigurare vine cu un preț. Forța fără cunoaștere devine oarbă. Mândria fără afect devine rece și exclusivistă. Iar cunoașterea fără forță rămâne neputincioasă. Marile crize ale timpului nostru – războiul din Ucraina, tensiunile din Orientul Mijlociu, competiția tehnologică globală, migrația, schimbările climatice, criza apei – sunt toate, în esență, dezechilibre între aceste dimensiuni. Sunt simptome ale unei planete care și-a pierdut busola.

Naționalismul liberal și capcana dihotomiei simpliste

Pentru a înțelege mai bine această criză a echilibrului, trebuie să privim dincolo de evenimentele imediate, către fundamentele teoretice ale dezbaterii dintre globalism și suveranism. Aici intervine o carte recentă pentru clarificarea conceptuală a ceea ce trăim: „De ce naționalism?” de Yael Tamir, propusă spre lectură de Profesorul Dragoș Aligică.

„De ce naționalism?” nu este o carte care dă răspunsuri definitive, ci una care pune întrebări incomode. Și exact de asta avem nevoie acum: să ieșim din reflexele ideologice automate și să gândim serios ce înseamnă să fii cetățean într-o lume care nu mai crede în progresul liniar și universal.

Fostă ministru al educației în Israel, din partea unui partid de stânga, elevă a lui Isaiah Berlin la Oxford, Yael Tamir oferă o perspectivă care sfidează categorisirile simpliste ce domină spațiul public românesc. Autoarea nu este nici o apologistă a naționalismului xenofob, nici o partizană a globalismului neoliberal fără patrie. Ea pledează pentru ceea ce numește „naționalism liberal” – un curent de gândire care recunoaște nevoile umane fundamentale de apartenență, continuitate și identitate culturală, fără a sacrifica valorile democratice și liberale .

Tamir argumentează că naționalismul nu este, în sine, nici bun nici rău, este o forță politică permanentă, care poate fi orientată în direcții progresiste sau reacționare. Ceea ce ea numește „naționalismul vulnerabililor” este expresia legitimă a celor care au pierdut în era globalizării, a celor ale căror voci au fost ignorate de elitele cosmopolite. În această lumină, votul pentru Brexit sau pentru Donald Trump nu a fost un acces de iraționalitate colectivă, ci o „victorie democratică”, glasul celor care „fuseseră anterior reduși la tăcere” .

Profesorul Dragoș Aligică, care a militat pentru traducerea acestei cărți, subliniază exact această dimensiune: volumul oferă instrumentele necesare pentru a înțelege „relația dintre democrație, liberalism și modernitate, pe de o parte, și identitatea colectivă, mai precis identitatea națională, pe de altă parte”. În contextul românesc, spune Aligică, această carte este „o gură de oxigen”, un instrument de „asanare” a unui discurs public în care tema națională a fost „deliberat, sistematic și programatic denaturată și instrumentalizată politic”.

Cea mai mare mistificare, susține Aligică, este felul în care, în România, „aproape orice referire la problematica națională, venită din zona clasei dirigente, a intelectualității sau a mass-media, a fost basculată într-o zonă de propagandă pură”. Clișeele și gândirea pe pilot automat au înlocuit analiza autentică. Iar cartea lui Tamir vine tocmai să risipească această ceață, arătând că există o „linie de abordare a naționalismului de factură liberal-democratică, nu totalitară sau autoritară”.

Europa între două modele

Pentru Europa, momentul este de o acuitate aparte. Așa cum relevă analizele conferinței de la München, bătrânul continent se confruntă cu o dilemă existențială. Pe de o parte, amenințarea rusă este reală și tot mai prezentă. Atacurile hibride, războiul din Ucraina, instabilitatea generată la frontieră – toate cer răspunsuri ferme și unitare. Pe de altă parte, modelul american pe care îl propune Rubio nu mai este cel al parteneriatului egal din epoca postbelică, ci unul condiționat de asumarea suveranității naționale și a responsabilității proprii.

Europa descoperă că nu mai poate externaliza nici securitatea, nici identitatea. Că trebuie să devină ea însăși subiect, nu doar obiect al istoriei. Că integrarea profundă nu poate însemna ștergerea particularităților naționale, ci tocmai asumarea lor într-un cadru comun mai flexibil, mai rezilient. Așa cum remarca Tamir într-un interviu, pandemia de Covid-19 a demonstrat că „atunci când există o criză, este foarte ușor pentru statele-națiune să-și recapete puterea și să devină din nou foarte semnificative” .

România, în acest peisaj, se află într-o poziție unică. Poate deveni „Polonia Sudului” – un pilon de stabilitate la Marea Neagră, un hub industrial și militar, un exemplu de modernizare rapidă. Sau poate rămâne o periferie dependentă, oscilând între complexe de inferioritate și accese de naționalism steril.

