Acasă Blog Pagina 49

Ioana Lazăr, „temporar” de șase ani: secretarul general al Ministerului Educației, detașat din nou pentru încă 6 luni

Redacția Normedia
-
0
Ioana Lazăr, „temporar” de șase ani: secretarul general al Ministerului Educației, detașat din nou pentru încă 6 luni

Ioana Lazăr a fost detașată din nou, „cu caracter temporar”, în funcția de secretar general al Ministerului Educației și Cercetării, potrivit unei decizii publicate în Monitorul Oficial pe 10 decembrie 2025.

Actul normativ, aprobat de premierul Ilie Bolojan, prevede exercitarea funcției publice vacante pentru o perioadă de șase luni, începând cu 16 decembrie.

Este o formulă administrativă devenită deja rutină: din 2019, Ioana Lazăr este numită succesiv din șase în șase luni în una dintre cele mai importante funcții din aparatul central al statului, fără concurs și fără o limită clară a „temporarului”. Actuala prelungire este a doua făcută la propunerea ministrului Educației, Daniel David.

Funcția de secretar general este cea mai înaltă poziție de funcționar public dintr-un minister. Secretarul general coordonează direcțiile interne, avizează actele normative, gestionează bugetul și asigură continuitatea instituțională indiferent de schimbările politice. Practic, este cel mai puternic om din minister după ministru.

În cazul Ioanei Lazăr, această funcție „temporară” a devenit una aproape permanentă. Din noiembrie 2019 și până în prezent, mandatul i-a fost prelungit constant, la fiecare șase luni, prin decizii succesive ale premierilor care s-au perindat la Palatul Victoria.

Ultima decizie, semnată de premierul Bolojan, prevede „exercitarea, cu caracter temporar, prin detașare” a funcției publice vacante de secretar general al Ministerului Educației și Cercetării.

Ioana Lazăr este în prezent șef serviciu în cadrul Agenției Naționale pentru Achiziții Publice (ANAP), instituție de unde este detașată la Ministerul Educației. Actuala numire este a doua făcută la propunerea ministrului Daniel David, după cea din 2 iunie 2025, decisă atunci de premierul interimar Cătălin Predoiu.

De altfel, indiferent de culoarea politică a miniștrilor Educației, Ioana Lazăr a reușit să rămână în funcție aproape neîntrerupt timp de șase ani, cu o singură pauză de câteva zile în decembrie 2020.

În decembrie 2020, ministrul Educației de atunci, Monica Anisie, a decis încetarea detașării Ioanei Lazăr. Decizia a venit pe fondul unui conflict intern, potrivit surselor din minister, conflict care a dus la eliberarea sa din funcție.

Demisia sau schimbarea nu a durat însă mult. Primul act administrativ semnat de Sorin Cîmpeanu, în Ajunul Crăciunului 2020, după preluarea mandatului de ministru al Educației, a fost solicitarea către Secretariatul General al Guvernului pentru repunerea Ioanei Lazăr în funcția de secretar general.

La doar câteva zile după ce fusese îndepărtată, Lazăr revenea astfel pe cea mai înaltă funcție administrativă din minister. De atunci, mandatul său a fost prelungit constant, din șase în șase luni.

Potrivit CV-ului oficial, Ioana Lazăr este jurist de profesie. Și-a început cariera în 2002, ca și consilier juridic în cadrul Agenției Taberelor Școlare, instituție subordonată Ministerului Educației, imediat după absolvirea Facultății de Drept la Universitatea „Spiru Haret” București.

La momentul respectiv, universitatea nu avea acreditare, astfel că examenul de licență a fost susținut la Academia de Poliție „Alexandru Ioan Cuza”.

În 2005, Lazăr a devenit consilier juridic în Ministerul Educației, la Direcția Juridică. Din 2009, a fost numită director al direcției pentru relația cu Parlamentul, poziție-cheie în avizarea și susținerea proiectelor legislative.

Tot în 2009 a absolvit un program de master la SNSPA, în domeniul „Puterea Executivă și Administrația Publică”.

Între 2011 și 2013, Ioana Lazăr a urmat programul de formare specializată pentru ocuparea unei funcții publice corespunzătoare categoriei înalților funcționari publici, în cadrul Colegiului Național de Informații al Academiei Naționale de Informații „Mihai Viteazul”, instituție aflată în subordinea SRI.

În paralel, cariera sa administrativă a continuat să se dezvolte în zona centrală a statului. A fost detașată ca secretar general adjunct al Ministerului Educației în 2011, în mandatul ministrului Daniel Funeriu, prin decizie a premierului Emil Boc. În 2016, a ocupat aceeași funcție, alături de Monica Anisie.

Ioana Lazăr ocupă efectiv funcția de secretar general al Ministerului Educației din 8 noiembrie 2019, în urma unei decizii de detașare semnate de premierul Ludovic Orban. De atunci, fiecare expirare a mandatului de șase luni a fost urmată de o nouă prelungire.

Această practică ridică semne de întrebare nu doar privind legalitatea spiritului legii, ci și asupra modului în care sunt gestionate funcțiile-cheie din administrația publică centrală.

Codul administrativ prevede caracterul temporar al detașărilor, însă nu stabilește sancțiuni clare pentru situațiile în care „temporarul” se prelungește ani la rând.

Cazul Ioanei Lazăr nu este unul izolat. În administrația centrală există o practică bine împământenită de a nu scoate la concurs posturile de secretar general, acestea fiind ocupate prin detașări succesive, în funcție de încrederea politică și de relațiile instituționale.

Secretarii generali sunt considerați oameni-cheie, greu de înlocuit, care asigură continuitatea administrativă indiferent de schimbările de miniștri. În realitate, această continuitate ajunge să transforme funcții „temporare” în poziții aproape permanente, fără competiție publică și fără evaluare transparentă.

Noua detașare a Ioanei Lazăr pentru încă șase luni ridică, din nou, aceleași întrebări:

  • De ce nu este organizat un concurs pentru ocuparea funcției?

  • Cât timp mai poate fi justificat caracterul „temporar” după șase ani consecutivi?

  • Cine controlează, în fapt, una dintre cele mai importante pârghii administrative din Ministerul Educației?

Până la un răspuns clar, Ioana Lazăr rămâne secretar general „temporar”, într-o funcție care, în practică, a devenit una dintre cele mai stabile poziții din întregul sistem educațional românesc.

Sursă: Edupedu

Foto: INQUAM Photos – Octav Ganea

Cumpăna Preafericitului: profit sau nonprofit? Cum a fost sacrificat un centru pentru victimele violenței domestice pe altarul imobiliarelor

Redacția Normedia
-
0
Cumpăna Preafericitului: profit sau nonprofit? Cum a fost sacrificat un centru pentru victimele violenței domestice pe altarul imobiliarelor

La fiecare început de an, Patriarhul Daniel vorbește despre misiunea socială a Bisericii Ortodoxe Române (BOR). Milostenia, filantropia și grija față de cei vulnerabili sunt prezentate drept argumente-cheie pentru rolul privilegiat al Bisericii în societatea românească și pentru relația sa strânsă cu statul.

În realitate, un caz documentat pe parcursul a mai mult de șapte ani arată cum, în fața unei alegeri concrete, profitul imobiliar a cântărit mai greu decât caritatea.

Este povestea Așezământului Social „Patriarhul Justinian Marina”, un centru destinat victimelor violenței domestice și copiilor proveniți din familii vulnerabile, aflat în cartierul Bucureștii Noi, Sector 1. Pe locul unde se aflau leagănele copiilor și camerele în care erau adăpostite mame abuzate se ridică astăzi un complex rezidențial de lux.

În vara anului 2018, publicația Să fie lumină a dezvăluit că Patriarhia Română intenționa să vândă terenul centrului social de pe strada Pajurei nr. 3. Documentele arătau existența unei promisiuni de vânzare-cumpărare și a unor demersuri urbanistice menite să permită construirea de blocuri rezidențiale.

