Acasă Blog Pagina 40

Cât cheltuie România pentru mâncarea și confortul deținuților. Bugete de zeci de milioane pentru hrană, igienă și logistică în penitenciare

Redacția Normedia
-
0
Cât cheltuie România pentru mâncarea și confortul deținuților. Bugete de zeci de milioane pentru hrană, igienă și logistică în penitenciare

Aproximativ 25.000 de persoane private de libertate se află în prezent în cele 40 de penitenciare din România. Odată intrați în custodia statului, deținuții beneficiază, potrivit legii, de hrană, produse de igienă și bunuri de strictă necesitate, asigurate gratuit din bani publici.

Analiza achizițiilor realizate de Administrația Națională a Penitenciarelor (ANP) în anul 2025 arată însă dimensiunea reală a acestor cheltuieli: zeci și sute de milioane de lei alocate pentru mâncare, igienă, siguranță și transport, de la marmeladă și pastă de dinți până la autospeciale de escortare și penitenciare noi.

Cea mai mare parte a cheltuielilor recurente este reprezentată de hrana zilnică a deținuților. În august 2025, ANP, prin Unitatea de Logistică și Achiziții Centralizate a Poliției Penitenciare (ULACPP), a finalizat o licitație publică pentru furnizarea alimentelor de bază necesare tuturor penitenciarelor din țară, pentru o perioadă de 24 de luni. Valoarea totală a contractului: 71.950.953 de lei.

Lista produselor reflectă meniul standard din sistemul penitenciar, construit pentru a respecta normele nutriționale minime, dar și constrângerile bugetare. Printre cele mai costisitoare achiziții se numără:

  • marmeladă – 4,63 milioane lei

  • fasole boabe – 7,76 milioane lei

  • biscuiți – 5,83 milioane lei

  • margarină – 3,86 milioane lei

  • orez – 3,81 milioane lei

  • paste făinoase – 2,98 milioane lei

  • zahăr – 2,16 milioane lei

La acestea se adaugă conservele de legume – roșii în bulion, mazăre, fasole păstăi, ghiveci de legume, pastă de tomate – achiziționate pentru încă 6,87 milioane de lei, tot pentru doi ani. În termeni simpli, statul cheltuie anual peste 35 de milioane de lei doar pentru a asigura mesele zilnice ale persoanelor private de libertate.

Pe lângă hrană, statul este obligat să asigure produse de igienă și confort, considerate esențiale pentru sănătatea publică în mediul carceral. Doar în baza unui acord-cadru încheiat în 2025, ANP a alocat sume consistente pentru astfel de produse:

  • pastă de dinți – 2.452.030 lei

  • hârtie igienică – 1.406.810 lei

  • periuțe de dinți – 316.391 lei

  • aparate de ras de unică folosință – 1.389.860 lei

  • cremă de ras – 1.949.194 lei

  • șampon – 1.926.595 lei

  • săpun – 1.751.450 lei

Un detaliu care a atras atenția opiniei publice este suma cheltuită pentru piepteni: 106.405 lei, echivalentul a aproximativ 20.000 de euro. Deși pare o cheltuială minoră raportată la bugetul total, ea devine simbolică în contextul dezbaterilor despre eficiența utilizării banilor publici.

Pentru curățenia spațiilor comune și a lenjeriilor, bugetele sunt, de asemenea, consistente: peste 6 milioane de lei pentru detergenți, înălbitori și săpun de rufe, alocate pe o perioadă de 24 de luni.

Printre achizițiile ANP se regăsesc și produse care pot părea surprinzătoare pentru publicul larg, dar care țin de politicile de sănătate publică. În 2025, administrația penitenciarelor a achiziționat:

  • prezervative, inclusiv cu arome (banane)

  • teste de sarcină

Un exemplu concret: 99 de prezervative, cumpărate pentru Penitenciarul de Femei Târgșor, în valoare totală de 71,28 lei. Deși suma este infimă, achiziția reflectă obligația statului de a preveni bolile cu transmitere sexuală și sarcinile nedorite, chiar și în mediul penitenciar.

Un capitol distinct îl reprezintă cheltuielile pentru siguranță și imobilizare, necesare în contextul transportului și gestionării deținuților cu risc. În 2025, ANP a alocat:

  • cătușe metalice – 693.970 lei (aprox. 1.570 bucăți)

  • cătușe de unică folosință – 42.581 lei

  • curele și centuri de imobilizare – peste 170.000 lei

  • scuturi de imobilizare – 59.850 lei

  • măști contra gazelor – 944.474 lei

Aceste sume, deși consistente, sunt justificate oficial prin necesitatea asigurării ordinii și a siguranței personalului, mai ales în contextul supraaglomerării penitenciarelor.

Una dintre cele mai mari cheltuieli logistice este transportul persoanelor private de libertate. ANP a încheiat un acord-cadru în valoare de 109.786.821 lei pentru achiziția de autospeciale de transport, valabil pe 36 de luni.

Două loturi au fost deja cumpărate:

  • autospeciale de 22 de locuri – 39,38 milioane lei

  • autospeciale de 16 locuri – 23,67 milioane lei

Aceste vehicule sunt utilizate pentru transferuri între penitenciare, prezentări la instanțe și alte activități operative.

Penitenciarele sunt mari consumatoare de energie. În august 2025, ANP a alocat:

  • 23,67 milioane lei pentru energie electrică (10 luni)

  • 45,06 milioane lei pentru gaze naturale (12 luni)

Creșterea costurilor la utilități se suprapune peste o creștere constantă a numărului de deținuți, ceea ce pune presiune suplimentară pe buget.

Numărul persoanelor private de libertate a crescut constant: de la 18.700 în 2019, la peste 25.400 în ianuarie 2026. Gradul de ocupare ridicat a determinat statul să investească în noi capacități de detenție.

În județul Prahova, la Berceni, se construiește un penitenciar de maximă siguranță cu 1.000 de locuri, o investiție totală estimată la 850 de milioane de lei, cu termen de finalizare în 2028.

Cheltuielile pentru mâncarea și confortul deținuților nu sunt opționale: ele decurg din obligațiile constituționale și internaționale ale statului român. Totuși, amploarea sumelor – de la milioane pentru marmeladă până la zeci de milioane pentru utilități și transport – alimentează constant dezbateri despre eficiență, priorități și transparență.

Într-un context în care sistemul penitenciar este supraaglomerat, iar bugetul public este sub presiune, discuția nu mai este dacă statul trebuie să asigure aceste condiții, ci cum o face și cât de bine reușește să echilibreze drepturile deținuților cu responsabilitatea față de contribuabili.

Sursă: Libertatea

Raport exploziv la Vama Constanța: „grup de interese personale”, liber de vamă dat în 1 minut și declarații lucrate după program. Corpul de control al Finanțelor confirmă neregulile semnalate de presă

Redacția Normedia
-
0
Raport exploziv la Vama Constanța: „grup de interese personale”, liber de vamă dat în 1 minut și declarații lucrate după program. Corpul de control al Finanțelor confirmă neregulile semnalate de presă

Un draft de raport al Corpului de control al Ministerului Finanțelor descrie, în termeni de o duritate rar întâlnită în documente oficiale, o serie de nereguli grave în activitatea Biroului Vamal Constanța, instituție-cheie pentru comerțul României și pentru colectarea taxelor la buget.

Documentul (nr. 260274, înregistrat la 22 decembrie 2025) acoperă perioada 1 martie – 25 iunie 2025 și notează anomalii în timpii de acordare a „liberului de vamă”, modul de repartizare a declarațiilor, lucru în afara programului fără ore suplimentare, precum și riscuri majore legate de amânarea la plată a TVA, care ar fi depășit 2 miliarde de lei doar în primele șase luni ale anului 2025.

