Sectorul companiilor de stat din România continuă să reprezinte una dintre cele mai controversate și costisitoare componente ale economiei naționale. Un nou raport guvernamental scoate la iveală dimensiunea reală a sistemului economic controlat de stat și arată că sute de societăți publice funcționează aproape exclusiv pe baza subvențiilor acordate din bani publici, în timp ce multe dintre ele acumulează pierderi uriașe an de an.

Potrivit datelor oficiale, statul român deține în prezent 1.735 de companii. Dintre acestea, doar 1.421 sunt considerate active, iar peste 300 nici măcar nu și-au depus situațiile financiare. Raportul relevă însă o realitate și mai alarmantă: 203 companii de stat primesc anual subvenții totale de aproximativ 14 miliarde de lei, devenind adevărate „găuri negre” pentru bugetul public. În timp ce autoritățile încearcă să reducă deficitul bugetar și să limiteze cheltuielile publice, aceste societăți continuă să consume sume uriașe fără să genereze performanțe economice comparabile cu nivelul finanțărilor primite.

Datele centralizate de Ministerul Finanțelor arată că cele 1.107 companii care au raportat situații financiare aveau, la finalul anului 2024, un total de 256.134 de angajați. În paralel, Inspectoratul Teritorial de Muncă indică existența a peste 276.000 de contracte individuale de muncă și aproximativ 262.000 de salariați activi în companiile de stat la sfârșitul lunii aprilie 2025. Guvernul explică diferențele dintre cifre prin faptul că multe societăți nu actualizează permanent datele privind contractele de muncă și numărul efectiv de angajați. Chiar și așa, companiile controlate de stat rămân printre cei mai mari angajatori din România, cu un impact uriaș atât asupra economiei, cât și asupra cheltuielilor publice. Raportul guvernamental arată că cele mai multe companii sunt controlate de administrațiile locale.

În top se află:

• comunele, cu 452 de societăți;
• orașele, cu 141;
• ministerele, tot cu 141;
• municipiile reședință de județ, cu 137.

În general, companiile locale gestionează servicii publice precum:

• apă și canalizare;
• termoficare;
• salubrizare;
• transport public.

Totuși, cele mai multe locuri de muncă se regăsesc în companiile aflate sub autoritatea ministerelor. Acestea concentrează peste 153.000 de angajați, adică mai mult de jumătate din totalul personalului din sectorul companiilor de stat.

Urmează:

• asociațiile de dezvoltare intercomunitară;
• municipiile reședință de județ;
• Primăria Capitalei;
• consiliile județene.

Unul dintre cele mai sensibile capitole din raport este legat de costurile cu personalul. Companiile aflate în coordonarea ministerelor generează cele mai mari cheltuieli salariale din întregul sistem, depășind 22 de miliarde de lei anual. La acestea se adaugă miliarde de lei cheltuite de companiile aflate în subordinea autorităților locale. În mod paradoxal, cele mai mari costuri salariale sunt înregistrate tocmai în companiile care depind de subvenții și care produc cele mai slabe rezultate economice.

Raportul evidențiază că peste 107.000 de oameni lucrează în companii subvenționate de stat:

• aproape 71.000 în companii centrale;
• peste 37.000 în companii locale.

Practic, zeci de mii de salarii sunt susținute direct din bani publici. Din cele 1.107 companii analizate, 904 se autofinanțează, în timp ce 203 depind direct de subvențiile acordate de stat. Aceste 203 societăți primesc anual aproximativ 14 miliarde de lei de la buget, în condițiile în care performanțele lor economice sunt extrem de reduse. Mai mult, cheltuielile de personal ale companiilor subvenționate ajung la aproape 14,5 miliarde de lei, aproape egalând costurile salariale ale tuturor companiilor care funcționează fără bani de la stat. Raportul guvernamental arată că firmele subvenționate reprezintă doar 18% din totalul companiilor analizate, însă concentrează aproape jumătate din cheltuielile salariale ale întregului sector. Datele oficiale arată un contrast puternic între companiile care se autofinanțează și cele care depind de subvenții.

Companiile nesubvenționate au:

• peste 148.000 de angajați;
• un profit total de 13,3 miliarde de lei;
• o marjă de profit de aproape 19%.

În schimb, firmele subvenționate:

• au peste 108.000 de salariați;
• au realizat un profit total de doar 1,78 miliarde de lei;
• înregistrează o marjă de profit de puțin peste 3%.

