Fosta consilieră a lui Marian Neacșu de la Secretariatul General al Guvernului, Constanța Coman, a ajuns în Consiliile de Administrație ale ROMATSA și Loteriei Române, două companii controlate de stat. Potrivit unei investigații DeFapt.ro, veniturile cumulate din cele două mandate ajung la aproximativ 112.000 de euro net anual, la care se adaugă pensia declarată. Cazul ridică din nou întrebări despre selecția administratorilor din companiile de stat, guvernanța corporativă și rețelele de influență politică.

Constanța Coman, fostă consilieră în cabinetul lui Marian Neacșu de la Secretariatul General al Guvernului, este unul dintre cele mai recente exemple invocate în dezbaterea publică despre sinecurile din companiile de stat. Potrivit unei investigații publicate de DeFapt.ro, aceasta încasează indemnizații importante din două Consilii de Administrație: ROMATSA și Loteria Română. Conform informațiilor prezentate, ROMATSA i-ar plăti o indemnizație lunară brută de 46.850 de lei, în timp ce Loteria Română i-ar achita, potrivit contractului de mandat citat în investigație, 25.866 de lei brut lunar. Cumulat, cele două venituri brute ajung la 72.716 lei pe lună. După plata taxelor, suma netă estimată ar fi de aproximativ 9.300 de euro lunar, adică aproximativ 112.000 de euro net anual. În paralel, conform declarației de avere menționate în investigație, Constanța Coman ar încasa și o pensie anuală de 89.843 lei. Astfel, cazul său devine relevant nu doar prin nivelul veniturilor, ci și prin traseul profesional și politic care a precedat numirea în aceste funcții.

Cine este Constanța Coman

Constanța Coman și-a început cariera în 1980, ca economist la Întreprinderea de Rulmenți Alexandria. În 1987 a ajuns la Oficiul Județean de Turism Teleorman, tot în zona economică, cu atribuții legate de resursa umană. După 1989, traseul său profesional a alternat între funcții publice și activități în mediul privat. În 2001, a devenit director în cadrul Direcției Finanțelor Publice Teleorman, unde coordona controlul fiscal la contribuabilii mari. În 2006, a fost numită șef serviciu în Ministerul Finanțelor Publice, funcție pe care a deținut-o până în august 2016. Tot în 2006, Constanța Coman și soțul său, Lucică Coman, au înființat firma Audit Coman Expert – ACE SRL. Potrivit documentelor publice citate de DeFapt.ro, firma familiei Coman a fost desemnată auditor al companiei InterAgro, grup asociat omului de afaceri Ioan Niculae, pentru perioada 14 decembrie 2018 – 31 mai 2021. Aceste detalii sunt importante pentru că arată o carieră construită în zona financiar-contabilă, dar și o rețea de poziții aflate la intersecția dintre administrație, companii de stat, firme publice locale și mediul privat.

După plecarea din Ministerul Finanțelor, Constanța Coman a ajuns, în august 2016, economist la Compania Națională Aeroporturi București. La începutul anului 2017 a devenit șef serviciu contabilitate, însă în septembrie același an a fost schimbată din funcție. La scurt timp, potrivit investigației, a fost angajată în propria firmă ca economist, dar nu pentru mult timp. În octombrie 2017, a fost recuperată în zona administrației publice locale, în mandatul Gabrielei Firea la Primăria Capitalei, fiind numită șef serviciu control intern la Compania Municipală de Protecție Civilă și Voluntariat București SA. Ulterior, în ianuarie 2019, a devenit director economic al acestei companii municipale. În paralel, ar fi fost și auditor intern la Compania Municipală Imobiliara SA, o altă societate înființată în perioada administrației Firea. Acest traseu reflectă una dintre problemele recurente ale administrației românești: rotația acelorași persoane între funcții publice, companii municipale, consilii de administrație și cabinete politice. Chiar dacă fiecare numire poate avea o justificare formală, cumulul acestor poziții ridică întrebări despre criteriile reale de selecție și despre accesul la funcții bine plătite în zona statului.

