Un tânăr antreprenor din Republica Moldova, Victor Slivinschi (40 de ani), și-a extins în ultimii ani afacerile în România, mizând pe energie, mentenanță industrială, construcții și imobiliare.

Rețeaua de companii controlată împreună cu fratele său Valeriu și sora Victoria a câștigat contracte consistente cu entități publice (ELCEN, companii municipale, unități militare) și private (rafinării, operatori energetici), în paralel cu achiziții de firme aflate în dificultate, repuse ulterior pe profit.

Numele familiei a intrat, însă, în atenția publică odată cu perchezițiile DNA din 9 septembrie, într-un dosar în care Valeriu Slivinschi este suspectat că ar fi oferit mită conducerii ELCEN pentru urgentarea unor plăți către firme din grup. Ancheta este în curs; părțile beneficiază de prezumția de nevinovăție.

Cariera publică a lui Victor Slivinschi a debutat la Chișinău, cu trei încercări nereușite de a intra în Parlament (2005, 2009 – de două ori), pe listele sau în proximitatea unor formațiuni cu mesaj pro-rus. După episodul politic, Slivinschi s-a concentrat pe business: în 2007 înființează la Chișinău Turboenergy Power SRL, specializată în reparații, mentenanță și proiecte pentru industria energetică, petrochimie, ciment.

Intrarea în România s-a produs în 2012, prin SV Metex Europe SRL (Târgoviște, ulterior București), firmă ce a derulat, din 2016, vânzări de echipamente și servicii către Lukoil și alți operatori din energie. În anii următori, Slivinschi marchează diversificarea: contracte în mentenanță pentru termoficare, construcții, imobiliare și chiar o sponsorizare de 100.000 euro pentru un club de fotbal din Fethiye (Turcia), semnalată la vremea respectivă de presa locală.

Un pilon al strategiei familiei îl reprezintă achiziția de firme cu probleme, urmată de resuscitare operațională:

• Energofor SRL (Bacău) – intrarea fraților Victor și Valeriu în 2019; după pierderi, compania raportează în 2024 un profit de peste 11,4 mil. lei la 42,7 mil. lei cifră de afaceri, alimentat în bună parte de contracte publice (Thermoenergy Bacău, companii municipale din București, unitate militară din Iași).

• Celin SRL (București) – preluată de Victor, firma trece de la pierderi la profituri constante (3,5–5 mil. lei anual în 2020–2024) și intră pe proiecte regionale, inclusiv extinderea stației electrice Vulcănești (Moldova), parte a unui proiect finanțat de Banca Mondială.

• Smart Energy Control SRL – firmă relansată de Valeriu Slivinschi după preluare și mutare la București: profit ~1,5 mil. lei în 2024.

Pe segmentul imobiliar, Prime Estate Alliance SRL și Prime Palace Woroniecki SRL marchează intrarea în dezvoltări premium: în 2024, Slivinschi cumpără Palatul Woroniecki, imobil istoric de pe Kiseleff, evaluat la ~6 mil. euro, vizavi de Ambasada Rusiei.

Exponențial a crescut și Turboenergy Power Chișinău – Sucursala Târgoviște (înființată 2015). Cifra de afaceri urcă la ~118 mil. lei în 2025, cu profit ~23,5 mil. lei. Portofoliul reunește:

• Contracte ELCEN (Electrocentrale București) – șapte contracte 2019–2021 (~9 mil. lei); numai în 2025, cinci contracte ELCEN & Termoenergetica, ~76 mil. lei;

• Lucrări/subcontractări pentru Petrotel Lukoil, Rompetrol, Midia Năvodari, Veolia Energie, Hidroelectrica Stânca-Costești (MD), Kraftanlagen România;

• Lucrări punctuale la Catedrala Mântuirii Neamului (subcontractare Strabag).

În Republica Moldova, compania-mamă Turboenergy Power prinde contracte cu Termoelectrica SA. Tot acolo, firma s-a duelat public cu fostul vicepremier Andrei Spînu, pe care l-a acționat în judecată după acuzații de încercare de mituire – episod distinct de cel investigat acum la București.

9 septembrie 2025. DNA anunță percheziții în 8 locații (București și Ilfov), inclusiv la ELCEN, într-un dosar de corupție. Potrivit informațiilor publice, Valeriu Slivinschi (36 de ani) ar fi suspect că ar fi oferit mită conducerii ELCEN pentru urgentarea plăților către companii din grup:

• ELCEN transmite că cooperează cu anchetatorii și că activitatea nu e afectată.
• Până la o decizie definitivă, toți cei vizați beneficiază de prezumția de nevinovăție. Familia nu a emis, până la ora publicării, un punct de vedere public pe fond.