Reacția Patriarhiei a fost vehementă. Reprezentanții BOR au negat orice intenție de vânzare, au invocat misiunea „crucială” a centrului și au pus la îndoială legitimitatea demersului jurnalistic. Purtătorul de cuvânt de atunci, Vasile Bănescu, ajuns ulterior membru CNA, a catalogat investigația drept un atac nejustificat asupra unei instituții „de maximă importanță”.

Realitatea avea însă să confirme documentele.

Așezământul Social „Patriarhul Justinian Marina” funcționa din 2004 sub coordonarea Asociației Diaconia, una dintre cele mai vechi structuri filantropice ale BOR. Centrul oferea:

  • adăpost temporar pentru mame victime ale violenței domestice și copiii lor;

  • consiliere psihologică și juridică;

  • sprijin pentru integrare socială și profesională;

  • activități de zi pentru copii din familii vulnerabile.

Între 2012 și 2018, aici au fost găzduite 51 de femei și 90 de copii, iar alți aproximativ 100 de copii au beneficiat de activități educaționale de tip after-school. Timp de 15 ani, acesta a fost singurul centru pentru victimele violenței domestice din Sectorul 1, cea mai bogată unitate administrativ-teritorială din România.

Funcționarea centrului a fost susținută și din fonduri publice. În baza unei convenții cu DGASPC Sector 1, statul a decontat salarii și cheltuieli de funcționare, în conformitate cu legislația privind externalizarea serviciilor sociale.

Între 2006 și 2018, DGASPC Sector 1 a alocat centrului peste 775.000 de lei. Convenția a expirat la finalul anului 2018 și nu a mai fost reînnoită. În acel moment, Arhiepiscopia Bucureștilor se afla în fața unei decizii: să continue activitatea socială exclusiv din fonduri proprii sau să vândă proprietatea.

A ales a doua variantă.

În anii următori, nu doar terenul, ci și clădirea centrului au fost vândute. În aprilie 2022, tranzacția s-a încheiat definitiv: aproximativ două milioane de euro au intrat în conturile Arhiepiscopiei Bucureștilor, iar imobilul și terenul de peste 5.000 de metri pătrați au ajuns la dezvoltatorul imobiliar Michael Danny Topolinski.

Pe terenul fostului așezământ social a fost autorizată construirea unui bloc cu subsol, parter și șase etaje, cu 87 de apartamente. Clădirea centrului a devenit showroom pentru viitorii cumpărători și urmează să fie demolată.

Filantropia a dispărut. Imobiliarele au câștigat.

În 2018, oficialii BOR promiteau că, dacă terenul ar fi vândut, activitatea socială va fi susținută „și mai abitir” sau mutată într-o altă locație. Nimic din toate acestea nu s-a întâmplat.

În 2024, coordonatoarea centrului confirma că acesta „nu mai funcționează de câțiva ani”. În Sectorul 1 nu există nici astăzi un centru dedicat victimelor violenței domestice. Femeile abuzate sunt trimise în alte sectoare sau la centre ale Primăriei Capitalei.

Actualul purtător de cuvânt al Patriarhiei, Adrian Agachi, a refuzat să comenteze înainte de publicarea investigației și nu a mai revenit ulterior cu răspunsuri. Vasile Bănescu, confruntat cu realitatea de azi, a recunoscut că, dacă lucrurile stau astfel, situația este „un fapt profund regretabil”.

Întrebat dacă BOR mai administrează alte servicii similare, coordonatorul social-filantropic al Patriarhiei a indicat un singur centru pentru victimele violenței domestice, la Timișoara, finanțat din bugetul local. Cu alte cuvinte, după vânzarea centrului din București, Patriarhia a renunțat aproape complet la acest tip de servicii.

Asociația Diaconia, care gestiona centrul Justinian Marina, a rămas fără patrimoniu și fără principala activitate. Astăzi, se limitează la distribuirea de hrană prin câteva parohii din Capitală.

Cazul Pajurei nu este doar o poveste despre imobiliare. Este o radiografie a contradicției dintre discursul public și deciziile reale ale celei mai influente instituții religioase din România.

În fața unei alegeri concrete între:

  • menținerea unui serviciu social esențial pentru femei și copii vulnerabili,

  • și obținerea unui profit de milioane de euro dintr-o zonă cu „cea mai bună perspectivă imobiliară din România”,

Patriarhia Română a ales profitul.

Astăzi, în fostul centru pentru victimele violenței domestice se vând apartamente de lux. În Sectorul 1, victimele violenței sunt trimise în alte zone ale orașului. Iar la început de an, Patriarhul Daniel continuă să vorbească despre misiunea socială a Bisericii.

Întrebarea rămâne deschisă și incomodă: când filantropia devine negociabilă, mai vorbim despre nonprofit sau doar despre un alt jucător pe piața imobiliară?

Cu voia Domnului și a dezvoltatorilor, acolo unde era adăpost pentru cei mai vulnerabili, vor fi apartamente de lux.

Articol integral – Să fie lumină

Scandal în Ministerul de Interne: atribuțiile ministrului Cătălin Predoiu, exercitate de un secretar general adjunct delegat ilegal de aproape 8 ani

Redacția Normedia
-
0
Scandal în Ministerul de Interne: atribuțiile ministrului Cătălin Predoiu, exercitate de un secretar general adjunct delegat ilegal de aproape 8 ani

Un nou scandal zguduie Ministerul Afacerilor Interne (MAI), după ce Sindicatul polițiștilor „Diamantul” a făcut publice documente care indică o situație gravă de încălcare a Codului administrativ, cu potențiale efecte juridice majore.

Potrivit sindicaliștilor, o mare parte dintre atribuțiile ministrului de Interne, Cătălin Predoiu, sunt exercitate de ani de zile de un funcționar public delegat ilegal, fără concurs și peste limita maximă permisă de lege.

În centrul acestui caz se află Ioana Dorobanțu, care ocupă funcția de Secretar General Adjunct al MAI prin exercitare temporară încă din anul 2017, adică de aproape opt ani consecutiv. Codul administrativ prevede însă un termen maxim de un an, în condiții excepționale, pentru ocuparea temporară a unei funcții publice de conducere vacante.

Conform informațiilor prezentate de Sindicatul „Diamantul”, Ioana Dorobanțu a fost menținută în funcție prin 16 decizii succesive ale prim-ministrului, fiecare pe câte șase luni, creând o continuitate administrativă neîntreruptă, fără organizarea unui concurs.

Această practică contravine în mod direct articolului 510 din Codul administrativ, care stipulează clar:

  • exercitarea temporară a unei funcții publice de conducere vacante se poate dispune pentru maximum 6 luni într-un an calendaristic;

  • în mod excepțional, perioada poate fi prelungită cu încă 6 luni, dar nu poate depăși un total de 12 luni.

Cu toate acestea, în cazul MAI, delegarea temporară s-a transformat într-o ocupare de facto permanentă, pe o durată de aproape opt ani, fără concurs, fără transparență și fără justificare legală.

Situația devine și mai gravă odată cu ordinele semnate chiar de ministrul Cătălin Predoiu. Prin Ordinul MAI nr. 264 din 13 septembrie 2023, ministrul a desemnat-o pe Ioana Dorobanțu să exercite și atribuțiile de Secretar General al MAI, funcție vacantă la acel moment.

Astfel, un funcționar public delegat deja peste termenul legal maxim a primit atribuții suplimentare de o importanță majoră, consolidând o concentrare de putere administrativă rar întâlnită într-o instituție de asemenea dimensiuni.

Concret, prin acest ordin, Ioana Dorobanțu a primit:

  • coordonarea Direcției Generale Management Resurse Umane;

  • coordonarea Direcției Generale Juridice;

  • coordonarea Direcției Generale Financiare;

  • drept de semnătură în numele ministrului de Interne;

  • coordonarea a 14 direcții și structuri ale MAI.

Practic, o mare parte din funcționarea administrativă a ministerului a fost plasată sub controlul unei persoane aflate într-o situație juridică discutabilă.

