Acasă Blog Pagina 48

Octavian Berceanu: „Ministerul Mediului ne minte despre poluarea din București”. Soluții și costuri ascunse ale aerului otrăvit

Poluarea din București a atins, în ultimele zile, cote alarmante. Fostul șef al Gărzii de Mediu, Octavian Berceanu, acuză Ministerul Mediului că minimizează gravitatea situației, în timp ce măsurătorile independente arată depășiri de până la 10 ori peste limita maximă admisă pentru particulele toxice din aer. Într-o postare virulentă, Berceanu vorbește despre „otrava invizibilă” care se infiltrează în organismul bucureștenilor, despre lipsa de transparență a autorităților și despre miliardele de euro pierdute anual din cauza calității aerului.

Octavian Berceanu a vizitat zona cu cel mai ridicat nivel de poluare din Capitală și spune că declarațiile oficiale privind revenirea la „limite normale” sunt false și manipulatoare.

„Laboratorul mobil sau stațiile de măsurare arată depășiri de 10 ori peste pragul maxim acceptat pentru PM 2.5 și PM 10. Aceste particule microscopice intră în plămâni, trec în sânge și rămân în organism pentru totdeauna”, a explicat fostul comisar-șef al Gărzii de Mediu.

Potrivit acestuia, autoritățile nu comunică încărcătura chimică a acestor particule, adică ce anume respiră bucureștenii: „Diferența dintre praful natural și fumul rezultat din arderea plasticului, cauciucului și a altor materiale sintetice este uriașă. Vorbim despre substanțe de până la 4000 de ori mai toxice decât fumul de lemn ars.”

Berceanu acuză Ministerul Mediului, Direcția de Sănătate Publică și Garda Națională de Mediu că evită să spună adevărul despre compușii chimici care se află în aer.

„Statul român ne minte exact cum statul rus își minte cetățenii. Nu ni se spune care este compoziția exactă a substanțelor toxice, cum putem să ne protejăm și cine răspunde pentru otrava din aer”, afirmă acesta.

El atrage atenția că funinginea extrem de toxică s-a depus pe străzi, trotuare, clădiri și acoperișuri, urmând să fie ridicată din nou în atmosferă de fiecare rafală de vânt sau mașină aflată în trafic.

Berceanu propune un plan în trei pași pentru reducerea impactului poluării actuale:

  1. Spălarea străzilor și trotuarelor cu detergenți speciali, nu doar cu apă, pentru a elimina funinginea uleioasă provenită din arderea substanțelor toxice.

  2. Curățarea și modernizarea sistemelor de filtrare a aerului din instituțiile publice, care ar trebui să fie obligatorii.

  3. Analiza chimică a depunerilor de praf din diverse zone ale orașului și introducerea unei legislații clare care să oblige autoritățile să monitorizeze și să acționeze preventiv.

„Apa simplă nu elimină funinginea toxică. Avem nevoie de detergenți speciali și de o strategie pe termen lung, nu de acțiuni demonstrative pentru presă”, avertizează acesta.

Conform datelor prezentate de Berceanu, Bucureștiul are al doilea cel mai mare cost al poluării din Europa, după Londra: 6 miliarde de euro anual. Acești bani reprezintă pierderi economice, tratamente medicale și mortalitate prematură generate de calitatea proastă a aerului.

Poluarea zilnică în Capitală este responsabilă pentru:

  • creșterea incidenței bolilor respiratorii și cardiovasculare,

  • scăderea speranței de viață,

  • cheltuieli uriașe suportate de sistemul de sănătate și de contribuabili.

Berceanu susține că Bucureștiul este administrat fragmentat, fiecare primar ocupându-se de „bucata lui”, fără o strategie metropolitană.

„Bucureștiul nu înseamnă doar termoficare și șantiere. Este un oraș viu, care are nevoie de o viziune integrată. Până acum, niciun primar nu a gândit un plan real pentru combaterea poluării”, a declarat fostul șef al Gărzii de Mediu.

Chiar și după ce valul de poluare vizibilă trece, particulele microscopice rămân prezente. Funinginea uleioasă provenită din arderea plasticului și cauciucului se lipește de orice suprafață, inclusiv de pereții blocurilor.

„Această poluare nu dispare odată cu seninul. Vom respira aceste particule luni de zile, dacă nu se iau măsuri drastice de curățare”, avertizează Berceanu.

Ce rămâne de făcut

  • Ministerul Mediului trebuie să publice urgent compoziția chimică a poluanților detectați.

  • DNA și Parchetul ar trebui să investigheze dacă există un dosar penal în REM pentru poluare excesivă și punerea în pericol a sănătății populației.

  • Primăria Capitalei și sectoarele să elaboreze un plan de curățare a orașului și să investească în filtre și tehnologii moderne de monitorizare a aerului.

Poluarea din București nu mai este doar o problemă de mediu, ci o criză de sănătate publică. Octavian Berceanu acuză autoritățile de minciună și nepăsare, în timp ce costurile economice și sociale se ridică la miliarde de euro anual.

„Minciuna și reforma de formă nu sunt sănătoase. Poluarea zilnică ne îngroapă pe toți. Este nevoie de o administrație care să vadă Bucureștiul ca pe un tot, nu ca pe bucăți izolate”, avertizează Berceanu.

Vameșă din dosarul Murfatlar, numită director de cabinet la Vamă. Prescripție, verificări eșuate și implicații

Irina Tănase, fostă șefă în Direcția Generală a Vămilor și inculpată în 2016 în mega-dosarul de evaziune „Murfatlar”, a fost numită director de cabinet al noului șef al Vămilor, Alexandru Bogdan Bălan.

Decizia vine după ce Tănase a scăpat de dosar prin prescripție, iar tentativa de a fi promovată vicepreședinte al Autorității Vamale Române ar fi eșuat la verificările guvernamentale. Numirea reaprinde discuția despre standardele de integritate în instituțiile cheie ale colectării și riscul reputațional într-un moment în care România promite, intern și european, o curățenie în zona vamală.

Potrivit unui ordin intern semnat luni de Alexandru Bogdan Bălan – numit la conducerea Vămilor săptămâna trecută de premierul Ilie Bolojan, la propunerea ministrului Finanțelor, Alexandru Nazare – Irina Tănase devine director de cabinet. Până acum, ea conducea Serviciul Supraveghere și Control Vamal – Birou Vamal de Interior Poștă la Direcția Regională Vamală București. În prealabil, ar fi fost luată în calcul pentru funcția de vicepreședinte, dar nu ar fi trecut de screeningul solicitat în astfel de numiri.

Funcția de director de cabinet este una de încredere, cu rol de filtrare și coordonare a agendei instituționale, dar și de interfață între șeful instituției și direcțiile executive. Chiar dacă nu este post de conducere operațională pe linie vamală, influența politico-administrativă este consistentă.

În septembrie 2016, DNA a reținut-o pe Irina Tănase în cadrul dosarului de evaziune fiscală din jurul grupului „Murfatlar” – una dintre cele mai mari investigații pe accize și TVA din ultimul deceniu. Pe atunci, procurorii estimau o fraudă de ~600 milioane lei, asociind schema cu companii și funcționari ai ANAF și Autorității Naționale a Vămilor. Măsura asupra Irinei Tănase a fost arestul la domiciliu.