În plus, cheltuiala salarială medie este mai mare în companiile subvenționate decât în cele care funcționează fără sprijin financiar de la stat. Cele mai profitabile companii de stat provin în special din domeniul energetic. Societăți precum Romgaz, Hidroelectrica sau Nuclearelectrica continuă să genereze câștiguri importante pentru bugetul statului.  Totuși, o parte dintre aceste entități funcționează în zone unde statul deține monopol sau poziții dominante pe piață. La polul opus se află companiile din transporturi și termoficare, considerate de ani de zile cele mai mari „găuri negre” financiare.

În topul pierderilor se află:

• CFR;
• Metrorex;
• Societatea de Transport București;
• Termoenergetica București;
• Electrocentrale Craiova.

Aceste societăți absorb anual miliarde de lei din subvenții și ajutoare de stat, fără ca problemele structurale să fie rezolvate. Raportul mai arată că doar 49 de companii subvenționate cu pierderi generează cheltuieli salariale de aproximativ 7 miliarde de lei, reprezentând aproape un sfert din totalul costurilor salariale din întregul sector public de companii. Economiștii avertizează că România continuă să mențină un model economic ineficient, bazat pe companii dependente de finanțări publice și management politic.

De-a lungul ultimelor decenii, aproape toate guvernele au promis:

• restructurarea companiilor de stat;
• profesionalizarea managementului;
• eliminarea pierderilor;
• reducerea subvențiilor.

Cu toate acestea, multe dintre societățile cu probleme continuă să funcționeze fără reforme reale, acumulând datorii și consumând resurse uriașe din bugetul public.

Criticii sistemului susțin că numeroase companii de stat au devenit instrumente politice folosite pentru:

• angajări pe criterii de partid;
• influență electorală;
• contracte preferențiale;
• menținerea unor rețele locale de putere.

În contextul deficitului bugetar ridicat și al presiunilor venite din partea Comisiei Europene, problema companiilor de stat devine din ce în ce mai sensibilă pentru Guvern.

Cele 14 miliarde de lei acordate anual ca subvenții reprezintă o sumă uriașă care ar putea fi direcționată către:

• investiții în infrastructură;
• spitale;
• educație;
• digitalizare;
• reducerea deficitului.

În lipsa unor reforme profunde, România riscă să continue finanțarea unui sistem economic ineficient, în care pierderile sunt acoperite constant din banii contribuabililor, fără rezultate concrete pentru economie sau pentru cetățeni.

Sursă: Libertatea

Un nou scandal zguduie instituțiile publice din România, după apariția unei investigații care îl vizează pe Mirel Idorași, director în cadrul Gărzii Forestiere București. Potrivit informațiilor apărute în spațiul public, acesta este implicat într-o serie de controverse legate de averea personală, comportamentul față de subordonați și modul de exercitare a funcției publice. Cazul ridică semne de întrebare serioase privind transparența în administrația publică și respectarea legislației privind declarațiile de avere.

Una dintre cele mai importante acuzații se referă la o proprietate imobiliară situată în zona Siliștea Snagovului, o localitate exclusivistă din nordul Capitalei. Potrivit datelor analizate, familia lui Mirel Idorași ar deține un teren de aproximativ 1.000 de metri pătrați, pe care a fost construită o vilă impunătoare, cu o suprafață estimată între 350 și 400 de metri pătrați. Deși proprietatea ar fi fost edificată în ultimii ani, aceasta nu apare în declarația de avere a directorului de la Garda Forestieră. Mai mult, vila nu ar fi nici intabulată oficial, conform datelor de la Oficiul de Cadastru, ceea ce ridică suspiciuni privind statutul juridic al construcției.

Surse din interiorul instituției susțin că imobilul ar fi utilizat de familie în special în weekend, în timp ce domiciliul oficial rămâne în București. În documentele oficiale, terenul apare pe numele părinților lui Mirel Idorași, ceea ce complică și mai mult situația din punct de vedere juridic și fiscal. Un alt element controversat îl reprezintă autoturismul utilizat de Mirel Idorași. Deși în declarația de avere apare doar un autoturism Citroen din 2011, în realitate acesta ar conduce frecvent o Toyota Camry evaluată la aproximativ 36.000 – 40.000 de euro. Vehiculul este înregistrat oficial pe o firmă privată, Alma Total Solutions SRL, în care Idorași nu figurează ca asociat sau administrator. Administratorul firmei a declarat că autoturismul ar fi fost vândut recent, însă în evidențele oficiale acesta apare încă pe numele companiei.