Diferența dintre aceste scenarii nu ține doar de resurse sau de poziție geografică, ci de ceva mai profund: de capacitatea de a-și construi un narativ coerent, care să împace mândria cu responsabilitatea, tradiția cu inovația, apartenența națională cu deschiderea europeană. Și aici, cartea lui Tamir oferă o lecție esențială: „naționalismul din amintirile noastre, interpretează visele noastre și nu ne lasă să ne retragem în solitudine„, dar acest elan identitar trebuie dublat de angajamentul față de valorile democratice și de statul de drept.

Criza încrederii și rolul religiei

Aici intervine marea absență a dezbaterii publice contemporane: încrederea. Nu încrederea tehnică în instituții sau în proceduri, ci încrederea existențială – acea certitudine interioară că lumea are un sens, că eforturile noastre nu sunt în van, că există ceva dincolo de conflictul imediat al intereselor.

Tamir înțelege această dimensiune atunci când vorbește despre nevoia umană de apartenență și de „nemurire simbolică” prin continuitatea națiunii. Religia a fost, timp de milenii, principalul furnizor al acestui tip de încredere. Biserica oferea nu doar ritualuri și ierarhii, ci un limbaj comun al sensului, o punte între generații, o ancoră în fața haosului. Astăzi, însă, asistăm la o dublă mișcare paradoxală: pe de o parte, secularizarea accelerată a spațiului public european; pe de altă parte, revenirea violentă a religiosului în politică, sub forma naționalismului teocratic sau a radicalismelor identitare.

Religia mai poate fi ea un liant? Sau a devenit ea însăși o sursă de polarizare?

Răspunsul nu poate fi simplu. Biserica Ortodoxă Română, de pildă, are o poziție aparte în societate, este potrivit sondajelor, cea mai de încredere instituție, dar este și profund contestată pentru alianțele sale politice și pentru lipsa de asumare a trecutului.

Poate ea juca un rol de mediator între tabere? Poate oferi acel „al treilea spațiu” în care dezbaterea autentică să devină posibilă? Sau va rămâne captivă în logica partizană a „apărării valorilor tradiționale” împotriva unui Occident decadent imaginat?

Spre o nouă sinteză

Ceea ce ne lipsește, cred, nu este o soluție magică, ci un cadru comun de înțelegere. O platformă în care taberele adverse să poată vorbi aceeași limbă, chiar dacă trag concluzii diferite. Un spațiu în care forța să nu fie idolatrizată, nici blamată, ci înțeleasă ca unealtă necesară, dar insuficientă. În care cunoașterea să nu devină birocrație sufocantă, ci lumină. În care afectul să nu fie nici manipulare ieftină, nici refugiu în emoționalul gol.

Aceasta este, în fond, lecția pe care ne-o oferă Yael Tamir potrivit căreia naționalismul nu trebuie nici demonizat, nici îmbrățișat necritic, ci domesticit și orientat spre scopuri progresiste . Că „a pune națiunea pe primul loc nu este o modalitate de a susține supremația națională, ci de a redistribui responsabilitățile și de a împărtăși beneficiile într-un mod mai democratic și mai just” .

Planeta își caută echilibrul. Crizele suprapuse (de securitate, economice, climatice, identitare) nu sunt accidente de parcurs, ci simptomele unei transformări profunde. Vechea ordine se destramă, iar cea nouă nu s-a născut încă. În acest interregnum, cum spunea Antonio Gramsci, apar monștrii, dar apar și oportunități.

Pentru România, miza este să nu rateze acest moment. Să nu se lase nici sedusă de promisiuni facile de mândrie națională fără substanță, nici paralizată de complexe de vinovăție moștenite. Să construiască o sinteză între valorile care au ținut această națiune vie prin secole de încercări și exigențele unei lumi globale în care nimeni nu te va proteja dacă nu te poți proteja singur.

Religia poate juca un rol aici – dacă își va asuma misiunea de a construi punți, nu de a adânci tranșeele. Dacă va oferi nu doar confort identitar, ci și incomoditatea întrebărilor autentice. Dacă va vorbi despre iubirea de neam fără să uite iubirea de om. Dacă va media între tabere, nu va instrumentaliza diviziunile.

În final, discursul lui Marco Rubio nu este nici Evanghelie, nici erezie. Este un semnal al vremurilor. Un avertisment că ordinea postbelică s-a sfârșit și că fiecare națiune, fiecare comunitate, fiecare om este chemat să-și asume responsabilitatea pentru destinul său.

În această lume nouă, în care puterea se negociază din nou prin forță, competență și mândrie asumată, întrebarea fundamentală rămâne cea de dintotdeauna: ce fel de oameni vrem să fim?

Răspunsul nu va veni de la conferințe internaționale sau de la discursuri memorabile. Va veni din felul în care reușim, fiecare în cercul nostru, să reconstruim încrederea acolo unde a fost distrusă, să ascultăm acolo unde am învățat doar să strigăm, să iubim acolo unde ne-a fost mai ușor să urâm.

Până la urmă, echilibrul planetei nu este altceva decât suma echilibrelor noastre interioare. Iar acestea nu se cuceresc cu arme sau cu algoritmi, ci cu răbdare, cu smerenie și cu credința că lumina există chiar și în cele mai întunecate vremuri.