Potrivit notei din raport, ministrul Finanțelor, Alexandru Nazare, a trimis corpul de control la Biroul Vamal Constanța chiar în ziua publicării anchetelor realizate de G4Media și Info Sud-Est/ISE (25 iunie 2025), iar concluziile inspectorilor menționează și confirmă de mai multe ori informațiile apărute în investigațiile de presă.

De aici și caracterul „fără precedent” al raportului: nu este vorba doar despre constatări administrative, ci despre o radiografie a unor practici care, dacă se confirmă în forma finală, ridică semne de întrebare privind integritatea procedurilor, tratamentul diferențiat al operatorilor și riscurile bugetare generate de un port prin care intră o parte semnificativă din importurile României.

Una dintre cele mai șocante constatări este diferența uriașă între timpii de soluționare. Raportul descrie situații în care liberul de vamă ar fi fost acordat în puțin peste un minut de la primirea actelor, în condițiile în care chiar și pe „culoarul verde” (fără control documentar/fizic) există mai multe operațiuni succesive care, logic, necesită mai mult timp.

La polul opus, inspectorii notează cazuri de pe „culoarul roșu” (cu verificări și control fizic) în care mărfurile au rămas fără liber de vamă între 7 și 17 zile, uneori peste 25 de zile, iar într-un interval ales aleatoriu (3–17 martie 2025) apare inclusiv un exemplu de 41 de zile pentru șapte containere metalice goale.

Aceste diferențe – de la minute la săptămâni – sunt exact tipul de „semnal” care, într-un sistem vamal, poate indica fie disfuncționalități majore, fie prioritizări nejustificate, fie posibile interese în relația cu anumiți agenți economici.

Un alt capitol sensibil: distribuția muncii. Din totalul de 9.091 declarații vamale de import lucrate în perioada verificată, aproape 70% ar fi ajuns la doi inspectori: Ionela Visalon (5.153) și Diner Suliman (1.080). În același timp, alți inspectori ar fi lucrat doar câteva declarații în luni întregi (exemplele menționate: 5 și 8 declarații).

O astfel de concentrare ridică întrebări despre criteriile reale de alocare: capacitate profesională, lipsă de personal, lipsă de rotație, sau – cum sugerează raportul prin formulări ferme – un sistem care permite ca deciziile critice să fie „filtrate” prin foarte puține mâini.

Raportul insistă și asupra fenomenului acordării liberului de vamă după ora 17:00, în afara programului, fără ca aceste ore să fie aprobate și consemnate ca ore suplimentare. Un exemplu explicit menționat: în 29 mai 2025, un liber de vamă acordat la 19:04:31, cu o depășire de peste două ore față de finalul programului.

Inspectorii notează că nu există dispoziții scrise pentru aprobarea orelor suplimentare și nici evidențe în foile colective de prezență. În termeni administrativi, asta înseamnă o vulnerabilitate dublă: pe de o parte, posibilă muncă neînregistrată, pe de altă parte, posibile decizii luate în afara circuitului normal de control.

În plus, raportul include situații în care un inspector ar fi eliberat declarații vamale în zile în care figura liber, ceea ce corpul de control califică drept „nereguli grave”.

O altă zonă cu impact potențial direct asupra bugetului: amânarea la plată a TVA în vamă. Raportul vorbește despre verificări „sporadice” și avertizează că lipsa unor verificări lunare temeinice privind menținerea condițiilor certificatelor de amânare poate avea impact major asupra bugetului de stat, notând un nivel de peste 2 miliarde de lei doar în Vama Constanța în primele șase luni din 2025.

În practică, mecanismul de amânare a TVA este legitim și util pentru fluxul comercial, dar devine un risc dacă nu e însoțit de controale consecvente: poate însemna pierderi, întârzieri sau imposibilitatea recuperării sumelor în anumite situații.

Raportul detaliază și un caz distinct, cu încărcătură puternică: 137 declarații vamale completate eronat ar fi fost acceptate în relație cu JetFly Hub – companie menționată în presă inclusiv în contextul livrărilor de combustibil. Inspectorii susțin că firma ar fi fost mandatată ilegal astfel încât mai multe societăți să beneficieze de suspendarea accizelor și a TVA, printr-un mecanism de reprezentare indirectă considerat problematic, susceptibil chiar de nulitate (în interpretarea din raport).

În același capitol apar și cantități semnificative, raportul indicând inclusiv situația în care ar fi fost declarate și puse în circulație aproape 65.000 de tone de motorină, în condiții contestate de corpul de control.

Raportul menționează și un prejudiciu asociat fostei șefe a Vămii Constanța, Elmaz Nezir, legat de cumulul pensiei cu salariul începând din 2023.

Deși miza publică este evidentă, atât Vama Constanța, cât și Autoritatea Vamală Română nu au transmis un punct de vedere către redacțiile care au publicat informațiile, potrivit articolului.

Vama Constanța nu este „încă un birou” birocratic. Este o poartă comercială strategică, iar fiecare minut de întârziere sau fiecare decizie „accelerată” fără justificare afectează fie operatorii economici, fie competitivitatea portului, fie veniturile bugetare, fie – în scenariul cel mai grav – creează un mediu propice pentru favorizări și capturarea instituțională.

Urmează întrebarea-cheie: ce se întâmplă după un astfel de raport? Dacă draftul se confirmă în forma finală, presiunea publică și instituțională va fi pentru măsuri clare: audit operațional, reguli stricte privind lucru după program, rotația sarcinilor, trasabilitatea deciziilor în sistem, controale lunare pe amânarea TVA și – acolo unde există indicii – sesizarea organelor competente.

Până atunci, concluzia este una simplă și incomodă: documentul descrie o vamă în care aceleași proceduri pot dura un minut sau 41 de zile, în care aproape 70% din munca critică ajunge la doi inspectori, iar unele decizii se iau după program, fără urme administrative. Iar asta, într-un punct nevralgic al economiei, nu mai e doar o „neregulă”, ci un risc de sistem.

sursa foto: Info Sud-Est/ Imago Studio

Sursă: G4Media

Grup Servicii Petroliere, compania magnatului Gabriel Comănescu, a intrat în insolvență. Datorii de peste 113 milioane de euro către stat au dispărut în ultimii doi ani

Redacția Normedia
-
0
Grup Servicii Petroliere, compania magnatului Gabriel Comănescu, a intrat în insolvență. Datorii de peste 113 milioane de euro către stat au dispărut în ultimii doi ani

Grup Servicii Petroliere (GSP), una dintre cele mai cunoscute companii din industria serviciilor petroliere offshore din România, controlată de omul de afaceri Gabriel Comănescu, a intrat oficial în procedură de insolvență, la propria cerere. Decizia a fost aprobată vineri de Tribunalul Constanța, însă nu este definitivă și poate fi contestată.

Anunțul vine într-un context extrem de sensibil, în condițiile în care, potrivit datelor publice, datorii istorice ale GSP către bugetul de stat, în valoare de peste 113 milioane de euro, au dispărut din evidențele fiscale în ultimii doi ani, fără explicații oficiale din partea autorităților.

Grup Servicii Petroliere a fost fondată în anul 2003 și are ca obiect principal de activitate servicii anexe extracției petrolului brut și gazelor naturale, în special pentru operațiuni offshore. De-a lungul anilor, GSP a devenit un jucător important în Marea Neagră și în proiecte internaționale, colaborând inclusiv cu mari companii energetice.

Intrarea în insolvență a fost solicitată chiar de companie, semn că problemele financiare nu mai puteau fi gestionate în afara protecției oferite de Legea insolvenței. Potrivit deciziei instanței, procedura este una generală, ceea ce înseamnă că urmează să fie analizate în detaliu creanțele, activele și perspectivele de reorganizare.

