Numirea lui Alexandru Hazem Kansou în funcția de președinte interimar al PSD Sector 4 nu este doar o decizie internă de partid, ci un nou episod într-un traseu politic sinuos, construit pe alianțe succesive, adaptare rapidă și acces constant la funcții publice bine remunerate.

Secretar general al PSD București, consilier general și fost manager sau administrator în numeroase companii de stat și municipale, Kansou reprezintă un tipar tot mai frecvent în politica românească: traseistul perfect funcțional, acceptat deopotrivă de lideri din tabere politice diferite, atâta timp cât rămâne util.

Decizia de a-l instala la conducerea organizației PSD Sector 4 a fost luată la începutul lunii februarie 2026, într-o ședință a social-democraților bucureșteni coordonată de Daniel Baluta, actualul lider al PSD București. Mutarea confirmă că Alexandru Hazem Kansou este considerat „omul bun la toate”: suficient de experimentat, loial conducerii de moment și lipsit de scrupule ideologice.

Cariera politică a lui Alexandru Hazem Kansou începe discret, în 2006, ca expert parlamentar, o poziție tehnică, dar care i-a permis să înțeleagă rapid mecanismele puterii. Urmează o serie de funcții administrative în Sectorul 6: inspector la Administrația Piețelor, inspector în Primărie și, ulterior, șef al Serviciului Administrare Piețe. Această perioadă (2009–2010) i-a consolidat profilul de funcționar adaptabil, capabil să supraviețuiască schimbărilor politice.

Saltul real spre politica mare vine însă în 2012, când Kansou ajunge consilier personal al ministrului Comunicațiilor, Razvan Serban Mustea, un nume important din zona fostului PDL. Această poziție îi deschide uși către rețelele de influență care au dominat politica românească în ultimul deceniu.

Odată cu apropierea dintre PDL și PNL, Alexandru Hazem Kansou se regăsește în cercul de influență al liberalilor. Surse politice îl plasează în anturajul lui Teodor Atanasiu, unul dintre „sforarii” discreți ai scenei politice.

În 2014, Kansou candidează pe lista PNL la alegerile europarlamentare. Nu obține un loc eligibil, dar candidatura confirmă poziționarea sa ca politician de carieră, dispus să joace pe termen lung. În acel moment, nimic nu anunța ruptura spectaculoasă care urma să se producă câțiva ani mai târziu.

Alegerile locale din 2016 marchează un moment-cheie. Alexandru Hazem Kansou ajunge consilier general al Municipiului București, ales pe lista PNL, într-un Consiliu General dominat de social-democrați. Deși formal liberal, Kansou se apropie rapid de primarul general de atunci, Gabriela Firea.

Momentul decisiv are loc în februarie 2020, când Kansou votează bugetul Capitalei propus de Gabriela Firea, sfidând linia partidului. Consecința este rapidă: excluderea din PNL. Beneficiul? Intrarea oficială în PSD, partid condus la acea vreme de Marcel Ciolacu.

Această mutare îl transformă dintr-un consilier general marginal într-un cadru de nădejde al administrației Firea, cu acces la funcții-cheie în companiile municipale.

Apropierea de Gabriela Firea i-a adus lui Kansou o adevărată explozie de funcții:

• Director General și membru în Consiliul de Administrație al Societatea de Transport Bucuresti;

• Director Executiv la Societatea de Transport Voluntari, primărie condusă de Florentin Pandele, soțul Gabrielei Firea;

• Administrator sau președinte de CA în alte societăți cu capital public.

Această acumulare de funcții i-a atras porecla de „maestrul sinecurilor”, titlu folosit de jurnaliștii de investigație pentru a descrie capacitatea sa de a naviga fără dificultate între instituții și consilii de administrație.

După declinul influenței Gabrielei Firea, Kansou nu rămâne descoperit. Între 2021 și 2022, devine consilier al lui Hubert Thuma, una dintre cele mai puternice figuri din PNL și un adversar declarat al reformelor promovate ulterior de Ilie Bolojan.

Această perioadă demonstrează din nou flexibilitatea politică a lui Kansou, capabil să colaboreze fără probleme cu lideri PNL, în ciuda statutului său oficial de membru PSD.

În ultimii ani, Alexandru Hazem Kansou s-a apropiat tot mai mult de Daniel Băluță, primarul Sectorului 4 și actualul lider al PSD București. Kansou a ocupat poziția de city manager al Sectorului 4, devenind unul dintre oamenii de încredere ai edilului.