Sursă: Adevărul

EXCLUSIV! INTERVIU cu familia Guarato, proprietarii Cramei LECHBURG – Identitate și viticultură biologică: Viziunea din spatele afacerii

Redacția Normedia
-
0
EXCLUSIV! INTERVIU cu familia Guarato, proprietarii Cramei LECHBURG – Identitate și viticultură biologică: Viziunea din spatele afacerii

La poalele Carpaților, în arealul viticol al Lechința, Crama LECHBURG și-a construit identitatea în jurul unui principiu simplu: respectul pentru loc. Transilvania nu este doar un reper geografic, ci fundamentul stilului care definește fiecare vin produs aici. Microclimatul protejat de munți, amplitudinile termice și structura solului creează un cadru natural care favorizează echilibrul și expresivitatea.

Povestea începe în 1962, odată cu ridicarea clădirii care găzduiește și astăzi crama. De atunci, fiecare etapă a dezvoltării a fost gândită ca o continuitate, nu ca o ruptură. Modernizarea din 2015 a adus tehnologie actuală și o direcție strategică clară, dar a păstrat esența: vinificație atentă, intervenții calculate și fidelitate față de terroir.

Astăzi, LECHBURG înseamnă mai mult decât o cramă. Înseamnă o viziune pe termen lung, viticultură biologică asumată și o interpretare coerentă a potențialului pe care Lechința îl oferă. Vinurile reflectă această filosofie: structură echilibrată, aciditate bine integrată și o expresie clară a fiecărei recolte.

În dialogul care urmează, ownerii LECHBURG vorbesc despre începuturi, despre alegerea viticulturii biologice și despre modul în care terroir-ul transilvănean modelează identitatea cramei.

  1. Crama LECHBURG are o identitate puternic legată de Transilvania. Cum a început această poveste și ce înseamnă ea astăzi?

Povestea LECHBURG începe în anul 1962, când a fost construită crama într-un cadru natural aparte, la poalele Carpaților, într-o zonă care îmbină armonios tradiția viticolă cu specificul geografic al Transilvaniei. Amplasarea nu a fost întâmplătoare. Microclimatul oferit de protecția munților, alternanța temperaturilor și structura solului creează condiții ideale pentru cultivarea viței-de-vie. De-a lungul deceniilor, această fundație naturală a devenit baza unei identități viticole solide.

În 2015, crama a intrat într-o nouă etapă de dezvoltare, printr-un proces amplu de modernizare și redefinire strategică. Direcția aleasă nu a fost una de ruptură față de trecut, ci de continuitate. Clădirea, cu structura sa pe patru niveluri, permite un flux tehnologic bazat pe gravitație, un principiu care favorizează un proces natural de vinificare. Această abordare păstrează integritatea materiei prime și oferă o exprimare autentică a strugurelui.

Astăzi, LECHBURG înseamnă o îmbinare între tradiție, rigoare și viziune pe termen lung. Identitatea sa este profund legată de Transilvania nu doar prin amplasare, ci prin stilul vinurilor produse: echilibrate, expresive, cu o structură elegantă și o aciditate bine integrată. Fiecare etapă – de la plantare până la îmbuteliere – este gândită ca parte a unui proces coerent, orientat spre calitate și constanță.

Crama reprezintă, în același timp, o formă de patrimoniu cultural. Arhitectura, etichetele, selecția soiurilor și filosofia de producție reflectă o regiune cu istorie, tradiții și identitate proprie. LECHBURG nu este doar un loc de producție, ci un spațiu în care terroir-ul, tehnologia și experiența umană se întâlnesc pentru a crea vinuri cu personalitate clară.

  1. Ați ales viticultura biologică. Ce înseamnă această direcție pentru LECHBURG?

Viticultura biologică reprezintă o alegere strategică și o asumare pe termen lung. Această direcție presupune respectarea strictă a ciclurilor naturale și utilizarea exclusivă a substanțelor permise în agricultura ecologică. În vie, acest lucru se traduce prin menținerea biodiversității, gestionarea atentă a vegetației spontane și aplicarea tratamentelor pe bază de sulf și cupru, conform normelor europene.

Pentru LECHBURG, viticultura biologică înseamnă echilibru. Solul este tratat ca un ecosistem viu, iar intervențiile sunt calibrate pentru a susține sănătatea naturală a viței-de-vie. Nu este vorba doar despre evitarea anumitor substanțe, ci despre o filosofie agricolă care pune accent pe armonia dintre plantă și mediul înconjurător.

Procesul implică monitorizare atentă, observație constantă și adaptare la condițiile climatice. Fiecare sezon aduce particularități, iar echipa tehnică gestionează aceste variabile cu rigoare. Rezultatul este un strugure care exprimă fidel caracteristicile solului și ale microclimatului.

Viticultura biologică influențează direct profilul vinurilor. Aciditatea naturală, prospețimea și claritatea aromatică sunt susținute de o materie primă echilibrată. Această abordare consolidează identitatea cramei și poziționează LECHBURG într-o zonă a responsabilității față de mediu și față de consumator.