Un episod relevant în traseul Constanței Coman este numirea în cabinetul Secretarului General al Guvernului, condus la acel moment de Marian Neacșu. Potrivit informațiilor publicate, Coman a fost consilier în cadrul SGG și a făcut parte din Unitatea de Implementare și Monitorizare a Reformelor și Investițiilor din PNRR. Atribuțiile sale vizau chiar implementarea Reformei 9 din PNRR, referitoare la îmbunătățirea cadrului procedural de aplicare a principiilor guvernanței corporative în întreprinderile de stat. Această informație este esențială. Persoana care a lucrat în zona reformei guvernanței corporative a companiilor de stat ajunge ulterior să fie numită în două Consilii de Administrație ale unor companii importante controlate de stat. Din acest motiv, cazul nu poate fi redus la o simplă discuție despre venituri individuale. El devine un test pentru credibilitatea reformei companiilor de stat. Guvernanța corporativă ar trebui să însemne profesionalizare, selecție transparentă, criterii de performanță, independență față de influența politică și responsabilitate față de rezultatele companiei. Când numirile ajung să fie percepute ca recompense sau plasamente politice, întregul concept de reformă este compromis în ochii publicului.

ROMATSA, indemnizație de aproape 47.000 lei brut lunar

Pe 1 iunie 2024, Constanța Coman a fost desemnată membru în Consiliul de Administrație al ROMATSA, în urma unei proceduri de selecție derulate în baza Ordonanței 109/2011 privind guvernanța corporativă a întreprinderilor publice. Numirea s-a făcut prin ordin al ministrului Transporturilor, minister condus de Sorin Grindeanu. Pentru această poziție, potrivit DeFapt.ro, Coman primește o indemnizație lunară brută de 46.850 lei, ceea ce ar însemna aproximativ 30.000 lei net lunar, adică în jur de 6.000 de euro pe lună. Anual, venitul net din această poziție ar ajunge la aproximativ 72.000 de euro, fără a include eventuale alte beneficii. ROMATSA este o instituție strategică, responsabilă cu serviciile de trafic aerian. În mod normal, calitatea managementului și supravegherii într-o asemenea structură ar trebui să fie evaluată după criterii stricte: competență profesională relevantă, experiență în domenii conexe, capacitate de management financiar, audit, risc și infrastructură critică. Tocmai de aceea, nivelul indemnizațiilor din conducerea ROMATSA a devenit subiect de interes public, mai ales în contextul altor dezvăluiri recente privind salariile foarte mari din regie.

Loteria Română, al doilea mandat în CA

Constanța Coman a fost numită și în Consiliul de Administrație al Loteriei Române. Potrivit investigației citate, numirea a avut loc în 26 iunie 2024, într-o perioadă în care Ministerul Economiei, instituția în subordinea căreia se află Loteria Română, era condus de Radu Oprea. Conform contractului de mandat invocat în materialul DeFapt.ro, indemnizația lunară brută ar fi de 25.866 lei, ceea ce ar reprezenta peste 3.300 de euro net lunar, adică aproape 40.000 de euro net anual. Pe site-ul Loteriei Române există o secțiune publică privind membrii Consiliului de Administrație, în care Constanța Coman figurează printre membrii CA, cu statut definitiv, iar remunerațiile membrilor sunt prezentate în format tabelar Loteria Română. Indiferent de diferențele de actualizare sau raportare ale informațiilor publice, miza rămâne aceeași: cumulul de poziții în companii de stat și nivelul veniturilor obținute din aceste funcții. Loteria Română este o companie de stat cu tradiție, dar și cu probleme de modernizare, digitalizare și adaptare la o piață în schimbare. Prezența în Consiliul de Administrație al unei astfel de companii ar trebui să presupună responsabilitate reală pentru strategie, control financiar, eficiență și integritate.

Pensie plus indemnizații de la stat

Pe lângă cele două indemnizații de administrator, Constanța Coman ar încasa și o pensie anuală de 89.843 lei. Legal, cumulul pensiei cu alte venituri poate fi permis în anumite condiții. Problema nu este neapărat legalitatea cumulului, ci oportunitatea și moralitatea publică a unor astfel de situații, într-un stat în care companiile publice sunt criticate constant pentru lipsă de performanță, politizare și privilegii. România are mii de pensionari care trăiesc cu venituri mici, iar în paralel există persoane retrase formal din activitate care continuă să ocupe funcții foarte bine remunerate în structuri ale statului. Când aceste numiri apar în apropierea unor lideri politici, percepția publică este una de sinecură. Termenul „sinecură” descrie o funcție bine plătită, obținută mai degrabă prin relații și influență decât prin merit demonstrabil. În astfel de cazuri, instituțiile care au făcut selecția trebuie să poată explica limpede criteriile, punctajele, experiența relevantă și motivul pentru care persoana numită a fost cea mai potrivită.