Numirea sa ca președinte interimar al PSD Sector 4 confirmă că Băluță îl consideră suficient de loial și eficient pentru a controla o organizație importantă, într-un sector-cheie al Capitalei.

Potrivit ultimei declarații de avere, Alexandru Hazem Kansou deține:

• o casă de 430 mp în Tunari;

• un apartament de 62 mp în București;

• două autoturisme Mercedes-Benz (2018);

• bijuterii și ceasuri evaluate la 26.000 de euro.

Veniturile sale au crescut spectaculos: de la aproximativ 30.000 de euro anual în 2020, la aproape 65.000 de euro în 2024. Doar din funcțiile publice și indemnizațiile de administrator, Kansou a încasat sume consistente, completate de veniturile soției sale din instituții publice centrale și locale.

Alexandru Hazem Kansou nu este un lider carismatic și nici un ideolog. Este însă un produs pur al sistemului politic românesc, în care loialitatea este negociabilă, iar competența este adesea definită prin capacitatea de a rămâne util.

De la PDL și PNL, la PSD, de la Firea la Hubert Thuma și, în final, la Daniel Băluță, Kansou a demonstrat că traseismul politic nu este o vulnerabilitate, ci o resursă. Numirea sa la conducerea PSD Sector 4 arată că, în continuare, partidele mari preferă administratorii versatili în locul reformatorilor incomozi.

Pentru electorat, rămâne întrebarea esențială: este Alexandru Hazem Kansou un lider capabil să aducă vreo schimbare reală sau doar un nou gestionar al aceleiași rețele de interese?

Sursă: Cotidianul

Un nou scandal de proporții zguduie relația dintre marile afaceri imobiliare, administrația locală și securitatea națională.

Ministrul Apărării, Radu Miruta, a făcut public un caz exploziv: un ansamblu rezidențial ridicat la Craiova ar afecta funcționarea unui radar militar strategic, punând sub semnul întrebării modul în care au fost acordate avizele de construcție.

Proiectul incriminat este Satina Park, iar în spatele lui se află controversatul miliardar Sorin Visinescu, un nume vechi în dosarele neoficiale ale tranziției românești.

Cazul readuce în atenția publică nu doar un posibil conflict între interesul imobiliar și apărarea națională, ci și trecutul încărcat de controverse al unuia dintre cei mai discreți, dar influenți oameni de afaceri din România.

Într-o conferință de presă susținută la începutul lunii februarie 2026, ministrul Apărării a declarat că blocuri construite peste limita de înălțime admisă în zona Craiovei afectează funcționarea radarului militar de la Cârcea, obiectiv esențial pentru supravegherea aeriană.

Potrivit ministrului, ansamblul Satina Park:

• nu respectă regimul de înălțime stabilit prin avizele inițiale;

• este amplasat la o distanță problematică față de depozite de muniție;

• a primit inițial aviz negativ din partea MApN, care ar fi fost transformat ulterior într-un aviz favorabil în doar câteva săptămâni.

„Analizăm toate variantele juridice pentru a reveni cât mai rapid la situația inițială. Este foarte posibil să mergem în instanță”, a declarat ministrul, subliniind gravitatea situației.

Ministerul Apărării, Ministerul Apararii Nationale, a anunțat că documentația completă este în analiză, iar eventualele responsabilități vor fi stabilite inclusiv pe linie penală sau administrativă.

Scandalul a generat o reacție rapidă din partea primarului municipiului Craiova, Lia Olguta Vasilescu. Aceasta a susținut public că zona respectivă este deja una cu numeroase construcții înalte, inclusiv pe terenuri care au aparținut anterior chiar MApN.

„Dacă Ministerul Apărării a transferat terenuri pentru construcții de blocuri cu 10 etaje, nu văd de ce Satina Park, cu 9 etaje, ar fi o problemă”, a transmis edilul într-o postare pe rețelele sociale.

Declarația a mutat discuția într-o zonă și mai sensibilă: cine poartă responsabilitatea pentru schimbarea avizelor și pentru lipsa unei viziuni coerente asupra dezvoltării urbane în proximitatea unor obiective militare strategice?

Ansamblul rezidențial este dezvoltat de Satina Park SRL, o firmă din Craiova care îi are ca asociați pe:

• Sorin Virgiliu Vișinescu – 65%;

• Marian Prioteasa – 35%.

