Acasă Blog Pagina 38

Continuarea cursului de Ghid Național de Turism (Turoperator) și redeschiderea înscrierilor în urma clarificărilor legislative

Redacția Normedia
-
0
Continuarea cursului de Ghid Național de Turism (Turoperator) și redeschiderea înscrierilor în urma clarificărilor legislative

Centrul Național de Învățământ Turistic anunță reluarea cursului de Ghid Național de Turism (Turoperator), în contextul în care, la finalul anului 2025, a fost publicată decizia oficială privind amânarea arhivării standardelor ocupaționale până la data de 31 decembrie 2026.

Măsura a fost adoptată în urma semnalelor și demersurilor transmise în ultima perioadă către autoritățile competente, care au evidențiat necesitatea menținerii continuității în formarea profesională în domeniul turismului. Această clarificare asigură stabilitatea procesului educațional și permite desfășurarea programelor de specializare fără întreruperi în anul 2026.

Decizia a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 1193/23.12.2025, precum și prin decizia Autorității Naționale pentru Calificări din 24.12.2025, confirmând în mod oficial menținerea valabilității standardului ocupațional aferent ocupației Ghid Național de Turism (Cod COR 513303).

Reluarea cursului și calendarul de organizare

Ca urmare a acestor clarificări legislative, CNIT redeschide înscrierile pentru cursul de specializare Ghid Național de Turism (Turoperator).

Programul are o durată totală de 180 de ore, dintre care:

  • 60 de ore teorie– desfășurate online, pe platformă digitală;
  • 120 de ore practică– realizate în cadrul agențiilor de turism partenere.

Cursul are ca obiectiv formarea competențelor necesare pentru conceperea, organizarea, coordonarea și evaluarea programelor turistice la nivel național și internațional.

Competențe urmărite în cadrul programului

Participanții vor dobândi competențe specifice, precum:

  • elaborarea programelor turistice;
  • organizarea excursiilor opționale;
  • coordonarea grupurilor și gestionarea situațiilor din teren;
  • efectuarea formalităților de frontieră;
  • promovarea patrimoniului cultural și natural;
  • elaborarea raportului de activitate specific ghidului național.

La final, absolvenții susțin un examen format din probă teoretică și probă practică, iar certificatul obținut este recunoscut național și international.

Tarif și înscrieri

Taxa standard pentru acest curs este de 1.300 lei, însă în perioada actuală se aplică un tarif promoțional de 900 lei.

Înscrierile sunt deschise, iar locurile sunt limitate.

Contact pentru detalii și înscrieri

Centrul Național de Învățământ Turistic
Telefon: 0769.651.104

E-mail: cursuri@cnit.ro

Website:www.cnit.ro

Despre CNIT – Centrul Național de Învățământ Turistic

Centrul Național de Învățământ Turistic (CNIT) este întreprinderea publică aflată în subordinea Ministerului Economiei, Digitalizării, Antreprenoriatului și Turismului, specializată în formarea profesională în domeniul turismului. Cu o experiență de peste 50 de ani, CNIT oferă programe de calificare, perfecționare și specializare destinate viitorilor profesioniști din turism: ghizi de turism, recepționeri, ospătari, lucrători în agenții de turism și alte ocupații specifice industriei ospitalității.

 

Rectorul Universității din București propune o schimbare radicală a finanțării universităților: vouchere pentru cei mai buni absolvenți de Bacalaureat

Redacția Normedia
-
0
Rectorul Universității din București propune o schimbare radicală a finanțării universităților: vouchere pentru cei mai buni absolvenți de Bacalaureat

Sistemul de finanțare a învățământului superior din România se află într-un punct critic, avertizează Marian Preda, rectorul Universitatea din Bucuresti.

Într-un amplu interviu acordat publicației Edupedu.ro, acesta a susținut că actualul mecanism de alocare a fondurilor bugetare este „vechi, nesustenabil și generator de mari inechități”, propunând o reformă profundă care ar putea schimba fundamental modul în care statul finanțează studiile universitare.

Ideea centrală avansată de rector este una cu impact major: începând din toamna anului 2026, locurile finanțate de la buget să nu mai fie alocate direct universităților, ci să ajungă la studenți, sub forma unor vouchere acordate celor mai performanți absolvenți de Bacalaureat. Ulterior, aceștia ar urma să își aleagă liber universitatea și programul de studiu, într-un sistem concurențial real.

Potrivit lui Marian Preda, actuala formulă de finanțare funcționează pe baza unor coeficienți stabiliți în urmă cu aproape două decenii și menținuți mai degrabă din inerție administrativă decât dintr-o analiză realistă a costurilor și nevoilor actuale.

„Întregul sistem de finanțare în învățământul superior este vechi, nesustenabil, generator de mari inechități”, a declarat rectorul, subliniind că mecanismul actual favorizează menținerea status quo-ului și descurajează competiția reală între universități.

În acest context, apar situații paradoxale: studenți cu medii foarte mari la Bacalaureat ajung să plătească taxe la facultăți de top, în timp ce în alte universități există locuri bugetate care rămân neocupate sau sunt ocupate de candidați cu rezultate mult mai slabe.

Soluția propusă de rectorul Universității din București este inspirată de modele occidentale și de logica pieței libere: finanțarea să urmeze beneficiarul final al educației – studentul – nu instituția.

Concret, Marian Preda propune ca primii 30% dintre absolvenții de Bacalaureat, la nivel național, să primească automat un voucher care să acopere un loc finanțat de la buget. Aceasta ar însemna aproximativ 30.000 de vouchere anual, distribuite strict pe criterii de performanță.

„Dacă ești în primii 30% la Bacalaureat, primești un voucher care este, practic, locul tău finanțat de la buget”, a explicat Preda. Mai mult, el sugerează extinderea sistemului și pentru elevii cu performanțe excepționale la discipline individuale, chiar dacă media generală nu este foarte mare.

În viziunea rectorului, voucherele nu ar trebui acordate exclusiv pe baza mediei generale, ci și pe excelență disciplinară. Astfel, un elev foarte bun la muzică, arte, istorie sau alte materii de Bacalaureat ar putea primi finanțare chiar dacă nu se află în topul mediilor generale.

„Îi susținem astfel și pe acești copii cu vouchere prin care pot ocupa locuri finanțate de la buget la facultate”, a arătat Marian Preda, subliniind nevoia de a încuraja diversitatea academică și vocațională.

Pentru situațiile în care mai rămân locuri disponibile, rectorul propune acordarea de finanțări parțiale, granturi sau burse pe criterii sociale, pentru a asigura accesul echitabil la educație și pentru tinerii din medii defavorizate.

Odată implementat sistemul voucherelor, universitățile ar intra într-o competiție reală pentru atragerea studenților. Instituțiile ar fi motivate să își îmbunătățească oferta academică, infrastructura și serviciile, deoarece finanțarea ar depinde direct de opțiunile studenților.

„După aceea este o piață liberă în care fiecare tânăr cu voucher are de ales unde merge să studieze”, a explicat rectorul. Universitățile ar putea să își stabilească taxele în funcție de costurile reale și de cererea existentă, iar studenții fără voucher ar plăti diferența.