Cazul Constanța Coman nu este izolat. El face parte dintr-o problemă mai largă a companiilor de stat din România: proceduri de selecție care există formal, dar sunt suspectate frecvent că legitimează decizii deja luate politic. Ordonanța 109/2011 a fost gândită pentru profesionalizarea conducerii companiilor publice. În teorie, consiliile de administrație ar trebui să fie populate cu profesioniști selectați transparent, pe baza competențelor și experienței. În practică, multe numiri continuă să fie contestate public, mai ales când beneficiarii au legături cu partide, miniștri, cabinete guvernamentale sau administrații locale. Dacă România vrea să reformeze companiile de stat, trebuie să depășească simpla bifare a procedurilor. Este nevoie de transparență reală: publicarea dosarelor profesionale relevante, a criteriilor de selecție, a punctajelor, a contractelor de mandat, a indicatorilor de performanță și a rezultatelor anuale. Altfel, reforma rămâne un exercițiu de imagine, iar companiile de stat continuă să funcționeze ca spații de recompensare pentru oameni conectați politic.

ROMATSA și Loteria Română nu sunt instituții oarecare. ROMATSA gestionează o infrastructură critică pentru siguranța traficului aerian, iar Loteria Română operează într-un domeniu cu impact financiar și social. Ambele au nevoie de guvernanță serioasă, control financiar și decizii strategice coerente. Când indemnizațiile membrilor CA ajung la niveluri de mii de euro lunar, publicul are dreptul să întrebe ce performanță justifică aceste sume. Care sunt indicatorii asumați? Ce rezultate au fost obținute? Cum se măsoară contribuția fiecărui administrator? Există rapoarte publice clare privind activitatea CA? Fără răspunsuri la aceste întrebări, indemnizațiile mari devin greu de apărat în fața contribuabililor.

Cazul Constanței Coman este relevant pentru felul în care statul român își gestionează companiile și pozițiile bine remunerate din consiliile de administrație. Fostă consilieră în zona Secretariatului General al Guvernului, cu traseu prin instituții publice, companii municipale și structuri legate de reforma guvernanței corporative, Coman a ajuns să cumuleze două mandate în CA-uri ale unor companii de stat importante: ROMATSA și Loteria Română. Potrivit investigației DeFapt.ro, veniturile nete anuale din cele două poziții ajung la aproximativ 112.000 de euro, la care se adaugă pensia. Legalitatea acestor venituri trebuie analizată separat de oportunitatea lor publică. Însă, din perspectiva încrederii cetățenilor, cazul ridică întrebări inevitabile despre merit, selecție, influență politică și responsabilitate. România nu poate vorbi credibil despre reformarea companiilor de stat cât timp funcțiile de conducere sunt percepute ca sinecuri bine plătite. Profesionalizarea reală nu înseamnă doar proceduri, ci rezultate, transparență și responsabilitate publică.

Sursa foto: Inquam Photos/Alexandru Nechez

Sursă: Defapt

Un frate al președintelui Consiliului Județean Iași, Costel Alexe, și firma fostei sale soții controlează, prin proprietate sau concesiune, peste 807.000 de metri pătrați de teren în comuna Victoria, județul Iași. Suprafețele apar în documente oficiale consultate de presa locală, iar o parte dintre ele ar fi fost dobândite sau concesionate la prețuri considerate modice. Cazul readuce în atenție relația dintre funcțiile publice, afacerile de familie și patrimoniul local.

Un nou caz cu implicații politice și administrative apare în jurul lui Costel Alexe, președintele Consiliului Județean Iași și fost ministru al Mediului. Potrivit informațiilor publicate de „Ziarul de Iași”, un frate al acestuia, Mihai Alexe, și firma fostei soții a liderului liberal, Raluca Elena Alexe, dețin sau folosesc prin concesiune peste 807.000 de metri pătrați de teren în comuna Victoria, județul Iași. Datele ar proveni din informații oficiale colectate de la Cadastru, Monitorul Oficial și Registrul Comerțului. O parte dintre terenuri sunt în proprietatea firmei Corporex SRL, societate legată de domeniul Arcaland, iar alte suprafețe importante sunt concesionate de Mihai Alexe de la administrația locală din comuna Victoria.