Administratorul societății este Daniel Lazăr. Deși compania există oficial din 2020, datele financiare sunt surprinzător de subțiri pentru un proiect imobiliar de asemenea amploare. În 2024, firma a raportat venituri de aproximativ 317.000 de lei și cheltuieli similare, fără informații clare despre numărul de angajați sau sursele reale de finanțare.

Această lipsă de transparență a alimentat suspiciunile legate de structura reală a investiției și de rețeaua de interese din spatele proiectului.

Pentru cei care urmăresc istoria marilor afaceri românești, numele Sorin Vișinescu nu este deloc nou. Supranumit de presă „regele duty-free-urilor”, acesta a reușit, timp de peste un deceniu, să controleze o rețea vastă de magazine duty-free în punctele de frontieră ale României.

Performanța sa a fost cu atât mai notabilă cu cât:

• a traversat toate guvernările post-decembriste, de la CDR la PSD și PNL;

• a continuat să opereze inclusiv în perioada preaderării și postaderării României la UE, când multe astfel de afaceri au fost închise.

Această continuitate a alimentat percepția că Vișinescu a beneficiat de protecție politică la cel mai înalt nivel.

Numele lui Vișinescu apare în numeroase dosare și investigații jurnalistice legate de:

• Pădurea Băneasa;

• retrocedări de sute de hectare de terenuri agricole și livezi în Popești-Leordeni;

• tranzacții imobiliare controversate în Craiova, orașul său natal.

Un mecanism frecvent invocat: cumpărarea de drepturi litigioase prin interpuși, urmată de retrocedări „în compensare” pe terenuri extrem de valoroase din intravilanul marilor orașe.

În 2007, în timpul guvernării conduse de Călin Popescu-Tăriceanu, una dintre firmele lui Vișinescu a primit concesiunea zăcământului de la Arșița Bacău, estimat la peste 130 de milioane de metri cubi de gaze naturale și sute de mii de tone de țiței.

De asemenea, companii apropiate lui Vișinescu au închiriat sau utilizat clădiri de patrimoniu ale statului, precum imobilul Sahia Film din zona zero a Capitalei, unde ulterior au apărut tentative de preluare a controlului asupra activelor.

Un episod aparte îl reprezintă tranzacția imobiliară dintre Sorin Vișinescu și Paul Philippe al Romaniei. În perioada în care prințul se afla în litigiu cu statul și avea dificultăți financiare, Vișinescu a cumpărat de la acesta un drept litigios pentru un teren din cartierul Primăverii.

Prețul plătit – aproximativ 100.000 de euro – ar fi fost mult sub valoarea reală a terenului, estimată la peste 2,5 milioane de euro. Ulterior, relația dintre cei doi s-a deteriorat, iar Vișinescu a deschis un proces împotriva cuplului princiar în 2022.

Cazul Satina Park nu este doar despre un radar obturat de blocuri prea înalte. Este despre un model de dezvoltare în care:

• avizele se schimbă rapid și netransparent;

• administrațiile locale și centrale pasează responsabilitatea;

• interesele imobiliare ajung să concureze direct cu securitatea națională.

Pentru Sorin Vișinescu, acest nou scandal se adaugă unei liste deja impresionante de controverse. Pentru statul român, miza este mult mai mare: credibilitatea instituțiilor și capacitatea lor de a proteja interesul public în fața marilor jucători economici.

Rămâne de văzut dacă demersurile anunțate de Ministerul Apărării vor duce la oprirea sau modificarea proiectului și dacă acest caz va marca un punct de cotitură într-o istorie lungă a compromisurilor dintre afaceri, politică și stat.

Sursă: Libertatea

Clubul Sportiv al Armatei CSA Steaua se află în centrul uneia dintre cele mai ample controverse legate de cheltuirea banului public în sportul românesc.

Ministrul Apărării, Radu Miruta, a anunțat declanșarea unui audit de amploare și a unor controale interne după ce a constatat că bugetul anual al clubului se ridică la aproximativ 32 de milioane de euro, o sumă care, potrivit declarațiilor sale, depășește bugetele cumulate ale tuturor echipelor din Superligă.

Declarațiile ministrului, făcute joi într-o conferință de presă și citate de News.ro, au reaprins dezbaterea privind rolul cluburilor sportive finanțate din bani publici, eficiența cheltuielilor și limitele performanței într-un sistem susținut masiv de la bugetul de stat.