Marian Preda a criticat dur posibilitatea universităților de a transforma locuri bugetate neocupate la licență în locuri la masterat sau doctorat, practică permisă de legislația actuală. În opinia sa, acest mecanism distorsionează complet scopul finanțării publice.

„Am dat universității locurile ca să facă business? Îți faci administrație publică la o universitate tehnică?”, a întrebat retoric rectorul, arătând că fondurile publice ajung adesea să fie direcționate către domenii fără legătură cu prioritățile inițiale ale statului.

Propunerea vine într-un context economic tensionat, marcat de presiuni bugetare și discuții despre reduceri generalizate de cheltuieli. Marian Preda avertizează că o tăiere uniformă, de tip „10% pentru toată lumea”, ar adânci inechitățile existente.

„În loc să lăsăm un pic de competiție pe piața asta, se va tăia egal, ca în Patul lui Procust”, a spus rectorul, exprimându-și temerea că reforma va fi înlocuită de măsuri simpliste.

Deși admite că o astfel de schimbare nu poate fi implementată peste noapte, Marian Preda consideră că toamna lui 2026 ar putea fi un moment realist pentru debutul noului sistem, cel puțin pentru generația care intră atunci în anul I.

„Este o idee, o propunere”, a precizat rectorul, dar una care ar putea corecta inechități majore și ar reașeza finanțarea universitară pe criterii de merit, transparență și competiție reală.

Dacă va fi preluată de Guvernul Romaniei și de Ministerul Educației, această viziune ar putea reprezenta cea mai amplă reformă a finanțării învățământului superior din ultimele decenii – una care mută centrul de greutate de la instituții către studenți și performanța lor reală.

Sursa foto: Ilona Andrei / G4Media

Sursă: G4Media

„Mafia parafelor” de radiologie lovește și în stomatologie. Cum sunt obligate clinicile dentare să angajeze medici radiologi pentru decontări, deși stomatologii au competență legală

Redacția Normedia
-
0
„Mafia parafelor” de radiologie lovește și în stomatologie. Cum sunt obligate clinicile dentare să angajeze medici radiologi pentru decontări, deși stomatologii au competență legală

Un mecanism birocratic controversat, similar celui descoperit recent în radiologia generală, afectează direct și domeniul stomatologiei din România.

O sursă din sistem a explicat pentru G4Media cum clinicile dentare sunt constrânse să angajeze medici radiologi – uneori doar „pe hârtie” – pentru a putea deconta radiologia dentară de la stat, în ciuda faptului că medicii stomatologi au această competență inclusă în formarea universitară și o practică zilnic în cabinete.

Această situație generează costuri artificiale, bugete diminuate pentru servicii medicale reale și, în final, acces mai dificil al pacienților la investigații de bază, precum radiografiile dentare.

Potrivit sursei citate, problema pleacă de la modul în care Casa Nationala de Asigurari de Sanatate reglementează contractarea serviciilor de radiologie dentară. În prezent, o clinică stomatologică nu poate încheia un contract distinct de furnizare a serviciilor de radiologie dentară cu casa de sănătate dacă nu are în structură un medic radiolog, cu program de minimum șase ore pe zi, de luni până vineri.

Această condiție este impusă chiar dacă radiologia dentară este parte integrantă a curriculei universitare a medicilor stomatologi, iar aceștia sunt autorizați legal să efectueze investigații imagistice dentare.

„Un medic stomatolog are în curricula de învățământ radiologia dentară, iar Comisia Nationala pentru Controlul Activitatilor Nucleare eliberează, o dată la cinci ani, nivelul de permis 2, care îi conferă dreptul legal de a efectua investigații radiologice. Cu toate acestea, nu este considerat suficient pentru contractarea directă cu CNAS”, explică sursa.

Paradoxul sistemului este că medicii stomatologi pot efectua radiologie dentară în baza unui act adițional la contractul de medicină dentară, fără prezența unui medic radiolog. Cu alte cuvinte, competența profesională este recunoscută, dar doar parțial și într-un cadru financiar mult mai restrictiv.

„Un medic stomatolog nu este bun pentru contract de furnizare, dar este bun pentru act adițional, deși efectuează aceleași servicii, în aceeași locație. Doar actul diferă”, subliniază sursa.

Diferența este esențială: prin contract distinct, o clinică ar putea primi un buget semnificativ pentru radiologia dentară. Prin act adițional, sumele decontate sunt drastic limitate – de ordinul a 2.000–3.000 de lei pe lună, uneori chiar mai puțin.

Situația este agravată de discrepanțele majore între județe. Fiecare casă județeană de sănătate stabilește propriile criterii de punctaj pentru decontare, ceea ce duce la tratament neunitar.

„O clinică dintr-un județ poate deconta 1.000 de lei pe lună pentru radiologie dentară, iar una din alt județ poate ajunge la 10.000 de lei, în aceleași condiții de funcționare”, spune insiderul.

Această lipsă de uniformitate afectează direct pacienții, care pot avea acces la investigații gratuite într-un județ și pot fi obligați să plătească din buzunar în altul, pentru exact aceeași procedură.

Un alt element-cheie este modul de alocare a fondurilor. Bugetul serviciilor medicale paraclinice este unul comun și include atât investigațiile de mare valoare – precum CT și RMN –, cât și analizele de laborator și radiologia dentară.

„Atunci când sume mari sunt direcționate către furnizorii de imagistică medicală generală, fondurile rămase pentru celelalte servicii paraclinice scad drastic. Așa ajungem la liste de așteptare de 3–4 luni pentru analize de laborator și la bugete ridicole pentru radiologia dentară”, explică sursa.

În acest context, radiologia dentară devine o victimă colaterală a unui sistem care favorizează serviciile mari, costisitoare, în detrimentul investigațiilor de bază, esențiale pentru diagnostic precoce.

Fenomenul amintește de investigația recentă privind „vânzarea parafelor” în radiologia generală, unde clinici private angajau medici radiologi doar pentru a îndeplini condițiile contractuale, fără ca aceștia să fie prezenți efectiv sau să interpreteze investigațiile.

În stomatologie, mecanismul este diferit ca formă, dar similar ca efect: obligația formală de a avea un medic radiolog creează o piață artificială a parafelor, crește costurile clinicilor și limitează accesul pacienților la servicii decontate.

Clinicile stomatologice mici și medii sunt printre cele mai afectate. Angajarea unui medic radiolog presupune costuri semnificative, adesea imposibil de susținut, mai ales în condițiile în care volumul de radiologie dentară nu justifică un astfel de post.

Pacienții pierd la rândul lor: fie sunt nevoiți să plătească investigațiile, fie așteaptă perioade mai lungi pentru servicii decontate. În schimb, sistemul birocratic rămâne neschimbat, iar fondurile publice sunt utilizate ineficient.

„Această reglementare validează conformarea formală – parafa, contractul – dar penalizează competența exercitată transparent, local și efectiv”, concluzionează sursa.