În 2023, după nouă ani de anchetă, DNA a trimis în judecată o parte dintre suspecți (3 foști funcționari ANAF, 6 oameni de afaceri și 4 companii, inclusiv Murfatlar România SA), reducând prejudiciul reținut la ~238 milioane lei și menținând măsuri asigurătorii de ~370 milioane lei – o marjă care să acopere eventual acțiuni civile de recuperare. Pentru Irina Tănase, soluția a fost clasare prin prescripție. O altă felie a dosarului s-a prescris în faza urmăririi penale, iar o parte a acuzațiilor a fost închisă pe motiv de probe insuficiente.

Într-un referat din 2016, DNA acuza că, în vara lui 2012, în calitate de director la Direcția de Autorizări și Tarif Vamal, Irina Tănase nu ar fi suspendat la timp autorizația de antrepozit fiscal a Euroavipo SA, deși existau accize restante, permițând companiei să funcționeze și să acumuleze noi datorii – un posibil abuz în serviciu în formă continuată. Toate aceste acuzații nu au mai fost judecate pe fond, efectul fiind ștergerea răspunderii penale prin trecerea timpului.

Informațiile obținute din mediul guvernamental indică faptul că Tănase a fost testată pentru un post executiv – vicepreședinte la Vamă – dar nu a trecut de filtrele de integritate/compliance. Câteva zile mai târziu, aceeași persoană este validată ca director de cabinet al șefului instituției.

Formal, standarde diferite se pot aplica între o demnitate/funcție publică înaltă și un post contractual de la cabinet. Substanța problemei rămâne: semnalul transmis în interiorul sistemului vamal și către partenerii externi (Comisia Europeană, OLAF) într-un context de presiune pe colectare și combatere a contrabandei cu tutun/alcool și a fraudelor pe accize.

De ce contează această numire

  1. Integritatea instituțională. Autoritatea Vamală este poarta colectării de accize și TVA la import; percepția că în anturajul deciziei există persoane atinse de dosare (chiar prescrise) vulnerabilizează credibilitatea instituției.

  2. Standardul dublu. În timp ce Guvernul anunță o „curățenie” în companiile și autoritățile statului, o excepție vizibilă la Vamă alimentează mesajul că filtrele de integritate sunt negociabile dacă funcția nu este în schema clasică de conducere.

  3. Risc reputațional extern. România e în plin efort de digitalizare a Vămilor, implementare a sistemelor europene de control și tărire a capacității antifraudă. Un astfel de caz poate afecta încrederea partenerilor și condiționalitățile financiare.

  4. Precedent intern. Pentru personalul vamal, mutarea creează un precedent: trecutul penal înlăturat prin prescripție nu împiedică avansul profesional – ceea ce slăbește stimulentul conformării.

Reacții așteptate și întrebări fără răspuns

  • Ministerul Finanțelor: va explica criteriile de integritate aplicate pentru posturile la cabinete? Există ghiduri clare pentru situații cu prescripții în antecedente?

  • Autoritatea Vamală Română: ce măsuri de protecție adoptă pentru a evita conflicte de interese sau influențe în dosare cu profil similar?

  • ANAF/DNA: care este stadiul recuperării efective în Murfatlar (238 mil. lei), având în vedere măsurile asigurătorii de 370 mil. lei și bucata de 85 mil. lei ieșită din dosar?

  • Guvernul: de ce respingi un profil pentru vicepreședinte, dar îl validezi pentru director de cabinet în aceeași instituție, în aceeași săptămână?

Schimbarea de la vârful Vămilor a venit cu promisiuni ferme: profesionalizare, digitalizare, curățenie. Numirea Irinei Tănase tensionează acest mesaj în chiar prima săptămână de mandat. Când autoritățile anunță toleranță zero la contrabandă și evaziune, vigilența publică va fi pe selecția echipei și pe coerența deciziilor de personal.

Ce urmează

  • Clarificări oficiale privind criteriile de integritate pentru posturile din cabinete.

  • Posibile interpelări parlamentare și sesizări către Agenția Națională de Integritate privind incompatibilități/conflicte de interese.

  • Monitorizare a dosarului „Murfatlar” pe componenta de recuperare (procese civile, executări, valorificări).

  • Testul practic: rezultate în controale, colectare și anchete pe lanțurile de accize/alcool.

Într-un sistem vamal căruia i se cere să livreze colectare mai bună și anticorupție, alegerea unui director de cabinet cu trecut în cel mai mare dosar de fraudă pe accize – chiar „șters” prin prescripție – deschide o fisură de credibilitate. Legal, numirea poate fi apărată. Strategic și reputațional, costurile pot depăși beneficiul pe termen scurt. În următoarele săptămâni, explicațiile publice și performanța noii conduceri vor arăta dacă avem de-a face cu o excepție pragmatică sau cu un pas înapoi în reforma Vămilor.

Sursă: G4Media

Foto: Inquam Photos/ Liviu Florin Albei

CORNELIU VIȘOIANU: Noul Război Rece și perspectivele de securitate regională – Ucraina, România și dilema strategică europeană

Context regional

Războiul din Ucraina, aflat acum în al treilea an, a plasat Europa de Est în centrul unei profunde transformări geopolitice. Echilibrul fragil între aspirațiile democratice ale Ucrainei și imperativele sale de securitate ilustrează dilemele mai largi cu care se confruntă regiunea.

Ucraina a fost criticată de opoziție cu privire la transparență și libertăți democratice, dar decizii recente, cum ar fi restabilirea difuzărilor live a dezbaterilor din Rada (parlamentul Ucrainei), evidențiază un efort de a reconcilia reziliența cu democrația.

În același timp, România a devenit un actor crucial prin stabilirea comenzii logistice a Misiunii NATO de Asistență și Instruire pentru Securitatea Ucrainei (NSATU) la Câmpia Turzii. Această dezvoltare consolidează rolul strategic al României, dar îi plasează și o povară grea asupra resurselor.

Europa în întregime trebuie să confrunte consecințele dezindustrializării apărării de după Războiul Rece, adaptându-se în același timp la cerințele securității colective.

Perspectivele regionale pe termen scurt, prin prisma fragilității interne a Ucrainei, a rolului logistic al României și a dilemei de apărare a Europei ridică tot atâtea întrebări care își așteaptă răspunsul.

Ucraina între reziliență și fragilitate democratică

Sistemul politic al Ucrainei este supus unei presiuni extraordinare. De la invazia rusă din februarie 2022, Kievul a fost forțat să prioritizeze supraviețuirea, adesea pe cheltuiala deschiderii democratice. Suspendarea difuzărilor live parlamentare, justificată prin motive de securitate, a devenit un simbol al acestei tensiuni.

Criticii au acuzat guvernul că a redus la tăcere opoziția și a limitat transparența. Decizia din septembrie 2024 de a restabili difuzarea live a dezbaterilor, reprezintă o încercare de a re-legitima procesele democratice. Ea demonstrează conștientizarea de către Ucraina că reziliența împotriva Rusiei nu poate veni cu prețul alienării propriilor cetățeni sau slăbirii legăturilor cu aliații democrați.

Istoric, democrațiile în timp de război s-au luptat pentru a menține transparența. De exemplu, atât Statele Unite, cât și Regatul Unit au limitat libertățile presei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, invocând preocupări de securitate.