Este important de menționat că nu este prima firmă din grupul Comănescu care ajunge în această situație. În vara anului 2025, GSP Offshore, o altă companie-cheie din holding, a intrat deja în insolvență.

Datele financiare ale Grup Servicii Petroliere ridică numeroase semne de întrebare. Conform bilanțului pe anul trecut, compania a raportat:

  • Cifră de afaceri: 12,6 milioane de lei, în scădere cu aproximativ 23% față de anul anterior

  • Profit net: 286 milioane de lei

Această evoluție este cu atât mai surprinzătoare cu cât, în anii anteriori, GSP a raportat pierderi masive:

  • pierdere de 7,7 milioane de lei în 2024

  • pierdere de 243,2 milioane de lei în 2023

Saltul spectaculos de la pierderi consistente la un profit de sute de milioane de lei, urmat la scurt timp de cererea de insolvență, alimentează suspiciuni privind optimizări financiare agresive, transferuri interne sau reevaluări contabile.

Poate cel mai controversat aspect al acestui caz este legat de datoriile către bugetul de stat. În anul 2023, Grup Servicii Petroliere era listată printre cei mai mari datornici din România, cu obligații fiscale de peste 113 milioane de euro.

În prezent, însă, potrivit portalului ANAF, următoarele companii din grup figurează cu zero lei datorii:

  • Grup Servicii Petroliere SRL

  • GSP Offshore

  • Grup Servicii Petroliere Logistic

  • Grup Servicii Petroliere Shipyard

Contactată de presă, ANAF a refuzat să ofere explicații, invocând secretul fiscal. Astfel, nu este clar dacă:

  • datoriile au fost achitate integral;

  • au fost șterse prin decizii administrative;

  • au fost compensate, reeșalonate sau mutate în alte entități juridice.

Lipsa de transparență alimentează percepția unui tratament preferențial acordat marilor jucători economici, în contrast cu micii contribuabili, pentru care întârzierile la plată sunt penalizate rapid și sever.

Deși GSP figurează acum cu datorii zero, problema majoră se află la GSP Offshore, companie intrată în insolvență în iulie 2025. Potrivit tabelului de creanțe publicat în Buletinul Procedurilor de Insolvență și consultat de presă, GSP Offshore datorează statului român peste 2,5 miliarde de lei, adică aproape 500 de milioane de euro.

Cea mai mare parte a acestei sume este reprezentată de o creanță a Exim Bank, banca de stat, care are de recuperat peste 2 miliarde de lei (aproximativ 400 de milioane de euro).

În plus:

  • ANAF are de recuperat peste 425 milioane de lei, echivalentul a peste 83 de milioane de euro;

  • alte instituții și creditori comerciali completează tabloul unei insolvențe cu impact sistemic.

Sumele implicate în acest caz sunt uriașe și ridică întrebări serioase despre:

  • riscul suportat de stat prin intermediul băncilor publice;

  • capacitatea reală de recuperare a creanțelor;

  • precedentul creat pentru alte companii mari cu probleme financiare.

În contextul în care Guvernul vorbește despre austeritate, reduceri de cheltuieli și creșteri de taxe, insolvența unor companii strategice cu datorii de sute de milioane de euro riscă să fie suportată, indirect, de contribuabili.

Cazul Grup Servicii Petroliere readuce în discuție un model vechi în economia românească: companii private cu profituri mari în anumiți ani, dar cu pierderi și datorii transferate către stat în momentele dificile.

Faptul că:

  • datoriile GSP către buget au dispărut;

  • insolvența este cerută chiar de companie;

  • cele mai mari pierderi sunt concentrate într-o firmă care are drept creditori principali statul și o bancă de stat,

ridică suspiciuni legate de socializarea pierderilor și privatizarea profiturilor.

Procedura de insolvență deschisă la Tribunalul Constanța va stabili:

  • administratorul judiciar;

  • masa credală;

  • dacă există șanse reale de reorganizare sau se va ajunge la faliment.

Pentru statul român, miza este uriașă: recuperarea a sute de milioane de euro și stabilirea unui precedent de responsabilitate fiscală.

Pentru opinia publică, cazul rămâne un test de transparență și echitate într-o economie în care marile datorii par, uneori, mai ușor de „șters” decât cele mici.

sursa foto: Inquam Photos / Octav Ganea

Sursă: G4Media

Austeritate doar pe hârtie: iPhone 17 Pro și Pro Max cumpărate de primării din comune mici. Cum explică edilii achizițiile din bani publici

Redacția Normedia
-
0
Austeritate doar pe hârtie: iPhone 17 Pro și Pro Max cumpărate de primării din comune mici. Cum explică edilii achizițiile din bani publici

În timp ce Guvernul vorbește despre austeritate, reducerea cheltuielilor și responsabilitate fiscală, realitatea din unele administrații locale arată cu totul diferit.

La final de an, mai multe primării din comune cu doar câteva mii de locuitori au achiziționat telefoane de ultimă generație – iPhone 17 Pro și iPhone 17 Pro Max – din bani publici, stârnind controverse legate de oportunitatea și justificarea unor astfel de cheltuieli.

O analiză realizată de SpotMedia.ro scoate la iveală două cazuri relevante, din județele Vrancea și Satu Mare, în care edilii locali susțin că achizițiile sunt necesare pentru buna funcționare a administrației. Explicațiile lor ridică însă numeroase semne de întrebare.

Pe 29 decembrie 2025, Primăria Comunei Ciorăști, județul Vrancea, a cumpărat prin încredințare directă un iPhone 17 Pro Max, 256 GB, în valoare de 6.131 lei (aproximativ 1.210 euro). Comuna are 2.745 de locuitori, potrivit recensământului din 2021, iar bugetul local depinde în mare măsură de alocările de la bugetul de stat.

Primarul comunei, Nicolae Gabriel Brăicău (PNL), aflat în funcție din 2012, a explicat că telefonul este folosit chiar de el.

„Eu folosesc acel telefon. Mai aveam un iPhone 17 Pro Max al primăriei, dar i s-a spart display-ul. Nu s-a putut repara imediat, iar pentru a avea acces la aplicațiile primăriei, email și alte sisteme, am decis să luăm unul identic”, a declarat edilul.

Argumentul continuității digitale ridică însă o întrebare simplă: este un telefon de peste 6.000 de lei singura soluție pentru a accesa emailul și aplicațiile unei primării?

Întrebat de ce nu și-a achiziționat telefonul din fonduri proprii, având în vedere că îl folosește personal, primarul a evitat un răspuns clar. În declarația sa de avere apar doar salariul său și al soției, o mașină veche și un credit recent.

„M-am privatizat din 1992, dar am cesionat părțile sociale copiilor. Am vrut să nu mai am legături cu nimic”, a explicat edilul, sugerând că ar fi avut, totuși, posibilitatea financiară de a-și cumpăra singur telefonul.

În realitate, primăria a achiziționat două telefoane identice, ambele de top, din bugetul instituției. Cheltuiala vine într-un context în care administrația locală nu se autosusține financiar și depinde de banii proveniți din taxele tuturor contribuabililor.

Al doilea caz analizat vine din Comuna Târna Mare, județul Satu Mare, cu aproximativ 3.500 de locuitori. Pe 22 decembrie 2025, primăria a cumpărat 8 telefoane iPhone 17 Pro, în culori diferite, la un preț unitar de 5.495 lei. Valoarea totală a achiziției: 43.966 lei (circa 8.700 euro).

Primărița comunei, Mariana Monica Sobius (PSD), susține că banii nu provin din bugetul local, ci din fonduri europene, în cadrul unui proiect transfrontalier cu Ucraina.

„Aveam bugetate cheltuieli de deplasare mult mai mari. Cum nu se pot face deplasări din cauza războiului, am redirecționat banii. Dacă nu îi cheltuiam, îi pierdeam”, a explicat primărița.