La doar o lună distanță, situația a fost consolidată prin Ordinul MAI nr. II/2079 din 17 octombrie 2023, care a delegat secretarului general competența de a semna documente esențiale pe linie de resurse umane.

Printre actele pe care Ioana Dorobanțu le putea semna se numără:

  • stabilirea drepturilor salariale pentru personalul MAI;

  • punerea în aplicare a hotărârilor judecătorești definitive;

  • documente privind pensii;

  • repunerea polițiștilor în funcții;

  • alte acte administrative cu efecte juridice majore.

Aceste atribuții sunt esențiale pentru cariera, veniturile și statutul profesional al zecilor de mii de angajați din structurile MAI.

Sindicatul „Diamantul” avertizează că situația are consecințe extrem de serioase. Dacă delegarea Ioanei Dorobanțu este ilegală, atunci toate actele administrative semnate de aceasta pot fi contestate pentru viciu de competență.

Într-o poziție publică fermă, sindicaliștii susțin că sunt susceptibile de nulitate:

  • ordinele de respingere a contestațiilor privind destituiri disciplinare;

  • actele privind drepturi salariale;

  • documentele de punere în aplicare a hotărârilor judecătorești;

  • orice alt act emis sau semnat în exercitarea unei funcții ocupate ilegal.

O astfel de situație ar putea deschide calea către sute sau chiar mii de litigii împotriva Ministerului de Interne, cu impact financiar și instituțional major.

Cele două ordine ale ministrului Predoiu au fost obținute de Sindicatul „Diamantul” în urma unui demers judiciar, într-un dosar deschis împotriva MAI. Documentele au fost depuse la instanță în cadrul procesului intentat de Vitalie Josanu, liderul sindicatului.

Josanu, comisar de poliție și lider sindical, a fost destituit din Poliția Română, iar acesta susține că cercetarea disciplinară care a dus la îndepărtarea sa a fost declanșată pentru activitățile sindicale, fapt interzis de lege.

Potrivit liderului sindical, actele administrative prin care a fost sancționat ar fi fost semnate tocmai de persoane aflate într-o situație juridică neclară, ceea ce ridică semne de întrebare suplimentare asupra legalității procedurilor.

Până la acest moment, Ministerul Afacerilor Interne nu a oferit un răspuns oficial detaliat cu privire la acuzațiile formulate de sindicat. De asemenea, ministrul Cătălin Predoiu nu a explicat public de ce a ales să delege atribuții esențiale unei persoane aflate de ani de zile într-o situație juridică cel puțin discutabilă.

Cazul readuce în atenție o problemă sistemică a administrației publice din România: prelungirea abuzivă a delegărilor temporare, care ocolesc concursurile și transformă excepția în regulă.

Dincolo de disputa punctuală dintre sindicat și conducerea MAI, cazul ridică întrebări fundamentale despre respectarea legalității în exercitarea puterii administrative. Dacă un minister de forță precum MAI poate funcționa ani la rând cu o conducere administrativă delegată ilegal, consecințele se extind mult dincolo de o singură instituție.

În lipsa unor clarificări rapide și a unor măsuri corective, scandalul riscă să devină nu doar o problemă juridică, ci și una de credibilitate instituțională, într-un context în care încrederea publicului în stat este deja fragilă.

Cazul este departe de a fi închis și ar putea ajunge, în cele din urmă, să fie tranșat definitiv în instanță. Până atunci, rămâne întrebarea esențială: cine conduce cu adevărat Ministerul de Interne și pe ce bază legală?

Sursă: Presshub

Cristi Danileț a învins „sistemul Savonea” la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. O decizie istorică pentru libertatea de exprimare a magistraților

Redacția Normedia
-
0
Cristi Danileț a învins „sistemul Savonea” la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. O decizie istorică pentru libertatea de exprimare a magistraților

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a pronunțat o decizie istorică pentru justiția română și pentru statutul magistraților în societățile democratice.

Fostul judecător Cristi Danileț a câștigat definitiv procesul intentat statului român, după ce Marea Cameră a CEDO a constatat, cu o majoritate de 10 voturi la 7, încălcarea articolului 10 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, referitor la libertatea de exprimare.

Este finalul unui litigiu început în urmă cu peste șase ani și o înfrângere clară pentru ceea ce Danileț și susținătorii săi au numit constant „sistemul Savonea” – o rețea de decizie și influență din interiorul Consiliului Superior al Magistraturii (CSM), care a dominat o perioadă lungă relația dintre puterea judecătorească, politică și societate.

Hotărârea Marii Camere este definitivă și obligatorie pentru toate cele 46 de state membre ale Consiliului Europei, inclusiv România. Judecătorii europeni au stabilit fără echivoc că sancționarea lui Cristi Danileț pentru postări pe Facebook a reprezentat o ingerință nejustificată în dreptul său la liberă exprimare.

Potrivit avocatei Nicoleta Popescu, cea care l-a reprezentat pe Danileț la Strasbourg, decizia stabilește un standard european clar:

magistrații, deși supuși unei obligații de rezervă, au dreptul să se exprime public, inclusiv pe rețelele sociale, atunci când discută subiecte de interes general.

Este una dintre cele mai importante clarificări jurisprudențiale ale CEDO privind statutul judecătorilor și procurorilor în spațiul public.

Totul a pornit în ianuarie 2019, pe fondul asaltului politic al guvernării PSD asupra legilor Justiției. Cristi Danileț, cunoscut pentru pozițiile sale publice ferme în apărarea statului de drept, a publicat două postări pe Facebook.

În prima, a distribuit un interviu cu procurorul Claudiu Sandu (astăzi vicepreședinte CSM), în care acesta critica dur modificările legislative promovate de PSD. Danileț a adăugat un comentariu devenit celebru:
„Iată, ăsta procuror cu sânge în instalație”.

CSM a considerat expresia indecentă și incompatibilă cu statutul de magistrat.

A doua postare era și mai simplă: Danileț a citat articolul 118 din Constituția României, referitor la rolul Armatei în garantarea democrației constituționale. Fără comentarii suplimentare.

Cu toate acestea, CSM a interpretat citatul drept o instigare la revoltă armată împotriva autorităților publice.

În 2019, CSM, condus atunci de Lia Savonea, a decis sancționarea lui Cristi Danileț prin reducerea salariului cu 5% pentru două luni. Deși sancțiunea era financiar minoră, miza era una de principiu: dreptul magistraților de a vorbi public despre derapajele puterii politice.

Danileț a contestat decizia la Înalta Curte de Casație și Justiție, însă în mai 2020 contestația i-a fost respinsă. În acel moment, singura cale rămasă era CEDO.

În februarie 2024, un complet de șapte judecători ai CEDO i-a dat dreptate lui Danileț, constatând încălcarea articolului 10. Fostul judecător nu a cerut despăgubiri, considerând că recunoașterea încălcării drepturilor sale este suficientă.

Cazul ar fi putut să se încheie aici. Statul român nu pierdea bani, doar credibilitate. Însă Guvernul României a decis să atace hotărârea la Marea Cameră, cea mai înaltă instanță a Curții.

Potrivit surselor, CSM a exercitat presiuni puternice pentru ca verdictul să fie contestat. Decizia finală a aparținut Guvernului Ciolacu, cu Luminița Odobescu ministru de Externe la acel moment.

Cazul Danileț a scos la iveală alianțe surprinzătoare. Mai multe organizații au depus memorii „amicus curiae” în sprijinul Guvernului, nu al magistratului sancționat:

  • Transparency International România, unde figurează Victor Alistar, actual purtător de cuvânt al Liei Savonea;

  • FACIAS, organizație asociată intereselor lui Dan Voiculescu;

  • Asociația Magistraților din România, care s-a poziționat împotriva unui coleg magistrat.

În plus, CSM a trimis un reprezentant oficial la Strasbourg, judecătorul Claudiu Drăgușin, pentru a susține cauza Guvernului.

De partea cealaltă, Danileț a fost sprijinit de Forumul Judecătorilor din România, condus de judecătorul Dragoș Călin.