Cazul este relevant nu doar prin dimensiunea terenurilor, ci și prin contextul în care acestea apar: legături de familie, relații de afaceri păstrate după divorț, firme cu sedii comune, terenuri achiziționate sau concesionate la valori considerate reduse și două anchete penale care au avut legătură, direct sau indirect, cu domeniul Arcaland. Costel Alexe a refuzat să comenteze detaliile prezentate de presa locală, invocând caracterul personal și familial al subiectului. Fosta sa soție a susținut că fostul soț nu mai are legătură cu afacerea Arcaland.

Peste 807.000 mp de teren în comuna Victoria

Potrivit datelor citate, suprafața totală aflată în proprietatea sau folosința apropiaților lui Costel Alexe depășește 807.000 mp. Vorbim despre terenuri aflate într-o comună de frontieră, în zona Sculeni-Victoria, unde se află și domeniul Arcaland, spațiu de agrement cunoscut local. Firma Corporex SRL, administrată de Raluca Elena Alexe și asociată cu Arcaland, ar deține terenuri de aproximativ 194.577 mp, la care se adaugă clădiri cu o suprafață totală de 2.277 mp. Într-una dintre aceste clădiri funcționează, potrivit datelor publicate, și sediul unei alte firme legate de Costel Alexe.

În paralel, Mihai Alexe, fratele președintelui CJ Iași, ar avea concesionate de la Primăria Victoria aproximativ 61 de hectare de teren agricol. Pentru circa 38 de hectare concesionate în 2020, redevența anuală ar fi fost de 4.234 lei. Ulterior, la începutul anului 2026, ar fi urmat o altă concesiune, de aproximativ 23 de hectare, pe 25 de ani, cu o redevență anuală de 23.784 lei. Astfel, pentru aproximativ 610.000 mp de teren concesionat, redevența anuală totală ar depăși cu puțin 28.000 lei. Această valoare ridică întrebări privind modul de stabilire a redevențelor, nivelul concurenței din licitații și interesul public în valorificarea terenurilor comunale.

Unul dintre punctele cele mai sensibile ale cazului este terenul pe care funcționează Arcaland. Potrivit informațiilor prezentate anterior de presa locală, imobilele ar fi fost cumpărate în 2015 de Corporex SRL de la firma Construcții Hidrotehnice. Prețul tranzacției ar fi fost de 42.000 de euro, în condițiile în care proprietatea fusese evaluată anterior la 556.000 de euro. Diferența este semnificativă: potrivit calculelor jurnaliștilor locali, achiziția s-ar fi făcut la un preț de aproximativ 13 ori mai mic decât valoarea evaluată.

Aceste informații nu demonstrează, prin ele însele, existența unei ilegalități, dar ridică întrebări legitime privind condițiile tranzacției, evaluarea activelor, vânzătorul, cumpărătorul și contextul în care bunurile au ajuns în patrimoniul firmei controlate de fosta soție a unui politician influent. Ulterior, pe acel teren a fost dezvoltat un parc de distracții și agrement, Arcaland, care a devenit cunoscut în zona Iașiului. Tot acest domeniu a intrat, în timp, în atenția procurorilor anticorupție prin două dosare penale distincte.

Legături de afaceri după divorț

Costel Alexe și Raluca Elena Alexe au divorțat la finalul anului 2020, într-un context public tensionat, marcat de anchete DNA. Cu toate acestea, potrivit datelor de la Registrul Comerțului, între cei doi ar fi rămas legături de afaceri. În august 2025, Costel Alexe i-ar fi cedat fostei soții 50% din părțile sociale ale firmei Domeniul Arca SRL Victoria. Denumirea societății trimite la Arcaland, iar sediul firmei este într-o clădire a Corporex SRL, societate legată de fosta soție.

Mai mult, numărul de contact al Domeniul Arca SRL ar fi cel al Ralucăi Elena Alexe, care ar fi dobândit și calitatea de administrator. Societatea figurează cu obiect de activitate „alte activități-suport pentru creație și interpretare artistică” și, până în 2025, nu ar fi raportat cifre de afaceri. Aceste detalii conturează o rețea de conexiuni comerciale care nu se rupe complet după divorț. Chiar dacă fosta soție susține că actualul președinte al CJ Iași nu mai are legătură cu Arcaland, datele despre firme arată că relațiile patrimoniale și administrative dintre persoane apropiate au continuat sub diverse forme.