În prezent, la CSA Steaua se desfășoară două investigații paralele:

• un audit financiar complet,

• verificări realizate de Corpul de Control al MApN.

„Sunt în curs două investigaţii serioase de audit şi de Corp de Control, inclusiv despre situaţia de la Steaua”, a declarat ministrul Apărării. Potrivit acestuia, verificările nu vizează doar documente contabile, ci și mecanismele interne care au permis acumularea unor cheltuieli atât de mari fără o evaluare clară a eficienței.

Radu Miruță a descris situația ca fiind una dinamică și îngrijorătoare, precizând că „aproape zilnic apar informații noi” despre modul în care au fost folosite fondurile publice.

Ministrul a ținut să sublinieze că acțiunea nu are caracter politic sau revanșard, ci urmărește sănătatea instituțională a clubului:

„Nu fac o vânătoare de vrăjitoare. Dar acolo unde identificăm o greșeală, trebuie să vedem mecanismul care a permis-o și să îl eliminăm.”

Mesajul transmis este clar: problema nu este existența performanței sportive, ci raportul dintre bani și rezultate, precum și lipsa unor indicatori clari de eficiență.

Cifra de 32 de milioane de euro anual a stârnit reacții puternice în spațiul public. Pentru comparație, multe cluburi din Superliga Romaniei funcționează cu bugete anuale cuprinse între 5 și 10 milioane de euro, iar unele chiar sub acest prag.

„Este un buget acolo de aproximativ 32 de milioane de euro anual, care este mult mai mare decât al tuturor celorlalte echipe din Superligă la un loc”, a declarat Miruță.

Deși CSA Steaua are mai multe secții sportive – nu doar fotbal – ministrul a pus sub semnul întrebării proporționalitatea cheltuielilor și lipsa unei corelări clare cu performanța la nivel național și internațional.

Cea mai mare presiune publică vine din zona secției de fotbal, care, deși beneficiază de infrastructură modernă și finanțare consistentă, nu are drept de promovare în Superligă, din cauza statutului de club de drept public.

Această situație generează un paradox:

• statul investește zeci de milioane de euro anual,

• echipa nu poate evolua la cel mai înalt nivel competițional,

• iar beneficiile de imagine și venituri sunt limitate.

Pentru mulți experți, acest model este nesustenabil pe termen lung, iar auditul anunțat ar putea forța o decizie strategică majoră.

Întrebat explicit dacă bugetul CSA Steaua va fi redus, ministrul Apărării a răspuns fără echivoc:

„Răspunsul pe scurt este da.”

Declarația confirmă faptul că tăierea finanțării este inevitabilă, indiferent de concluziile finale ale auditului. Diferența va fi făcută de amploarea reducerii și de zonele vizate: personal, secții sportive, investiții sau cheltuieli administrative.

Un alt subiect sensibil este eventuala privatizare a secției de fotbal. Radu Miruță a fost însă mai rezervat pe acest punct, precizând că o decizie va fi luată doar după finalizarea investigațiilor.

„Trebuie mai întâi să vedem exact ce se întâmplă acolo, cum sunt cheltuiți banii și ce rezultate reale există”, a explicat ministrul.

Privatizarea ar putea permite:

• accesul în Superligă,

• atragerea de investiții private,

• reducerea presiunii asupra bugetului de stat.

Însă ar ridica și probleme sensibile legate de identitatea clubului, tradiția militară și controlul asupra brandului Steaua.

Ministrul Apărării a prezentat un plan de acțiune structurat, care va sta la baza reformei CSA Steaua:

1. Identificarea completă a problemelor – etapă realizată deja în proporție de aproximativ 75%;

2. Măsuri organizatorice și de restructurare, inclusiv posibile schimbări de management;

3. Recalibrarea bugetului, în funcție de noua structură și de obiectivele stabilite.

Această abordare indică faptul că nu este vorba despre o simplă corecție contabilă, ci despre o reformă profundă a modului de funcționare a clubului.

Radu Miruță a promis că raportul final va fi făcut public, iar eventualele abateri vor fi sancționate conform legii.

„Vreau ca presa și opinia publică să vadă concluziile și măsurile luate. Dacă există risipă de bani publici, cineva trebuie să răspundă”, a spus ministrul.

Această promisiune este esențială într-un context în care CSA Steaua este finanțată exclusiv din fonduri publice și se află sub autoritatea directă a Ministerului Apărării.