Este un proces care necesită timp, disciplină și consecvență. Alegerea acestei direcții reflectă dorința de a produce vinuri care își păstrează autenticitatea și exprimă caracterul locului fără intervenții agresive.

  1. Ce rol joacă terroir-ul Lechinței în profilul vinurilor LECHBURG?

Lechința este o regiune viticolă cu tradiție și caracter distinct. Amplasarea în Transilvania conferă un climat continental moderat, cu diferențe semnificative între temperaturile de zi și cele de noapte. Această amplitudine termică favorizează acumularea echilibrată de zaharuri și menținerea acidității naturale.

Solurile zonei contribuie la complexitatea aromatică și la structura vinurilor. Textura lor, combinată cu drenajul natural și influența reliefului, creează condiții specifice pentru fiecare parcelă. Fiecare soi cultivat în această zonă capătă o expresie particulară, marcată de eleganță și finețe.

Terroir-ul nu este doar o noțiune geografică, ci un ansamblu de factori: climă, sol, topografie și intervenție umană. La LECHBURG, aceste elemente sunt integrate într-un sistem coerent. Selecția soiurilor ține cont de adaptabilitatea lor la condițiile locale, iar procesul de vinificare urmărește să păstreze identitatea fiecărei recolte.

Vinurile rezultate reflectă această interacțiune complexă. Profilul aromatic, textura și echilibrul sunt influențate direct de mediul natural. În cazul soiurilor albe, se remarcă prospețimea și claritatea. La roșii, structura și finețea taninurilor sunt modelate de maturarea lentă a strugurelui.

Lechința oferă un cadru care susține exprimarea autentică a fiecărui soi. Pentru LECHBURG, terroir-ul este fundamentul identității și al continuității stilistice.

  1. Care este viziunea LECHBURG pentru viitor?

Viziunea LECHBURG se construiește în jurul consolidării identității transilvănene și al dezvoltării sustenabile. Obiectivul principal este menținerea unei calități constante și aprofundarea expresiei terroir-ului prin selecții tot mai precise de parcelă.

Dezvoltarea gamei CRU reprezintă un pas important în această direcție. Selectarea atentă a micro-parcelelor și evidențierea caracteristicilor lor distincte contribuie la diversificarea portofoliului și la creșterea nivelului de rafinament.

Investițiile în tehnologie și formarea continuă a echipei sunt componente esențiale ale strategiei. Vinificația gravitațională, monitorizarea atentă a fermentației și controlul parametrilor tehnici sunt elemente integrate într-un proces riguros.

Pe termen lung, crama își propune să consolideze prezența vinurilor transilvănene pe piețe diverse, păstrând coerența stilistică și respectul față de mediu.

LECHBURG își proiectează viitorul prin continuitate: fidelitate față de terroir, disciplină tehnologică și aprofundarea filosofiei biologice. Direcția este clară – vinuri cu identitate definită, echilibru și expresivitate autentică.

  1. LECHBURG funcționează într-o clădire construită în 1962. Ce înseamnă această structură pentru procesul de vinificație?

Structura cramei este parte integrantă din filosofia noastră de producție. Construită pe patru niveluri, clădirea permite utilizarea gravitației ca principiu tehnologic. Acest detaliu arhitectural influențează direct modul în care sunt manipulate strugurii și mustul, reducând necesitatea pompelor mecanice și limitând intervențiile agresive asupra materiei prime.

Fluxul gravitațional susține un proces natural de transfer între etapele de recepție, fermentare, maturare și îmbuteliere. Astfel, integritatea boabelor și a compușilor aromatici este menținută. În vinificație, fiecare mișcare a lichidului poate influența structura finală, iar utilizarea gravitației oferă un control mai fin și o protecție suplimentară împotriva oxidării premature.

Modernizarea realizată după 2015 a integrat tehnologie contemporană în această structură istorică. Tancurile de fermentare cu control al temperaturii, spațiile dedicate maturării și sistemele de monitorizare permit o gestionare precisă a fiecărui lot. Această combinație între infrastructura tradițională și tehnologia actuală definește stilul LECHBURG: echilibru între patrimoniu și rigoare tehnică.

  1. Cum selectați soiurile cultivate și ce criterii stau la baza acestei alegeri?

Selecția soiurilor este fundamentată pe adaptabilitatea la terroir-ul Lechinței. Climatul transilvănean favorizează soiurile care valorifică amplitudinea termică și maturarea lentă. Accentul este pus pe echilibrul natural între zahăr și aciditate, precum și pe capacitatea fiecărui soi de a reflecta particularitățile solului.

Fiecare parcelă este analizată din perspectiva compoziției solului, expunerii la soare și drenajului natural. Aceste elemente influențează dezvoltarea viței-de-vie și exprimarea aromatică. Alegerea nu este una întâmplătoare, ci rezultatul unei corelări între potențialul natural al zonei și obiectivul stilistic al cramei.

Prin această abordare, LECHBURG urmărește coerență și identitate. Soiurile cultivate nu sunt doar o selecție agricolă, ci o expresie a unei regiuni care pune accent pe eleganță, prospețime și structură echilibrată.