Aplicația de business a lui Victor Slivinschi trece și prin Moldova: deține RDM SRL (cercetare-producție) și Hidropompa SA (pompe submersibile). Aflat în căutare de „diamante industriale” ieșite din fluxul de capital, Slivinschi a încercat preluarea uzinei „Topaz”, activ pe electronică pentru motoare, entitate controlată de grupul militar rus Rostec (prin ODK) – companie sancționată internațional. Presa de la Chișinău consemnează demersuri insistente de a pune mâna pe activ, pe fundalul embargoului și scăderii capacității de producție. Contextul rămâne sensibil, întrucât numele uzinei a apărut și în anchete rusești privind spălare de bani și exporturi camuflate – acuzații ce nu îl vizează direct pe Slivinschi, dar conturează risc reputațional pentru oricine tatonează activele.

Victoria Slivinschi (45 de ani), ajunsă în România înaintea fraților, a fondat în 2016 Mobex Invest Grup SRL, firmă cu profituri de milioane până în 2022, când Valeriu devine administrator, iar rezultatele se deteriorează. În 2023, cu soțul Kenan Uzgur, lansează AGEM Invest SRL (construcții), deocamdată pe pierdere. Uzgur, asociat cu companii turcești de HVAC, apare și ca consilier al lui Victor, inclusiv în deschiderea planurilor din zona Fethiye, unde Slivinschi a făcut sponsorizarea fotbalistică menționată.

Piesa de rezistență pe real estate rămâne Palatul Woroniecki, cumpărat în 2024 de Prime Palace Woroniecki SRL. Imobilul se află pe Bulevardul Kiseleff, peste drum de Ambasada Rusiei, și a fost evaluat la ~6 milioane de euro. Mișcarea confirmă trecerea de la contracte industrial-energetice la asset-uri premium în inima Capitalei.

Întrebările care rămân

1. Integritatea fluxurilor financiare. Dosarul DNA va clarifica dacă plățile către furnizorii ELCEN au fost sau nu condiționate de foloase necuvenite.

2. Transparența achizițiilor publice. Volumul mare de contracte câștigate în energie și termoficare (municipală, centrală) reclamă standardizare, publicarea clarificărilor și concurență reală.

3. Riscul reputațional extern. Tatonarea activelor cu legături rusești (Topaz/Rostec), chiar în condiții de sancțiuni, expune la riscuri de conformitate și screening suplimentar al partenerilor.

4. Sustenabilitatea modelului. Strategia „cumperi-iei-redresezi” poate livra randamente rapide; pe termen lung, dependența de bani publici și de marile utilități rămâne vulnerabilă la schimbări politice și la controale mai ferme.

Redacția a sintetizat informațiile pe baza documentelor publice și a relatărilor de presă. Familia Slivinschi, ELCEN și persoanele/companiile menționate au drept la replică; îl vom publica integral. Menționăm că toate acuzațiile formulate în anchete se află în curs de cercetare; persoanele vizate se bucură de prezumția de nevinovăție până la o decizie definitivă a instanței.

Familia Slivinschi a ridicat în România și Moldova un ecosistem de business la intersecția dintre energie, infrastructură și imobiliare, însoțit de achiziții inspirate și de contracte publice grele. Ancheta DNA privind mituirea conducerii ELCEN marchează însă un moment de inflexiune: dincolo de cifre și proprietăți-vitrină, miza devine credibilitatea. Dacă acuzațiile se confirmă, modelul de creștere riscă să se prăbușească; dacă sunt infirmate, rămân întrebări despre concentrarea contractelor în sectoare strategice și filtrarea riguroasă a partenerilor. Pentru contribuabili, contează regulile jocului: transparență, concurență și zero toleranță la „scurtături”.

Sursă: Libertatea

Guvernul României a pierdut 135,7 milioane de lei (aprox. 27 de milioane de euro) din fonduri PNRR alocate pentru eficientizarea energetică a Palatului Victoria, după ce două proceduri de licitație pentru proiectare și execuție au fost suspendate și apoi anulate pe fondul unor suspiciuni de „caiet cu dedicație” și al unor erori materiale în documentație. Secretariatul General al Guvernului (SGG) a cerut rezilierea contractului de finanțare semnat în 2022 și admite că termenele PNRR nu mai pot fi respectate. Soluția invocată: relansarea proiectului pe bani de la bugetul de stat.

Cronologia banilor pierduți

• 14 octombrie 2022. SGG (secretar general Marian Neacșu, PSD) semnează cu MDLPA (ministru Cseke Attila, UDMR) un contract de finanțare PNRR de 192,55 mil. lei pentru „Eficientizarea energetică a clădirii Guvernului – Palatul Victoria”. Țintă de cheltuire: iunie 2026. Premier: Nicolae Ciucă (PNL).