Hotărârea finală a Marii Camere a reconfirmat concluziile inițiale:
România a încălcat libertatea de exprimare a lui Cristi Danileț.

Curtea a subliniat că:

  • exprimările sale vizau subiecte de interes public major;

  • nu a existat nicio instigare la violență;

  • sancțiunea nu era „necesară într-o societate democratică”.

Prin această decizie, întregul demers al CSM și al statului român este invalidat.

Decizia CEDO are efecte mult dincolo de cazul Danileț:

  • oferă protecție clară magistraților care critică public derapaje instituționale;

  • limitează drastic posibilitatea CSM de a sancționa opinii incomode;

  • întărește rolul judecătorilor ca actori ai dezbaterii publice, nu simple figuri tăcute.

Este, totodată, o lovitură majoră de imagine pentru conducerea CSM din perioada Savonea și pentru instituțiile care au girat sancționarea.

Cristi Danileț nu a cerut despăgubiri. Nu a obținut bani. A obținut însă ceva mult mai important: o validare internațională a faptului că nu a greșit.

După ani de procese, suspendări și sancțiuni, verdictul de la Strasbourg arată că problema nu a fost Danileț, ci un sistem care a confundat obediența cu neutralitatea.

Pentru justiția română, hotărârea CEDO este o linie de demarcație: înainte și după Danileț. Iar pentru magistrații care încă se tem să vorbească, este un mesaj clar: libertatea de exprimare nu se termină la ușa instanței.

Sursă: G4Media 

Niciun leu fără dedicație. Cum cheltuie Spitalul Sfânta Maria din Iași banii pentru copiii bolnavi: contracte cu finul lui Maricel Popa, arhitectul lui Costel Alexe și cumetrii primarului Mihai Chirica

Redacția Normedia
-
0
Niciun leu fără dedicație. Cum cheltuie Spitalul Sfânta Maria din Iași banii pentru copiii bolnavi: contracte cu finul lui Maricel Popa, arhitectul lui Costel Alexe și cumetrii primarului Mihai Chirica

Moartea a șapte copii internați în secția ATI a Spitalului Clinic de Urgență pentru Copii „Sfânta Maria” din Iași, în luna septembrie, pe fondul unor infecții nosocomiale, a zguduit opinia publică. Anchetele medicale sunt în desfășurare, însă, dincolo de responsabilitățile strict medicale, rămâne o întrebare majoră: cum sunt cheltuiți banii publici într-un spital destinat celor mai vulnerabili pacienți?

O analiză a contractelor publice arată că, deși conducerea spitalului s-a schimbat de trei ori în doar două luni, furnizorii au rămas aceiași. Iar legăturile acestora duc constant spre zona politică locală, spre cumetrii, fini, apropiați ai liderilor județeni și municipali.

Spitalul Sfânta Maria se află în subordinea Consiliului Județean Iași. Începând cu luna noiembrie, instituția a fost condusă pe rând de:

  • Radu Constantin Luca – medic al spitalului, demisionar după o săptămână;

  • Veronica Leonte – expert CAS, plecată după șase săptămâni;

  • Gheorghe Diaconu – economist, actual manager interimar.

Instabilitatea managerială nu a produs însă nicio schimbare în fluxul banilor publici. Contractele de curățenie, mâncare, apă, pază, spălătorie, reactivi sau proiectare au continuat nestingherite.

Pe 26 noiembrie, spitalul a semnat un acord-cadru de 84.000 de euro pentru filtre de apă cu firma IQ Water Medical. Compania este controlată de Adrian Cruciug, condamnat în 2010 la trei ani de închisoare pentru delapidare, reabilitat judiciar în 2022.

De la preluarea firmei, Cruciug a obținut peste 2.000 de contracte publice, majoritatea cu spitale. Legal, reabilitarea îi permite accesul la bani publici. Moral însă, asocierea cu un spital de copii ridică semne de întrebare.

Un alt contract important, de 75.000 de euro, a fost atribuit firmei Roval Med, fondată de Cătălin Hideg, trimis în judecată de Parchetul European pentru fraudă cu fonduri UE și spălare de bani. Hideg este cunoscut și ca denunțător al fostului șef SRI Florian Coldea.

Deși Hideg nu mai apare oficial în firmă, Roval Med a câștigat zeci de mii de contracte publice în ultimii ani, inclusiv cu Spitalul Sfânta Maria.

Cel mai mare contract este cel de curățenie, în valoare maximă de 15,8 milioane de euro, atribuit firmei Velrange SRL. Compania este controlată, prin interpuși, de Ioana și Iulian Coman, afaceriști din Iași și cumetri ai primarului Mihai Chirica.

Primarul le-a botezat un copil, fapt documentat public. Firma Velrange a mai obținut contracte similare cu alte spitale din Iași, devenind un jucător dominant pe piața serviciilor de curățenie din sistemul sanitar local.

Hrana pacienților, aparținătorilor și medicilor de gardă este furnizată de Euromedical Provider SRL, firmă deținută tot de soții Coman. Contractul, semnat în iulie 2024, are o valoare de 3,4 milioane de euro, iar compania a fost singurul ofertant.

Mâncarea este preparată într-un subsol de bloc din centrul Iașiului, spațiu sancționat de DSVSA pentru lipsa testelor de sanitație pentru ambalaje, depozitare necorespunzătoare și deficiențe structurale.

Lenjeria spitalului este spălată de Expert Clean Plus SRL și Omniclean SRL, într-un contract de aproximativ 500.000 de euro. Expert Clean Plus este controlată de Aura Florentina Pârvu, fost consilier ANAF, inculpată într-un dosar DIICOT de spălare de bani și colegă de dosar cu primarul Mihai Chirica.

Dosarele nu sunt definitiv soluționate, însă contractele publice au continuat.

Serviciile de pază sunt asigurate de MTS Securitate SRL, printr-un acord de 275.000 de euro. Firma aparține lui Dragoș Ionuț Darie, fiul unui alt afacerist abonat la contracte publice. Tatăl asigură mentenanța sistemelor, fiul paza propriu-zisă.

Chiar și achizițiile minore ridică semne de întrebare. Firma Aximedical, care a livrat un aparat urologic de 210 lei, a fost fondată de Iulian Lucan, cunoscut pentru tranzacții imobiliare controversate legate de familia primarului Chirica, inclusiv o proprietate cumpărată pentru copilul acestuia.

Laptele praf pentru sugari este furnizat de Nutrient Solutions SRL, companie legată de un offshore din Malta, menționat în Paradise Papers. Firma are peste 5.300 de contracte publice, majoritatea cu spitale de copii.

Un contract de peste 100.000 de euro pentru reactivi medicali a fost atribuit firmei Mega Life Care SRL, controlată de finul deputatului PSD Maricel Popa, fost președinte al CJ Iași. Firma este administrată de soția unui fost membru în CA-ul Institutului Regional de Oncologie.

Lucrările de modernizare ale spitalului, finanțate din fonduri europene, au depășit 27 de milioane de euro și au fost atribuite firmei Daroconstruct SRL, una dintre cele mai mari câștigătoare de licitații publice din România.

Ulterior, alte contracte de extindere și dotare au mers tot către aceeași firmă sau asocieri din care aceasta face parte.

Documentațiile tehnice pentru extinderea spitalului au fost realizate de Arc Design SRL, firmă deținută de arhitectul Paul Filip Ciobănașu, cel care i-a proiectat și vila președintelui CJ Iași, Costel Alexe. Firma a fost singurul ofertant.

Cazul Spitalului Sfânta Maria din Iași arată un model sistemic: indiferent de tragedii, manageri sau anchete, banii publici urmează aceleași trasee, spre aceleași rețele de interese.

Într-un spital unde copii au murit din cauza infecțiilor, fiecare contract ar trebui să fie un exemplu de rigoare și transparență. În realitate, niciun leu nu pare cheltuit fără dedicație. Iar până când acest mecanism nu va fi rupt, orice schimbare de manager rămâne doar o formalitate.