Provocarea Ucrainei de astăzi este amplificată de instituțiile sale fragile și de amenințarea omniprezentă a războiului hibrid rusesc. Pe termen scurt, întrebarea nu este dacă Ucraina poate funcționa ca o democrație deplină, ci dacă poate menține suficiente practici democratice pentru a-și asigura legitimitatea la nivel intern și internațional.

Dacă Ucraina nu reușește în acest sens, aliații săi ar putea întâmpina dificultăți în a justifica sprijinul continuu. Mai mult, oboseala publică reprezintă un risc tot mai mare. Sondajele indică faptul că, deși majoritatea ucrainenilor sprijină efortul de război, frustrarea față de corupție și ineficiență persistă.

Difuzarea de dezbateri parlamentare live este puternică simbolic, dar doar reformele semnificative – independența justiției, măsurile anticorupție și protecția drepturilor minorităților – pot stabiliza cadrul democratic. Pe termen scurt, legitimitatea internă a Ucrainei va fi un factor decisiv în rezistența sa împotriva Rusiei.

Europa și lecțiile vulnerabilității

Războiul a scos la iveală vulnerabilitățile de apărare ale Europei. Decenii de dezindustrializare în sectorul apărării, producție insuficientă de armament și dependența de protecția americană au lăsat Europa nepregătită pentru un lung război de uzură. Absența unei planificări integrate în achizițiile militare este una dintre cele mai dure lecții ale conflictului. Uniunea Europeană a accelerat acum proiecte și finanțare comune de apărare, dar procesul este fragmentat și neuniform.

Pe termen scurt, Europa se confruntă cu trei dileme interconectate: presiune financiară, limitări industriale și diviziune politică. Din punct de vedere financiar, multe state se confruntă cu nemulțumirea publică față de creșterea cheltuielilor de apărare în contextul inflației și al inegalității sociale.

Din punct de vedere industrial, Europei îi lipsește capacitatea de a produce suficiente obuze de artilerie, vehicule blindate și drone pentru a susține nevoile Ucrainei.

Din punct de vedere politic, neînțelegerile dintre statele membre estice și vestice complică acțiunea colectivă. Polonia și statele baltice subliniază importanța descurajării, în timp ce țări precum Ungaria sau Slovacia pun la îndoială costurile implicării prelungite.

Istoric, divergențe similare au slăbit capacitatea Europei de a acționa decisiv. Războaiele din Balcani din anii 1990 au expus impotența strategică a UE, forțând Statele Unite să intervină militar. Astăzi, războiul din Ucraine riscă să repete acest model, cu excepția cazului în care Europa își întărește coordonarea.

Pe termen scurt, NATO rămâne coloana vertebrală a apărării europene, dar credibilitatea UE ca actor de securitate depinde de capacitatea sa de a depăși fragmentarea și de a investi substanțial în propria bază industrială de apărare.

România ca centru logistic și strategic

Desemnarea României ca gazdă a comenzii logistice NSATU a NATO la Câmpia Turzii reprezintă o schimbare geopolitică semnificativă. În timp ce Polonia a suportat anterior povara sprijinului logistic, România are acum încredințată coordonarea asistenței militare pentru Ucraina.

Acest rol implică patru sarcini principale: repararea echipamentului ucrainean, instruirea trupelor ucrainene pe teritoriul românesc, coordonarea transferurilor de arme ale NATO și sprijinirea dezvoltării pe termen lung a forțelor armate ucrainene.

Aceste misiuni au implicații majore. Pe de o parte, România câștigă vizibilitate internațională și influență strategică în cadrul NATO. Pe de altă parte, costurile economice sunt considerabile.

Facilitățile de producție civilă trebuie convertite în huburi de reparații militare, mii de soldați ucraineni trebuie găzduiți și instruiți pe cheltuiala României, iar infrastructura logistică națională (depozite, camioane, cale ferată, cisterne de combustibil) este redirecționată către nevoile Ucrainei.

Această dualitate – importanță strategică versus presiune economică – definește perspectiva României pe termen scurt.

Dincolo de aspectele logistice, noul rol al României o plasează în prima linie a amenințărilor hibride. Campaniile rusești de dezinformare au vizat deja opinia publică, încadrând implicarea României ca fiind exploatatoare sau periculoasă.

Atacurile cibernetice asupra infrastructurii sunt susceptibile să se intensifice. Astfel, rolul strategic al României vine cu o expunere sporită. Pentru a atenua acest lucru, România trebuie nu numai să-și consolideze infrastructura fizică, ci și să investească în reziliența societală, inclusiv în educația media și campanii de comunicare publică pentru a contracara dezinformarea.

Repercusiuni regionale pe termen scurt

Redistribuirea responsabilităților între statele membre NATO remodelează dinamica regională. Pentru Ucraina, sprijinul logistic românesc este esențial pentru menținerea efortului de război, mai ales că crizele politice interne riscă să-și slăbească coeziunea.

Pentru România, noul rol îi crește expunerea la amenințări hibride, inclusiv atacuri cibernetice, campanii de dezinformare și presiune economică din partea unor actori ostili.

Pentru regiunea mai largă, retragerea parțială a Poloniei din sarcinile logistice de primă linie și preluarea acestui rol de către România ar putea genera fricțiuni intra-europene cu privire la partajarea obligațiilor. Țările cu economii mai puternice, precum Germania și Franța, ar putea fi presate să-și asume o responsabilitate financiară mai mare. Între timp, țările est-europene susțin că suportă riscuri disproporționate ca state de frontieră. Aceste tensiuni, dacă nu sunt gestionate cu atenție, ar putea slăbi unitatea NATO.

Pe termen scurt, echilibrul regional depinde de capacitatea membrilor NATO de a se coordona eficient și de a menține sprijinul public pentru sacrificiile cerute de război. Nereușita în a face acest lucru riscă să alimenteze nemulțumirea internă și reacția naționalistă.

Deja, proteste în mai multe capitale europene demonstrează fragilitatea consensului public. Astfel, perspectiva regională este una de solidaritate prudentă, temperată de vulnerabilitatea politică.

Implicații pentru industrie și politici publice

Schimbarea logistică către România are consecințe directe asupra industriei naționale. Convertirea facilitaților de producție civilă în huburi de reparații militare necesită investiții, dar oferă și oportunități pentru revitalizarea sectorului românesc de apărare, prea mult timp neglijat.

Fără o strategie națională coerentă, totuși, România riscă să rămână un furnizor pasiv de resurse, și nu un actor activ în modelarea securității regionale. Strategia națională de apărare, instrument de sorginte constituțională se lasă încă așteptat iar punerea în mișcare a unui plan articulat va întâmpina lipsa de pregătire și barierele birocrației.

Politicile publice trebuie să abordeze trei domenii cheie pe termen scurt:

a) stimularea capacității industriale de apărare prin parteneriate public-private;

b) asigurarea rezilienței infrastructurii împotriva suprasolicitării;

c) coordonarea contribuțiilor naționale cu inițiativele europene de apărare.

Neputința de a se adapta riscă să transforme România într-o periferie logistică, mai degrabă decât un centru strategic. În schimb, succesul în gestionarea acestor provocări ar putea ridica statutul României ca furnizor de securitate regional.

Perspectiva pe termen scurt implică și gestionarea atentă a opiniei publice. Costurile crescânde pentru cetățeni – prin inflație, penurie de combustibil sau întreruperi de transport cauzate de redirecționarea logisticii către Ucraina – pot eroda sprijinul pentru rolul României.