Deși explicația se bazează pe o realitate procedurală – fondurile neutilizate pot fi pierdute – specialiștii în achiziții publice atrag atenția că fondurile europene sunt tot bani publici și trebuie cheltuite conform acelorași principii: necesitate, eficiență și proporționalitate.

Pentru întâlniri online într-un proiect transfrontalier sunt necesare:

  • o conexiune bună la internet;

  • o cameră video și un microfon decente;

  • compatibilitate cu platforme precum Zoom, Teams sau Google Meet.

Toate acestea pot fi asigurate cu:

  • un laptop mediu;

  • o tabletă din gama mid-range;

  • sau un telefon de 1.500–2.500 de lei.

Achiziționarea unor iPhone-uri 17 Pro, cu memorie mare și specificații de top, depășește clar necesarul funcțional.

Cazurile din Ciorăști și Târna Mare nu sunt izolate, spun experții în administrație publică. Ele reflectă un model de cheltuire discreționară a banilor publici, justificată formal, dar discutabilă moral și economic.

Într-un an în care:

  • se reduc fonduri pentru sănătate;

  • pacienții pierd accesul prioritar la analize;

  • se vorbește despre tăieri de posturi și înghețări salariale,

astfel de achiziții transmit un mesaj contradictoriu către cetățeni.

Unul dintre marile probleme scoase la iveală de aceste cazuri este lipsa unor standarde naționale privind dotările IT ale administrațiilor locale. Fără plafoane clare sau ghiduri de bune practici, fiecare primărie decide după propria interpretare ce înseamnă „necesar”.

În lipsa unor reguli ferme, austeritatea rămâne mai degrabă un slogan politic decât o realitate aplicată uniform.

Achizițiile de iPhone 17 Pro și Pro Max de către primării sunt, cel mai probabil, legale din punct de vedere procedural. Însă ele ridică serioase semne de întrebare privind:

  • oportunitatea cheltuielilor;

  • respectul față de banul public;

  • diferența dintre nevoi reale și confort administrativ.

Într-o Românie în care cetățenilor li se cere să strângă cureaua, iar serviciile publice se confruntă cu lipsuri cronice, telefoanele de lux din birourile primarilor devin simbolul unei austerități aplicate selectiv.

Sursă: Spotmedia

Reguli noi pentru bolnavii din România: mii de pacienți pierd prioritatea la analize medicale. Ce se schimbă din ianuarie 2026 și cine mai are acces rapid la investigații

Redacția Normedia
-
0
Reguli noi pentru bolnavii din România: mii de pacienți pierd prioritatea la analize medicale. Ce se schimbă din ianuarie 2026 și cine mai are acces rapid la investigații

Începând cu luna ianuarie 2026, sistemul de sănătate din România intră într-o nouă etapă de austeritate, cu efecte directe asupra a zeci de mii de pacienți.

Din lipsă de fonduri, Casa Națională de Asigurări de Sănătate (CNAS) a decis modificarea regulilor de acces la analize și investigații medicale, iar consecințele sunt majore: bolnavii cronici nu mai beneficiază de prioritate automată, iar persoanele neasigurate rămân doar cu un pachet minim de servicii.

Decizia, confirmată de autorități și relatată de Digi24, vine într-un context deja tensionat, marcat de deficit bugetar, datorii istorice către furnizorii de servicii medicale și o presiune tot mai mare asupra sistemului public de sănătate.

Până la finalul anului trecut, o categorie largă de bolnavi cronici beneficia de un regim special de prioritate. Pe baza unui bilet de trimitere cu mențiune specială, acești pacienți aveau dreptul să efectueze analizele medicale necesare în maximum cinci zile lucrătoare, indiferent dacă fondurile lunare alocate laboratoarelor erau epuizate.

De la 1 ianuarie 2026, acest mecanism a fost suspendat. Analizele pentru bolnavii cronici se vor face doar în limita fondurilor disponibile, iar termenul de cinci zile nu mai este garantat. Practic, pacienții vor fi programați pe liste de așteptare, uneori pe perioade de câteva săptămâni sau chiar luni.

Conform noilor reguli, pierd accesul prioritar la investigații medicale pacienții diagnosticați cu:

  • boli neurologice;

  • diabet zaharat;

  • afecțiuni cardiovasculare și cerebrovasculare;

  • boli rare;

  • boală cronică renală;

  • alte afecțiuni cronice monitorizate pe termen lung.

Aceștia făceau parte dintr-o categorie considerată până acum vulnerabilă, tocmai din cauza necesității monitorizării constante. În lipsa analizelor regulate, riscul de complicații crește semnificativ, avertizează medicii.

Există totuși și categorii de pacienți care rămân protejate de noile restricții. CNAS a decis menținerea priorității pentru:

  • pacienții cu suspiciune oncologică;

  • investigațiile necesare femeilor însărcinate;

  • testările pentru hepatita B și C;

  • testările HIV pentru gravide;

  • analizele de prevenție incluse în programele naționale de screening.

Autoritățile susțin că aceste excepții sunt justificate medical și social, fiind vorba despre situații în care întârzierea diagnosticării poate avea consecințe grave sau ireversibile.

Potrivit surselor din sistemul de sănătate, principala cauză a acestei decizii este lipsa fondurilor. În anii anteriori, laboratoarele efectuau analizele pentru pacienții prioritari chiar și după epuizarea bugetului lunar, urmând să recupereze banii ulterior de la Casa de Sănătate.

În 2025, întârzierile la plată au ajuns însă la luni de zile, iar unele laboratoare au acumulat pierderi semnificative. În acest context, CNAS a decis să limiteze strict decontările, pentru a evita colapsul financiar al sistemului.

Reprezentanții laboratoarelor avertizează că, fără o suplimentare bugetară, capacitatea de testare va scădea și mai mult, iar listele de așteptare se vor extinde.

Pentru pacienții cu boli cronice, această schimbare reprezintă mai mult decât o ajustare administrativă. Mulți depind de analize regulate pentru ajustarea tratamentului, prevenirea complicațiilor sau monitorizarea evoluției bolii.

Asociațiile de pacienți avertizează că întârzierea analizelor poate duce la:

  • agravarea stării de sănătate;

  • creșterea numărului de internări de urgență;

  • costuri mai mari pentru sistem pe termen mediu și lung.

„Economisim acum câteva milioane, dar riscăm să plătim mult mai mult prin internări și tratamente costisitoare”, avertizează un reprezentant al pacienților cu boli cronice.

În paralel cu restrângerea accesului la analize, autoritățile au introdus și reguli mai stricte pentru persoanele neasigurate. De la începutul lui 2026, cei care nu mai au calitatea de asigurat beneficiază doar de servicii medicale minime, în principal urgențe și consultații de bază.

Pentru a redeveni asigurați, aceștia trebuie să achite o contribuție anuală de 2.430 de lei către ANAF. Suma reprezintă plata contribuției de asigurări de sănătate pentru un an întreg.

Măsura afectează în special:

  • persoane fără venituri stabile;

  • lucrători independenți care nu și-au plătit contribuțiile;

  • români întorși din străinătate fără forme legale de muncă.

Decizia CNAS a fost întâmpinată cu critici dure din partea organizațiilor de pacienți și a unor specialiști în politici de sănătate. Aceștia acuză lipsa de transparență și faptul că pacienții vulnerabili sunt cei care suportă consecințele directe ale subfinanțării.

Pe de altă parte, oficialii din sănătate susțin că măsura este temporară și că se caută soluții pentru suplimentarea bugetului în a doua parte a anului.

Schimbările intrate în vigoare în ianuarie 2026 scot din nou la iveală fragilitatea sistemului de sănătate românesc. Lipsa banilor, managementul deficitar și dependența de soluții de avarie creează un cerc vicios în care pacienții sunt, de fiecare dată, principalii perdanți.