În loc să recunoască și să valorifice pregătirea medicilor stomatologi, sistemul îi împinge către soluții artificiale și creează inechități majore între pacienți și furnizori.

Specialiștii din domeniu cer separarea clară a radiologiei dentare de radiologia generală și recunoașterea explicită a dreptului medicilor stomatologi de a contracta direct aceste servicii cu CNAS, în baza competenței și autorizațiilor existente.

Până atunci, „mafia parafelor” nu mai este doar o problemă a radiologiei clasice. Ea se extinde în stomatologie, transformând un act medical simplu într-un labirint birocratic care îi costă pe toți: clinici, pacienți și, în final, bugetul public.

Sursă: G4Media

Milioane de euro pe filieră politică pentru șosele cu gropi și îngropate în nămeți: cazul firmei „stăpâne” de 10 ani pe drumurile din Tulcea

Redacția Normedia
-
0
Milioane de euro pe filieră politică pentru șosele cu gropi și îngropate în nămeți: cazul firmei „stăpâne” de 10 ani pe drumurile din Tulcea

De aproape un deceniu, drumurile județene din Tulcea sunt întreținute și deszăpezite de aceeași companie, abonată constant la contracte publice de milioane de euro.

În tot acest timp, șoferii reclamă gropi, peticiri haotice, asfalt fisurat și blocaje repetate iarna, în timp ce autoritățile județene continuă să vireze bani publici către firmă. O analiză a contractelor, a legăturilor personale și a stării reale a infrastructurii ridică întrebări serioase despre modul în care sunt cheltuiți banii publici și despre responsabilitatea politică în administrarea drumurilor din județ.

În centrul acestui sistem se află Mega Edil SRL, compania care, în ultimii zece ani, a primit de la Consiliul Judetean Tulcea contracte ce depășesc 20 de milioane de euro pentru întreținerea și deszăpezirea drumurilor județene. Instituția este condusă de Horia Teodorescu, aflat la al doilea mandat.

Mega Edil nu este o firmă oarecare. A fost înființată în 2004, în județul Buzău, sub numele Corleone SRL, de către Marian Ghiveciu, fost parlamentar social-democrat și coleg de Parlament cu Horia Teodorescu în legislatura 2008–2012. Ulterior, firma a fost transferată pe numele Mihaelei Florea, o apropiată a lui Ghiveciu, relația dintre cei doi fiind documentată inclusiv prin postări publice pe rețelele sociale.

Relațiile din jurul Mega Edil se întind dincolo de fondator. De-a lungul timpului, în structura de conducere a firmei a apărut și Constantin Ispas, fost administrator, ale cărui legături duc către cercul politic al președintelui CJ Tulcea. Ispas a avut afaceri comune cu Mirela Furtună, fostă consilieră a lui Horia Teodorescu și, ulterior, deputat. Aceste conexiuni conturează un cerc restrâns în care politica și contractele publice par să se intersecteze constant.

În ciuda sumelor consistente plătite din bugetul județean, starea drumurilor ridică semne de întrebare. O analiză realizată pe baza imaginilor Google Maps din perioada 2023–2024 arată porțiuni extinse de carosabil cu gropi, crăpături longitudinale, peticiri aplicate neuniform și sectoare unde asfaltul este vizibil tasat.

Mai grav, problemele de infrastructură nu sunt doar o chestiune de confort. La începutul anului 2026, un motociclist a fost grav rănit pe drumul județean 222C, în apropiere de Murighiol, după ce a pierdut controlul vehiculului din cauza unei denivelări nesemnalizate. Potrivit declarațiilor victimei, obstacolul avea o diferență de nivel de aproximativ 30 de centimetri, într-o zonă de curbă ușoară.

În 2020, Consiliul Județean Tulcea a atribuit Mega Edil două acorduri-cadru distincte, într-o singură zi, pentru întreținerea drumurilor din estul și vestul județului, valabile până în 2023. Valoarea cumulată a acestor contracte a depășit 3 milioane de euro. Cu toate acestea, imaginile din teren arată că reparațiile au fost, în multe cazuri, superficiale.

Un alt exemplu este drumul Tulcea–Chilia Veche, considerat strategic inclusiv din perspectivă de securitate regională. Pentru acest tronson, Mega Edil a primit în 2022 un contract de peste 21 de milioane de lei, urmat, după doar câțiva ani, de un nou contract de peste 15 milioane de lei pentru lucrări similare. Cu toate acestea, jurnaliștii care au parcurs drumul l-au descris drept „unul dintre cele mai proaste din România”, unde orice intervenție rapidă ar fi imposibilă.

Pe lângă întreținerea asfaltului, Mega Edil a avut și contracte consistente pentru deszăpezire. În perioada 2017–2025, compania a încasat aproximativ 5 milioane de euro pentru pregătirea și menținerea drumurilor județene pe timp de iarnă. Cu toate acestea, istoria ultimilor ani arată blocaje repetate: drumuri închise, localități izolate, școli suspendate și intervenții de urgență întârziate.

În ianuarie 2018, o femeie însărcinată în nouă luni a așteptat ore întregi într-o comună din județ, fiind nevoie de intervenția unui elicopter SMURD din cauza unui drum județean blocat de nămeți. Situații similare s-au repetat în 2020, 2021 și 2023, când autoritățile au fost nevoite să închidă majoritatea drumurilor județene din cauza viscolului.

În noiembrie 2023, după un episod sever de viscol, primarul municipiului Tulcea, Ștefan Ilie, a acuzat public Mega Edil de incompetență și a susținut că firma este „ținută în brațe” de conducerea Consiliului Județean. Replica lui Horia Teodorescu nu a vizat direct compania contractată, ci a mutat responsabilitatea asupra administrației municipale, într-un schimb de replici cu tentă politică.

Întrebat despre calitatea serviciilor prestate de Mega Edil, președintele CJ Tulcea a enumerat lucrările efectuate „în limita fondurilor disponibile” și a invocat proceduri de licitație sau garanții aflate încă în vigoare. Nu a existat însă un răspuns clar privind eficiența cheltuirii banilor sau sancțiuni concrete aplicate companiei pentru deficiențele repetate.

Cazul Mega Edil ridică o problemă structurală: cum poate o singură firmă să rămână, timp de un deceniu, principalul beneficiar al contractelor pentru drumurile unui județ, în ciuda rezultatelor discutabile din teren? Legăturile personale și politice, lipsa unor evaluări independente și absența sancțiunilor ferme par să fi creat un sistem în care continuitatea contractelor contează mai mult decât siguranța rutieră.

Pentru locuitorii din Tulcea, consecințele sunt vizibile zi de zi: mașini avariate, drumuri închise iarna și riscuri reale pentru viețile oamenilor. Pentru administrația județeană, întrebarea rămâne deschisă: cine răspunde, în final, pentru milioanele cheltuite pe șosele care arată ca după război?