Comunicarea transparentă, cuplată cu o articulare clară a beneficiilor implicării strategice, va fi critică. Dacă publicul percepe povara ca fiind nedreaptă, guvernul se va confrunta cu proteste și cu o scădere a legitimității.

Context global și perspectivă strategică

Dezvoltările regionale nu pot fi separate de dinamica globală. Statele Unite rămân piatra de temelie a NATO, dar atitudinea sa politică actuală introduce un grad de incertitudine. Schimbarea priorităților administrației SUA după alegerile prezidențiale din 2024 a stârnit îngrijorări cu privire la capacitatea Europei de a susține sprijinul pentru Ucraina în mod independent.

Între timp, prezența crescândă la nivel global a Chinei și consolidarea alianțelor BRICS introduc noi presiuni. Orientul Mijlociu rămâne, de asemenea, un teren volatil, cu implicații pentru piețele globale de energie și prioritățile de securitate.

Pe lângă vulnerabilitățile militare și logistice deja evidențiate, noul război rece redefinește paradigma confruntării globale. Competiția dintre Statele Unite și China nu se mai limitează la puterea economică sau militară clasică, ci include în mod decisiv domeniul tehnologic și inteligența artificială. Capacitatea de a controla algoritmii, datele și infrastructurile digitale devine echivalentă cu deținerea unei arme strategice.

Pe termen scurt, Europa și România trebuie să navigheze în acest mediu multipolar cu prudență. Alinierea strategică cu SUA rămâne indispensabilă, dar construirea unor capacități autonome este la fel de urgentă.

Pentru România, echilibrarea angajamentelor față de NATO cu responsabilitățile regionale în Marea Neagră va fi decisivă. Dimensiunea globală amplifică astfel vulnerabilitățile regionale, subliniind totodată importanța rezilienței locale.

Războiul informațional, manifestat prin manipularea narativelor, utilizarea deepfake-urilor și orchestrarea de campanii digitale de dezinformare, transformă cetățeanul într-o țintă principală a confruntării. Spre deosebire de războaiele clasice, unde frontul era delimitat, în acest context frontul este chiar societatea civilă.

Europa, cu diversitatea sa culturală și politică, devine vulnerabilă la aceste presiuni, fiind percepută ca un teren fertil pentru divizare și radicalizare. Pe termen scurt, Europa Orientală se confruntă cu un test strategic fără precedent.

Ucraina trebuie să-și reconcilieze aspirațiile democratice cu imperativele supraviețuirii iar Europa trebuie să-și reducă vulnerabilitățile structurale și să investească în integrarea apărării.

România, prinsă la intersecție, apare atât ca un aliat vital, cât și ca un stat puternic împovărat economic. Înființarea comenzii logistice NSATU a NATO evidențiază natura duală a acestui moment: oportunitate pentru influență strategică și risc de presiune economică.

Plasată între infrastructurile logistice NATO și presiunile estice, România se confruntă cu o dublă misiune: pe de o parte, să își consolideze rolul de hub logistic și militar; pe de altă parte, să devină un model de reziliență societală în fața manipulării informaționale. Aceasta presupune educație media, consolidarea alfabetizării digitale și parteneriate strategice pentru a detecta și contracara atacurile hibride.

Ucraina rămâne fragilă între imperativele securității și presiunile democratice în timp ce Europa este obligată să își redefinească postura de apărare și să investească în propria industrie.

România devine un actor esențial, nu doar prin rolul său logistic, ci și prin capacitatea de a rezista la presiunile războiului hibrid. Astfel, securitatea regională nu va depinde doar de tancuri și avioane, ci și de algoritmi, infrastructuri digitale și reziliența societăților în fața manipulării.

În concluzie, perspectivele regionale pe termen scurt sunt marcate de o suprapunere a dimensiunilor tradiționale de securitate cu cele ale noului război rece tehnologic și informațional.

Perspectiva imediată a regiunii este una de echilibru fragil, în care reziliența depinde de echilibrarea securității, democrației și a politicilor publice sustenabile.

Deciziile care vor fi luate în lunile următoare vor modela nu doar traiectoria războiului din Ucraina, ci și viitoarea arhitectură de securitate a Europei iar România are oportunitatea organizării la București în prima decadă a lui noiembrie a NATO – Industry Forum (NIF) care se va bucura de prezența Secretarului General NATO – Mark Rutte și a altor înalte oficialități militare, pregătite să primească definirea poziției României ca hub logistic și militar și model de reziliență societală.

O analiză cu privire la NATO – Industry Forum într-un viitor apropiat.

Bibliografie

1.     https://www.consilium.europa.eu/ro/policies/eu-solidarity-ukraine/

2.     https://www.iiss.org/publications/the-military-balance/2024/the-military-balance-2024/

3.     https://single-market-economy.ec.europa.eu/publications/mapping-impact-industrial-decline-european-regions_en

4.     https://www.nato.int/cps/en/natohq/topics_231639.htm

5.     https://joint-research-centre.ec.europa.eu/projects-and-activities/strengthening-eu-resilience-hybrid-threats-and-critical-entities_en

6.     https://www.rada.gov.ua/en/print/265721.html Decizia privind difuzările live ale dezbaterilor parlamentare. Rada Supremă a Ucrainei.

7.     https://www.presidency.ro/ro/media/declaratia-summitului-de-la-haga-emisa-de-sefii-de-stat-si-de-guvern-nato-participante-la-reuniunea-consiliului-nord-atlantic

8.     https://dgap.org/system/files/article_pdfs/DGAP%20Policy%20Brief_No-14_June2025_EN_10pp_0.pdf

„Marea eliberare” în justiție: pedepse desființate și confiscări anulate de aproape 1 miliard €

Eliberarea din penitenciar a lui Lucian Duță, fost președinte CNAS, după admiterea în principiu a unui recurs în casație și suspendarea executării pedepsei, marchează ultimul episod dintr-un șir de decizii prin care instanțele au anulat sentințe definitive cu ani grei de închisoare și măsuri de confiscare în dosare de mare corupție.

Pe listă: Puiu Popoviciu (teren estimat la ~700 mil. €), Ovidiu Tender (~33 mil. €), Maricel Păcuraru (~3 mil. €). În așteptare: Dan Voiculescu (ICA – ~60 mil. € + produsul infracțiunii) și chiar recuperări deja operate în dosarul Duță (6,3 mil. € mită). Miza juridică devine una bugetară: posibile restituiri de sume și dobânzi, cu impact total care tinde spre 1 miliard de euro.

Cazuri-cheie care rescriu finalul dosarelor

Lucian Duță: eliberat, urmează fondul recursului în casație

La 17 septembrie 2025, ÎCCJ (jud. Adriana Ispas) a admis în principiu recursul în casație și a suspendat executarea pedepsei de 6 ani primită în 2022 pentru mită de 6,3 mil. € în dosarul cardului de sănătate, dispunând „punerea în libertate de îndată”. Pe fond, completul de 3 judecători va decide dacă anulează condamnarea. În joc sunt și 2,1 mil. € transferați deja de ANABI către ANAF dintr-un cont al lui Duță din Elveția și eventuale proprietăți sechestrate scoase la licitație.