• 23 septembrie 2024. La aproape doi ani, SGG (Mircea Abrudean, PNL) lansează în SEAP licitația Etapa I (proiectare + execuție) în valoare de 135,7 mil. lei din suma totală. Termen oferte: 21 octombrie 2024.

• 15 octombrie 2024. Licitația este suspendată în SEAP, fără explicații publice.

• 23 octombrie 2024. Apar suspiciuni în piață că o condiție de eligibilitate ar favoriza o firmă de proiectare anume. Contestatorul invocă un posibil „caiet cu dedicație”.

• Noiembrie 2024. Aedificia Carpați contestă la CNSC. Consiliul respinge contestația; compania atacă la Curtea de Apel București. SGG anulează procedura înainte de judecată.

• 23 iunie 2025. SGG (secretar general Ștefan Radu Oprea, PSD) reluă licitația pe aceeași sumă; premier: Ilie Bolojan (PNL). Termen oferte: 31 iulie 2025.

• 10 iulie 2025. Aedificia Carpați depune o nouă contestație la CNSC: documentație incompletă, lipsesc DALI, planuri, liste de cantități, termene contradictorii.

• 4 august 2025. CNSC admite contestația: documentația trebuie remediată; termenul de execuție din PNRR (finalizare până în iunie 2026) nu se corelează cu durata totală înscrisă în fișa de date (până la 26 de luni pentru proiectare + execuție).

• 20 august 2025. SGG anulează procedura, invocând imposibilitatea de a remedia la timp și de a respecta deadline-ul PNRR. Solicită rezilierea contractului de finanțare 116782/14.10.2022 și anunță relansarea achiziției cu finanțare integrală de la bugetul de stat.

Ce s-a greșit

1) Întârziere cronică în demarare

Deși banii au fost contractați în 2022, prima licitație pentru etapa principală a fost lansată abia în septembrie 2024. Pentru proiecte PNRR cu termene dure de implementare, doi ani de inerție reduc dramatic șansele de absorbție.

2) Suspiciuni de favorizare

În prima procedură, o condiție de eligibilitate ar fi putut fi îndeplinită de un actor unic din piață, potrivit semnalelor constructorilor. Deși contestația nu a invalidat formal clauza, suspendarea și apoi anularea procedurii au alimentat percepția de caiet cu dedicație – o practică ce compromite concurența și expune autoritatea la risc legal.

3) Documentație tehnică deficitară

La relansare (2025), CNSC constată lipsuri materiale: DALI, planuri, liste de cantități, informații tehnice necesare ofertării. Fără acestea, ofertanții nu pot calcula corect prețurile și termenele, iar autoritatea nu poate compara ofertă cu ofertă pe bază unitară.

4) Incoerență de termene

Cea mai gravă eroare: documentația SGG prevedea că lucrările trebuie încheiate până în iunie 2026 (condiție PNRR), dar contractul-tip și fișa de date cumulau până la 26 de luni pentru proiectare + execuție – peste fereastra de timp rămasă. CNSC a cerut alinierea termenelor la realitatea PNRR. SGG a admis practic că nu mai e timp și a anulat.

Cine răspunde?

Responsabilitatea administrativă traversează trei etape politice:

• Guvernarea Ciucă (2022): semnarea contractului de finanțare și ne-operaționalizarea rapidă a achiziției.

• Guvernarea Ciolacu (2024): prima licitație lansată târziu, suspendată și anulată în contextul suspiciunilor din piață.

• Guvernarea Bolojan (2025): relansare cu documentație incompletă și termene imposibile, urmată de anulare și renunțare la PNRR.

La nivel tehnic, SGG a fost, succesiv, sub coordonarea Marian Neacșu, Mircea Abrudean și Ștefan Radu Oprea. Chiar dacă unii pași au fost făcuți sub presiunea timpului, concepția documentației și asigurarea conformității cad în sarcina autorității contractante.

Consecințe imediate

1. Pierdere de fonduri nerambursabile. 135,7 mil. lei (din 192,55 mil. lei alocate) se pierd odată cu rezilierea finanțării PNRR pe Etapa I.

2. Mutarea finanțării pe bugetul de stat. SGG propune reluarea achiziției, dar integral pe bani publici – presiune suplimentară asupra deficitului bugetar.

3. Întârzierea modernizării. Palatul Victoria rămâne neeficientizat, deși proiectul viza reducerea consumului energetic și costurilor de întreținere.

4. Costuri de oportunitate. Munca administrativă deja efectuată (caiete, clarificări, contestații) nu produce investiție; reputația autorității suferă; piața devine reticentă la noi proceduri grăbite.

De ce s-a ajuns aici (pe scurt)

• Managementul timpului: două licitații lansate târziu, într-un calendar PNRR rigid.

• Calitatea documentației: erori de corelare a termenelor și lipsa pachetelor tehnice minime.