Articol integral pe Libertatea

Judecătoarea Florina Rizescu (Curtea de Apel București): 10 proprietăți, salariu de aproximativ 4.000 de euro și decizia care a ridicat sechestrul de 90 de milioane de euro în dosarul Nordis

Redacția Normedia
-
0
Judecătoarea Florina Rizescu (Curtea de Apel București): 10 proprietăți, salariu de aproximativ 4.000 de euro și decizia care a ridicat sechestrul de 90 de milioane de euro în dosarul Nordis

Prezența judecătoarei Florina Rizescu, de la Curtea de Apel București, la conferința de presă organizată de magistrații instanței după documentarul Recorder despre funcționarea justiției a readus în atenția publică un caz care ridică întrebări legitime despre averile magistraților, transparență și decizii judiciare cu impact financiar major.

Florina Rizescu este judecătoarea care, într-un dosar extrem de mediatizat, a decis ridicarea unui sechestru de aproximativ 90 de milioane de euro în cazul Nordis, companie imobiliară legată de numele omului de afaceri Vladimir Ciorbă și al fostei șefe a Comisiei Juridice din Camera Deputaților, Laura Vicol. Decizia a afectat direct șansele de recuperare a prejudiciilor reclamate de sute de persoane care au reclamat că au fost păgubite.

Conferința de presă organizată de conducerea Curții de Apel București a avut ca scop respingerea acuzațiilor apărute în spațiul public, potrivit cărora în cadrul instanței ar exista practici de schimbare a judecătorilor din completuri sau presiuni administrative care pot influența soluțiile în dosare sensibile.

Evenimentul a fost marcat de un moment de tensiune publică, atunci când o judecătoare a intervenit și a confirmat existența unei atmosfere interne problematice, afirmând că „este adevărat tot ce s-a spus” despre presiunile din sistem. Acea intervenție a contrastat puternic cu mesajul oficial transmis de conducerea instanței.

În acest context, prezența Florinei Rizescu a atras atenția nu doar prin rolul său în dosare sensibile, ci și prin dimensiunea averii declarate, raportată la veniturile oficiale.

Potrivit declarațiilor de avere depuse conform legii, judecătoarea Florina Rizescu deține:

  • 10 apartamente, achiziționate în perioade diferite;

  • un teren intravilan de aproximativ 7.000 de metri pătrați în Otopeni, zonă cu o valoare imobiliară ridicată;

  • venituri lunare din salariu de aproximativ 20.000 de lei net, echivalentul a circa 4.000 de euro.

Din punct de vedere legal, deținerea unui număr mare de proprietăți nu este ilegală, iar magistrații au dreptul de a investi în imobiliare. Totuși, în contextul dezbaterilor publice despre integritatea și credibilitatea sistemului judiciar, astfel de averi devin inevitabil subiect de interes public.

Cea mai controversată hotărâre asociată cu numele Florinei Rizescu este decizia de ridicare a sechestrului asigurător instituit asupra bunurilor Nordis, estimat la aproximativ 90 de milioane de euro.

Sechestrul fusese instituit pentru a proteja posibilitatea recuperării prejudiciilor în cazul în care acuzațiile formulate de clienți și de autorități s-ar fi confirmat. Ridicarea lui a fost percepută de o parte a opiniei publice drept o lovitură majoră pentru persoanele păgubite, care riscă să rămână fără garanții reale.

Judecătorul are obligația de a decide exclusiv pe baza legii și a probelor din dosar, iar hotărârea nu echivalează cu o achitare sau cu stabilirea inexistenței unui prejudiciu. Cu toate acestea, impactul financiar și social al deciziei este considerabil.

Cazul Florinei Rizescu evidențiază o problemă mai largă: diferența dintre legalitate și percepția publică. Chiar dacă toate deciziile sunt luate în limitele legii, acumularea unor averi semnificative de către magistrați, corelată cu hotărâri care favorizează părți cu resurse financiare considerabile, alimentează neîncrederea publicului.

În absența unor mecanisme clare și transparente de explicare a deciziilor cu impact major, suspiciunile persistă, chiar și atunci când nu există probe de ilegalitate.

În contextul scandalurilor recente din justiție, președintele interimar al PNL, Ilie Bolojan, a făcut declarații privind necesitatea unor reforme structurale:

„Aspectele care țin de prescrierea unor fapte trebuie tratate într-o anumită formulă, durata proceselor trebuie scurtată, delegările trebuie clar reglementate și orice alt aspect care face ca justiția să funcționeze mai bine trebuie corectat.”

Bolojan a anunțat formarea unui grup de lucru cu experți din Ministerul Justiției și din sistemul judiciar, pentru a analiza modificări legislative care să reducă riscul de derapaje și să crească eficiența instanțelor.

Cazul Florinei Rizescu nu este singular. În ultimii ani, presa a documentat numeroase situații în care judecători sau procurori au acumulat averi considerabile, în timp ce sistemul judiciar se confruntă cu:

  • procese extrem de lungi;

  • prescripții masive în dosare de corupție;

  • sancționarea disciplinară a magistraților critici față de conducere;

  • lipsă de transparență în repartizarea dosarelor și delegări.

Această discrepanță între statutul material al unor magistrați și performanța sistemului în ansamblu este una dintre sursele majore ale crizei de încredere în justiție.

Dincolo de persoana judecătoarei Florina Rizescu, cazul ridică întrebări esențiale:

  • Sunt suficiente mecanismele actuale de control al averilor magistraților?

  • Cum poate fi explicată publicului o decizie care ridică un sechestru de zeci de milioane de euro?

  • Cum poate justiția să își recapete credibilitatea într-un climat de suspiciune generalizată?

Răspunsurile nu pot veni doar prin conferințe de presă sau comunicate defensive, ci prin transparență reală, proceduri clare și asumarea responsabilității instituționale.

Judecătoarea Florina Rizescu reprezintă un exemplu emblematic al tensiunilor din justiția română: averi mari, decizii cu impact uriaș și o societate tot mai sceptică. Chiar dacă nu există, în acest moment, acuzații oficiale de ilegalitate, cazul său arată cât de fragil este echilibrul dintre independența justiției și nevoia de responsabilitate publică.

Într-un stat de drept funcțional, nu doar legea trebuie respectată, ci și încrederea cetățenilor trebuie protejată. Iar aceasta nu se câștigă prin tăcere, ci prin explicații clare și reguli care se aplică tuturor, fără excepție.

Sursă: Newsweek

Cine sunt românii cu cele mai multe proprietăți în luxosul oraș din Emiratele Arabe Unite. Topul ar fi condus de un rus cu cetățenie română și 42 de imobile

Redacția Normedia
-
0
Cine sunt românii cu cele mai multe proprietăți în luxosul oraș din Emiratele Arabe Unite. Topul ar fi condus de un rus cu cetățenie română și 42 de imobile

Dubai a devenit, în ultimii ani, una dintre destinațiile preferate pentru investiții imobiliare ale românilor cu averi considerabile. Beneficiind de taxe reduse, stabilitate legislativă și randamente atractive, emiratul a atras nu doar oameni de afaceri discreți, ci și personaje publice, influenceri și investitori controversați.

Potrivit informațiilor obținute de G4Media din surse multiple, există o listă restrânsă de cetățeni români care dețin zeci de proprietăți în Dubai, iar în fruntea acestui top s-ar afla un cetățean rus, devenit român în 2016, cu nu mai puțin de 42 de imobile.

Este al cincilea episod din seria „Nababii din Dubai”, în care G4Media analizează amploarea fenomenului investițiilor imobiliare realizate de români în Emiratele Arabe Unite.

Conform surselor G4Media, Alexander Krasnyy, economist originar din Rusia, ar conduce detașat clasamentul românilor cu cele mai multe proprietăți în Dubai. Acesta a obținut cetățenia română în septembrie 2016 și figurează cu domiciliul într-un imobil din Sectorul 3 al Capitalei.