Nu doar fosta soție apare în acest tablou economic. Potrivit informațiilor citate, și sora lui Costel Alexe, Adina Dura, ar figura într-o societate care conține în denumire referința „Arca”: Arca Play SRL, cu obiect de activitate în zona recreativă și distractivă. Sediul acestei firme ar fi în apartamentul din Iași al Ralucăi Elena Alexe. De asemenea, Florin Alexe, un alt frate al politicianului, ar fi deținut firma Mobilis Ideas, cu sediul într-un imobil al Corporex, societate dizolvată la începutul anului trecut. Mihai Alexe, fratele care apare cu cele mai mari suprafețe de teren concesionate sau utilizate în comuna Victoria, este și el menționat în contextul dosarelor care au vizat domeniul Arcaland. Acesta nu a putut fi contactat de jurnaliștii locali pentru un punct de vedere.

Arcaland, în centrul a două dosare penale

Domeniul Arcaland nu este un simplu proiect privat de agrement. El a fost menționat în două anchete penale care au vizat fapte investigate de DNA. Prima este cunoscută public drept „Dosarul Tabla”. În acest caz, procurorii anticorupție au susținut că, pe vremea când era ministru al Mediului, Costel Alexe ar fi solicitat mită 22 de tone de tablă, care ar fi urmat să fie folosite pentru amenajări în cadrul complexului de la Sculeni. În acest dosar au fost trimiși în judecată și Raluca Elena Alexe, precum și Mihai și Florin Alexe.

Este important de precizat că trimiterea în judecată nu înseamnă vinovăție, iar persoanele vizate beneficiază de prezumția de nevinovăție până la o hotărâre definitivă. Al doilea dosar îl vizează pe Petru Avram, fost șef la Administrația Bazinală de Apă Prut-Bârlad, cumătru al lui Costel Alexe. Acesta a fost condamnat cu suspendare după ce ar fi dispus folosirea unor utilaje și angajați ai instituției pentru lucrări de deznisipare la Arcaland. Potrivit informațiilor publicate, muncitorii de la Apele Române ar fi fost așteptați la proprietate de Mihai Alexe, fratele lui Costel Alexe, însă acesta nu ar fi fost pus sub acuzare în acel dosar.

Suprafețele concesionate de Mihai Alexe de la Primăria Victoria ridică o problemă administrativă importantă: cum sunt valorificate terenurile publice ale comunelor și cine beneficiază de ele. Prima concesiune menționată, din 2020, ar fi vizat 38 de hectare pe o perioadă de șapte ani, cu posibilitate de prelungire. Redevența anuală: 4.234 lei. A doua concesiune, de 23 de hectare, ar fi fost încheiată la începutul anului 2026, pe 25 de ani, cu o redevență anuală de 23.784 lei. Primarul comunei Victoria, Daniel Crețu, coleg de partid cu Costel Alexe, a susținut că o parte dintre terenuri se află în zona inundabilă a Prutului și că ar fi folosite pentru cultivarea unor furaje precum lucerna. Edilul a negat existența unor favoruri politice sau a unor legături între licitații și familia Alexe. Totuși, atunci când un apropiat al unui lider politic județean obține suprafețe mari de teren de la o primărie condusă de un coleg de partid, întrebările publice sunt inevitabile: au existat competitori reali? Cum au fost stabilite redevențele? Au fost terenurile evaluate corect? A existat un avantaj indirect pentru persoane apropiate unui decident politic?

Un alt episod relatat anterior de presa locală vizează asfaltarea unui drum din comuna Victoria. Potrivit investigațiilor citate, Primăria Victoria ar fi alocat aproximativ 1 milion de lei, reprezentând un sfert din bugetul de investiții al comunei pe anul 2020, pentru asfaltarea unui drum de circa 800 de metri care trecea prin fața Arcaland și se termina în câmp, la mică distanță de obiectiv. Primarul Daniel Crețu a susținut că asfaltarea era planificată anterior și că prezența domeniului Arcaland în zonă a fost o coincidență. Totuși, pentru public, un astfel de detaliu poate alimenta percepția că investițiile publice ajung să servească indirect unor interese private, mai ales când beneficiarii indirecți sunt apropiați de lideri politici. Chiar dacă o lucrare publică poate fi justificată administrativ, transparența devine esențială atunci când există o suprapunere între infrastructura finanțată de primărie și proprietăți private asociate unor persoane cu influență politică.