Ovidiu Tender: condamnarea anulată, confiscările ridicate, dosar rejudecat

La 23 iulie 2024, Curtea de Apel București (jud. Cristian Bălan, V.E. Georgescu-Ashemimry) a anulat pedeapsa de 12 ani și 7 luni din 2015, reținând dezincriminarea componentei de abuz în serviciu întemeiat pe legislație secundară (efect al deciziei CCR 2016), a dispus rejudecarea pe alte capete (grup organizat, spălare de bani, înșelăciune) și a ridicat sechestrul instituit pentru un prejudiciu de ~33 mil. €. Consecință: ANAF trebuie să restituie sumele/confiscările operate și ar putea plăti dobânzi, în timp ce fostul condamnat poate solicita daune morale pentru cei 4 ani și 5 luni executați.

Puiu Popoviciu: achitat în revizuire, sechestrul pe 224 ha Băneasa ridicat

La 12 iulie 2024, CAB a anulat verdictul definitiv de 7 ani (2017–2018), iar în revizuire Popoviciu a fost achitat; pe 15 ianuarie 2025 decizia a rămas definitivă. S-a ridicat sechestrul de pe 224 ha în nordul Capitalei, teren evaluat în practica notarială la ~700 mil. €. Motivarea CAB (jud. Liana Arsenie) susține că tranzacția cu terenul a fost legală, contrazicând raționamentele deciziei definitive inițiale.

Maricel Păcuraru: condamnarea „Poșta Română” înlăturată, sechestrul ridicat

În mai 2025, CAB a menținut sentința Tribunalului București care a constatat ca dezincriminată (după decizia CCR 2016) complicitatea la abuz în serviciu, anulând pe cale de consecință și spălarea de bani (fără infracțiune-predicat). Efect: mandatul de executare (deja executat) a fost anulat, iar sechestrul pentru prejudiciul de ~3 mil. €ridicat.

În dosarul ICA, Tribunalul București (jud. Sterică Toma) a admis în principiu revizuirea (februarie 2024), a suspendat recuperarea prejudiciului (mai 2024, confirmat definitiv în august 2024) și a continuat dezbaterile pe validitatea expertizei-cheie a DNA. Între timp, la 11 septembrie 2025, Lia Savonea, președinta ÎCCJ, a admis plângerile Grivco & co. împotriva clasării dosarului penal al fostei judecătoare Camelia Bogdan, reținând că faptele s-au prescris, dar în motivare a conturat elemente care pot alimenta teza abuzului în serviciu în judecarea inițială a ICA (aplicarea anticipată a dreptului UE în materia confiscării). Următorul termen la Tribunal: 26 septembrie 2025.

Impact bugetar până acum în ICA: ANAF a raportat recuperări de ~18 mil. € (8,8 mil. € din prejudiciu + ~9 mil. € din vânzarea turnului Grivco), însă executarea este suspendată. O eventuală anulare a sentinței definitive ar putea declanșa restituiri, plus dobânzi și actualizări.

De ce se întâmplă acum? Două motoare: CCR 2016 și căile extraordinare

  1. Decizia CCR din 2016 a scos din sfera penală abuzul în serviciu bazat pe încălcarea legislației secundare (ordine, regulamente etc.). Multe dosare „vechi” includeau această componentă.

  2. Căile extraordinare de atac (revizuire, recurs în casație) au fost folosite pentru a reexamina condamnări definitive, în lumina CCR și a unor neregularități (probe, expertize, compunerea completelor) sau evoluții doctrinare/jurisprudențiale (inclusiv privind aplicarea în timp a deciziilor CCR și a dreptului UE).

Magistrați consultați în spațiul public subliniază tensiunea constituțională: deciziile CCR produc efecte pentru viitor, dar instanțele au aplicat raționamentul de dezincriminare pentru a șterge retroactiv bucăți ale unor hotărâri definitive, provocând efecte patrimoniale masive.

Nota de plată: „miliardul restituit” și riscul de domino

  • Confiscări și recuperări anulate: în cauzele Popoviciu (≈ 700 mil. € teren), Tender (≈ 33 mil. €), Păcuraru (≈ 3 mil. €), Voiculescu (≈ 60 mil. € + produsul infracțiunii ≈ >20 mil. €), Duță (posibile restituiri din 6,3 mil. €).

  • Daune și dobânzi: foști condamnați pot cere daune morale pentru privarea de libertate și dobânzi/actualizări pentru sumele indisponibilizate.

  • Efect reputațional: percepția unui „trend de reabilitare” pentru VIP-uri sporește neîncrederea publică și apasă presiune pe ANAF/ANABI, deja criticate pentru randamentul scăzut al recuperării prejudiciilor.

Chiar și în scenariul conservator, impactul bugetar cumulat (restituiri + oportunitatea ratată a prejudiciilor) urcă spre miliardul de euro, fără a include dobânzi și litigii ulterioare la CEDO.

Ce urmează. Trei scenarii posibile

  1. Consolidarea jurisprudenței actuale: alte dosare „grele” pot fi repuse în discuție, cu efecte patrimoniale similare.

  2. Intervenție legislativă de clarificare: Parlamentul poate delimita aplicarea în timp a deciziilor CCR și regimul probelor în revizuire/casație, însă fără retroactivitate și cu respectarea standardelor CEDO/UE.

  3. Recalibrarea practicii la ÎCCJ: secțiile pot emite decizii de dezlegare care să uniformizeze tratamentul cauzelor în care abuzul în serviciu pe legislație secundară a fost doar o piesă dintr-un mecanism infracțional mai amplu.

„Marea eliberare” nu e o metaforă, ci rezultatul unei conjuncții: decizii CCR cu rază lungă, căi extraordinare folosite inteligent și o jurisprudență care reinterpretează dosare emblematice. Pentru unii, e corecția unor excese; pentru alții, e amnezie juridică cu preț uriaș pentru buget. Cert este că România intră într-o nouă normalitate: condamnări „definitive” negociabile în timp, iar miliardul restituit devine simbolul unei justiții aflate între legalitate și legitimitate.

Repere cronologice

  • 2016 – CCR: abuzul în serviciu pe legislație secundară, dezincriminat.

  • iul. 2024CAB: Popoviciu, condamnarea anulată; achitare în revizuire; sechestrul de pe 224 ha ridicat.

  • iul. 2024CAB: Tender, condamnarea anulată; sechestrul ridicat; rejudecare pe alte infracțiuni.

  • dec. 2024 / mai 2025 – TB/CAB: Păcuraru, dezincriminare; sechestrul ridicat; decizia, definitivă.

  • feb.–aug. 2024 – TB/CAB: ICA, revizuire admisă în principiu; executarea prejudiciului suspendată.

  • ian. 2025 – Achitarea lui Popoviciu în revizuire devine definitivă.

  • sept. 2025 – ÎCCJ (L. Savonea): admite plângeri conexe în dosarul Bogdan; creează context pentru ICA.

  • sept. 2025 – ÎCCJ (A. Ispas): admite în principiu casația lui Duță; eliberează; urmează fondul.

Sursă: G4Media

Toamna aduce noi începuturi cu AIESEC în București (Adv)

AIESEC în București deschide oficial înscrierile pentru noi membri, cu termen limită până la 12.10.2025. Dacă ești un tânăr curios, pasionat de dezvoltare personală și profesională și dornic să descoperi cum e să faci parte dintr-o comunitate internațională, acum este momentul să te alături celei mai mari organizații de tineret din lume.