  1. Ce presupune gestionarea unei recolte într-un an cu variații climatice semnificative?

Gestionarea recoltei începe cu monitorizarea atentă a evoluției climatice pe parcursul întregului sezon. Fiecare an aduce particularități în ceea ce privește precipitațiile, temperaturile și perioadele de maturare. În viticultura biologică, intervențiile sunt calibrate cu precizie, iar adaptabilitatea devine esențială.

Decizia momentului optim de recoltare este una dintre cele mai importante etape. Se urmăresc parametri precum nivelul zahărului, aciditatea totală și maturitatea fenolică. Echilibrul dintre aceste elemente determină stilul vinului. Recoltarea este organizată astfel încât fiecare parcelă să fie procesată separat, păstrând identitatea fiecărui lot.

În cramă, ajustările sunt minime, accentul fiind pus pe exprimarea autentică a recoltei respective. Fiecare an adaugă o nuanță diferită portofoliului, iar această variabilitate controlată face parte din identitatea vinurilor LECHBURG.

  1. Cum definiți stilul vinurilor LECHBURG?

Stilul LECHBURG se bazează pe claritate, echilibru și expresivitate. Vinurile sunt construite astfel încât să reflecte caracterul natural al strugurelui și specificul terroir-ului. Se urmărește păstrarea prospețimii aromatice, o structură bine definită și o aciditate integrată armonios.

În cazul vinurilor albe, accentul cade pe precizie aromatică și finețe. Fermentațiile sunt controlate atent pentru a conserva profilul varietal. La vinurile roșii, macerarea și maturarea sunt gestionate astfel încât taninurile să fie bine conturate, fără a domina structura.

Filosofia de vinificare pune accent pe intervenții calculate. Fiecare etapă este menită să susțină identitatea materiei prime. Rezultatul este un portofoliu coerent, care exprimă atât tradiția regiunii, cât și rigoarea tehnologică aplicată în cramă.

  1. Ce rol joacă gama CRU în strategia cramei?

Gama CRU reprezintă o aprofundare a conceptului de terroir. Selectarea micro-parcelelor cu caracteristici distincte permite evidențierea unor expresii particulare ale solului și microclimatului.

Fiecare vin din această gamă este rezultatul unei selecții riguroase. Strugurii provin din parcele limitate, iar procesul de vinificare este adaptat pentru a pune în valoare specificul fiecărei recolte. Această abordare oferă o perspectivă mai detaliată asupra potențialului zonei Lechința.

Gama CRU consolidează identitatea cramei și reflectă maturitatea tehnologică și agricolă atinsă. Este o direcție care subliniază atenția acordată detaliului și dorința de a exprima autenticitatea fiecărui lot.

  1. Cum integrați sustenabilitatea în activitatea zilnică a cramei?

Sustenabilitatea este parte a unui sistem integrat. Viticultura biologică reprezintă fundamentul, însă abordarea merge dincolo de gestionarea viei. Optimizarea consumului de energie, utilizarea eficientă a resurselor și gestionarea responsabilă a deșeurilor sunt componente esențiale.

Procesele tehnologice sunt gândite pentru a reduce intervențiile inutile și pentru a menține echilibrul natural. Fiecare etapă este evaluată din perspectiva impactului asupra mediului.

Această direcție reflectă responsabilitatea față de terroir și față de generațiile viitoare. LECHBURG își construiește identitatea nu doar prin vinuri, ci printr-un model de producție coerent și echilibrat.

  1. Ce mesaj transmite LECHBURG consumatorului prin vinurile sale?

Mesajul este unul al autenticității și al echilibrului. Fiecare sticlă reprezintă o sinteză între natură, tradiție și tehnologie. Vinurile noastre sunt expresia unui teritoriu bine definit și a unei filosofii orientate spre calitate constantă.

LECHBURG transmite ideea că vinul este mai mult decât un produs – este rezultatul unei relații armonioase între sol, climă și intervenția umană. Fiecare recoltă spune o poveste diferită, iar coerența stilistică reflectă respectul pentru identitate și continuitate.

Pasiune italiană, rădăcini transilvănene. Povestea vinurilor Lechburg din Lechința (Adv)

Redacția Normedia
-
0
Pasiune italiană, rădăcini transilvănene. Povestea vinurilor Lechburg din Lechința (Adv)

La poalele Carpaților, într-o zonă cu tradiție vitivinicolă veche, se află crama Lechburg. Un loc unde natura, istoria și pasiunea pentru vin se întâlnesc firesc.tcadru înconjurat de brazi, pini și castani, iau naștere vinuri curate, expresive și elegante.

La Lechburg, vița de vie este cultivată prin metode organice și biologice, în conformitate cu regulile Comunității Europene. Procesul este atent controlat, de la sol până la sticlă.

Se păstrează modul natural de creștere al vegetației spontane, se monitorizează caracteristicile terenului și se favorizează dezvoltarea organismelor utile. Pentru protecția culturii se folosesc doar produse pe bază de sulf și cupru, fără intervenții agresive.