Pentru bolnavii cronici, pierderea priorității la analize nu este doar o problemă birocratică, ci o amenințare directă la adresa sănătății. În lipsa unor măsuri rapide de corecție, riscul este ca aceste „reguli temporare” să devină noua normalitate.

Sursă: Digi24

Alexandru Rogobete, la TVR Info: „Nu poți spune că statul te plătește prost când la spital stai trei ore, iar restul de zece le petreci în privat”. Controale, reforme și un raport exploziv așteptat la Constanța

Redacția Normedia
-
0
Alexandru Rogobete, la TVR Info: „Nu poți spune că statul te plătește prost când la spital stai trei ore, iar restul de zece le petreci în privat”. Controale, reforme și un raport exploziv așteptat la Constanța

Declarațiile tranșante ale ministrului Sănătății, Alexandru Rogobete, făcute în cadrul emisiunii Prim Plan de la TVR Info, au reaprins una dintre cele mai sensibile și controversate teme din sistemul medical românesc: dubla practică a medicilor din spitalele publice care, deși plătiți de stat, își petrec cea mai mare parte a timpului în clinici private.

„Nu poți să spui că ești plătit prost de statul român când tu la spitalul public stai trei ore pe zi și restul de zece ore le stai în cabinetul privat”, a afirmat ministrul, într-o intervenție care a stârnit reacții puternice atât în rândul corpului medical, cât și în rândul pacienților.

Fenomenul medicilor care își reduc drastic prezența în spitalele publice, invocând diverse motive – de la epuizare și burnout, până la probleme medicale – nu este nou. Totuși, declarațiile lui Alexandru Rogobete marchează una dintre cele mai ferme poziționări publice ale unui ministru al Sănătății din ultimii ani.

Rogobete a subliniat că nu generalizează și că recunoaște existența reală a epuizării profesionale în rândul medicilor. „Există cazuri de burnout, există cazuri de epuizare, și sunt justificate. Nu contest acest lucru”, a spus ministrul. În același timp, el a atras atenția asupra unei „emoții artificiale” create în spațiul public, care ar masca situații de abuz și ipocrizie.

Una dintre cele mai dure afirmații ale ministrului a vizat cazurile în care medicii invocă probleme medicale pentru a evita gărzile sau programul complet din spitalele publice, dar pot lucra fără dificultăți în sectorul privat.

„Nu poți veni să spui că ai lombosciatică la spitalul public și nu poți face gărzi, dar poți să stai în picioare 12 ore în clinica ta privată”, a declarat Rogobete, punctând ceea ce el numește „un dublu standard moral și profesional”.

Această realitate, spune ministrul, afectează direct pacienții din sistemul public, care se confruntă cu liste de așteptare, lipsa medicilor specialiști și o presiune crescută asupra personalului rămas să acopere gărzile.

Ministrul Sănătății a anunțat că așteaptă raportul Corpului de Control privind situația din județul Constanța, un caz care ar putea deveni emblematic pentru amploarea fenomenului.

„Așteptăm raportul corpului de control de la Constanța și promit că îl voi face public. Cu numărul de ore lucrate în spitalul public versus numărul de ore lucrate în clinica privată de către acei medici care au scutire medical”, a spus Rogobete.

Publicarea acestor date ar putea reprezenta un precedent major, oferind pentru prima dată o imagine clară și cuantificabilă asupra modului în care unii medici își gestionează timpul între sectorul public și cel privat.

Pe lângă controale, ministrul a vorbit despre necesitatea unor modificări legislative care să limiteze sau să reglementeze mai strict dubla practică. Potrivit lui Rogobete, scopul nu este pedepsirea medicilor, ci restabilirea unui echilibru corect între drepturi și obligații.

„Apar nemulțumiri din partea celor care ies din această zonă de confort și, ce să vezi, trebuie să stea la muncă”, a afirmat ministrul, precizând din nou că nu toți medicii se regăsesc în această situație, dar că fenomenul există și nu mai poate fi ignorat.

Printre măsurile analizate se numără:

  • verificarea strictă a programului de lucru din spitalele publice;

  • corelarea concediilor medicale cu activitatea desfășurată în mediul privat;

  • sancțiuni administrative pentru abateri repetate;

  • reglementări mai clare privind compatibilitatea între funcțiile din sistemul public și activitatea privată.

Declarațiile ministrului au generat reacții mixte. O parte a medicilor susțin că problema reală rămâne subfinanțarea sistemului și lipsa personalului, care duce inevitabil la suprasolicitare. Alții admit însă, sub protecția anonimatului, că există colegi care „forțează limitele” și profită de ambiguitățile legislative.

Sindicatele medicale cer ca eventualele măsuri să fie aplicate diferențiat și să țină cont de specialități, de deficitul de personal și de realitățile din spitalele mici, unde un medic poate fi nevoit să lucreze și la privat pentru a-și completa veniturile.

Pentru pacienți, tema este una extrem de sensibilă. Mulți reclamă faptul că sunt consultați superficial în spitalele publice și îndrumați, direct sau indirect, către cabinete private, unde aceiași medici își desfășoară activitatea în condiții mai bune și pe tarife considerabile.

Această practică alimentează percepția unei „duble viteze” în sistemul de sănătate: una pentru cei care își permit servicii private și alta pentru cei care depind exclusiv de sistemul public.

Intervenția lui Alexandru Rogobete la TVR Info deschide o dezbatere dificilă, dar necesară, despre responsabilitatea medicilor față de sistemul public și despre limitele etice ale activității private.

„Există multă ipocrizie în anumite locuri și ea trebuie identificată și tratată cu echilibru”, a concluzionat ministrul, subliniind că transparența este esențială pentru recâștigarea încrederii publicului.

Declarațiile ministrului Sănătății marchează un posibil punct de cotitură în abordarea dublului rol al medicilor din România. Raportul de la Constanța și eventualele modificări legislative anunțate ar putea aduce claritate într-un domeniu dominat până acum de suspiciuni, frustrări și lipsă de date publice.

Rămâne de văzut dacă aceste demersuri vor conduce la o reformă reală sau dacă vor amplifica tensiunile dintre autorități și corpul medical. Cert este că subiectul nu mai poate fi evitat, iar opinia publică, așa cum a subliniat ministrul, „trebuie să înțeleagă și realitatea”.

Sursă: TVRInfo.ro

Abuzuri sexuale la școala de corecție din Buziaș: acuzații grave împotriva unor gardieni și o anchetă care zguduie sistemul penitenciar pentru minori

Redacția Normedia
-
0
Abuzuri sexuale la școala de corecție din Buziaș: acuzații grave împotriva unor gardieni și o anchetă care zguduie sistemul penitenciar pentru minori

Un scandal fără precedent zguduie sistemul penitenciar pentru minori din România. Mai mulți gardieni de la Centrul Educativ Buziaș sunt acuzați de fapte extrem de grave, inclusiv abuz sexual asupra adolescenților încarcerați, constrângerea acestora să întrețină relații sexuale între ei și aplicarea de violențe fizice în cazul refuzului.

Procurorii au deschis o anchetă penală, iar cazul a generat reacții dure din partea sindicatelor, organizațiilor pentru drepturile omului și a opiniei publice.

Potrivit informațiilor oficiale, ancheta este coordonată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Lugoj, care a început urmărirea penală după sesizări apărute la finalul anului 2025. Victimele sunt adolescenți cu vârste cuprinse între 15 și 17 ani, aflați în custodia statului și internați în Centrul Educativ Buziaș, unitate aflată în subordinea Administrația Națională a Penitenciarelor.