Alăturându-te AIESEC, vei avea șansa să faci parte dintr-un mediu dinamic, unde fiecare experiență este o oportunitate de învățare. Vei contribui la proiecte cu impact real în comunitate și vei lucra alături de persoane care împărtășesc aceleași valori de leadership, diversitate și implicare socială.

Fie că este vorba despre coordonarea unor echipe, organizarea de evenimente sau interacțiunea cu parteneri și organizații internaționale, fiecare responsabilitate îți va oferi o nouă perspectivă și îți va dezvolta încrederea în propriile abilități.

În plus, vei învăța cum să gestionezi provocări reale, să transformi idei în acțiuni să transformi obstacolele în soluții și să construiești relații care trec dincolo de granițe. În același timp, vei descoperi oportunități de schimb cultural prin care poți călători, explora țări noi și cunoaște oameni din întreaga lume, împărtășind povești și experiențe care vor rămâne cu tine pe viață.

Mai mult decât o organizație, AIESEC este o comunitate globală care te ajută să crești și să îți extinzi orizonturile. Experiența în AIESEC nu este doar despre muncă este și despre prietenii de durată, schimburi culturale și povești care îți vor contura parcursul personal și profesional.

Înscrierile sunt deschise tuturor tinerilor cu vârste cuprinse între 18 și 30 de ani, indiferent de facultatea urmată sau experiența anterioară. Tot ce ai nevoie este dorința de a crește și de a face parte dintr-o comunitate care crede în schimbare și leadership.

Pentru a aplica, poți accesa link-ul https://bit.ly/AIESECRecruitment25 sau contactează-ne pe adresa de e-mail proudmemberinbucharest@gmail.com pentru mai multe informații. Transformă această toamnă într-un nou capitol al dezvoltării tale alături de AIESEC în București și descoperă ce înseamnă să creezi impact, local și global!

Haos în ANAF și Registrul Comerțului: firme fantomă validate cu cifre de afaceri uriașe

După cazul firmei RICHRBT – „gigantul” cu sediu într-un WC public, validat de ANAF – investigații noi arată că încă patru companii fantomă au fost puse în mișcare prin aceleași mecanisme: preluări frauduloase la Registrul Comerțului, bilanțuri falsificate cu sute de milioane de euro și coduri de TVA acordate sau menținute de ANAF în pofida legii.

Împreună, cifrele fictive însumate depășesc aproape 1 miliard de euro. În timp ce ANAF promite verificări, ONRC admite public limite majore în controlul autenticității actelor, creând un culoar periculos pentru furturi de firme și înșelăciuni transfrontaliere.

Schema este simplă și repetitivă:

  1. Furtul firmei la ONRC. Se trimit pe e-mail la Registrul Comerțului documente falsificate privind cesiuni de părți sociale, schimbări de asociați și reluări de activitate. Fără citare fizică și fără apel la proprietarii reali, registratorii aprobă solicitările.

  2. Rebotezare și „umflare” contabilă. Compania proaspăt „capturată” își schimbă denumirea, obiectul de activitate și depune bilanțuri retroactive cu cifre de afaceri astronomice, menite să inspire încredere.

  3. Codul de TVA de la ANAF. Deși legea cere declarații la zi și verificări de fond, codurile TVA sunt acordate sau menținute, în unele cazuri chiar înainte de depunerea bilanțurilor.

  4. Țeapa comercială. Cu documente „curate” în sistemele statului, firma lansează comenzi externe (ex: panouri fotovoltaice), furnizorii verifică pe site-urile oficiale și acceptă livrarea cu plată la 30 de zile. Marfa ajunge în România, e relocată rapid și vândută „pe discount” în lanț, înainte ca păgubiții să realizeze frauda.

Cazurile prezentate indică complicități interne și o verigă slabă sistemică la ONRC și ANAF.

În mai multe spețe, Registrul Comerțului a aprobat cesiuni și reluări de activitate pe baza unor e-mailuri trimise de necunoscuți și a unor acte cu autenticitate necontrolată. Instituția precizează oficial că legea nu-i permite să sune proprietarii din acte pentru confirmare și că rolul său este strict birocratic, de înregistrare „pe bază documentară”.

Realitatea practică: legea permite cererea prezenței fizice a asociaților „la cea mai mică suspiciune”. Dacă acest filtru minimal ar fi fost aplicat, cazurile RICHRBT și Smart Gathering (noua denumire a Runic Media, firmă „furată” prin e-mail de la „Mutu de la Craiova”) nu ar fi fost posibile. ONRC recunoaște, de facto, că „e ușor să furi o firmă” în actualul cadru procedural.

Pe filiera fiscală, problemele sunt la fel de grave:

  • Smart Gathering SRL (fosta Runic Media) primește cod TVA în noiembrie 2023, deși nu avea depuse la zi declarațiile obligatorii. Bilanțurile apar abia în februarie 2024.

  • În cazul RICHRBT, procedura s-a repetat: codul TVA activat înainte de depunerea documentelor obligatorii.

  • Sesizările proprietarilor reali au ajuns la ANAF, însă codurile TVA au rămas active încă 4–5 luni, suficient pentru ca grupările să ruleze marfa și să „stingă urmele”.

Președintele ANAF, Adrian Nicușor Nica, anunță o anchetă a departamentului de integritate și promite un raport scris. Dacă se confirmă, spune oficialul, responsabilul „nu și-ar dori să fie în pielea lui”. Până la raport, pagubele comerciale și reputaționale sunt în creștere.

În povestea Smart Gathering, firma „preluată” prin e-mail și „umflată” contabil a comandat mii de panouri fotovoltaice cu plată la termen, profitând de codul TVA și de bilanțurile „grase” validate în sistem.

Un mare transportator român, IB Cargo, a pus la dispoziție 30 de TIR-uri care au dus marfa în port și la un depozit din Agigea. Imediat după descărcare, panourile au fost reluate și mutate spre Bulgaria, unde au fost vândute cu 40% discount. Furnizorii au rămas neplătiți, iar transportatorii – cu facturi neîncasate. În paralel, pe site-urile Ministerului de Finanțe cifrele arătau impecabil.

Investigația a scos la iveală încă trei companii pe lângă RICHRBT și Smart Gathering, toate apărute/reconfigurate în 2024–2025, cu acționari schimbați, obiecte de activitate mutate spre metalurgie și bilanțuri explodate:

  • VORVAV & RYLS SRL – vecină de adresă cu RICHRBT; schimbă proprietarii, apoi raportează ~330 mil. euro cifră de afaceri cumulată; primește cod TVA.

  • ZEUS CORPORATION SRL – de la „coafură” în anii 2000 la „metalurgie” în 2025; bilanțuri de ~200 mil. euro, site „cu istorie” inventată; primește cod TVA.

  • ROMNEF STEEL COMPANY SRL – firmă practic inactivă din 2006, „resuscitată” cu ~1 mld. lei cifră raportată; primește cod TVA.

Toate trei apar în Registrul TVA al ANAF ca active, cu coduri emise în aceeași zi: 1 august. Rețeta e identică: nume, acționari și obiect de activitate schimbate, bilanțuri uluitoare depuse din scurt, site-uri vitrină și coduri TVA acordate accelerat.

Vulnerabilități sistemice: trei găuri prin care curge banul public

  1. ONRC fără filtru de autenticitate. Acceptarea documentelor prin e-mail, fără verificare minimă a semnăturii sau a identității, transformă registrul într-un ghișeu de formalități care legitimează fraude.