Cazul CSA Steaua depășește granițele unui simplu audit. El devine un test de credibilitate pentru modul în care statul român gestionează sportul de performanță, într-o perioadă marcată de presiuni bugetare, reforme și cerințe tot mai stricte privind transparența.

Indiferent de concluziile finale, un lucru este cert: modelul actual de finanțare al CSA Steaua nu va mai putea continua în aceeași formă.

Sursă: Libertatea

Ministerul Apărării Naționale a declanșat un cutremur instituțional după ce un control operativ desfășurat la Batalionul 52 Geniu Tisa din Satu Mare a scos la iveală o serie de nereguli grave, cu potențial penal.

Anunțul a fost făcut public joi de ministrul Apărării, Radu Miruță, care a confirmat că Ministerul Apararii Nationale a sesizat Directia Nationala Anticoruptie. În urma verificărilor, comandantul unității a fost destituit, iar documentația a fost transmisă procurorilor anticorupție.

Potrivit declarațiilor oficiale, controlul a identificat concursuri de angajare trucate, misiuni fictive folosite pentru decontări ilegale și majorarea nejustificată a pensiilor, utilizarea bunurilor militare în scop personal, defrișări ilegale, precum și existența unei rețele de magazine ilegale care funcționau fără respectarea normelor fiscale sau sanitare. Cazul este considerat de conducerea MApN drept unul dintre cele mai grave episoade recente de derapaj instituțional dintr-o unitate militară.

În conferința de presă, ministrul Apărării a precizat că sesizarea DNA a fost inevitabilă în urma constatărilor. „Documentele au fost înaintate structurilor abilitate. Un calup destul de mare de oameni au fost trimiși către DNA, s-a dispus întreruperea mandatului comandantului și organizarea unui nou concurs”, a declarat Miruță. Totodată, a anunțat că au fost dispuse măsuri pentru recuperarea prejudiciilor.

Mesajul transmis public a fost unul ferm: toleranță zero față de abateri, indiferent de rang. „Armata României nu poate funcționa cu rețele informale, cu trafic de influență sau cu folosirea resurselor publice în interes privat”, a subliniat ministrul.

Una dintre cele mai grave constatări vizează ocuparea ilegală a unor posturi de soldat și soldat profesionist. Controlul a relevat că criteriile de selecție au fost modificate ulterior, astfel încât candidați inițial respinși să fie declarați admiși. În unele cazuri, rezultatele finale ar fi fost schimbate, iar declarațiile persoanelor implicate indică plăți de bani către organizatorii concursurilor.

Dacă aceste acuzații se confirmă, vorbim despre un mecanism de fraudare a recrutării într-o unitate militară, cu impact direct asupra integrității instituției și a siguranței sistemului de apărare.

Controlul a scos la iveală și un sistem de misiuni fictive, raportate în acte, dar inexistente în realitate. Scopul: încasarea ilegală de sume de bani, care ulterior au fost folosite pentru majorarea punctajului de pensie. Potrivit ministrului, aceste practici ar fi dus la creșteri artificiale de până la 2.000 de lei ale pensiilor unor cadre militare.

Este un aspect deosebit de sensibil, într-un context public deja tensionat de discuțiile despre pensii speciale și echitatea sistemului de salarizare și pensionare din sectorul public.

O altă componentă gravă a dosarului se referă la folosirea logisticii militare în scop personal. Camioane ale unității ar fi fost utilizate pentru transporturi private, inclusiv pentru lemn tăiat ilegal din fondul forestier, care ajungea ulterior în gospodăriile celor aflați la conducerea unității.

Militarii din subordine ar fi fost folosiți la lucrări în curți și proprietăți personale ale superiorilor, practici care încalcă flagrant regulamentele militare și legislația muncii.

Printre descoperiri se numără și existența unei rețele de magazine clandestine, care funcționau fără autorizații, nu declarau venituri și nu respectau norme sanitare minime. Potrivit MApN, aceste activități erau tolerate sau chiar coordonate din interiorul unității, ceea ce ridică suspiciuni de complicitate și protecție instituțională.

Controlul a mai identificat misiuni fictive de transport pentru personalul de conducere, pentru care se decontau combustibilul și indemnizațiile de deplasare, fără ca respectivele curse să fi avut loc. Practica ar indica un sistem bine organizat de fraudare, nu simple abateri punctuale.