Centrul Educativ Buziaș este o instituție specializată pentru executarea măsurilor educative privative de libertate aplicate minorilor care au comis infracțiuni. Conform legislației române și convențiilor internaționale, astfel de centre trebuie să ofere un mediu sigur, axat pe educație, consiliere psihologică și reintegrare socială.

Realitatea descrisă de victime contrazice însă flagrant acest rol. Adolescenții susțin că au fost supuși unor tratamente degradante, intimidare constantă și abuzuri sexuale comise chiar de către cei care aveau obligația legală de a-i proteja. Cazul ridică semne de întrebare serioase privind controlul intern, cultura organizațională și mecanismele de prevenire a abuzurilor din sistemul penitenciar pentru minori.

Conform declarațiilor strânse până în prezent, doi polițiști de penitenciare ar fi profitat de poziția lor de autoritate pentru a-i obliga pe minori să întrețină relații sexuale între ei, în timp ce aceștia asistau. Adolescenții afirmă că, după aceste episoade, primeau în schimb chiștoace de țigări, o practică des întâlnită în mediile de detenție, unde astfel de „recompense” pot deveni instrumente de control.

În cazul în care refuzau, minorii ar fi fost dezbrăcați cu forța, bătuți la pielea goală și supuși unor umilințe extreme. Relatările victimelor conturează un tipar de comportament abuziv repetat, nu simple incidente izolate, ceea ce sporește gravitatea faptelor reclamate.

Procurorii au demarat o anchetă amplă, care include ridicarea imaginilor de pe camerele de supraveghere, audierea victimelor, a colegilor acestora și a personalului centrului. Surse apropiate anchetei au precizat că minorii erau escortați de gardieni în birouri sau încăperi care nu erau supravegheate video, fapt ce îngreunează administrarea probelor directe.

În lipsa unor dovezi video clare sau a altor probe materiale decisive, anchetatorii nu au dispus, până la acest moment, reținerea celor doi agenți acuzați. Această situație a stârnit reacții critice, existând temeri că gravitatea faptelor ar putea fi minimalizată din cauza dificultăților procedurale.

Federația Sindicatelor din Administrația Națională a Penitenciarelor a transmis un mesaj extrem de dur, catalogând cazul de la Buziaș drept „cel mai funest eveniment din istoria recentă a Poliției Penitenciare”. Sindicaliștii acuză conducerea centrului că ar fi încercat să ascundă incidentul timp de mai multe zile și vorbesc despre un sistem de complicități și tăcere instituțională.

„Ceea ce s-a întâmplat la Centrul Educativ Buziaș depășește orice limită morală. Faptul că raportarea realității a devenit opțională, iar mușamalizarea o practică obișnuită, arată o degradare profundă a conducerii”, se arată într-un comunicat al FSANP.

În urma izbucnirii scandalului, ministrul Justiției, Radu Marinescu, a solicitat un raport detaliat și a cerut măsuri urgente. Directoarea Centrului Educativ Buziaș, Georgeta Dumitrașcă, a demisionat din funcție, urmând să revină pe un post anterior în sistem.

Totodată, șefa Sectorului Operativ a fost transferată la o altă unitate penitenciară, iar cei doi agenți acuzați ar fi fost mutați temporar în alte structuri. Aceste măsuri administrative nu au fost suficiente pentru a calma opinia publică, care cere sancțiuni penale ferme și o anchetă transparentă.

Experții în drepturile copilului subliniază că minorii privați de libertate se află într-o situație de vulnerabilitate extremă. Mulți provin din medii familiale dificile și au deja un istoric de traume. Abuzurile sexuale comise în astfel de instituții pot avea efecte devastatoare pe termen lung: tulburări psihice severe, pierderea încrederii în autorități și dificultăți majore de reintegrare socială.

În acest context, cazul de la Buziaș nu este doar o problemă penală punctuală, ci un semnal de alarmă privind siguranța copiilor aflați în grija statului român.

Ancheta în desfășurare reprezintă un test crucial pentru credibilitatea justiției și a sistemului penitenciar. Modul în care vor acționa procurorii și instituțiile implicate va arăta dacă statul român este capabil să investigheze imparțial și să sancționeze ferm abuzurile comise împotriva minorilor.

Organizațiile civice cer transparență totală, protejarea victimelor și reforme reale în sistemul penitenciar pentru minori, astfel încât astfel de fapte să nu se mai repete.

Sursă: G4Media

Foto Digi24

Rețeaua diurnelor din Justiție: cum sunt plimbați judecători între instanțe pentru bonusuri de până la 150.000 de lei pe an

Redacția Normedia
-
0
Rețeaua diurnelor din Justiție: cum sunt plimbați judecători între instanțe pentru bonusuri de până la 150.000 de lei pe an

Un mecanism aparent tehnic, prevăzut de lege pentru situații excepționale, a ajuns să funcționeze ca o adevărată rețea de suplimentare a veniturilor în Justiție.

Detașările și delegările judecătorilor între instanțe sunt folosite tot mai frecvent nu pentru acoperirea unor lipsuri reale de personal, ci pentru încasarea de diurne consistente, plătite din bani publici. În unele cazuri, aceste sume ajung la 120.000–150.000 de lei pe an, adică echivalentul unui al doilea salariu.

O investigație publicată de PressHub scoate la lumină un fenomen sistemic, tolerat și aprobat de Consiliul Superior al Magistraturii, instituția care ar trebui să garanteze independența Justiției, dar care, prin deciziile sale, ajunge să creeze relații de dependență financiară între judecători și conducerile instanțelor.

Legea permite detașarea sau delegarea temporară a judecătorilor la alte instanțe decât cele unde sunt încadrați. Scopul inițial: acoperirea unor goluri de personal sau gestionarea unor volume excepționale de dosare. În practică însă, acest instrument este folosit pentru rotații artificiale între instanțe apropiate geografic, dar care generează drepturi financiare suplimentare.

Judecătorii detașați primesc:

  • diurnă zilnică,

  • decontarea transportului,

  • uneori și alte beneficii logistice.

În timp, aceste sume pot reprezenta până la o treime din venitul anual al magistratului, fără ca munca prestată să fie semnificativ diferită de cea de la instanța de bază.

Cele mai multe astfel de cazuri gravitează în jurul Curtea de Apel București, una dintre cele mai influente instanțe din țară. De aici, judecători sunt detașați la tribunale din județe apropiate – Giurgiu, Teleorman – și invers. Distanțele sunt relativ mici, dar suficient de mari pentru a justifica plata diurnei.

Unul dintre efectele colaterale ale acestui sistem este dependența judecătorilor de decizia CSM și de bunăvoința conducerii instanței. Prelungirea detașării înseamnă bani în plus; refuzul sau neprelungirea ei echivalează cu o scădere semnificativă a veniturilor.

Un exemplu relevant este cel al judecătoarei Olimpiea Crețeanu. Încadrată inițial la Judecătoria Sectorului 1, ea a fost delegată la Tribunalul Teleorman începând din mai 2022, delegare prelungită de șase ori de Secția pentru judecători a CSM.

În anul 2023, potrivit declarației de avere:

  • salariu: aproximativ 243.000 de lei

  • diurnă și transport: peste 120.000 de lei

Cu alte cuvinte, aproape jumătate din venitul anual provenea din detașare.

Crețeanu a ajuns ulterior judecătoare la Curtea de Apel București, iar numele ei apare în mai multe dosare sensibile, inclusiv:

  • achitarea lui Ioan Niculae și a lui Gheorghe Bunea Stancu în dosarul „Mită la PSD”, în 2013;

  • implicarea în procedurile judiciare după alegerile locale din Sectorul 1, în 2020;

  • rolul de judecător într-un dosar privind contestația AUR la numirea unor judecători la CCR.