Rezultatul? Struguri cu aromă intensă și structură clară, materie primă pentru vinuri de înaltă calitate. Certificările EU Agriculture și Vegan OK confirmă angajamentul cramei pentru un produs curat și responsabil.

Clădirea cramei a fost construită în 1962 și are o capacitate de aproximativ 20.000 de hectolitri. Structura pe patru niveluri permite vinificarea gravitațională, reducând utilizarea pompelor electrice și asigurând o prelucrare delicată a vinului.

În 2015, crama a intrat într-o nouă etapă, continuând tradiția printr-o viziune modernă și o abordare atentă asupra calității.

Este o poveste de familie, dar și o punte între două lumi: experiența italiană în viticultură și terroir-ul autentic al Transilvaniei.

Portofoliul Lechburg include soiuri internaționale și locale, atent vinificate pentru a păstra caracterul fiecăruia:

  • Fetească Regală
  • Riesling
  • Sauvignon Blanc
  • Chardonnay
  • Pinot Grigio
  • Golden Muscat
  • Gewürztraminer
  • Fetească Neagră
  • Pinot Noir
  • Rockrose (rosé)

Pentru cunoscători, gama CRU (Sorgente, Neuburger, Picola Foresta, Vigna del Corvo) reprezintă selecția premium, obținută din parcele atent alese, unde fiecare detaliu contează.

Vinurile albe surprind prin prospețime și echilibru. Golden Muscat aduce note fine de coajă de portocală și un final condimentat. Rockrose, obținut din Pinot Grigio, are culoare roz somon și arome de fructe coapte. Pinot Noir se remarcă prin culoarea rubiniu intens și taninuri catifelate.

Fiecare sticlă poartă o etichetă inspirată din portul tradițional transilvănean, un detaliu care subliniază identitatea locului.

Dosarul „Las Vegas”, blocat doi ani în camera preliminară: acuzații de șantaj, violențe și grup infracțional organizat, întoarse la DIICOT. Juriștii avertizează: riscul prescripției este major

Redacția Normedia
-
0
Dosarul „Las Vegas”, blocat doi ani în camera preliminară: acuzații de șantaj, violențe și grup infracțional organizat, întoarse la DIICOT. Juriștii avertizează: riscul prescripției este major

Dosarul „Las Vegas”, în care procurorii DIICOT acuză membri ai unor clanuri cunoscute de constituire de grup infracțional organizat, șantaj și violențe în lanțul de cazinouri Las Vegas, a rămas blocat aproape doi ani în procedura de cameră preliminară.

Deși legea prevede un termen de 60 de zile pentru această etapă, cauza s-a aflat pe masa instanțelor din noiembrie 2023 până în februarie 2026, fără ca judecata pe fond să înceapă.

După un an și jumătate de amânări la Curtea de Apel București (CAB) și încă patru luni la Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ), dosarul a fost restituit definitiv la DIICOT pentru refacerea unor acuzații esențiale. Specialiștii consultați de jurnaliști avertizează că, în aceste condiții, prescripția faptelor este foarte probabilă înainte de o sentință definitivă.

Cazul vizează rețeaua de cazinouri „Las Vegas”, controlată de frații Mihăiță „Polonezu” și Sorin Doroftei. Procurorii DIICOT susțin că aceștia ar fi coordonat o structură informală de „pază internă” care intervenea atunci când jucători câștigau sume importante.

Potrivit rechizitoriului, în astfel de situații, angajații ar fi recurs la:

  • amenințări,

  • șantaj,

  • acte de violență fizică,

  • presiuni psihologice,

pentru a împiedica plata câștigurilor sau pentru a forța „negocieri” în defavoarea clienților.

În dosar sunt implicate 85 de persoane: 70 de inculpați, 11 părți vătămate și 4 societăți comerciale. Printre inculpați se regăsesc membri ai clanurilor Feraru și Corduneanu, dar și persoane cunoscute în mediul interlop.

Camera preliminară este etapa procesuală în care judecătorul verifică legalitatea rechizitoriului și a probelor. Legea stabilește un termen scurt pentru această procedură.

În cazul „Las Vegas”, însă:

  • Noiembrie 2023 – dosarul intră la Curtea de Apel București.

  • Iunie 2024 – februarie 2025: cinci amânări invocând lipsa apărătorilor.

  • Februarie – august 2025: șase amânări succesive pentru pronunțare.

  • 11 august 2025: CAB restituie dosarul la DIICOT.

  • Încă patru luni de contestații la ÎCCJ.

  • Februarie 2026: Curtea Supremă menține soluția de restituire.

În total, aproape doi ani fără ca procesul propriu-zis să înceapă.

Juriști consultați de presă susțin că invocarea repetată a lipsei apărării este un mecanism frecvent utilizat pentru tergiversarea cauzelor complexe.

Curtea de Apel București a admis parțial excepțiile inculpaților, considerând că acuzația de constituire de grup infracțional organizat nu este suficient de clar și detaliat formulată.

Judecătorii au cerut DIICOT să precizeze:

  • data exactă a constituirii grupului;

  • structura și ierarhia acestuia;

  • programul infracțional;

  • elementele de stabilitate în timp;

  • momentul epuizării infracțiunii.