Mai mult, imagini din septembrie 2025 arată mașina parcată în fața sediului Gărzii Forestiere, ceea ce sugerează că utilizarea acesteia de către director datează de mai mult timp decât susțin reprezentanții firmei. Această situație ridică întrebări legate de posibile beneficii nedeclarate sau relații neoficiale între funcționarul public și entitatea privată. Pe lângă suspiciunile legate de avere, investigația scoate la iveală și un comportament considerat abuziv din partea lui Mirel Idorași. Mai multe înregistrări audio și video apărute recent îl surprind pe acesta în situații tensionate, în care ar fi adresat injurii și amenințări colegilor din instituție. Într-unul dintre materiale, directorul apare aruncând documente și echipamente de pe birourile subordonaților, în timp ce într-o altă discuție telefonică afirmă că intenționează să elimine mai mulți angajați din instituție într-un interval de două luni.

Declarațiile surprinse în aceste înregistrări indică o atitudine autoritară și conflictuală, incompatibilă, potrivit unor experți în administrație publică, cu standardele de conduită ale unui funcționar public de rang înalt. Un alt episod controversat vizează perioada în care Mirel Idorași a avut atribuții de conducere temporară în cadrul Gărzii Forestiere. Conform surselor interne, în acea perioadă au existat întârzieri semnificative în plata salariilor angajaților. În paralel, directorul ar fi postat pe grupul intern al instituției imagini cu produse de lux, inclusiv sticle de vin evaluate la peste 700 de lei fiecare. Gestul a fost perceput de angajați ca fiind nepotrivit și provocator, în contextul dificultăților financiare întâmpinate de personal.

Contactat pentru a clarifica aceste aspecte, Mirel Idorași a refuzat să ofere declarații, invocând recomandarea avocatului său. Mai mult, acesta ar fi formulat plângeri și ar fi transmis mesaje considerate intimidante către jurnaliștii care au investigat cazul. Această reacție ridică semne de întrebare privind disponibilitatea oficialului de a colabora cu presa și de a oferi explicații publice într-o situație de interes major. Cazul Mirel Idorași readuce în prim-plan problemele legate de integritate, transparență și responsabilitate în sectorul public. Suspiciunile privind averi nedeclarate, utilizarea unor bunuri de lux prin intermediul unor firme private și comportamentul abuziv în instituții publice afectează încrederea cetățenilor în administrație.

Specialiștii subliniază că astfel de situații ar trebui investigate riguros de instituțiile competente, inclusiv Agenția Națională de Integritate și alte organisme de control, pentru a stabili dacă există încălcări ale legii. Investigația privind activitatea și averea lui Mirel Idorași scoate la iveală o serie de aspecte controversate care necesită clarificări urgente. De la vila nedeclarată și autoturismul de lux până la comportamentul în cadrul instituției, toate aceste elemente conturează un caz complex, cu potențiale implicații legale și administrative.

Într-un context în care transparența și responsabilitatea sunt esențiale pentru buna funcționare a statului, astfel de situații nu pot fi ignorate. Rămâne de văzut dacă autoritățile competente vor demara investigații oficiale și ce concluzii vor fi trase în urma acestora.

Sursă: ReporterIS

Scandalul privind salariile și bonusurile de la Hidroelectrica ia amploare, după ce premierul Ilie Bolojan a acuzat conducerea companiei că a preferat să încaseze bonusuri de performanță de până la 180.000 de euro, în loc să prioritizeze investițiile strategice în sistemul energetic. Datele publice arată că directorii Hidroelectrica beneficiază de venituri foarte ridicate, atât din indemnizații fixe, cât și din bonusuri, dividende și alte beneficii.

În centrul atenției se află Bogdan Badea, directorul general interimar al Hidroelectrica, care a avut în ultimii ani venituri lunare nete de peste 20.000 de euro. Potrivit declarațiilor de avere și datelor analizate din surse publice, acesta a câștigat anual peste 1,3 milioane de lei, ceea ce îl plasează în topul celor mai bine plătiți manageri din companiile de stat din România.

Badea nu este un nume nou în companie. El a ocupat funcția de CEO în perioada 2017–2023, iar ulterior a revenit în conducere ca membru al Directoratului și apoi ca director general interimar. În trecut, acesta a avut și funcții politice, fiind secretar de stat în guvernele conduse de Victor Ponta. Pe lângă salariu, veniturile Hidroelectrica pentru directorii executivi includ și alte beneficii importante: bonusuri de performanță, participare la profit, acțiuni și decontarea unor cheltuieli precum transport, cazare sau servicii juridice.

Una dintre cele mai controversate teme este reprezentată de bonusurile de performanță la Hidroelectrica. Premierul Ilie Bolojan a declarat public că membrii conducerii companiei au încasat bonusuri între 150.000 și 180.000 de euro anual, pe lângă salariile deja consistente. Aceste bonusuri sunt acordate în funcție de îndeplinirea unor indicatori de performanță, însă criticii susțin că ele nu reflectă neapărat investiții reale în infrastructură sau modernizare, ci mai degrabă profituri generate de condițiile favorabile de piață. Reacția lui Bogdan Badea nu a întârziat să apară. Întrebat despre aceste sume, acesta nu a negat existența bonusurilor, afirmând: „Nu lucrăm la ONG”, sugerând că nivelul remunerației este justificat de performanța companiei și de piața competitivă din sectorul energetic.