Un alt nume menționat de PressHub este Petrică Iulian Bădoi, judecător la Tribunalul Teleorman. El a fost detașat la Curtea de Apel București în iulie 2024, iar ulterior detașarea i-a fost prelungită printr-o interpretare discutabilă a legii, care permite maximum șase luni într-un interval de 12 luni calendaristice.

Bădoi are un trecut care ridică semne de întrebare:

  • fost cenzor al Hotelului Turris, controlat de Liviu Dragnea;

  • sponsor PSD, cu o donație de 20.000 de euro în 2008;

  • judecătorul care a ridicat sechestrul de 35 de milioane de euro pus pe averea lui Ovidiu Tender.

Ajuns la Curtea de Apel București, Bădoi a participat la soluționarea unor dosare cu miză mare, inclusiv cel al medicului Irinel Popescu, unde prejudiciul depășește 8 milioane de euro.

Cea mai gravă problemă semnalată de investigație nu este nivelul diurnelor în sine, ci impactul asupra independenței judecătorilor. Un magistrat care știe că:

  • detașarea îi aduce zeci de mii de lei în plus,

  • prelungirea ei depinde de decizia CSM și de avizele conducerii instanței,

este mai puțin dispus să:

  • intre în conflict cu șefii ierarhici;

  • ia decizii care pot deranja puterea administrativă sau politică.

Astfel, independența devine mai degrabă teoretică, iar sistemul creează o formă subtilă de conformism.

Toate aceste detașări sunt aprobate de Secția pentru judecători a CSM, fără explicații publice detaliate privind:

  • necesitatea reală a detașării;

  • criteriile de selecție;

  • evaluarea impactului bugetar.

Deși vorbim de sume importante din bani publici, controlul este minim, iar rapoartele oficiale nu analizează dacă aceste mutări chiar îmbunătățesc actul de justiție.

Odată creat, mecanismul diurnelor se întreține singur:

  1. judecătorii acceptă detașarea pentru venituri mai mari;

  2. conducerile instanțelor obțin magistrați „flexibili”;

  3. CSM validează rotațiile, invocând nevoi administrative;

  4. precedentul devine regulă.

În timp, detașarea nu mai este excepția, ci o strategie de carieră.

Rețeaua diurnelor din Justiție scoate la iveală un paradox major: independența magistraților este finanțată printr-un mecanism care îi poate face dependenți. Atât timp cât detașările sunt folosite ca sursă de venit suplimentar, iar criteriile rămân opace, riscul ca deciziile judiciare să fie influențate indirect rămâne real.

Într-un sistem care cere încredere publică maximă, transparența și limitarea acestor practici nu mai sunt opționale, ci esențiale.

Sursă: Libertatea

Judecătoarea Dana Gârbovan, printre autorii „legilor Justiției” din epoca Dragnea. Dezvăluiri despre „centrul de reflecție” care a rescris Codurile penale

Redacția Normedia
-
0
Judecătoarea Dana Gârbovan, printre autorii „legilor Justiției” din epoca Dragnea. Dezvăluiri despre „centrul de reflecție” care a rescris Codurile penale

La aproape un deceniu de la momentul în care România a fost zguduită de cele mai mari proteste de stradă din ultimele trei decenii, legile Justiției promovate în epoca Liviu Dragnea revin în actualitate printr-o serie de dezvăluiri cu potențial exploziv.

Fostul deputat PSD Cătălin Rădulescu, cunoscut publicului drept „Mitralieră”, susține că judecătoarea Dana Gârbovan a făcut parte dintr-un așa-numit „centru de reflecție” care a contribuit direct la redactarea modificărilor legislative ce au slăbit lupta anticorupție și au polarizat profund societatea românească.

Declarațiile lui Rădulescu, făcute într-un interviu acordat jurnalistului Cornel Nistorescu, readuc în discuție culisele politice și judiciare ale reformelor care au stat la baza Ordonanței de Urgență 13, dar și ale pachetului de legi adoptate ulterior prin Parlament, în mandatul PSD-ALDE.

Potrivit fostului parlamentar PSD, modificările Codului penal, ale Codului de procedură penală și ale legilor Justiției nu au fost rezultatul exclusiv al inițiativei politice, ci al colaborării cu mai multe persoane influente din sistemul judiciar.

„Am colaborat cu o echipă de oameni redutabili din Justiție”, afirmă Rădulescu, enumerând nume grele: Dana Gârbovan, Răzvan Savaliuc, fosta judecătoare Viorica Costiniu și fostul procuror Adrian Miclescu. Conform acestuia, rolul grupului era de a furniza soluții legislative care să limiteze ceea ce ei considerau a fi „abuzuri ale sistemului”.

Această declarație confirmă indirect afirmațiile făcute încă din 2019 de fostul ministru al Justiției Tudorel Toader, care vorbea despre existența unor „centre de reflecție” ce ar fi gândit arhitectura reformelor cerute de liderul PSD de atunci, Liviu Dragnea.

Dana Gârbovan este una dintre cele mai cunoscute figuri din magistratura românească a ultimilor ani. Fost președinte al Uniunii Naționale a Judecătorilor din România (UNJR), ea s-a remarcat prin poziții critice față de DNA și față de mecanismele anticorupție, pe care le-a considerat excesive sau abuzive.

În 2019, Gârbovan a fost propusă de premierul PSD Viorica Dăncilă pentru funcția de ministru al Justiției. În acest context, și-a depus demisia din magistratură, dar a revenit asupra deciziei după ce președintele Klaus Iohannis a respins nominalizarea. CSM, condus la acel moment de Lia Savonea, i-a permis să-și retragă demisia – un gest care a stârnit controverse majore în spațiul public.

Dezvăluirile lui Rădulescu pun într-o nouă lumină rolul judecătoarei în perioada 2016–2019, sugerând că implicarea sa nu s-ar fi limitat la opinii publice, ci ar fi inclus contribuții directe la redactarea legislației.

Alături de Dana Gârbovan, fostul deputat PSD îi menționează pe:

  • Răzvan Savaliuc, fondatorul site-ului Luju.ro, cunoscut pentru pozițiile critice la adresa DNA;

  • Viorica Costiniu, fostă judecătoare la Înalta Curte de Casație și Justiție;

  • Adrian Miclescu, fost procuror general adjunct al PNA și avocatul lui Rădulescu.

Aceștia ar fi contribuit, potrivit mărturiei, la definirea unor inițiative legislative precum:

  • înființarea SIIJ (Secția Specială pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție);

  • modificarea regimului răspunderii magistraților;

  • schimbări majore în Codul penal și Codul de procedură penală;

  • tentative de dezincriminare a unor infracțiuni, inclusiv evaziunea fiscală.

Anul 2017 a marcat un punct de cotitură. OUG 13, adoptată de Guvernul Grindeanu la presiunea lui Liviu Dragnea, a declanșat proteste masive, cu sute de mii de oameni în stradă. Deși ordonanța a fost abrogată rapid prin OUG 14, esența modificărilor a fost ulterior promovată prin Parlament de coaliția PSD-ALDE, condusă atunci de Călin Popescu-Tăriceanu.

Cătălin Rădulescu se laudă că a fost unul dintre principalii promotori ai acestor schimbări și susține că scopul lor era „înlăturarea abuzurilor”, nu protejarea politicienilor cu probleme penale. Criticii au arătat însă că efectul real a fost slăbirea luptei anticorupție, anularea unor condamnări și ieșirea din închisoare a unor personaje-cheie.

Fostul deputat PSD a fost condamnat definitiv în 2016 la un an și șase luni de închisoare cu suspendare pentru dare de mită. Ulterior, a devenit una dintre figurile centrale ale ofensivei PSD împotriva justiției independente.

În decembrie 2025, Rădulescu a fost achitat de Curtea de Apel București într-un dosar privind obținerea frauduloasă a certificatului de „Luptător cu Rol Determinant” la Revoluția din 1989. Decizia, deși nedefinitivă, a alimentat din nou discuțiile despre rolul instanțelor considerate apropiate de rețeaua Liei Savonea.