• Guvernanță și integritate: contestarea condițiilor care ar fi îngrădit concurența a dus la suspendare și resetare.

• Subestimarea complexității: un proiect de proiectare + execuție pe o clădire istorică, în regim PNRR, cere maturitate tehnică înainte de lansare.

Ce ar trebui făcut ca să nu mai pierdem bani PNRR

• Pregătire completă a documentației (DALI, planuri, liste de cantități, condiții contractuale aliniate la termenele finanțării) înainte de urcarea în SEAP.

• Verificare ex-ante independentă a caietelor de sarcini pentru a evita clauze restrictive sau ambigue.

• Calendar realist: împărțirea pe loturi/etape cu termene compatibile PNRR; dacă nu e posibil, schimbarea sursei de finanțare de la început.

• Transparență: publicarea motivelor de suspendare/anulare în timp real, pentru a menține încrederea în procedură.

• Capacitate administrativă: echipe dedicate pentru proiectele strategice, cu specialiști în achiziții, tehnic și juridic, capabili să răspundă contestațiilor fără a compromite calendarul.

SGG a notificat rezilierea contractului de finanțare și intenția de a reluă achiziția „în situația asigurării finanțării din buget”. Mutarea personalului pe perioada lucrărilor rămâne, deocamdată, la nivel de intenție (spații la Palatul Parlamentului). Practic, modernizarea Palatului Victoria se amână și devine mai scumpă pentru contribuabili, în timp ce fereastra PNRR se închide.

Cazul Palatul Victoria este un studiu de eșec administrativ: bani europeni contractați, proceduri prost gestionate, calendar ignorat și, în final, pierdere certă. Lecția e dură și repetitivă: fără documentații mature, termene coerente și integritate în achiziții, PNRR nu iartă – iar nota de plată ajunge, inevitabil, la bugetul de stat.

Sursă: G4Media

Un proiect de hotărâre prin care fosta grădiniță din Brătulești urma să fie închiriată pe cinci ani a detonat un scandal la Periș. Inițiativa aparține primarului Gheorghe Cristian (PNL), iar solicitarea de spațiu vine de la Școlarii Veseli SRL, firmă înființată în iunie 2025 și deținută de Adriana Neagu, nepoata edilului.

După ce consilierul local Cristian Leocan (USR) a semnalat public situația și potențialul conflict de interese, acesta a reclamat amenințări repetate, inclusiv cu moartea, din partea Adrianei Neagu și a soțului ei, Dragoș Neagu. Consilierul a depus plângere penală la IPJ Ilfov. Primarul susține că licitația va fi transparentă și că nu intervine în atribuirea spațiilor.

Mărul discordiei este Proiectul de hotărâre prin care două săli (circa 91 mp) din fosta grădiniță urmau să fie închiriate pe 5 ani, cu un preț de pornire estimat la 1,5 euro/mp/lună. Documentul figurează pe ordinea de zi a ședinței din 16 septembrie. În nota de fundamentare, inițiatorul menționează solicitarea Școlarii Veseli SRL – firmă privată cu obiectul de activitate „Alte forme de învățământ” – de a desfășura acolo un program de tip after-school.

Consilierul USR Cristian Leocan a publicat pe Facebook o captură din proiect (document public), subliniind numele beneficiarei și motivând opoziția sa: „Spațiile primăriei sunt ale comunității și trebuie folosite cu prioritate pentru nevoi publice, nu pentru profitul unor entități private, mai ales când există legături de rudenie cu decidentul.”

În urma postării, consilierul a început să primească apeluri, mesaje vocale și WhatsApp, în care Adriana Neagu îi cerea să șteargă publicarea și îl amenința. În înregistrări furnizate redacției, tonul este agresiv:

• „Te distrug din temelii, prietene!”

• „Șterge postarea că te ia dracu azi!”

• „Răspunde că vin iar peste tine!”

Potrivit lui Leocan, Adriana și soțul ei s-ar fi prezentat și la domiciliul său. Într-un mesaj vocal separat, atribuit lui Dragoș Neagu, limbajul escaladează brutal: „Vin peste voi și vă dau foc… Vă omor!”. Redacția a ascultat fragmentele audio și a vizionat capturi video care confirmă prezența celor doi la adresa consilierului.

În duminica premergătoare ședinței, Leocan a depus plângere penală la IPJ Ilfov pentru amenințare, hărțuire și alte posibile fapte.