Sesizarea DNA deschide un dosar complex, care va viza atât faptele individuale, cât și eventualele rețele din interiorul unității. Destituirea comandantului este doar primul pas administrativ. MApN a anunțat organizarea unui nou concurs pentru conducerea batalionului și implementarea unor măsuri de control suplimentare.

În paralel, instituția va încerca recuperarea prejudiciilor, însă experiența arată că astfel de procese sunt dificile și de durată, mai ales când bunurile și banii au fost deja dispersați.

Cazul de la Satu Mare are un impact major asupra credibilității Armatei Române, într-un context regional sensibil și într-o perioadă în care România își consolidează rolul pe flancul estic al NATO. Deși conducerea MApN subliniază că este vorba despre un caz izolat, amploarea neregulilor ridică întrebări despre mecanismele de control intern și despre cât de rapid pot fi detectate astfel de derapaje.

Pentru ministrul Radu Miruță, dosarul Batalionului 52 Geniu Tisa devine un test major de credibilitate. Modul în care va fi gestionată ancheta, transparența comunicării și rezultatele concrete – inclusiv eventuale trimiteri în judecată – vor arăta dacă mesajul de „toleranță zero” este susținut de fapte.

Un lucru este cert: sesizarea DNA marchează un moment de ruptură. Dacă ancheta va confirma acuzațiile, cazul Satu Mare ar putea deveni un precedent pentru curățarea sistemului și pentru întărirea disciplinei într-una dintre cele mai sensibile instituții ale statului român.

Sursa foto: MoiraM / Alamy / Profimedia

Sursă: G4Media

Într-o comună de munte din Caraș-Severin, cu mai puțin de 200 de locuitori stabili, realitatea de zi cu zi arată ca un paradox administrativ: oamenii se plâng că nu au apă potabilă sigură și că sistemul de canalizare e construit, dar nefuncțional, în timp ce primarul își face apariția la serviciu cu elicopterul.

Iar în anii electorali, comuna pare să „înflorească” peste noapte: numărul de voturi și de vize de flotant explodează, ridicând întrebări serioase despre turismul electoral și despre modul în care se decide puterea într-o comunitate mică, dar cu potențial imobiliar și turistic mare.

Comuna Brebu Nou, alcătuită din satele Brebu Nou și Gărâna, este un loc cunoscut în toată țara pentru peisajele din Munții Banatului și pentru Festivalul de Jazz de la Gărâna. Aici, însă, dincolo de imaginea de destinație premium, infrastructura publică spune o altă poveste: proiecte anunțate, finanțări acordate, dar rezultate care întârzie sau nu se văd.

În 26 august 2025, la prânz, un elicopter albastru aterizează în Gărâna, în curtea unei case aflate în construcție. Din cabină coboară chiar primarul comunei, Iosif Gabriel Bordea, ales în 2024. Apoi, după câteva minute, acesta ajunge la primărie.

Primarul a explicat că zboară „din pasiune”, fiind pilot privat, și că deplasările nu ar avea legătură cu instituția: „Îmi place să zbor… e plăcerea mea”. Tot el afirmă că se deplasează în timpul programului și la proiectanți, majoritatea fiind în Timișoara, unde comuna are colaborări pentru diverse lucrări: iluminat, canalizare, reabilitări.

Elicopterul folosit este un Robinson R44 Raven II, o aeronavă ușoară de uz privat, al cărei preț de piață poate ajunge la sute de mii de dolari. Aparatul este înregistrat în Austria pe o firmă legată de familia Bordea, potrivit informațiilor publice. Imaginea unui edil care se deplasează cu elicopterul într-o comună fără apă potabilă sigură a devenit, inevitabil, simbolică: pentru unii, este un semn de opulență; pentru alții, o dovadă că „lucrurile merg altfel” în administrație.

Un element important: Autoritatea Aeronautică Civilă Română a transmis ulterior precizări potrivit cărora, în condițiile descrise, operațiunea de aterizare nu ar încălca normele aeronautice aplicabile, iar prezentarea ca „neautorizată” ar fi nefundamentată. Cu alte cuvinte, disputa nu e doar despre zbor, ci despre percepție, context și priorități.

Potrivit recensământului din 2021, comuna avea 166 de locuitori. La alegerile locale din iunie 2024, s-au exprimat 339 de voturi valabile. Diferența este uriașă pentru o comună atât de mică și se explică printr-un fenomen cunoscut în România: vizele de reședință (flotanții).