Sursă: Libertatea

Cum funcționează „mafia parafelor” din radiologie. Mărturia unui insider despre mecanismul prin care sunt sifonați banii din sănătate

Redacția Normedia
-
0
Cum funcționează „mafia parafelor” din radiologie. Mărturia unui insider despre mecanismul prin care sunt sifonați banii din sănătate

Un avertizor de integritate din sistemul medical românesc descrie, în detaliu, mecanismul prin care unele clinici private de imagistică obțin ilegal bani publici, folosind parafele medicilor radiologi ca instrument-cheie.

Fenomenul, cunoscut informal drept „mafia parafelor”, funcționează de peste un deceniu și este alimentat de frică, complicități instituționale și un cadru legislativ deficitar, spun surse din domeniu.

Mărturia vine în continuarea investigațiilor jurnalistice care au arătat că zeci de radiologi angajați în spitale publice își „închiriază” parafa către clinici private, permițându-le acestora să deconteze investigații medicale prin Casa Nationala de Asigurari de Sanatate (CNAS), chiar și atunci când medicul respectiv nu este prezent sau nu a interpretat examinările.

Potrivit avertizorului, teama din sistem a ajuns la un nivel extrem. Medicii care cunosc fenomenul evită să vorbească public deoarece conducerea Caselor de Asigurări, Colegiile Medicilor și universitățile de medicină au capacitatea de a influența decisiv carierele profesionale.

„Prin simple decizii administrative, un medic poate fi scos din joc. Nimeni nu vrea să riște”, explică sursa. Această presiune constantă transformă tăcerea într-o formă de supraviețuire profesională.

Schema pornește de la o particularitate a legislației românești: contractul de decontare este încheiat pe numele medicului, nu al clinicii. Astfel, fără un radiolog „în acte”, o clinică nu poate primi bani de la CNAS.

Pasul 1: Medicul radiolog, de regulă angajat la stat, semnează un contract cu o clinică privată.

Pasul 2: Clinica obține mai multe puncte și un buget mai mare de decontare, exclusiv pe baza acestui nume.

În varianta legală, medicul chiar lucrează și interpretează investigațiile, fiind plătit cu un salariu fix care poate ajunge, potrivit sursei, la 10.000 de lei lunar.

Lucrurile se complică atunci când medicul nu mai acoperă volumul de investigații raportate pe numele său.

Pasul 3: Medicul scrie doar o parte dintre rezultate.
Pasul 4: Restul investigațiilor sunt interpretate de alți medici – rezidenți sau specialiști fără contract cu CNAS – însă, în sistemul oficial, apare tot medicul „contractant”.

Totul este raportat prin Sistemul Informatic Unic Integrat (SIUI), sistemul care gestionează relația financiară dintre furnizori și Casa de Asigurări.

În cele mai grave situații, descrise de avertizor ca fiind mult mai numeroase decât recunosc autoritățile, medicul:

  • nu vede niciun pacient;

  • nu interpretează nicio investigație;

  • uneori nici măcar nu se află în orașul sau județul clinicii.

Cu toate acestea, parafa lui este folosită pentru decontări, iar el primește un venit lunar fix. Rezultatele sunt scrise de alții.

Există două variante principale:

A) Rezultatul este scris și semnat de un alt medic în sistemul intern al clinicii, dar în SIUI este declarat medicul contractant – apare o neconcordanță între sisteme.
B) Rezultatul este redactat de un rezident sau specialist fără contract, nu este semnat de acesta, iar parafa medicului „oficial” este aplicată ulterior, uneori fără verificare.

În varianta B, controalele sunt aproape imposibile: în ambele sisteme apare același nume, deși munca reală a fost făcută de altcineva.

Există și o practică „intermediară”: pe rezultat apar două parafe – „medic executant” și „medic în contract cu Casa”. La CNAS este raportat doar cel din urmă.

„Nu este explicit interzis peste tot, iar aplicarea regulilor depinde de conducerea Casei. A fost stopată o vreme, acum a revenit în forță”, explică sursa.

Din punct de vedere juridic, situațiile descrise pot constitui fals în acte și inducere în eroare a autorităților. Din punct de vedere medical, riscul este și mai mare.

Pacientul crede că investigația a fost interpretată de un medic cu experiență, uneori profesor universitar. În realitate, rezultatul este redactat de un rezident aflat la început de drum.

În caz de malpraxis, răspunderea revine medicului care a parafat documentul, nu celui care l-a scris. „Este profund imoral și periculos”, subliniază avertizorul.

Potrivit sursei, controalele sunt ineficiente din mai multe motive:

  1. Lipsa de personal – verificările se fac aproape exclusiv în SIUI.

  2. Lipsa verificării încrucișate – nu se compară datele cu sistemele interne ale clinicilor (EHR).

  3. Indiferență sau complicitate – suspiciunea este că „ochii se închid intenționat”.

Rezultatul: o fraudă sistemică ce continuă ani la rând.

Firmele mari de teleradiologie au dus mecanismul la un alt nivel: un medic cu contract CNAS, mai mulți fără. Toți interpretează investigații, dar doar unul „există” oficial.

„Uitați-vă atent cine sunt acționarii acestor firme”, avertizează insiderul.

Pe termen scurt, pacientul nu plătește direct și nu simte impactul financiar. Pe termen lung însă, pierderile sunt majore:

  • bugetul public al sănătății;

  • calitatea actului medical;

  • medicii tineri, exploatați și invizibili;

  • încrederea în sistemul sanitar.

„Este o minciună instituționalizată, născută dintr-un design legislativ greșit”, conchide avertizorul.

„Mafia parafelor” din radiologia privată nu este un accident, ci rezultatul unui sistem care recompensează formalismul și tolerează abuzul. Atât timp cât contractarea rămâne legată de medic, nu de clinică, iar controalele sunt superficiale, fenomenul va continua.

Iar cei care cunosc adevărul vor rămâne tăcuți – nu din lipsă de probe, ci din frică.

Sursă: G4Media

Managerul unui spital din Timișoara a primit o donație de 1 milion de euro de la mama sa. Investiții imobiliare, declarații de avere și limitele transparenței publice

Redacția Normedia
-
0
Managerul unui spital din Timișoara a primit o donație de 1 milion de euro de la mama sa. Investiții imobiliare, declarații de avere și limitele transparenței publice

Managerul Institutul de Boli Cardiovasculare Timisoara, medicul Tudor Constantin Luca, a declarat că a primit în anul 2021 o donație de 1 milion de euro de la mama sa, Rodica Luca, printr-un act notarial perfect legal.

Este una dintre cele mai mari sume consemnate vreodată într-o declarație de avere a unui bugetar român, iar impactul său financiar se reflectă direct în investițiile imobiliare realizate ulterior, inclusiv achiziția a două apartamente în Grecia.

Potrivit declarației de avere depuse în 2021, Tudor Constantin Luca a menționat explicit donația de 1.000.000 de euro primită de la mama sa. Informația apare reluată și în declarațiile de avere din anii următori, deși legislația nu îl obliga să o redeclare.

„Pentru clarificare: a fost vorba despre o singură donație din anul 2021, declarată integral și în termen, conform prevederilor legale”, a precizat managerul pentru presă, subliniind că a ales să menționeze suma și ulterior tocmai pentru a evita orice suspiciune.