Dezvăluirile ridică întrebări majore despre separația puterilor în stat și despre limitele implicării magistraților în procesul legislativ. Dacă afirmațiile lui Rădulescu sunt corecte, ele sugerează o colaborare directă între politicieni și membri ai sistemului judiciar pentru remodelarea legilor în interesul unei anumite agende.

Chiar dacă unele fapte s-au prescris din punct de vedere juridic, impactul lor politic și instituțional continuă să se resimtă. Încrederea publicului în justiție, deja fragilă, riscă să fie și mai afectată de percepția că legi fundamentale au fost scrise în afara unui proces transparent.

Mărturiile fostului deputat PSD readuc în prim-plan o perioadă care a marcat profund democrația românească. Rolul judecătoarei Dana Gârbovan și al „centrului de reflecție” rămâne un subiect sensibil, cu potențial de a rescrie istoria recentă a reformelor din Justiție. Indiferent de interpretări, un lucru este cert: legile Justiției din epoca Dragnea continuă să producă ecouri, iar adevărul complet despre modul în care au fost concepute nu a fost încă pe deplin lămurit.

Sursă: G4Media

Sursa Foto: Colaj G4Media.ro/ Inquam Photos

Familia lui George Sergiu Niculescu, șeful ANRE, afaceri în energie alături de doi foști securiști bulgari

Redacția Normedia
-
0
Familia lui George Sergiu Niculescu, șeful ANRE, afaceri în energie alături de doi foști securiști bulgari

Numirea liberalului George Sergiu Niculescu în funcția de președinte al Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE), în aprilie 2023, a fost prezentată oficial drept o alegere tehnocrată, justificată de experiența sa administrativă și de studiile în domeniul energetic.

O analiză detaliată a traseului său profesional și a afacerilor din jurul familiei arată însă o rețea complexă de interese economice în energie, care se intersectează cu personaje controversate din Bulgaria, inclusiv foști informatori și ofițeri ai securității comuniste bulgare.

Investigația de față reunește date din registre comerciale, declarații de avere, arhive publice din Bulgaria și România, precum și informații despre firmele din energie în care au fost implicați direct sau indirect membrii familiei Niculescu.

Înainte de a ajunge la conducerea ANRE, George Sergiu Niculescu a beneficiat de sprijin politic constant din partea PNL, ocupând succesiv:

  • funcția de consilier județean la Constanța;

  • prefect al județului Constanța;

  • secretar de stat în Ministerul Energiei.

În paralel, cariera sa a fost completată de numeroase poziții în consilii de administrație ale unor companii de stat strategice din energie și infrastructură: Administrația Porturilor Maritime, Nuclearelectrica, Hidroelectrica, Romgaz sau Damen Shipyards Mangalia.

Deși pregătirea sa de bază este în Drept, Niculescu a completat studiile cu un master la ASE în domeniul afacerilor energetice și cu absolvirea Colegiului Național de Apărare, un traseu tipic pentru politicienii care ajung în funcții-cheie ale statului.

Una dintre cele mai relevante firme în care apare numele familiei Niculescu este CDG SRL Giurgiu, societate care operează un parc fotovoltaic de 1,5 MW în localitatea Slobozia, județul Giurgiu.

Fondată în 2001 de frații Calagiu, compania și-a modificat structura acționariatului în 2012, când au intrat:

  • Ion Bucovală, om de afaceri constănțean;

  • fiicele acestuia, Ana Maria Bucovală și Oana Niculescu (soția actualului șef ANRE);

  • George Sergiu Niculescu.

Deși Niculescu și soția sa s-au retras oficial din acționariat în 2013, el a rămas administrator al firmei până în 2020, perioadă în care CDG SRL a continuat să dezvolte proiecte energetice și să obțină profituri consistente. Doar în ultimul an fiscal, compania a raportat un profit de aproape 1,2 milioane de lei.

După ieșirea familiei Niculescu din acționariat, pachetul majoritar al CDG SRL a fost preluat de compania bulgărească RSI 1 AD, firmă fondată la Sofia în 2013 și activă în domeniul energiilor regenerabile.

RSI 1 AD este controlată de:

  • Halil Demirdag, om de afaceri turc cu investiții regionale în fotovoltaic;

  • Todor Dimitrov Georgiev și Pancho Dimitrov Radev, ambii cu legături documentate cu Darjavna Sigurnost, serviciul secret bulgar din perioada comunistă.

Cine sunt cei doi foști securiști

  • Todor Dimitrov Georgiev a fost informator, semnând în 1981 un angajament de colaborare sub numele conspirativ „Viktor”.

  • Pancho Dimitrov Radev a fost ofițer activ, angajat cu normă întreagă în structurile de informații bulgare din 1986.

În Bulgaria, apartenența la fosta securitate comunistă este documentată oficial de comisii speciale, iar numele celor implicați sunt publice.

Partenerul turc Halil Demirdag controlează grupul Smart Solar Technologies și a investit în proiecte de energie regenerabilă în:

  • Bulgaria;

  • România;

  • Grecia;

  • Germania;

  • Elveția;

  • Turcia.

În România, Demirdag este implicat și în firma Natural Energy Prod SRL, care operează un parc fotovoltaic de 4,5 MW în localitatea Mihai Bravu, Giurgiu. Această concentrare de investiții în sudul României plasează familia Niculescu și partenerii săi într-o zonă strategică a pieței de energie verde.

Un alt personaj-cheie este Ion Bucovală, socrul lui George Sergiu Niculescu. Bucovală controlează afaceri importante în:

  • construcții (grupul Celco Constanța);

  • imobiliare;

  • turism;

  • energie.

În perioada 2012–2019, Niculescu a fost director general al firmelor Covasna Estival 2002 SRL și OMB Grup Invest SA, ambele controlate de familia Bucovală. Una dintre aceste firme a deținut chiar licență ANRE pentru producerea de energie electrică.

În declarațiile de avere apare și o donație de un milion de lei făcută de Ion Bucovală către fiica sa Oana Niculescu. În paralel, firmele controlate de Bucovală au fost sponsori constanți ai PNL, cu donații totale de peste 600.000 de lei.

George Sergiu Niculescu a fost fondator și asociat al We Power Team SRL, furnizor de energie electrică care a atras atenția în 2022, când a primit licență ANRE deși avea doar doi angajați.

Firma a vândut energie la prețuri foarte ridicate, diferența fiind acoperită de stat prin mecanismele de plafonare. În ultimul an raportat, We Power Team a înregistrat un profit de peste 8 milioane de lei, la o cifră de afaceri de aproape 70 de milioane de lei.

În trecut, Niculescu a fost asociat și în firma Nautic – Brim SRL, cesionată ulterior către Daniel Iulian Foarfecă, condamnat pentru clonare de carduri bancare într-un dosar internațional care a vizat fraude de milioane de dolari. Deși firma a fost radiată ulterior, asocierea ridică semne de întrebare privind cercul de afaceri în care a activat actualul șef ANRE.

Din punct de vedere legal, multe dintre aceste legături sunt anterioare numirii lui George Sergiu Niculescu la conducerea ANRE. Totuși, amploarea relațiilor de familie, a parteneriatelor din energie și a conexiunilor cu personaje controversate din afara României ridică întrebări serioase de integritate și conflict de interese, mai ales într-un sector strategic precum energia.

ANRE este instituția care reglementează, licențiază și controlează piața energiei, iar orice suspiciune legată de independența deciziilor sale are impact direct asupra securității energetice și asupra prețurilor plătite de consumatori.

Foto: Inquam Photos / George Călin

Sursă: Libertatea

1...394041...554Pagina 40 din 554