Înainte de alegeri, între ianuarie și 10 aprilie 2024, 157 de persoane și-au stabilit reședința temporară în comună. În ziua votului, un observator a semnalat că persoane necunoscute comunității au venit și au votat în grupuri, cu acte provizorii. În total, 177 de persoane au votat pe liste suplimentare, depășind numărul celor de pe listele permanente.

Fenomenul nu a fost singular. În 2020, s-a repetat aproape la indigo: peste 150 de persoane cu viză temporară, vot masiv pe liste suplimentare, rezultat strâns legat de această mobilizare.

Pentru localnici, povestea e veche. Oamenii vorbesc despre case în care apar, în acte, zeci de flotanți. După alegeri, „dispar”. Într-o comunitate mică, unde toată lumea știe pe toată lumea, apariția bruscă a unui număr mare de „noi locuitori” nu trece neobservată.

Un localnic, Victor Vlad, s-a trezit că primește prin poștă documente oficiale adresate unei persoane necunoscute, care figura cu reședința temporară la adresa lui. Ulterior, a aflat că cinci persoane aveau viză de flotant „la el acasă”, deși nu le cunoștea.

Explicația oficială a fost că reședința fusese stabilită în baza unui contract de comodat, însă Vlad susține că situația a fost posibilă și din cauza unui proiect de redenumire a străzilor și renumerotare a locuințelor, gestionat prost, care a creat confuzii: două gospodării ajunseseră, practic, cu adrese identice, iar localnicii nu fuseseră informați clar.

Chiar și dacă vorbim de erori administrative, efectul rămâne: în an electoral, vize de flotant emise rapid, în bloc, pe adrese care ridică suspiciuni. Într-o comună cu 166 de locuitori, astfel de mișcări pot decide rezultatul alegerilor.

Paradoxul devine și mai mare când cobori din sfera politică în cea a utilităților. Localnicii descriu, în termeni simpli, o problemă esențială: lipsa unui sistem modern și sigur de alimentare cu apă. Uneori apa ar veni „colorată”, alteori ar fi „curată”, dar potabilitatea rămâne o discuție, nu o certitudine.

Există proiecte vechi și noi. În anii trecuți, au fost alocați bani pentru modernizarea rețelei, iar rapoarte administrative au indicat procente de realizare. Totuși, primarul însuși recunoaște că în Brebu Nou se folosește încă o rețea veche, parțial funcțională, din anii ’70. În privința sistemului nou, edilul admite că nu poate garanta potabilitatea: proiectarea „din birou” nu s-ar fi potrivit perfect cu realitatea din teren și ar fi nevoie de „actualizări”.

La canalizare, situația este descrisă aproape absurd: „rețeaua e construită, dar nu e funcțională”. Proiecte, stații de pompare, stații de epurare – pe hârtie există. În practică, localnicii vorbesc despre instalații degradate, acoperite de vegetație, și despre un sistem care nu deservește comunitatea.

Într-un sat turistic precum Gărâna, unde prețurile terenurilor și ale proprietăților pot fi ridicate, lipsa utilităților nu afectează doar confortul, ci și dezvoltarea corectă și predictibilă a zonei.

De ce ar fi o comună atât de mică un câmp de bătălie electorală? O explicație vehiculată de localnici ține de terenuri și dezvoltări imobiliare. Gărâna este un nume puternic în turismul de eveniment, iar zona atrage investiții. Când o comunitate mică devine atractivă, controlul primăriei înseamnă control asupra autorizațiilor, proiectelor, contractelor și direcției de dezvoltare.

În acest tablou, imaginea primarului care vine cu elicopterul capătă o semnificație mai mare decât un simplu hobby: devine o metaforă pentru o administrație care pare că trăiește „deasupra” problemelor de la sol.

Brebu Nou – Gărâna arată ca o Românie în două viteze. Pe de o parte, peisaje spectaculoase, festivaluri și promisiunea unei dezvoltări turistice. Pe de altă parte, lipsa utilităților de bază, proiecte nefuncționale și o aritmetică electorală care ridică semne de întrebare.

Într-o localitate în care un copil poate să nu aibă apă sigură la robinet, iar canalizarea „există” doar ca lucrare, discuția despre elicopter nu e despre aviație. E despre priorități, despre transparență și despre cum se exercită puterea într-o comunitate mică, unde câteva zeci sau sute de vize de flotant pot rescrie rezultatul alegerilor.

Sursa foto: Context.ro

Sursă articol: Context.ro