Pentru celelalte fapte – șantaj, loviri și alte violențe – instanța a apreciat că rechizitoriul este legal întocmit.

În plus, au fost anulate unele probe, inclusiv analize financiare efectuate de persoane despre care instanța a apreciat că nu aveau competență legală.

După decizia definitivă a ÎCCJ, dosarul a fost restituit la DIICOT pentru refacerea acuzațiilor privind grupul infracțional organizat.

Aceasta presupune:

  • reformularea rechizitoriului;

  • eventual completarea urmăririi penale;

  • o nouă trimitere în judecată;

  • reluarea camerei preliminare;

  • abia apoi judecata pe fond.

În aceste condiții, specialiștii spun că faptele riscă să se prescrie înainte de o hotărâre definitivă, mai ales că multe dintre acuzații au termene de prescripție de 3–4 ani.

În timpul anchetei, pe numele lui Mihăiță Doroftei a fost emis un mandat de arestare preventivă pentru 30 de zile, însă acesta nu a fost pus în aplicare, deoarece inculpatul a părăsit România.

În prezent, Doroftei este dat în urmărire generală.

Rechizitoriul DIICOT include descrieri detaliate ale unor agresiuni surprinse de camerele de supraveghere.

Într-un caz din București, trei inculpați ar fi lovit repetat un client, inclusiv cu pumnii și picioarele, inclusiv în zona capului, până aproape de pierderea cunoștinței.

Procurorii susțin că liderul rețelei nu ar fi reproșat agresiunea în sine, ci faptul că aceasta a avut loc într-o zonă monitorizată video.

Într-un alt episod, interceptări telefonice arată discuții despre agresarea unui client care „comenta prea mult”, cu expresii precum „sparge-i dinții” sau „mutilează-l”.

Procurorii susțin că un jucător care ar fi câștigat peste 600.000 de lei ar fi fost intimidat să renunțe la bani. Martorii ar fi declarat că au fost avertizați că patronii ar putea trimite persoane periculoase după ei.

Rechizitoriul descrie un mecanism prin care câștigătorii ar fi fost informați că „aparatul s-a stricat” sau că plata nu poate fi efectuată, iar în cazul insistenței ar fi intervenit persoane cu rol de intimidare.

O investigație de presă publicată anterior a arătat că unul dintre frații Doroftei deține 16 proprietăți în Dubai. Acesta a susținut că investițiile sunt legale și realizate anterior începerii anchetei.

De asemenea, anchete jurnalistice independente au documentat legături comerciale între rețeaua Las Vegas și frații Andrew și Tristan Tate, prin acorduri de împărțire a profitului în mai multe sucursale. Reprezentanții Las Vegas au respins acuzațiile.

Cazul „Las Vegas” ridică întrebări majore privind eficiența sistemului judiciar în dosare complexe de criminalitate organizată.

După:

  • doi ani de cameră preliminară,

  • anularea unor probe,

  • restituirea rechizitoriului,

  • un inculpat principal dispărut,

procesul nu a început nici măcar pe fond.

În acest context, riscul prescripției planează asupra mai multor fapte, ceea ce ar putea duce la închiderea cauzei fără o hotărâre definitivă pe fondul acuzațiilor.

Pentru un dosar care implică acuzații grave de violență, șantaj și grup infracțional organizat, întârzierea procedurilor ridică semne de întrebare serioase privind capacitatea sistemului de a livra justiție într-un termen rezonabil.

Sursă: G4Media

Sursa foto: Cristian Andrei Leonte / Info Sud-Est

 

 

Drumul Expres Constanța–Tulcea, proiect blocat de peste 10 ani: contract prelungit de 10 ori, fără termen clar de începere a lucrărilor și fără cost estimat

Redacția Normedia
-
0
Drumul Expres Constanța–Tulcea, proiect blocat de peste 10 ani: contract prelungit de 10 ori, fără termen clar de începere a lucrărilor și fără cost estimat

Drumul expres Constanța–Tulcea, proiect strategic pentru dezvoltarea Dobrogei și conectarea litoralului la Delta Dunării, rămâne blocat în faza de studiu de fezabilitate la mai bine de un deceniu de la primele promisiuni publice.

Deși contractul pentru documentația tehnică a fost semnat în 2020 de Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere (CNAIR), acesta a fost prelungit de zece ori prin acte adiționale, iar în prezent nu există o dată certă pentru începerea lucrărilor și nici o estimare oficială a costurilor finale.

Proiectul, intens utilizat în campaniile electorale de politicieni din Constanța și Tulcea, este în continuare la stadiul de studii și avize, în timp ce traficul pe actualul drum național rămâne periculos și aglomerat.

Drumul dintre Constanța și Tulcea are aproximativ 120 de kilometri și reprezintă principala rută de legătură între litoralul Mării Negre și Delta Dunării. În lipsa unei infrastructuri moderne, șoferii circulă pe un drum național cu o singură bandă pe sens, cu numeroase curbe periculoase și depășiri riscante.

Accidentele rutiere sunt frecvente, iar alternativa feroviară este limitată: doar două trenuri pe zi, cu o durată de călătorie de aproximativ patru ore.