Contactată telefonic, Adriana Neagu a fost inițial iritată, contestând demersul jurnalistic. Ulterior, a revenit cu precizări:

• admite că a folosit „cuvinte colorate” într-o „discuție în contradictoriu”, dar susține că expresia „te distrug din temelii” viza cariera politică a consilierului;

• întrebată despre afirmațiile soțului, întreabă retoric: „Dumneavoastră nu v-ați certat niciodată? Câte amenințări se concretizează?”;

• insistă că proiectul ei este „pentru comunitate”, rezultat al unei finanțări europene pentru o întreprindere socială și că intenționează să ofere locuri gratuite copiilor vulnerabili;

• legătura de rudenie cu primarul ar fi „irelevantă”, iar solicitarea spațiului public a venit „după ce alte variante s-au dovedit imposibile”.

Gheorghe Cristian confirmă rudenia cu petenta („mă văd cu ea rar”), dar respinge orice ingerință: „Nu fac parte din comisia de licitație, nu am nicio putere în atribuirea spațiilor.” Edilul precizează că:

• nu este închiriere directă, ci licitație publică;

• se constituie o comisie de evaluare;

• ședința de consiliu va fi transmisă live pe Facebook;

• ar exista mai multe cereri, iar nepoata sa „intenționează să se retragă”.

Primarul mai adaugă că, în logica administrativă, toate spațiile și clădirile primăriei pot fi închiriate sau concesionate, „în funcție de cereri”, pentru a genera venituri la buget.

Chiar dacă formal vorbim de o licitație, două întrebări legitime persistă:

1. Prețul de pornire – 1,5 euro/mp – reflectă valoarea de piață pentru spații educaționale într-o comună periurbană de lângă București? La astfel de tarife, concurența reală poate fi descurajată, iar bugetul local pierde venituri.

2. Conflictul de interese – Simplul fapt că beneficiarul inițial este rudă de gradul II cu primarul impune standarde mai stricte de transparență, abținerea edilului de la orice decizie/interacțiune pe circuitul proiectului și monitorizarea atentă a procedurii de către consilierii locali și cetățeni.

Incidentul de la Periș nu e izolat. În septembrie 2020, consilierul local din Ciolpani, Marian Ghiță, a fost agresat fizic în timp ce era live pe Facebook. În 2022, la Mogoșoaia, consilierul PNL Valentin Ene a amenințat-o pe colega Felicia Ienculescu-Popovici (USR) că „o va lăsa în scaun cu rotile” în timpul unei ședințe. Dosarele au fost deschise, însă rezultatele au ajuns puțin în spațiul public – un semn că intimidarea oponenților în local rămâne o practică cu cost redus pentru agresori.

Ce urmează

• IPJ Ilfov a înregistrat plângerea consilierului și urmează să verifice apelurile, mesajele și înregistrările.

• Consiliul Local Periș votează azi procedura de închiriere a spațiului. Transmisia live anunțată de primar e un minim standard de transparență, dar nu înlocuiește cerința unei documentații complete: caiet de sarcini, criterii de atribuire, garanții, clauze privind activități educaționale reale și controlul calității serviciilor promise (inclusiv locurile gratuite pentru copii vulnerabili).

Întrebările care planează

1. Evaluare independentă: există un raport actualizat care justifică prețul de pornire și durata de 5 ani?

2. Compatibilitate și utilitate publică: de ce nu este reintegrat spațiul în rețeaua publică (creșă, centru educațional comunitar) în lipsa unei capacități suficiente a comunei?

3. Mecanisme anti-coluziune: cum se previn aranjamentele între participanți la licitație când o rudă a primarului e petent?

4. Protecția demnitarilor locali: ce măsuri ia IPJ Ilfov pentru a descuraja amenințările în mediul politic local?

Cazul Periș expune, dincolo de personalizarea conflictului, un test pentru statul de drept la nivel local:

• administrație transparentă versus favoruri mascate;

• dezbatere versus intimidare;

• nevoi publice versus interese private cu relații în primărie.

Indiferent cine va câștiga licitația, legalitatea, corectitudinea și siguranța participanților la viața publică trebuie garantate. Până atunci, rămâne un gust amar: într-o comună în care e nevoie de servicii educaționale, discuția despre un after-school s-a transformat în amenințări cu moartea.

Sursă: Buletin de București

Un tânăr editor video din București afirmă că a lucrat o săptămână „la foc automat” pentru mașinăria digitală a AUR, montând clipuri pentru campania prezidențială a lui George Simion. Potrivit mărturiei sale și a documentelor văzute de redacție, în clădirea Parlamentului funcționează un mic „departament de propagandă” cu 4–5 editori care produc zilnic între 100 și 200 de videouri scurte, coordonat informal de actorul Mugur Mihăescu și de Robert-Mihail Uleia, membru AUR Tineret și patron al unei firme de transport.

În paralel, o rețea de influenceri racolați de pe TikTok împinge, sincron, narative pro-AUR. Cei doi protagoniști neagă orice implicare.