  2. ANAF cu control formal. Codurile de TVA emise/menținute înainte de verificarea reală a declarațiilor „curăță” imaginea firmelor fantomă și asigură accesul la importuri intracomunitare.

  3. Interoperabilitate slabă. Lipsa unor alerte automate între ONRC, ANAF și alte baze de date (de la cazier fiscal la semnalări de fraudă) întârzie blocarea codurilor și prelungesc ferestrele de acțiune pentru rețele.

Ce spun instituțiile și ce ar trebui să se întâmple

  • ANAF: promite audit intern și raport; între timp, codurile rămân active în Registrul TVA.

  • ONRC: invocă rolul birocratic și lipsa bazei legale pentru apelarea asociaților, dar legea actuală îi permite cererea prezenței fizice la suspiciune – instrument rar folosit.

  • Ministerele Finanțelor și Justiției: au constituit un grup de lucru pentru soluții tehnice și legislative.

Soluții imediate, cu impact:

  • Verificare ex-ante obligatorie (cu semnătură calificată, verificare video sau prezență fizică) la schimbări de acționariat și reluări de activitate.

  • Alerte interinstituționale la depunerea bilanțurilor „anormale” (salturi > 1.000% YoY, schimbări bruște de CAEN), cu blocarea temporară a codului TVA până la clarificare.

  • Audit digital pe traseul codurilor TVA emise/menținute în cazuri cu sesizări de fraudă; publicarea lunară a statisticilor privind codurile TVA acordate, retrase și motivele.

  • Sancțiuni personale pentru funcționarii care încalcă procedurile – inclusiv răspundere patrimonială în cazurile dovedite.

Cazurile RICHRBT, Smart Gathering și „tripleta” VORVAV & RYLS – ZEUS CORPORATION – ROMNEF STEEL COMPANY arată că firmele fantomă pot fi născute, „umflate” și operaționalizate în România în câteva săptămâni, cu stampila statului. Cât timp ONRC rămâne un „casier” de documente și ANAF acordă coduri TVA fără verificări riguroase, schema va continua să producă pagube comerciale, gauri de TVA și un rușinos deficit de credibilitate pentru România în ochii partenerilor externi.

Până la rapoarte și grupuri de lucru, singurul semn palpabil de reformă ar fi blocarea imediată a codurilor suspecte și impunerea unor filtre reale de identitate în procedurile ONRC. Altfel, „laboratorul perfect” de care vorbesc victimele rămâne deschis non-stop.

Sursă: Recorder

CS Rapid București – Secția de Atletism a adus energie și bucurie copiilor la „Sport și Joacă în Capitala Capitalei” – Ediția 16

Clubul Sportiv Rapid București a continuat implicarea activă în comunitate și a participat duminică, 21 septembrie, la ediția a 16-a a programului „Sport și Joacă în Capitala Capitalei”, desfășurat în Parcul Kiseleff și organizat de Primăria Sectorului 1 și Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Sector 1.

Evenimentul a reunit zeci de copii, tineri și familii, într-o dimineață dedicată mișcării, sănătății și socializării. CS Rapid București a fost prezent prin secția de atletism, care a oferit demonstrații, exerciții dinamice și jocuri interactive, adaptate tuturor vârstelor.

„Pentru Rapid, sportul înseamnă mai mult decât performanță. Înseamnă educație, sănătate și comunitate. Prin astfel de acțiuni, dorim să atragem copiii și tinerii către un stil de viață activ și să le arătăm că sportul poate fi o bucurie de zi cu zi”, a declarat Vlad Andronescu, director general CS Rapid București.

Participanții au avut ocazia să descopere atmosfera specifică Rapidului și să afle informații despre grupele de inițiere disponibile în cadrul clubului. Copiii au interacționat direct cu antrenorii și sportivii, iar energia și entuziasmul lor au contribuit la o atmosferă de sărbătoare.

Programul „Sport și Joacă în Capitala Capitalei” promovează sportul ca mijloc de educație și sănătate, aducând împreună copii, părinți și seniori într-un cadru recreativ și educativ.

Prin parteneriatul cu CS Rapid București, evenimentul capătă o dimensiune suplimentară, conectând comunitatea la tradiția și valorile unuia dintre cele mai importante cluburi sportive din România.

Despre CS Rapid București

Club de tradiție în sportul românesc, CS Rapid București are în prezent numeroase secții sportive și este recunoscut atât pentru performanțele obținute de-a lungul timpului, cât și pentru implicarea constantă în proiecte sociale și educaționale.

Pentru mai multe informații despre grupele de inițiere și activitățile clubului:

A început primul curs de Social Media Marketing în cadrul proiectului DIGITAL Impact (Adv)

În cadrul proiectului DIGITAL Impact s-a lansat primul curs gratuit de Social Media Marketing destinat angajaților din domeniul alimentației și turismului. Proiectul este cofinanțat prin Fondul Social European Plus (FSE+) în cadrul Programului Educație și Ocupare 2021–2027 (Cod proiect: 332136).

Într-o lume în care comunicarea online definește succesul afacerilor, acest curs vine să umple un gol esențial: lipsa competențelor digitale aplicate în domenii-cheie. Timp de 80 de ore (40 teorie + 40 practică), 14 cursanți vor învăța cum să folosească social media nu doar pentru promovare, ci și pentru dezvoltarea personală și profesională.

De ce merită să participi?

  • Participare gratuită – 100% finanțare europeană
  • Diplomă de Specialist în Social Media Marketing
  • Subvenție de 400 lei/cursant
  • Kit de cursant – rucsac, agendă, USB și alte materiale utile
  • Echipamente moderne & lectori cu experiență
  • Cunoștințe aplicabile imediat în orice business online

„Este mai mult decât un curs. Este o șansă reală pentru viitor. Înveți, aplici, crești.” – Emanuela Marcu, Expert Selecție Grup Țintă

Dacă ești:

  • Între 18 și 64 de ani
  • Ai domiciliul/reședința în regiunea Nord-Est (Iași, Bacău, Suceava, Neamț, Vaslui, Botoșani)
  • Ai terminat cel puțin liceul (ISCED 3)
  • Ești angajat în alimentație, turism, catering sau servicii conexe (CAEN 56)

… atunci acest curs e pentru tine.

DIGITAL Impact este un proiect implementat de CNIT SA și CSA Travel SRL. Proiectul răspunde direct nevoilor actuale ale pieței muncii, oferind angajaților din turism și alimentație acces la formare practică, relevantă și modernă.

Înscrieri & informații

Înscrie-te acum și transformă-ți cariera cu puterea digitalului!

CSTA București își deschide porțile pentru copii și părinți – 28 septembrie 2025 (Adv)

Clubul Sporturilor Tehnico-Aplicative București (CSTA) organizează, în cadrul Săptămânii Europene a Sportului, pe 28 septembrie 2025, începând cu ora 10:00, la sediul din Aleea Mateloților nr. 1, sector 1, București, evenimentul „Ziua Porților Deschise” – ediția a III-a, o sărbătoare a sportului și educației dedicate copiilor și tinerilor.

Sport pentru toți – demonstrații spectaculoase și activități interactive

Vizitatorii vor avea ocazia să descopere și să testeze o gamă variată de discipline sportive.