Datele publice disponibile indică faptul că, în realitate, Krasnyy locuiește în Dubai, unde desfășoară afaceri și activează în domeniul investițiilor, potrivit profilului său de LinkedIn. Sursele indică faptul că acesta ar deține 42 de proprietăți rezidențiale în diverse zone premium ale orașului.

Alexander Krasnyy nu a putut fi contactat pentru un punct de vedere.

Pe lista românilor cu un număr mare de proprietăți în Dubai apar și mai mulți oameni de afaceri cunoscuți:

Dorin Mirel Mateiu

Asociat în mai multe societăți din domeniul imobiliar și tehnologic, Dorin Mateiu a atras atenția presei economice după ce a ajuns să dețină peste 6% din One United Properties, unul dintre cei mai mari dezvoltatori imobiliari din România. Potrivit surselor, acesta ar deține între 10 și 20 de proprietăți în Dubai, informație infirmată de Mateiu, care susține că datele sunt eronate.

Codin Bogdan Maticiuc

Personaj monden și investitor asumat, Maticiuc a vorbit public, în repetate rânduri, despre avantajele investițiilor în Dubai, pe care le promovează intens pe rețelele de socializare. Sursele G4Media indică un portofoliu semnificativ de proprietăți, însă acesta a transmis că numărul vehiculat este incorect, fără a preciza exact câte imobile deține.

Răzvan Ștefan Munteanu

Originar din Băicoi, județul Prahova, Munteanu este manager în domeniul farmaceutic. Numele său a devenit cunoscut în 2022, când compania Professional Farmaline s-a alăturat proiectului FC Petrolul Ploiești. El nu a răspuns apelurilor și mesajelor G4Media.

Daniel Iutiș

Economist din Bacău, asociat în firme de distribuție de geamuri și oglinzi. Potrivit surselor, ar figura cu mai multe proprietăți în Dubai, însă Iutiș a declarat că deține un singur apartament, folosit exclusiv pentru familie:
„Este plăcerea mea. Nu este o investiție masivă.”

Bogdan Ciuleanu

Asociat într-o firmă de imobiliare din Ilfov, Ciuleanu a recunoscut că deține proprietăți în Dubai, dar mai puține decât indică sursele. El a explicat că motivul principal al investiției este instabilitatea legislativă din România:
„Predictibilitate zero. Se schimbă legile și taxele de la un an la altul.”

Investitori discreți și agenți imobiliari deveniți proprietari

Snejana Romana Marian

În vârstă de 40 de ani, originară din Republica Moldova, Snejana Marian a obținut cetățenia română în 2010. A locuit și a studiat în București, unde a absolvit o facultate și un master. Sursele indică faptul că ar deține un număr mare de proprietăți în Dubai, iar profilul său de LinkedIn arată că, în prezent, este agent imobiliar în emirat. Oficial, ea figurează cu rezidența în Pantelimon.

Teodora Mirela Radvan

Femeie din Galați, căsătorită cu un cetățean al Emiratelor Arabe Unite. Potrivit surselor G4Media, cei doi ar deține 10 imobile în coproprietate. Contactată telefonic, Radvan s-a arătat extrem de deranjată de apel:
„Este alegerea mea. Sunt chestiuni private, atâta timp cât mi-am plătit toate taxele către stat.”

Doctorul Ali Reza Eghtedari

Absolvent de Medicină la Cluj-Napoca, cu domiciliul declarat în Târgoviște, Ali Reza Eghtedari s-a mutat de mai mulți ani în Dubai, unde se prezintă drept chirurg provenit din România. Sursele indică faptul că ar deține mai mult de o duzină de imobile. Nu a răspuns solicitărilor G4Media.

Majoritatea investitorilor invocă aceleași motive:

  • fiscalitate redusă, fără impozit pe venit;

  • stabilitate legislativă;

  • randamente ridicate din chirii;

  • posibilitatea obținerii rezidenței sau a unor vize pe termen lung.

Pentru unii, investițiile sunt strict financiare. Pentru alții, Dubai a devenit un refugiu economic, în contextul incertitudinilor din România.

Deținerea de proprietăți în străinătate este legală, atâta timp cât bunurile sunt declarate și taxele sunt plătite conform legislației fiscale aplicabile. Totuși, dimensiunea portofoliilor ridică întrebări legitime despre:

  • proveniența capitalurilor;

  • raportarea corectă a veniturilor;

  • eventuale optimizări fiscale agresive.

Până în acest moment, nu există informații publice despre investigații oficiale care să vizeze persoanele menționate.

Seria „Nababii din Dubai” conturează imaginea unui fenomen amplu: mutarea capitalului românesc către una dintre cele mai dinamice piețe imobiliare din lume. De la oameni de afaceri cunoscuți, până la investitori discreți sau cetățeni naturalizați, lista românilor cu proprietăți multiple în Dubai este diversă și în continuă expansiune.

În lipsa unor date oficiale centralizate, transparența rămâne limitată, iar publicul află despre aceste investiții mai ales prin investigații jurnalistice. Cazul liderului topului – un rus cu cetățenie română și 42 de proprietăți – ilustrează perfect amploarea fenomenului și necesitatea unei dezbateri publice oneste despre capital, fiscalitate și responsabilitate.

Sursă: G4Media

Nicușor Constantinescu scapă prin prescripție și în dosarul Geotop, dar rămâne obligat să plătească un prejudiciu de peste 2 milioane de euro. Decizia este definitivă

Redacția Normedia
-
0
Nicușor Constantinescu scapă prin prescripție și în dosarul Geotop, dar rămâne obligat să plătească un prejudiciu de peste 2 milioane de euro. Decizia este definitivă

Fostul președinte al Consiliului Județean Constanța, Nicușor Constantinescu, a scăpat definitiv de răspunderea penală și în dosarul Geotop, după ce Curtea de Apel Constanța a respins apelul formulat de acesta și a menținut soluția de încetare a procesului penal ca urmare a intervenirii prescripției.

În același timp însă, instanța a stabilit definitiv că Nicușor Constantinescu este obligat la plata unui prejudiciu de peste 2 milioane de euro, alături de ceilalți inculpați din dosar.

Decizia este definitivă și pune punct unui proces care a durat aproape un deceniu, dosarul fiind trimis în judecată încă din anul 2016.

Deși a scăpat de condamnare penală, Nicușor Constantinescu nu este exonerat de consecințele financiare ale faptelor imputate. Instanța a menținut obligația de reparare a prejudiciului produs bugetului județului Constanța, stabilit la 11.621.345 lei, echivalentul a peste 2 milioane de euro.

Curtea de Apel Constanța a decis ca fostul președinte al CJ Constanța să fie obligat în solidar cu fostul arhitect-șef al județului, Titi Cenușă, și cu omul de afaceri Ioan Ichim, fost administrator al companiei Geotop 2001 SRL, firmă beneficiară a contractelor controversate.

Instanța de control judiciar a respins apelurile formulate de Nicușor Constantinescu și Titi Cenușă, menținând soluția Tribunalului Constanța privind încetarea procesului penal ca urmare a prescripției. Totodată, a admis parțial apelul lui Ioan Ichim, reducând ușor suma pentru care acesta este obligat în solidar.

Potrivit minutei instanței:

  • Nicușor Constantinescu și Titi Cenușă rămân obligați, în solidar, până la concurența sumei de 11.621.345 lei;

  • Ioan Ichim este obligat la plata sumei de 11.604.531 lei, alături de ceilalți doi inculpați;

  • apelurile foștilor oficiali au fost respinse ca nefondate;

  • decizia este definitivă.

Dosarul Geotop este unul dintre cele mai longevive procese de corupție din Constanța. De la trimiterea în judecată în 2016 și până la pronunțarea sentinței în primă instanță, cauza a parcurs 94 de termene de judecată.

În februarie 2025, Tribunalul Constanța a decis încetarea procesului penal împotriva lui Nicușor Constantinescu și Titi Cenușă, constatând intervenirea prescripției răspunderii penale. Hotărârea a fost contestată, însă Curtea de Apel Constanța a confirmat-o definitiv.