Povestea începe în primăvara lui 2025, între tururile alegerilor prezidențiale. „Radu”* (nume schimbat la cererea sursei) îl contactează pe Robert-Mihail Uleia, activ pe TikTok cu conținut pro-Simion, propunându-și serviciile ca editor video. După o săptămână de „verificări”, primește prima sarcină: să extragă scurte clipuri „emoționale” dintr-o filmare cu George Simion la o slujbă ortodoxă la Londra. „Din folderul biserica trebuie scoase multe cu George care se roagă”, i se spune pe WhatsApp.

În aceeași zi, editorul livrează cinci clipuri. Feedback-ul: „Am primit aprobare. Sunt bune.” Întreabă dacă există un post full-time; i se răspunde că nevoia e mare, dar în campanie se lucrează „pe sprint”. „Doar că trebuie să muncești la Parlament. 10–20 de clipuri pe zi e puțin pentru noi 😂😂. La noi e volum de 100–200 pe zi, sunt 4–5 băieți care asta fac. Trebuie suplimentat”, îi scrie Uleia.

Urmează o săptămână infernală. Ținta stabilită de coordonatori: „până miercuri trebuie să scoatem multe materiale”. Pe 12 mai, „Radu” editează șapte clipuri cu Simion din biserică; pe 13 mai i se cere o serie anti-Nicușor Dan: „Să nu fie doar hate. Să fie moderat și poate reușești să faci și comparări între Nicușor și Simion.”

Scripturile vin deja gata, unele redactate cu ajutorul AI („Hello darkness my old friend…” ca fundal sonor, titlu „Primarul fantomă”, bullets despre „lipsa transparenței”). Dublajul vocal trebuia generat tot cu instrumente AI. În paralel, editorul e rugat să ajute și la site-ul firmei de transport Muntenia Line, firma de familie a lui Uleia.

Când întreabă despre plată, „Radu” propune 40 de lei/clip pentru munca din campanie. I se promite „discuție la Parlament” după alegeri. La fața locului, i se pune în brațe un laptop de gaming „scos din cutie, cu Windows neinstalat”. Ținta zilei: 10 clipuri din totalul de 50 planificate pe linia anti-Nicușor. „Ți-am zis că așa se lucrează aici. Trebuie să ai rezistență.”

Pe lângă temele religioase și cadrele „cu rugăciune”, editorul primește caiete de sarcini pentru colaje care îl pun pe Călin Georgescu în oglindă cu președinți din ultimii 20 de ani: de la „paltonul pe capotă” la „îmbrățișarea copiilor”. Se cer montări rapide, adaptabile, vertical 9:16, text mare pe ecran, hook în primele trei secunde și, mai ales, volume.

„Radu” mărturisește că a filmat inclusiv un vox-pop cu Uleia, în dorința de a-i demonstra disponibilitatea de a intra în echipă cu normă întreagă: „Dacă se va lega să lucrez fizic doar pentru voi, o să fac super multe și o să păstrez calitatea sus.”

După pierderea alegerilor, urmează discuția despre bani. În biroul din Parlament, susține editorul, Mugur Mihăescu ar fi intervenit scurt: „Fă-ți în p* mea un PFA**. Doar PFA e legal 100%.” Tânărul invocă situația personală (întreținător pentru mamă și bunică, act de identitate în reînnoire) și propune drepturi de autor pentru plata săptămânii de campanie (circa 1.800 de lei). Refuz.

În mesajele ulterioare, Uleia oscilează: ba spune că săptămâna a fost „de probă”, ba că plata se face doar pe PFA, apoi blochează numărul: „Mă terorizezi.” Editorul rămâne neplătit.

Contactați, Robert-Mihail Uleia și Mugur Mihăescu neagă categoric existența unui „departament de propagandă”, a editorilor din Parlament și a episodului cu plata refuzată. Uleia se declară „simplu simpatizant”, nu membru și fără responsabilități.

Realitatea contrazice parțial aceste afirmații:

• Uleia apare cot la cot cu George Simion în mai multe fotografii de la protestele AUR;

• e prezentat ca membru AUR Tineret într-un clip încă public pe pagina de Facebook a organizației;

• a candidat pe listele AUR la Consiliul Local Sector 1.

Întrebat direct despre aceste elemente, Uleia schimbă subiectul, invocă „adevăratele probleme ale țării” și, în final, blochează reporterul.

Potrivit sursei, Mugur Mihăescu i-ar fi cerut lui Uleia să „sincronizeze” o listă de influenceri – creatori de conținut apolitic deveniți peste noapte vectori suveraniști. Comunicarea ar fi funcționat pe grupuri de WhatsApp stratificate după audiență: „micro”, „medii”, „macro”. Briefurile zilnice: amplificare anti-Nicușor Dan, pro-Simion, pro-Georgescu; „tot ce e negativ despre Nicușor se montează, urcă pe drive și se postează zilnic”.