În acest context, drumul expres Constanța–Tulcea este considerat esențial pentru:

  • creșterea siguranței rutiere;

  • dezvoltarea turismului în Delta Dunării;

  • stimularea investițiilor regionale;

  • conectarea Dobrogei la Podul peste Dunăre de la Brăila și la viitoarele coridoare de transport.

În iulie 2020, CNAIR a semnat contractul pentru elaborarea studiului de fezabilitate și a proiectului tehnic cu asocierea Search Corporation SRL – Egis România SA. Valoarea inițială a contractului era de aproximativ 4 milioane de euro cu TVA, iar durata stabilită – doi ani.

Termenul inițial de finalizare era aprilie 2022. Însă, până în prezent, contractul a fost prelungit de zece ori.

Potrivit CNAIR, termenul actual pentru finalizarea studiului de fezabilitate este 18 martie 2026, iar predarea documentației complete ar urma să aibă loc până la 17 ianuarie 2027.

Între timp, valoarea contractului a crescut la aproximativ 5 milioane de euro cu TVA.

CNAIR susține că nu a aplicat penalități pentru întârzieri, motivând că acestea nu ar fi fost generate de culpa prestatorului, ci de factori externi precum:

  • obiective militare strategice din zonă;

  • arii naturale protejate;

  • situri arheologice.

Deși proiectul este inclus în Programul Transport (PT), în prezent nu există o valoare totală estimată pentru execuția drumului expres.

„Nu avem încă estimată o sumă deoarece nu au fost aprobați indicatorii tehnico-economici”, a transmis CNAIR.

Pentru a începe lucrările, proiectul trebuie să parcurgă o serie lungă de etape birocratice:

  1. Finalizarea și avizarea Studiului de Fezabilitate (SF) în CTE-CNAIR.

  2. Avizarea în CTE-MTI și Consiliul Interministerial.

  3. Emiterea Hotărârii de Guvern pentru exproprieri.

  4. Elaborarea Proiectului pentru Autorizația de Construire (PAC).

  5. Aprobarea indicatorilor tehnico-economici prin HG.

  6. Lansarea licitației pentru execuție.

Abia după finalizarea acestor pași ar putea începe efectiv lucrările, însă nu există un calendar public pentru aceste etape.

Proiectul drumului expres Constanța–Tulcea a fost asociat în ultimii 12 ani cu numeroase campanii electorale.

Președintele Consiliului Județean Tulcea, Horia Teodorescu (PSD), vorbea încă din 2014 despre un drum expres care să lege Constanța de Tulcea și mai departe de Brăila și Galați. Atunci estima că lucrările vor începe în doi ani.

În 2018, consiliile județene din Tulcea și Constanța au semnat un „act de promisiune civică” care includea acest proiect.

În campania pentru alegerile locale din 2024, același lider PSD a declarat că drumul expres ar putea fi în execuție până la finalul următorului mandat.

De cealaltă parte, parlamentari PNL din Constanța și Tulcea au susținut, înaintea alegerilor parlamentare din 2024, că proiectul este prioritar și că licitația pentru execuție ar putea începe „în maxim un an”.

În februarie 2026, deputatul Marian Crușoveanu a anunțat că sunt în desfășurare investigații geotehnice în teren, reiterând sprijinul politic pentru accelerarea proiectului.

Cu toate acestea, la nivel administrativ, proiectul rămâne blocat în etapa studiului de fezabilitate.

Drumul expres Constanța–Tulcea–Brăila figurează în Master Planul General de Transport al României, elaborat în 2014, unde era programat pentru implementare după 2030.

În 2019, CNAIR a depus aplicația de finanțare prin Programul Operațional Infrastructura Mare (POIM) 2014–2020 și a lansat licitația pentru studiul de fezabilitate.

De atunci, însă, termenele au fost amânate succesiv.

Search Corporation SRL, una dintre companiile implicate, este o firmă de inginerie din București cu o cifră de afaceri de aproape 50 milioane de lei în 2024 și contracte publice de peste 250 milioane de lei, majoritatea cu CNAIR.

Egis România SA face parte dintr-un grup francez specializat în consultanță și inginerie, având o cifră de afaceri de 82 milioane de lei în 2024 și contracte importante cu CNAIR.

La peste zece ani de la primele anunțuri și la aproape șase ani de la semnarea contractului pentru documentație, drumul expres Constanța–Tulcea nu are încă:

  • indicatori tehnico-economici aprobați;

  • cost total estimat;

  • termen pentru lansarea licitației de execuție;

  • dată pentru începerea lucrărilor.

Între timp, traficul periculos pe actualul drum continuă, iar Dobrogea rămâne fără o infrastructură modernă care să lege eficient litoralul de Delta Dunării și de coridoarele majore de transport.

Drumul expres Constanța–Tulcea rămâne, cel puțin pentru moment, un proiect strategic blocat între promisiuni politice și proceduri birocratice interminabile.

Sursă: Info-Sud-Est.Ro

1...121314...539Pagina 13 din 539