Actul de donație a fost realizat prin intermediul unui notar public, respectând toate cerințele legale privind transferul de fonduri și declararea acestora în documentele oficiale.

Contactat pentru explicații suplimentare, Tudor Constantin Luca a invocat caracterul privat al donației și relația strict familială dintre el și donator.

„Gestul în sine aparține unei relații familiale și unor decizii personale, care țin de viața privată. În familie, fiecare decide ce face cu resursele proprii, iar legislația impune doar transparența donației, nu și explicarea motivațiilor”, a transmis acesta.

Managerul Institutului de Boli Cardiovasculare din Timișoara a mai subliniat că și-a îndeplinit toate obligațiile legale prin declararea sumei și că, din punct de vedere juridic, nu există nicio încălcare a normelor în vigoare.

O parte din suma primită a fost direcționată către investiții imobiliare în afara țării. Conform declarațiilor de avere din 2024 și 2025, Tudor Constantin Luca a achiziționat două apartamente în Grecia, în care este unic proprietar.

Pe lângă acestea, portofoliul său imobiliar include:

  • două apartamente și o casă în Timișoara, cumpărate între 2004 și 2022;

  • o casă de vacanță în județul Caraș-Severin;

  • mai multe imobile și terenuri moștenite în urma decesului tatălui său, în Lugoj și Timișoara.

În urma succesiunii, managerul spitalului a intrat în posesia unor cote-părți din 16 terenuri și șapte imobile (case, apartamente sau alte construcții), alături de alți membri ai familiei.

Din cea mai recentă declarație de avere reiese că Tudor Constantin Luca deține:

  • 420.000 de lei în conturi bancare;

  • 650.000 de euro economisiți.

În ceea ce privește veniturile anuale, în 2024 acesta a încasat:

  • 145.296 lei în calitate de manager al Institutului de Boli Cardiovasculare;

  • 160.192 lei ca profesor la Universitatea de Medicina si Farmacie Victor Babes.

Aceste venituri, deși consistente pentru sistemul public românesc, nu ar fi permis, singure, acumularea unei averi de asemenea dimensiuni într-un interval relativ scurt, motiv pentru care donația de 1 milion de euro rămâne elementul central al situației patrimoniale.

Managerul a sugerat că provine dintr-o familie înstărită, fără a oferi detalii suplimentare despre activitățile economice ale mamei sale. Jurnaliștii au încercat să verifice aceste afirmații folosind surse publice, inclusiv baze de date comerciale și motoare de căutare online.

Demersul a fost însă îngreunat de caracterul comun al numelui „Rodica Luca” și de lipsa unor informații clare privind domiciliul sau activitatea economică a acesteia. În absența unor date publice suplimentare, verificarea independentă a provenienței fondurilor rămâne limitată.

Cazul scoate în evidență o zonă gri frecvent întâlnită în România: diferența dintre legalitate și percepția publică. Din punct de vedere strict juridic, donația este legală, declarată și fiscalizată conform legii. Totuși, dimensiunea sumei ridică întrebări legitime într-un context în care managerul conduce o instituție publică strategică din sistemul sanitar.

Într-o societate în care încrederea în instituții este fragilă, astfel de situații generează dezbateri aprinse despre:

  • nivelul de transparență necesar pentru funcțiile publice de conducere;

  • limitele vieții private ale demnitarilor și managerilor de instituții publice;

  • nevoia unor mecanisme mai clare de explicare a averilor foarte mari.

Specialiștii în integritate publică subliniază că donații de asemenea valoare sunt extrem de rare în declarațiile de avere ale bugetarilor. Chiar dacă legea nu obligă la explicarea detaliată a sursei banilor, astfel de cazuri devin inevitabil subiect de interes public, mai ales în domenii sensibile precum sănătatea.

În lipsa unor suspiciuni penale sau a unor anchete oficiale, cazul Tudor Constantin Luca rămâne, deocamdată, un exemplu de avere mare, legal declarată, dar insuficient explicată în ochii opiniei publice.

Sursă: G4Media

Cum a cheltuit fostul șef de la Hidroelectrica, Károly Borbély, banii companiei în interes personal. Sponsorizări, legături controversate și suspiciuni de „pantouflage”

Redacția Normedia
-
0
Cum a cheltuit fostul șef de la Hidroelectrica, Károly Borbély, banii companiei în interes personal. Sponsorizări, legături controversate și suspiciuni de „pantouflage”

Fostul președinte al Directoratului Hidroelectrica, Károly Borbély, se află în centrul unor dezvăluiri care ridică semne serioase de întrebare cu privire la modul în care au fost utilizați banii celei mai valoroase companii de stat din România.

Numit în funcție cu susținere politică din partea UDMR și PSD, Borbély este acuzat că ar fi direcționat fonduri consistente ale Hidroelectrica către entități private și organizații sportive cu care avea legături personale sau indirecte, pregătindu-și totodată o „aterizare lină” în mediul privat.

Investigațiile din spațiul public indică un tipar clasic de conflict de interese, dublat de suspiciuni de pantouflage – fenomenul prin care un fost decident public ajunge rapid într-o companie privată care a beneficiat de deciziile sau finanțările sale.

În septembrie 2025, Károly Borbély a demisionat din fruntea Hidroelectrica, după ce a devenit „omul-problemă” al României în relația cu Comisia Europeana. Numirea sa fusese considerată netransparentă și incompatibilă cu principiile de guvernanță corporativă, ceea ce a dus la suspendarea unor fonduri din PNRR.

Potrivit informațiilor oficiale, România risca să piardă 300 de milioane de euro dintr-un total de peste 1,1 miliarde de euro suspendate, tocmai din cauza problemelor de integritate și procedură legate de conducerea Hidroelectrica.

În perioada mandatului său, Borbély a aprobat mai multe sponsorizări consistente către federații sportive și fundații private, multe dintre ele având legături directe sau indirecte cu mediul său personal.

Ministrul Energiei a confirmat că Hidroelectrica a virat în anii 2024 și 2025 către Federatia Romana de Tenis suma totală de 720.000 de lei, echivalentul a aproape 150.000 de euro.

Contextul ridică semne de întrebare: fiica lui Károly Borbély practică tenisul de câmp la un club privat condus de vicepreședintele Federației Române de Tenis. Costurile ridicate ale pregătirii sportive – abonamente, antrenamente individuale și participări la competiții – sunt bine cunoscute în acest sport exclusivist.

Surse din domeniu vorbesc despre un posibil „serviciu contra serviciu”, în care sponsorizarea companiei de stat ar fi facilitat accesul și sprijinul pentru cariera sportivă a copilului fostului șef de la Hidroelectrica.

Un alt capitol sensibil îl reprezintă relația Hidroelectrica cu Federatia Romana de Hochei pe Gheata și cu Fundatia Tiriac.