Potrivit procurorilor DNA, Nicușor Constantinescu, împreună cu Titi Cenușă, ar fi coordonat atribuirea preferențială a lucrărilor de cadastrare a drumurilor județene și comunale din Constanța către societatea Geotop 2001 SRL, administrată de Ioan Ichim.

Mecanismul descris de anchetatori presupunea:

  • atribuirea directă sau indirectă a contractelor către aceeași firmă;

  • efectuarea de plăți nelegale din bugetul Consiliului Județean Constanța;

  • utilizarea unor alocări bugetare către 45 de comune, care ulterior virau sumele către Geotop.

DNA a susținut că o parte dintre lucrări erau inutile, iar altele nu au fost efectuate deloc, fiind considerate fictive.

Conform rechizitoriului, prejudiciul total se ridică la 11,6 milioane de lei, din care:

  • aproximativ 2,5 milioane de lei reprezentau lucrări aparent executate, dar fără utilitate;

  • restul sumei a fost decontată pentru lucrări neefectuate.

Instanța a confirmat existența prejudiciului și obligația de recuperare a acestuia, chiar dacă faptele nu mai pot fi sancționate penal din cauza prescripției.

Dosarul Geotop nu este un caz singular. În octombrie 2025, Nicușor Constantinescu a scăpat tot prin prescripție și de procesul penal privind lucrările ilegale de la Herghelia Mangalia și Lacul Corbu, însă a fost obligat să plătească un prejudiciu de 5,5 milioane de lei.

În ambele situații, instanțele au stabilit că, deși răspunderea penală nu mai poate fi angajată, răspunderea civilă rămâne.

Nicușor Constantinescu a fost una dintre cele mai influente figuri politice din Constanța timp de peste un deceniu. A condus Consiliul Județean Constanța timp de 15 ani, în paralel cu mandatul lui Radu Mazăre ca primar al municipiului Constanța.

Cei doi au dominat administrația locală în anii 2000 și 2010, perioadă marcată de investiții masive, dar și de numeroase dosare penale deschise ulterior de DNA.

Decizia definitivă din dosarul Geotop este relevantă din două perspective:

  1. confirmă efectele prescripției penale în dosare complexe, judecate pe perioade foarte lungi;

  2. arată că instanțele pot menține obligațiile de recuperare a prejudiciilor, chiar și în lipsa unei condamnări penale.

Pentru administrația județeană, hotărârea înseamnă o posibilă recuperare a unor sume importante de bani publici, deși procedura efectivă de executare poate fi una de durată.

Nicușor Constantinescu scapă definitiv de răspunderea penală în dosarul Geotop, însă nu și de consecințele financiare ale faptelor imputate. Cu un prejudiciu de peste 2 milioane de euro stabilit definitiv de instanță, cazul rămâne un exemplu relevant despre limitele justiției penale în dosarele tergiversate și despre importanța recuperării banilor publici.

Pentru opinia publică, verdictul readuce în prim-plan o problemă majoră a sistemului judiciar: prescripția care închide dosare penale, dar lasă în urmă pagube uriașe suportate de stat.

Sursă: G4Media

Nababii din Dubai și Occident. Noi politicieni și bugetari cu proprietăți peste hotare: angajată recent în Ministerul Economiei fără venituri declarate, un consilier județean PSD din Buzău și numeroși medici și profesori universitari

Redacția Normedia
-
0
Nababii din Dubai și Occident. Noi politicieni și bugetari cu proprietăți peste hotare: angajată recent în Ministerul Economiei fără venituri declarate, un consilier județean PSD din Buzău și numeroși medici și profesori universitari

Fenomenul achizițiilor imobiliare realizate de politicieni, bugetari și persoane cu funcții publice din România în străinătate continuă să se extindă.

În ultimul episod al seriei „Nababii din Dubai și Occident”, G4Media prezintă noi cazuri documentate din declarațiile de avere, care arată că apartamentele, casele de vacanță și vilele din Dubai, Grecia, Italia, Franța, Spania, Portugalia sau Austria au devenit investiții frecvente pentru angajați ai statului, aleși locali, medici și profesori universitari.

Lista cuprinde inclusiv o angajată recentă din Ministerul Economiei, care în 2024 nu a declarat venituri salariale, un consilier județean PSD din Buzău cu cinci proprietăți în Grecia, dar și cadre universitare sau medici cu investiții imobiliare consistente în Occident.

La capitolul „cantitate”, lider detașat este Mircea Ciprian Posea, consilier județean în Buzău. Potrivit celei mai recente declarații de avere, acesta a achiziționat cinci proprietăți în insula Thassos, în perioada 2018–2023, cu suprafețe cuprinse între 85 și 295 de metri pătrați. Toate sunt încadrate la rubrica „alte categorii de bunuri imobile”.

Contactat de G4Media, Posea a explicat că investițiile au fost realizate „din datorie pentru viitorul familiei”, pe fondul incertitudinilor geopolitice, și că banii provin din profiturile firmelor sale, în special din exploatarea forestieră, domeniu în care compania sa înregistrează cifre de afaceri de ordinul milioanelor de euro anual.

În declarația de avere, Posea a menționat venituri de 52.800 de euro din chirii, provenite din aceste imobile. Din punct de vedere politic, acesta a intrat în PNL în 2019, a fost consilier județean în perioada 2020–2024, iar în 2024 a trecut la PSD, obținând un nou mandat până în 2028.

După Dubai, Grecia rămâne una dintre destinațiile preferate pentru românii cu venituri ridicate sau cu funcții publice.

  • Dan Claudiu Dănișor, profesor universitar la Universitatea din Craiova, a declarat un apartament de 44,18 mp în Nea Skioni, cumpărat în 2015, și un al doilea imobil de 75 mp în Italia, achiziționat în 2021.

  • Oana Simona Dincă, membru al Consiliului Național al Audiovizualului (CNA), deține o casă de vacanță de 135 mp în Skala Potamia, cumpărată în 2022.

  • Vasile Sorin Pintea, consilier județean PMP Cluj până în 2024, actualmente membru AUR, are o casă de vacanță de 74,40 mp în Nea Skioni, amplasată pe un teren de aproape 500 mp.

  • Adrian Cristian Tudose, consilier local PSD în Sectorul 1, apare cu un imobil de 44 mp în Nea Potidaia, cumpărat în 2010.

Lista continuă cu numeroși medici și cadre universitare care au investit în proprietăți în afara României:

  • Rareș Potcoavă Buiga, medic la Institutul Oncologic din Cluj-Napoca, a declarat un apartament de 43 mp în Spania, cumpărat în 2022.

  • Adrian Cristian Constantin, consilier local PSD în Otopeni și șef de serviciu la Fondul Național de Garantare pentru IMM-uri, a menționat un apartament de 90 mp în Milano, aflat în proprietatea soției sale de origine italiană.

  • Vlad Popescu, prodecan la Universitatea Transilvania din Brașov, deține un apartament de 75 mp în Italia, cumpărat în 2021, pentru care are și un credit de 50.000 de euro contractat pe 10 ani.

  • Costel Siserman, director al Institutului de Medicină Legală din Cluj-Napoca, apare cu un apartament de 120 mp în Portugalia, în orașul Figueira da Foz, cumpărat în 2017.

  • Elena Daniela Vladu, profesor universitar la Universitatea Babeș-Bolyai, deține un spațiu comercial/de producție de 600 mp în Austria, achiziționat în 2012.

Investițiile se extind și către alte destinații vest-europene și din Orientul Mijlociu:

  • Dorel Mihai Paraschiv, profesor universitar la Academia de Studii Economice și membru în Consiliul de Administrație al Plafar SA, a declarat un apartament de 75 mp în Saint-Raphaël, Franța.

  • Ovidiu Ioan Dumitru, decan la ASE, deține un apartament de 43,8 mp în Dubai, cumpărat în 2022.

Unul dintre cele mai sensibile cazuri este cel al Ramonei Georgiana Dănescu, consilier superior în Ministerul Economiei din martie 2025. Aceasta a declarat un apartament de 72 mp în Dubai, cumpărat în urmă cu trei ani.