Programul va include:

  • Scrimă, tenis de masă, șah, modelism, radioamatorism, dragon boat, motociclism, karate;
  • Demonstrații speciale de karate, prin parteneriatul cu Clubul Enso Karate, unde 25 de copii vor arăta frumusețea și disciplina acestui sport;
  • Ateliere interactive unde participanții pot învăța direct de la antrenori și sportivi cu experiență.

Parteneri dedicați educației și sănătății

La eveniment vor fi prezenți parteneri educaționali precum DGASPC Sector 1 și DGASPC Giurgiu, dar și parteneri medicali care susțin dezvoltarea armonioasă a copiilor. Printre aceștia se numără:

  • Resilient Mind Center, care va oferi ateliere dedicate echilibrului emoțional și sănătății mintale;
  • Clinica Max, specializată în recuperare medicală, ce va prezenta soluții de prevenție și recuperare pentru tinerii sportivi;
  • Clubul Alcor, care va aduce șahul mai aproape de copii prin jocuri interactive;
  • Asociația Down Plus București, care de fiecare dată pregătește o surpriză frumoasă și îi va încânta pe participanți prin dans.

Un eveniment cu deschidere către comunitate

„Ne dorim ca această zi să fie începutul unei povești frumoase pentru sute de copii. Fiecare sport prezentat la CSTA poate însemna o pasiune nouă, un drum către performanță sau, pur și simplu, o cale spre sănătate și echilibru. Ușile noastre sunt deschise pentru toți cei care cred în puterea educativă a sportului”, a declarat Victoria Friedmansky, director CSTA.

Evenimentul beneficiază de sprijinul instituțiilor publice: Agenția Națională pentru Sport, Direcția de Tineret și Sport a Municipiului București, Serviciul de Ambulanță București, dar și Direcția Generală de Jandarmi a Municipiului București, partener constant în susținerea siguranței și educației sportive, care vor realiza și demonstrații de autoapărare.

Detalii organizatorice

  • Când? Duminică, 28 septembrie 2025, începând cu ora 10:00
  • Unde? CSTA București – Aleea Mateloților nr. 1, sector 1, București
  • Accesul este gratuit pentru toți participanții

„Credem că sportul are puterea să unească generații, să creeze prietenii și să inspire. „Ziua Porților Deschise CSTA București” este despre comunitate, despre copii și despre viitorul lor”, au transmis reprezentanții CSTA.

Contact presă:

CSTA București
csta.bucuresti@sport.gov.ro
0728 445 578

Peste 200 de parlamentari români încasează lunar câte 35.000 de lei cash. Acte justificative doar pentru jumătate din sumă

Peste 200 de parlamentari români – aproape jumătate din totalul aleșilor – încasează lunar, în numerar, suma forfetară de aproximativ 35.000 de lei, bani destinați birourilor parlamentare. Deși vorbim de fonduri publice, legea îi obligă să prezinte documente justificative pentru doar jumătate din sumă. Restul poate fi cheltuit după bunul plac, fără transparență.

Un sistem care încurajează lipsa de control și care a transformat „sacul de bani” primit lunar de aleși într-un subiect sensibil, dar rar dezbătut.

Suma forfetară reprezintă o alocație lunară destinată acoperirii costurilor pentru:

  • chiria birourilor parlamentare,

  • salariile angajaților cabinetului,

  • cheltuieli de protocol, transport și logistică.

Fiecare deputat sau senator primește în jur de 35.000 lei pe lună. Conform legislației, doar jumătate din bani trebuie justificați cu documente. Restul rămâne la latitudinea parlamentarului, fără o obligație clară de raportare.

Astfel, dacă un ales primește 35.000 de lei, aproximativ 17.500 lei sunt „la liber”.

Dintre cei 330 de deputați, 135 preferă numerarul pentru suma forfetară:

  • PSD – 54 din cei 93 de deputați;

  • AUR – 22 din 62;

  • PNL – 20 din 51;

  • SOS – 10 din 15;

  • USR – 7 din 40;

  • UDMR – 7 din 22;

  • Minorități – 8 din 17;

  • Neafiliați – 4 din 16;

  • POT – 3 din 14.

PSD domină topul, cu peste jumătate dintre deputații săi încasând cash.

Situația este și mai vizibilă la Senat. Din cei 134 de senatori, 69 au ales să primească banii în numerar – exact cât ar fi necesar pentru o majoritate simplă într-un vot legislativ.

Distribuția pe partide:

  • PSD – 29 din 38 (trei sferturi dintre senatori),

  • AUR – 14 din 28,

  • PNL – 8 din 22,

  • SOS (PACE) – 8 din 11,

  • UDMR – 4 din 10,

  • USR – 3 din 19,

  • Neafiliați – 3 din 6.

Astfel, aproape toți senatorii PSD preferă banii în mână.

Deși sumele forfetare domină discuția, și salariile lunare (indemnizațiile) sunt ridicate uneori cash.

  • Camera Deputaților: 37 de deputați au optat pentru numerar, majoritatea de la AUR (10), urmați de SOS (8), PNL (7), POT (5), PSD și Minorități (câte 3), USR (1).

  • Senat: 15 senatori iau salariul în numerar – AUR (6), SOS (3), PSD (3), PNL (2), neafiliați (1).

Un caz notoriu a fost cel al lui George Simion, lider AUR, care obișnuia să se filmeze ridicându-și salariul direct de la casierie, ca gest simbolic împotriva „sistemului bancar”.

Motivele invocate oficial variază:

  1. Flexibilitate – mulți susțin că furnizorii locali preferă plățile cash.

  2. Control personal – evitarea transferurilor și a conturilor bancare.

  3. Obișnuință – mai ales la parlamentarii din mediul rural.

Însă lipsa unei obligații de raportare integrală ridică suspiciuni legate de utilizarea sumelor.

Riscurile sistemului actual

  1. Lipsă de transparență – jumătate din bani pot fi folosiți fără explicații.

  2. Spațiu pentru abuz – suspiciuni de deturnare în scop personal sau politic.

  3. Contradicție cu politicile fiscale – statul încurajează plățile electronice, dar parlamentarii merg pe numerar.

  4. Imagine publică erodată – cetățenii, plătitori de taxe, văd în acest mecanism un privilegiu opac.

În alte parlamente din Uniunea Europeană, sistemele de finanțare a birourilor parlamentare includ:

  • raportare completă și audit public (Germania, Franța);

  • plafonare strictă a cheltuielilor de protocol (Spania);

  • publicarea online a defalcărilor (Suedia, Danemarca).

Comparativ, România rămâne printre cele mai permisive țări în privința utilizării banilor publici de către parlamentari.

Posibile soluții

  1. Obligația justificării integrale a sumei forfetare.

  2. Plata exclusivă prin bancă, eliminând opțiunea cash.

  3. Publicarea lunară online a cheltuielilor, pe site-urile Camerei Deputaților și Senatului.

  4. Audit extern independent pentru verificarea corectitudinii cheltuielilor.

Faptul că peste 200 de parlamentari români preferă să încaseze cash 35.000 lei lunar, iar jumătate din sumă nu necesită justificare, arată un deficit major de transparență.

În timp ce contribuabilii sunt obligați să declare fiecare venit și să justifice fiecare cheltuială, aleșii națiunii beneficiază de un mecanism care scapă de sub control public.

În lipsa unor schimbări legislative, această practică riscă să alimenteze suspiciuni de corupție și să accentueze ruptura dintre clasa politică și cetățeni.

Sursă: Libertatea

Foto: Inquam Photos / George Călin