În 2024, Hidroelectrica a virat 450.452 lei (aproximativ 93.000 de euro) către Federația Română de Hochei pe Gheață. În mai 2025, Fundația Țiriac a organizat Liga de Hochei pentru Copii, eveniment susținut oficial de Hidroelectrica, în timp ce Károly Borbély apărea public la festivitățile de premiere alături de Ion Tiriac.

În același an, compania de stat a mai virat 110.000 de lei către Fundația Țiriac, sub forma unei sponsorizări.

În iulie 2023, când Borbély era membru în Consiliul de Supraveghere al Hidroelectrica, Tiriac Grup a cumpărat, direct și indirect, peste 5% din acțiunile Hidroelectrica, în cadrul ofertei publice de vânzare.

La acea vreme, Ion Țiriac jr. declara că Hidroelectrica este „perla României” și una dintre cele mai atractive investiții din Europa. Achiziția a consolidat poziția Grupului Țiriac ca acționar important într-o companie strategică de stat.

La doar câteva luni după demisia sa de la Hidroelectrica, în noiembrie 2025, Károly Borbély a fost numit membru în Consiliul de Supraveghere al Țiriac Grup, fapt care a alimentat suspiciunile privind existența unui traseu prestabilit.

Cazul Borbély este un exemplu aproape de manual pentru fenomenul cunoscut drept pantouflage sau „revolving door”. Acesta descrie situația în care un fost oficial public sau manager al unei companii de stat ajunge rapid într-o poziție de conducere într-o companie privată care a beneficiat de deciziile sale anterioare.

În limbaj juridic și administrativ, pantouflage-ul este considerat un risc major pentru integritatea instituțională, deoarece:

  • poate implica folosirea informațiilor privilegiate;

  • generează conflicte de interese;

  • subminează încrederea publică în gestionarea banului public.

În multe state europene, astfel de treceri sunt strict reglementate prin perioade de „răcire” (cooling-off), tocmai pentru a preveni situații similare.

Cazul Károly Borbély nu este doar despre un fost șef de companie de stat și câteva sponsorizări controversate. El scoate la lumină o problemă sistemică: lipsa unor mecanisme eficiente de control asupra modului în care sunt cheltuiți banii companiilor de stat și asupra traseului profesional al celor care le conduc.

Hidroelectrica, companie strategică și extrem de profitabilă, a fost folosită, potrivit acestor dezvăluiri, ca instrument de influență și negociere în relații personale și de grup. Iar consecințele nu sunt doar de imagine, ci și financiare, cu riscuri directe asupra fondurilor europene și a credibilității României în fața partenerilor externi.

În lipsa unor anchete clare și a unor reguli ferme privind conflictul de interese și pantouflage-ul, astfel de situații riscă să devină normă, nu excepție, în administrația și economia de stat din România.

Sursă: Puterea.ro 

Nelu Iordache, eliberat din închisoare după decizia definitivă a Curții de Apel București. Condamnarea din dosarul Autostrăzii Arad–Nădlac, considerată prescrisă

Redacția Normedia
-
0
Nelu Iordache, eliberat din închisoare după decizia definitivă a Curții de Apel București. Condamnarea din dosarul Autostrăzii Arad–Nădlac, considerată prescrisă

Omul de afaceri Nelu Iordache, cunoscut în spațiul public drept „Regele Asfaltului”, a fost eliberat din penitenciar vineri seara, după ce Curtea de Apel București i-a redus definitiv pedeapsa de la 11 ani și 9 luni de închisoare la 5 ani și 10 luni.

Instanța a decis că o parte semnificativă a condamnării, inclusiv cea din celebrul dosar al Autostrada Arad–Nădlac, este prescrisă.

Decizia a fost pronunțată într-o cale extraordinară de atac și este definitivă, punând capăt unuia dintre cele mai mediatizate dosare de corupție și fraude cu fonduri europene din ultimii 15 ani.

Prin hotărârea pronunțată, judecătorii Curții de Apel București au admis contestația în anulare formulată de Nelu Iordache și au dispus descontopirea pedepsei inițiale de 11 ani și 9 luni în pedepsele componente. Două dintre cele mai grave condamnări – cele pentru infracțiuni împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene și pentru delapidare – au fost înlăturate ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.

Astfel, pedepsele de:

  • 6 ani și 9 luni pentru deturnare de fonduri europene

  • 6 ani și 6 luni pentru delapidare cu consecințe deosebit de grave

nu mai sunt executabile.

Instanța a menținut însă condamnările pentru:

  • fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată – 4 ani și 6 luni

  • înșelăciune cu consecințe deosebit de grave – 2 ani

  • o pedeapsă anterioară de 2 ani de închisoare, aplicată printr-o sentință din 2018

După contopirea acestora și aplicarea sporului legal, pedeapsa finală rezultată a fost de 5 ani și 10 luni, considerată deja executată prin perioada de detenție, arest preventiv și arest la domiciliu. În consecință, Nelu Iordache a fost pus în libertate.

Nelu Iordache fusese condamnat definitiv în septembrie 2021 la aproape 12 ani de închisoare, tot de Curtea de Apel București, într-un complet care a stârnit controverse. Sentința era mult mai severă decât cea pronunțată inițial de Tribunalul București, care stabilise o pedeapsă de 6 ani și 9 luni.

Condamnarea definitivă includea infracțiuni grave: fraudarea fondurilor europene, delapidare, fals și înșelăciune, toate legate de contractul pentru construcția primului tronson al autostrăzii Arad–Nădlac, parte a Coridorului IV Pan-European.

Potrivit procurorilor Direcția Națională Anticorupție, compania Romstrade, controlată de Nelu Iordache, a încasat un avans de peste 31,5 milioane de lei de la fosta CNADNR pentru proiectarea și execuția autostrăzii Arad–Nădlac, lucrare finanțată în proporție de 85% din fonduri europene.

În loc ca banii să fie utilizați pentru lucrările de infrastructură, anchetatorii au stabilit că aceștia au fost redirecționați:

  • pentru plata unor datorii vechi ale firmelor din grupul Romstrade;

  • pentru susținerea unei companii de transport aerian;

  • pentru achiziții personale și retrageri masive de numerar;

  • pentru rambursarea unor credite și plata unor cheltuieli fără legătură cu proiectul autostrăzii.

Pentru a crea aparența de legalitate, Iordache ar fi determinat angajați ai Romstrade să întocmească facturi și documente justificative fictive, astfel încât plățile să pară aferente lucrărilor la autostradă.

DNA a mai arătat că aproximativ 25 de milioane de lei au fost supuși unor operațiuni de spălare a banilor. Sumele au fost plimbate prin mai multe firme, apoi returnate în conturile Romstrade sub justificări precum „plată eronată” sau „plată nedatorată”.

De asemenea, aproape 10 milioane de lei au fost retrași în numerar, pe baza unor antecontracte fictive de vânzare-cumpărare de terenuri, semnate în numele companiei.

Consecința directă a acestor practici a fost blocarea proiectului autostrăzii Arad–Nădlac și suspendarea plăților din partea Comisiei Europene, una dintre cele mai grave lovituri aduse infrastructurii rutiere românești la începutul anilor 2010.