În declarația de avere, Dănescu mai menționează că în septembrie 2024 a vândut o casă de vacanță către o firmă din Dubai pentru suma de 73.047 de dolari. Totuși, documentele arată că în anul fiscal 2024 nu a declarat venituri salariale, aspect care ridică întrebări privind sursa fondurilor utilizate pentru investițiile imobiliare. Aceasta nu a putut fi contactată pentru un punct de vedere.

Seria „Nababii din Dubai și Occident” a început în vara anului 2024, când G4Media a dezvăluit primele cazuri de șefi din CFR, Transgaz și ANSVSA cu apartamente în Dubai. Ulterior, au apărut și alte nume: senatori, primari, judecători, administratori publici și auditori ai Curții de Conturi, cu investiții în Emirate, Italia, Spania sau Africa de Est.

Deținerea de proprietăți în străinătate este legală, cu condiția ca acestea să fie declarate și fiscalizate conform legii. Totuși, numărul tot mai mare de bugetari și politicieni cu investiții externe ridică probleme de transparență, integritate și coerență între venituri și averi.

Ultimul episod al seriei confirmă amploarea fenomenului: tot mai mulți oameni plătiți din bani publici sau aflați în poziții de influență aleg să investească în imobile peste hotare. De la Dubai la Grecia și Occident, aceste achiziții reflectă nu doar apetitul pentru profit sau siguranță, ci și neîncrederea în predictibilitatea economică și instituțională din România.

Pentru opinia publică, rămâne esențială întrebarea dacă toate aceste averi sunt pe deplin justificate și dacă mecanismele de control ale statului țin pasul cu un fenomen aflat în plină expansiune.

Sursă: G4Media

Fostul director Romsilva Teodor Țigan pierde procesul privind încetarea contractului de muncă și este obligat să restituie bonusul de pensionare de peste 50.000 de euro. Decizia nu este definitivă

Redacția Normedia
-
0
Fostul director Romsilva Teodor Țigan pierde procesul privind încetarea contractului de muncă și este obligat să restituie bonusul de pensionare de peste 50.000 de euro. Decizia nu este definitivă

Fostul director al Direcției Silvice Arad, Teodor Țigan, a pierdut în primă instanță procesul intentat împotriva Regiei Naționale a Pădurilor – Romsilva, prin care contesta încetarea contractului său individual de muncă. Instanța a decis nu doar menținerea încetării raporturilor de muncă, ci și obligarea acestuia la restituirea bonusului de pensionare, în valoare de 280.520 de lei, echivalentul a peste 50.000 de euro. Hotărârea nu este definitivă.

Anunțul a fost făcut vineri de ministra Mediului, Diana Buzoianu, care a salutat decizia instanței și a felicitat echipa juridică a Romsilva pentru rezultatul obținut.

Ministra Mediului a transmis public că instanța a respins acțiunea formulată de Teodor Țigan și a confirmat legalitatea deciziei prin care contractul său de muncă a fost încetat.

„Instanța a respins astăzi acțiunea formulată de către directorul Direcției Silvice Arad, dl. Țigan, a păstrat decizia de încetare a contractului acestuia de muncă și l-a obligat pe director la restituirea sumei de 280.520 de lei – bonusul de pensionare. Decizia nu e definitivă. Felicitări avocaților de la nivelul Romsilva pentru acest rezultat preliminar”, a declarat Diana Buzoianu.

Decizia reprezintă o victorie importantă pentru conducerea Romsilva, într-un caz care a stârnit controverse majore legate de cumulul pensiei cu salariul și de bonusurile de pensionare acordate în regia care administrează pădurile statului.

Cazul Teodor Țigan a devenit public în vara acestui an, după dezvăluirile făcute de Rise Project. Potrivit informațiilor apărute, fostul șef al Direcției Silvice Arad s-a pensionat în februarie 2023, moment în care a încasat un bonus de pensionare de aproape 100.000 de euro brut.

Cu toate acestea, după pensionare, Teodor Țigan a fost reangajat în funcția de director, continuând să conducă Direcția Silvică Arad. În acest fel, în anul 2023, el a cumulat pensia cu salariul, obținând:

  • 74.000 de lei brut din pensie

  • 825.000 de lei brut din salarii plătite de Romsilva

Situația a ridicat semne de întrebare atât în spațiul public, cât și în interiorul regiei.

Potrivit Rise Project, bonusul de pensionare ar fi fost plătit în decembrie 2023, fără ca Romsilva central să fie informată despre această operațiune. Deși contractul său de muncă a fost prelungit ulterior de două ori, până în iunie 2025, noua conducere a regiei a decis să pună capăt colaborării.

Motivul invocat a fost clar: Teodor Țigan beneficiase deja de bonificația de pensionare, iar menținerea sa în funcție contravenea principiilor de legalitate și echitate promovate de noua conducere.

Un alt element important în evaluarea situației a fost performanța economică a Direcției Silvice Arad. Potrivit datelor citate de Rise Project, instituția condusă de Teodor Țigan a încheiat anul trecut cu pierderi de peste 14 milioane de lei, clasându-se pe locul 39 la nivel național în ierarhia direcțiilor silvice.

Aceste rezultate financiare slabe au alimentat criticile legate de menținerea sa în funcție și de nivelul veniturilor obținute.

În aprilie 2024, Teodor Țigan a decis să dea în judecată Regia Națională a Pădurilor – Romsilva, solicitând:

  • anularea deciziei de încetare a contractului de muncă

  • plata salariilor până în iunie 2025

  • actualizarea sumelor cu rata inflației

  • plata dobânzii legale

În acțiunea depusă la Tribunalul Arad, acesta a susținut că decizia conducerii Romsilva a fost „intempestivă, discreționară și arbitrară”.

Instanța nu i-a dat dreptate în primă instanță, respingând cererea și obligându-l la restituirea bonusului de pensionare.

Hotărârea Tribunalului Arad are două consecințe majore:

  1. confirmă legalitatea încetării contractului de muncă

  2. obligă la returnarea bonusului de pensionare, considerat incompatibil cu reangajarea ulterioară

Totuși, decizia nu este definitivă, iar Teodor Țigan are dreptul să o conteste.

Dosarul se află în continuare pe rolul instanțelor, iar următorul termen a fost stabilit pentru octombrie, când urmează să fie administrate probe suplimentare, în eventualitatea unui apel.

Până la o hotărâre definitivă, obligația de restituire a sumei și încetarea contractului rămân valabile, însă pot fi suspendate sau modificate printr-o decizie ulterioară.

Cazul Teodor Țigan a devenit emblematic pentru discuțiile despre reforma Romsilva, despre practicile de pensionare și reangajare în sistemul public, precum și despre acordarea de bonusuri consistente în instituții aflate pe pierdere.

Ministra Mediului a transmis, în mai multe rânduri, că actuala conducere a ministerului susține o curățare a practicilor netransparente și o gestionare mai riguroasă a fondurilor publice.

Pentru opinia publică, decizia instanței este percepută ca un semnal că practicile controversate din companiile și regiile de stat pot fi corectate, chiar dacă acestea au fost tolerate ani la rând.

În același timp, cazul arată cât de greu este, uneori, să fie schimbate cutume vechi, în care cumulul pensiei cu salariul și bonusurile generoase au devenit aproape o normă.

Pierderea procesului de către fostul director Romsilva Teodor Țigan reprezintă un moment important în eforturile de responsabilizare a conducerii instituțiilor publice. Obligația de a restitui peste 50.000 de euro sub formă de bonus de pensionare transmite un mesaj clar privind limitele legale ale beneficiilor acordate în sistemul de stat.

Chiar dacă decizia nu este definitivă, ea marchează un precedent relevant și va fi atent urmărită, atât de angajații Romsilva, cât și de opinia publică interesată de modul în care sunt gestionate resursele publice.

Sursa foto: Inquam Photos / George Călin

Sursă: G4Media

1...484950...560Pagina 49 din 560