În discuție ar fi apărut și subiectul banilor. Sursa susține că, inițial, „nu se plătește nimic”, dar influenceriilor li se recomandă bife de cont verificat pentru a trece mai ușor de filtrele platformelor: „din cauza informațiilor pe care urmau să le propage”.

Câțiva creatori contactați neagă că au fost remunerați. „Susținem pentru că credem”, spun ei. Realitatea metricilor arată însă schimbări bruște de conținut după „fenomenul Georgescu”.

Dacă într-adevăr birourile din Parlament sunt folosite pentru producție de conținut de campanie, apar probleme de utilizare a resurselor publice. În lipsa unor contracte și proceduri de achiziție, cine plătește echipamentele, licențele software, salariile editorilor? Sub ce formă sunt retribuiți influencerii, dacă sunt? Respectă activitățile prevederile privind finanțarea campaniilor și raportarea către Autoritatea Electorală Permanentă? Există acorduri transparente cu creatorii de conținut pentru reclame politice pe platforme?

Sunt întrebări legitime într-o democrație în care campaniile digitale devin dominante, iar „short-form video” decide agenda. Volumul invocat – 100–200 de clipuri/zi – sugerează o infrastructură constantă, nu efort ocazional.

Experiența ultimelor scrutine arată că TikTok poate rescrie narative în 24–48 de ore. Clipuri „emoționale” cu imagini religioase, comparații simpliste („politicianul distant” vs. „liderul care îmbrățișează copii”), micro-țintiri locale și sincronizarea cu „armata” de creatori creează iluzia consensului și erodează spațiul pentru dezbatere faptică. Când producția se mută într-o clădire a statului, granița dintre propagandă și comunicare instituțională devine periculos de subțire.

Ce spun protagoniștii

• Robert-Mihail Uleia: neagă funcții în partid, coordonare sau datorii de plată. Spune că este „terorizat” de insistențele editorului și ale jurnaliștilor.

• Mugur Mihăescu: neagă coordonarea unui departament de propagandă și contactele operaționale cu influenceri.

• Editorul „Radu”: prezintă conversații, briefuri, scripturi și capturi de ecran care susțin povestea unei săptămâni de muncă intensă, neplătită.

Redacția a consemnat dreptul la replică și va publica noi dovezi privind colaborarea dintre AUR și creatorii de conținut racolați de pe TikTok.

*Numele sursei a fost schimbat pentru protejarea identității.

Sursă: Pressone

Un raport Expert Forum ridică semne de întrebare asupra originii fondurilor cu care a fost finanțat PSD în 2024, arătând că firme nou-înființate sau cu cifră de afaceri modestă au acordat împrumuturi de milioane de lei partidului. Activistul civic Sorin Ioniță acuză o verigă lipsă în controlul public: Autoritatea Electorală Permanentă (AEP) „nu are protocol” de schimb de date cu ANAF, iar verificările privind sursa banilor sunt practic inexistente. Pe fundal, statul a plătit anul trecut peste un miliard de lei pentru subvenții și rambursări de campanie.

EFOR descrie o schemă perfect legală la suprafață, dar care poate ascunde riscuri majore de integritate:

• O persoană sau o firmă acordă împrumut/donație mare către partid.

• Partidul cheltuie sumele în campanie. Dacă îndeplinește pragurile legale, primește rambursări de la buget (prin AEP).

• Din aceste încasări, partidul restituie împrumutul finanțatorului.

• Rezultatul, spune Ioniță: bani care nu au fost verificați la origine se reîntorc „curați” către sponsor, pe traseul buget public → partid → finanțator.

EFOR subliniază că verificarea originii fondurilor nu este robustă în România: AEP controlează legalitatea tranzacțiilor, nu și proveniența banilor; ANAF nu este integrat într-un flux automat de schimb de date, iar băncile și Oficiul pentru Prevenirea Spălării Banilor operează pe semnale punctuale, nu pe scanări sistemice ale finanțării politice.

În raportul EFOR, la care face trimitere Ioniță, sunt inventariate exemple ce ridică suspiciuni rezonabile:

• Grupul Sasu / NUBA:

  • Jean Sasu (co-proprietar NUBA) ar fi împrumutat PSD ca persoană fizică și prin firme cu 3,7 milioane lei; soția, Ana Maria Sasu, ar mai fi adăugat 1,6 milioane lei printr-o firmă.

  • Printre entitățile implicate: EUPHORICH WORLD, ISC ESTATE, Youth Essentials, Trade Sphere Brokers.

  • Trade Sphere Brokers, administrată de o apropiată a rețelei de evenimente NUBA, ar fi finanțat PSD cu 1,6 milioane lei.

  • EFOR notează că unele firme ar fi fost înființate recent și ar fi avut venituri mult sub sumele împrumutate, ceea ce ridică întrebări despre sursa efectivă a banilor.