Deși o parte din pedepse au fost prescrise, instanța a menținut măsurile dispuse pe latură civilă. Astfel:

  • Nelu Iordache rămâne obligat să plătească peste 5,5 milioane de lei către partenerul portughez Monteadriano – Engenharia e Construção SA;

  • statul român a dispus confiscarea sumei de peste 14 milioane de lei, provenită din delapidare;

  • sechestrul pe mai multe bunuri mobile și imobile rămâne în vigoare.

Decizia Curții de Apel București readuce în atenție tema prescripției răspunderii penale, care a dus în ultimii ani la anularea sau reducerea semnificativă a unor condamnări definitive în dosare grele de corupție și criminalitate economică.

În cazul lui Nelu Iordache, faptele s-au petrecut în perioada 2010–2012, iar ancheta a început în 2013. Condamnarea definitivă a venit abia în 2021, iar soluția de eliberare – în 2026, pe fondul modificărilor legislative și al deciziilor Curții Constituționale privind prescripția.

Eliberarea lui Nelu Iordache marchează un moment simbolic pentru justiția română: un dosar emblematic, cu prejudicii uriașe, fonduri europene deturnate și un proiect strategic de infrastructură compromis, se încheie fără executarea integrală a pedepsei inițiale.

Deși decizia este definitivă și legală, ea ridică din nou întrebări despre durata excesivă a proceselor, eficiența luptei anticorupție și capacitatea statului de a recupera prejudiciile în cazurile de mare corupție.

Pentru opinia publică, cazul Iordache rămâne un reper dureros al modului în care timpul, procedurile și prescripția pot schimba radical soarta unui dosar penal de proporții istorice.

Sursă: G4Media

Fosta soție a șefului CJ Iași a plătit 170.000 de euro cash pentru o proprietate în Sărărie. Vila lui Costel Alexe din Aroneanu, aproape finalizată. Venituri neprecizate, explicații lipsă

Redacția Normedia
-
0
Fosta soție a șefului CJ Iași a plătit 170.000 de euro cash pentru o proprietate în Sărărie. Vila lui Costel Alexe din Aroneanu, aproape finalizată. Venituri neprecizate, explicații lipsă

O nouă achiziție imobiliară spectaculoasă readuce în prim-plan averea familiei Costel Alexe, una dintre cele mai controversate figuri politice din administrația locală ieșeană.

Raluca Alexe, fosta soție a actualului președinte al Consiliului Județean Iași, a cumpărat în 2024 o proprietate de aproximativ 580 de metri pătrați în una dintre cele mai scumpe zone ale orașului, Sărărie, pentru suma de 170.000 de euro, achitată integral, fără credit bancar.

Tranzacția, realizată în doar patru luni, ridică serioase semne de întrebare în condițiile în care nici Raluca Alexe, nici fostul ei soț nu au declarat surse de venit care să justifice astfel de sume, iar ambii sunt inculpați într-un dosar de corupție aflat pe rolul Înalta Curte de Casație și Justiție.

Contractul de vânzare-cumpărare a fost semnat la data de 15 august 2024 între Elena Balioș și Raluca Alexe. În schimbul sumei de 170.000 de euro, fosta soție a șefului CJ Iași a intrat în posesia a trei construcții vechi (73 mp, 48 mp și 4 mp) și a unui teren care, deși figurează în acte cu 507 mp, măsoară în realitate 583 mp.

Proprietatea este situată pe strada Săvescu, în zona Sărărie, la câteva sute de metri de Biserica Vulpe și de Centrul Medical Arcadia – un areal rezidențial exclusivist, unde prețurile terenurilor depășesc frecvent 300–400 de euro/mp.

Potrivit actelor notariale, plata a fost realizată în patru tranșe (10.000, 60.000 și două de câte 50.000 de euro), fără niciun credit, banii fiind declarați drept „surse proprii”, achitați atât în numerar, cât și prin virament bancar.

La aproximativ un an de la achiziție, Raluca Alexe a obținut de la Primăria Iași un certificat de urbanism care permite „reconstruirea și modificarea imobilelor existente, cu menținerea suprafeței construite la sol, supraetajare și refacerea împrejmuirii”.

Această formulare îi permite practic să construiască o vilă nouă fără elaborarea unui PUZ, procedură care durează ani și presupune costuri semnificative. Metoda „consolidării” este frecvent utilizată în zonele protejate sau aglomerate pentru a evita restricțiile urbanistice.

Deocamdată, lucrările nu au început, însă specialiștii imobiliari consultați estimează că ridicarea unei vile în această zonă ar presupune investiții suplimentare de câteva sute de mii de euro.

Jurnaliștii au încercat să obțină un punct de vedere din partea Ralucăi Alexe, adresându-i mai multe întrebări: ce intenționează să construiască, care este sursa exactă a banilor și dacă la achiziție a contribuit și fostul său soț, Costel Alexe. Până la publicarea articolului, nu a fost oferit niciun răspuns.

Întrebările sunt cu atât mai legitime cu cât firma Corporex, societatea prin care Raluca Alexe administrează ferma și grădina zoologică de la Sculeni, nu mai are indicatori financiari publici din anul 2021, potrivit datelor Ministerului Finanțelor.

În paralel cu achiziția din Sărărie, Costel Alexe finalizează propria vilă din comuna Aroneanu, pe malul lacului. Construcția, ridicată în 2025, are aproximativ 240 mp, este dispusă pe două niveluri și mai necesită doar tencuiala decorativă și finisajele exterioare.

Valoarea estimată a imobilului depășește 200.000 de euro, potrivit evaluatorilor imobiliari, o sumă greu de reconciliat cu veniturile oficiale ale lui Alexe, care, ca președinte de Consiliu Județean, câștigă aproximativ 3.000 de euro net lunar.

Vila este amplasată lângă alte proprietăți ale familiei: frații Florin și Mihai Alexe, sora Adina și chiar mama acestora dețin, pe aceeași stradă, case construite pe terenuri concesionate de la Primăria Aroneanu.

Atât Costel Alexe, cât și Raluca Alexe sunt inculpați în celebrul dosar de corupție cunoscut drept „Dosarul Tabla”. Potrivit procurorilor DNA, pe vremea când era ministru al Mediului, Alexe ar fi pretins și primit 22 de tone de produse siderurgice de la Combinatul Liberty Galați, în schimbul unor favoruri administrative.

O parte din aceste produse ar fi ajuns la ferma de la Sculeni, administrată de Corporex. Raluca Alexe este judecată pentru infracțiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată, alături de frații politicianului.

Dosarul se află pe rolul Înalta Curte de Casație și Justiție, următorul termen fiind stabilit pentru 3 februarie 2026. Deși faptele datează din 2020, nu există încă nicio sentință, după aproape cinci ani de proceduri.

Analiza patrimoniului familiei Alexe indică o expansiune imobiliară spectaculoasă în ultimul deceniu. Costel Alexe a lucrat exclusiv în sistemul public: registrator, șef al Oficiului de Cadastru, deputat, ministru al Mediului și, în prezent, președinte al CJ Iași. Raluca Alexe a fost, la rândul ei, comisar la Protecția Consumatorului înainte de a deveni antreprenor.