Structura de conducere a companiei include un Directorat format din cinci membri și un Consiliu de Supraveghere. Potrivit datelor oficiale, fiecare membru al Directoratului primește o indemnizație fixă lunară de aproximativ 7.400 de euro.

La această sumă se adaugă remunerația variabilă, adică bonusurile de performanță, dar și alte beneficii precum:

• participarea la profitul net
• acțiuni sau opțiuni pe acțiuni
• pensii private
• decontarea cheltuielilor de deplasare și protocol
• asigurări și servicii juridice

În paralel, membrii Consiliului de Supraveghere au indemnizații lunare între 2.200 și 2.500 de euro, la care se adaugă bonusuri și alte beneficii.

Un alt nume important este Silviu Răzvan Avram, președintele Consiliului de Supraveghere, considerat apropiat de liderul PSD Sorin Grindeanu. Acesta a avut în 2024 venituri totale de peste 7.600 de euro brut lunar, incluzând indemnizația fixă și bonusurile. Avram este implicat într-un dosar de corupție instrumentat de DNA, însă continuă să ocupe funcția, în ciuda prevederilor contractuale care ar putea impune suspendarea în astfel de situații. De asemenea, el a fost finanțator al PSD și a avut relații financiare directe cu lideri politici, ceea ce a alimentat controversele privind numirile politice în companiile de stat.

Un alt aspect care ridică semne de întrebare este situația foștilor directori ai companiei. Deși nu mai ocupă funcții active, aceștia continuă să primească indemnizații consistente. De exemplu, foștii directori Karoly Borbely și Marian Fetița primesc în continuare aproximativ 7.400 de euro lunar, până la finalul mandatului, chiar dacă au părăsit compania în 2025. Această practică este justificată contractual, dar este intens criticată în spațiul public. Hidroelectrica rămâne una dintre cele mai profitabile companii de stat din România. În 2025, compania a raportat un profit net de 3,3 miliarde de lei, însă în scădere cu aproximativ 20% față de anul precedent.

În 2024, profitul a fost de peste 4 miliarde de lei, iar în 2023 a depășit 6 miliarde de lei. Scăderea recentă este explicată prin condițiile hidrologice mai puțin favorabile, dar și prin schimbările din piața energiei. Premierul Ilie Bolojan a criticat dur conducerea companiei, acuzând lipsa investițiilor în infrastructura energetică. Acesta a subliniat că, în loc să dezvolte sisteme de stocare a energiei, compania a preferat să distribuie profitul sub formă de bonusuri. Potrivit premierului, investițiile în baterii de stocare ar fi putut reduce semnificativ costurile energiei pentru consumatori, contribuind la stabilizarea pieței. Această poziție a deschis o dezbatere amplă privind managementul companiilor de stat, eficiența utilizării fondurilor și echilibrul dintre profit și investiții.

Pe lângă salarii și bonusuri, conducerea Hidroelectrica beneficiază de o serie de avantaje suplimentare, printre care:

• transport la clasa business
• autoturism de serviciu și șofer
• telefon și echipamente IT
• cursuri de perfecționare
• diurne și cheltuieli de protocol

Aceste beneficii completează un pachet salarial considerat de mulți drept excesiv pentru o companie de stat. În contextul acestor controverse, Hidroelectrica se află și pe lista companiilor vizate pentru extinderea listării pe bursă. Autoritățile analizează posibilitatea vânzării unor pachete suplimentare de acțiuni, în încercarea de a crește transparența și eficiența. Totodată, există presiuni din partea instituțiilor europene pentru respectarea principiilor de guvernanță corporativă și reducerea influenței politice în managementul companiilor de stat.

Cazul salariilor și bonusurilor de la Hidroelectrica scoate în evidență o problemă majoră în administrarea companiilor de stat din România: echilibrul dintre performanță, remunerație și responsabilitate publică. În timp ce conducerea companiei invocă performanțele financiare și competiția din sectorul privat, criticii susțin că nivelul ridicat al veniturilor nu este justificat în lipsa unor investiții strategice clare. Dezbaterea rămâne deschisă, iar evoluțiile din perioada următoare vor arăta dacă presiunile politice și publice vor conduce la schimbări reale în modul de funcționare al uneia dintre cele mai importante companii energetice din România.

Sursă: G4Media