• Familia Besciu:

  • Alexandru și Ana Maria Besciu ar fi împrumutat PSD prin BAV IT Business Consulting și Youth Essentials cu 3,2 milioane lei.

  • EFOR indică conexiuni între Besciu și Sasu în ecosistemul de firme.

• Firma „fulger”: exemplul citat de Ioniță în care o societate cu data înființării în martie 2024, cifră de afaceri sub 1 milion pe tot anul, împrumută PSD cu 1,6 milioane după doar două luni de existență. Tehnic posibil (prin împrumut de acționar sau inter-companii), dar nerezonabil fără verificări de substanță privind proveniența banilor.

Aceste situații nu confirmă automat infracțiuni, dar corespund unor indicatori clasici de risc în anti-money laundering (AML): mismatch între puterea economică declarată și sumele mobilizate, vehicule corporative tinere care rulează sume disproporționate, fluxuri rapide pre-campanie.

Potrivit lui Sorin Ioniță, AEP ar fi transmis că „nu are protocol” de schimb de date cu ANAF și nici buget pentru abonamente la baze private de date despre firme. În absența unei integrări:

• AEP nu poate corobora rapid bilanțuri, cifre de afaceri, capitaluri, datorii, fluxuri de numerar ale sponsorizilor cu realitatea fiscală.

• ANAF nu semnalizează proactiv tranzacțiile cu risc AML din zona finanțării politice.

• Rambursările publice pot deveni, de facto, trasee de „curățare” a fondurilor, dacă partidele returnează împrumuturile fără să existe due diligence asupra originii.

Ioniță plasează această problemă într-un context mai larg de incoerență instituțională: ANAF „vede” cetățenii cu restanțe minore, dar ratează semnale puternice precum mașini de lux pe micro-firme rurale sau împrumuturi politice care depășesc cu mult capacitatea economică a finanțatorului.

De ce miza este uriașă în 2024–2025

• Peste 1 miliard de lei plătiți în 2024 pentru subvenții și rambursări.

• Patru runde de alegeri într-un an electoral dens: presiune maximă pe sursele de finanțare.

• Decizia CCR 297/2025 a complicat accesul la declarațiile de avere, reducând transparența pe segmentul de integritate.

• Partidele au folosit masiv împrumuturi private și donații pentru a maximiza rambursările – practică legală, dar care cere filtre AML solide.

Fără interoperabilitate instituțională și analiză de risc la nivel de sistem, România riscă să valideze un model periculos: politica finanțată opac, cu returnare publică a banilor, într-un cadru în care verificarea originii este formalistă.

Ce spun specialiștii în integritate: 5 măsuri imediate

1. Protocol AEP–ANAF–ONPCSB, cu interfețe automate: verificare la sursă a sponsorizărilor/împrumuturilor, cross-check de conturi, rulaje, datorii, litigii, legături între firme.

2. Praguri de alertă și scoring de risc:

   • firme mai tinere de 12–24 luni;

   • raport împrumut/CA > 0,5;

   • capitaluri negative;

   • rețele de firme cu acționariat comun;

   • flash-funding (intrări ieșiri accelerate pre-campanie).

3. Publicarea lunară (open data) a listelor de finanțatori și a sumelor, cu identificatori (CUI/CNP anonimizat parțial) pentru o auditare civică reală.

4. Limită consolidată pe persoană/beneficiar real: plafon anual cumulativ pentru donații+împrumuturi către toate partidele, corelat cu venituri și lichidități demonstrabile.

5. Rambursări condiționate de due diligence: partidele care solicită rambursări să fie obligate să probeze că au făcut verificări de substanță asupra finanțatorilor, altfel rambursarea se suspendă.

Partidele invocă, de regulă, că au respectat litera legii și că nu sunt organe de anchetă. AEP subliniază că mandatul său acoperă legalitatea cheltuielilor, nu sursa fondurilor. Tocmai de aceea, Guvernul și Parlamentul trebuie să intervină:

• prin modificări legislative (Legea 334/2006),

• prin mandate clare de interoperabilitate,

• prin finanțare pentru infrastructura IT de control,

• prin sancțiuni efective când partidele nu pot proba originea licită a banilor.

Raportul EFOR și avertismentele lui Sorin Ioniță expun o vulnerabilitate sistemică: banii intră în politică pe canale opace și pot fi returnați din buget fără due diligence real. Cât timp AEP nu schimbă date cu ANAF, iar fluxurile nu sunt automatizate și bazate pe risc, România rămâne o țintă ușoară pentru inginerii financiare care subminează integritatea competiției politice. Cu un miliard de lei curgând anual în sistem, miza nu mai e doar despre cine câștigă alegerile, ci despre credibilitatea statului în fața propriilor contribuabili.

Sursă: Defapt