De la moșia de 20 de hectare de la Sculeni, cumpărată la un preț considerabil sub cel al pieței, până la vilele din Aroneanu și achiziția recentă din Sărărie, diferența dintre veniturile declarate și nivelul de trai afișat rămâne neexplicată.

Nici Costel Alexe, nici fosta sa soție nu au oferit explicații publice privind sursa fondurilor utilizate pentru aceste investiții. Lipsa creditelor bancare, absența unor vânzări declarate și situația juridică a familiei transformă achiziția din Sărărie și vila din Aroneanu într-un nou subiect sensibil pentru administrația ieșeană.

În lipsa unor clarificări oficiale, rămâne o întrebare esențială: cum poate un cuplu care a lucrat aproape exclusiv la stat să acumuleze, în mai puțin de zece ani, un patrimoniu imobiliar de ordinul milioanelor de euro?

Sursă: ReporterIs

Ministrul Energiei, Bogdan Ivan, cere control asupra comunicării companiilor din subordine. Specialiștii vorbesc despre o posibilă încălcare a guvernanței corporative și a legii accesului la informații

Redacția Normedia
-
0
Ministrul Energiei, Bogdan Ivan, cere control asupra comunicării companiilor din subordine. Specialiștii vorbesc despre o posibilă încălcare a guvernanței corporative și a legii accesului la informații

Ministrul Energiei, Bogdan Ivan, a transmis o scrisoare oficială tuturor companiilor și societăților aflate în subordinea sau sub autoritatea ministerului, prin care solicită ca informațiile de interes public să nu mai fie comunicate direct către cetățeni, instituții europene sau presă, ci să urmeze un „traseu” prealabil de validare în interiorul ministerului.

Documentul, intrat în posesia HotNews, ridică serioase semne de întrebare privind respectarea legislației în vigoare și a principiilor de guvernanță corporativă.

Solicitarea ministrului este formulată într-o adresă oficială trimisă directorilor generali și președinților consiliilor de administrație, fiind justificată prin necesitatea unei comunicări „corecte, coerente, strategice și integrate” la nivelul sectorului energetic. În realitate, spun experți în administrație publică și guvernanță corporativă, demersul riscă să transforme Ministerul Energiei din acționar în actor direct de control al activității curente a companiilor de stat.

Potrivit scrisorii semnate de Bogdan Ivan, companiile din subordinea Ministerul Energiei sunt rugate ca, „spre informare și coordonare”, să transmită în prealabil către minister comunicările care vizează:

  • dezvoltarea și implementarea proiectelor de investiții majore, inclusiv cele finanțate din fonduri europene sau prin PNRR;

  • aspecte legate de securitatea energetică națională și situații de urgență;

  • informări publice sau poziții transmise mass-mediei cu impact semnificativ în spațiul public;

  • parteneriate strategice internaționale, precum memorandumuri, acorduri de colaborare sau alte înțelegeri cu impact geostrategic în domeniul energiei.

Mai mult, ministrul precizează explicit că mesajele transmise de companii „trebuie să fie validate, în prealabil, prin Ministerul Energiei”, pentru a se putea formula „un răspuns comun, bine fundamentat”.

Această solicitare apare într-un context juridic clar reglementat. Principiile guvernanței corporative prevăd separarea strictă între rolul statului ca acționar și activitatea de administrare curentă a unei companii. Legea privind guvernanța corporativă a întreprinderilor publice stipulează explicit că autoritatea publică tutelară nu poate interveni în managementul operațional, iar orice decizie luată cu încălcarea acestei limite este lovită de nulitate absolută.

De asemenea, Legea societăților comerciale stabilește că un acționar – chiar dacă este statul român – poate decide doar asupra politicilor generale, numirii sau revocării administratorilor, nu asupra corespondenței sau comunicării curente a companiei. În cazul companiilor listate la bursă, orice solicitare care poate influența comunicarea publică trebuie adusă la cunoștința tuturor acționarilor, nu impusă unilateral.

Nu în ultimul rând, Legea 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public nu prevede nicio etapă de validare politică a răspunsurilor furnizate de companii sau instituții aflate în sfera publică.

Una dintre principalele temeri exprimate de specialiști este că această procedură ar putea întârzia sau chiar bloca furnizarea de informații către presă, cetățeni sau instituții europene, în special în situații sensibile sau urgente. Sectorul energetic este unul strategic, iar lipsa de transparență sau întârzierea comunicării poate avea consecințe directe asupra pieței, investițiilor și încrederii publice.

În plus, solicitarea ministrului vine într-un moment în care mai multe companii din energie sunt listate pe bursă, fiind supuse unor reguli stricte de transparență și raportare. Orice tentativă de control politic asupra comunicării poate fi interpretată drept ingerință și poate genera reacții negative din partea investitorilor.

Pentru „clarificări și coordonare”, Ministerul Energiei îl indică drept persoană de contact pe Mihai-Silviu Pocora, secretarul general al instituției. Acesta a fost numit în funcție în august 2025, prin transfer de la Ministerul Economiei. Anterior, Pocora a lucrat timp de un deceniu la Oficiul Național pentru Jocuri de Noroc, unde a ajuns până la poziția de vicepreședinte.

Potrivit informațiilor publicate de presa economică, Pocora a activat ulterior la Ministerul Cercetării, comasat cu Ministerul Economiei, condus până în iunie 2025 chiar de Bogdan Ivan. Companiilor li se cere să trimită toate aceste informări la o adresă de e-mail dedicată: comunicare.strategica@energie.gov.ro.

HotNews a transmis ministrului Energiei și instituției pe care o conduce o serie de întrebări esențiale: care este temeiul legal al solicitării, de ce este necesar acest control prealabil, în ce măsură este compatibil cu independența managerială a companiilor și dacă nu există riscul ca informațiile de interes public să fie filtrate sau întârziate.

De asemenea, publicația a cerut explicații privind existența unor precedente similare în alte ministere și motivul pentru care coordonarea comunicării este plasată în sarcina secretarului general, nu a unei structuri transparente de relații publice. Până la momentul publicării articolului, ministrul Bogdan Ivan nu a oferit niciun răspuns.

Scrisoarea transmisă de ministrul Energiei deschide o dezbatere amplă despre limitele controlului politic asupra companiilor de stat și despre dreptul publicului de a primi informații corecte, complete și la timp. Într-un sector strategic precum energia, unde deciziile au impact economic și social major, transparența nu este un moft, ci o obligație.

Rămâne de văzut dacă această inițiativă va fi menținută, modificată sau retrasă în urma reacțiilor publice și a eventualelor clarificări juridice. Până atunci, documentul semnat de Bogdan Ivan ridică o întrebare esențială: unde se termină coordonarea instituțională legitimă și unde începe ingerința politică în activitatea companiilor publice?

Sursă: Hotnews

Sursa: Inquam Photos / Octav Ganea

1...373839...554Pagina 38 din 554