Cazul terenurilor din comuna Victoria nu este doar o poveste locală despre proprietăți, concesiuni și firme. Este un exemplu despre cum se intersectează politica, administrația locală, patrimoniul public și afacerile de familie. În România, multe suspiciuni publice apar nu neapărat dintr-o faptă dovedită penal, ci din lipsa de transparență în jurul deciziilor administrative: terenuri concesionate ieftin, drumuri asfaltate spre zone de interes privat, firme inactive cu sedii în proprietăți ale apropiaților, tranzacții la valori mult sub evaluări și refuzul politicienilor de a răspunde detaliat la întrebări. Pentru un ales local sau județean, standardul de transparență trebuie să fie mai ridicat decât pentru un simplu privat. Când familia unui lider politic controlează suprafețe mari de teren într-o comună administrată de colegi politici, interesul public este evident.

Sursă: ZiaruldeIasi

Un raport de audit al Curții de Conturi indică abateri majore la Oficiul Național pentru Jocuri de Noroc, instituția care autorizează, monitorizează și controlează piața jocurilor de noroc din România. Potrivit informațiilor apărute în spațiul public, prejudiciul estimat depășește 149 de milioane de lei, echivalentul a aproape 30 de milioane de euro, iar inspectorii au sesizat organele de anchetă penală.

Oficiul Național pentru Jocuri de Noroc intră din nou în centrul unei controverse majore, după ce un raport al Curții de Conturi ar fi identificat abateri semnificative în activitatea instituției pentru anul 2024. Potrivit informațiilor prezentate pe surse, auditorii au constatat taxe de autorizare nedeclarate, neîncasate sau neachitate, diferențe între raportările operatorilor la ONJN și declarațiile fiscale depuse la ANAF, lipsa unor verificări obligatorii și deficiențe în monitorizarea jocurilor de noroc tradiționale și online. Prejudiciul total calculat de Curtea de Conturi ar fi de 149.479.297 lei, adică aproape 30 de milioane de euro. Întrucât raportul ar indica posibile fapte sancționate de legea penală, instituția de audit a sesizat organele de anchetă. Cazul este cu atât mai important cu cât ONJN este autoritatea care ar trebui să supravegheze o industrie cu rulaje uriașe, impact social major și risc fiscal ridicat. Jocurile de noroc, în special cele online, presupun fluxuri financiare mari, raportări lunare, taxe de autorizare, sisteme informatice conectate la servere de monitorizare și obligații stricte pentru operatorii licențiați.

Potrivit informațiilor din raport, Curtea de Conturi ar fi ajuns la o concluzie contrară în urma auditului de conformitate, ceea ce înseamnă că abaterile identificate au fost considerate semnificative și generalizate. Auditorii ar fi verificat modul în care ONJN și-a îndeplinit atribuțiile legale privind autorizarea, monitorizarea, supravegherea și controlul operatorilor de jocuri de noroc. De asemenea, ar fi fost analizată activitatea finanțată integral din venituri proprii, inclusiv zona privind promovarea principiilor de joc responsabil. Concluziile sunt severe: instituția nu ar fi verificat corespunzător realitatea și exactitatea raportărilor lunare ale operatorilor, nu ar fi analizat datele stocate pe serverele în oglindă și pe serverele de siguranță, nu ar fi verificat modificările software realizate după autorizare și nu ar fi emis înștiințări de plată pentru anumite contribuții datorate de operatori. Cu alte cuvinte, exact instituția care trebuia să controleze piața ar fi funcționat, potrivit raportului, cu deficiențe grave de monitorizare.

Taxe de autorizare nedeclarate și neachitate

Una dintre cele mai importante constatări vizează diferențele de taxe de autorizare. Auditorii ar fi identificat o diferență estimată de 116.019.510 lei în cazul operatorilor de jocuri de noroc de tip slot-machine, sumă care ar fi fost nedeclarată și neachitată după intrarea în vigoare a OUG nr. 82/2023. În plus, în cazul unei societăți comerciale, raportul ar indica o diferență nedeclarată și neachitată de 16.713.371 lei reprezentând taxă de autorizare. În zona pariurilor în cotă fixă și bingo TV, auditorii ar fi constatat că 10 operatori din totalul de 20 aveau diferențe de taxă de autorizare lunară nedeclarată, în cuantum total de 3.626.440 lei. O altă sumă importantă, de 13.119.976 lei, ar proveni din contribuțiile aferente unui număr de 56.513 aparate autorizate. Cauza principală indicată ar fi faptul că ONJN nu ar fi emis și transmis înștiințările de plată către organizatori. Aceste sume arată că problema nu este una punctuală, ci una sistemică. Dacă raportările lunare nu sunt verificate, dacă taxele nu sunt calculate corect și dacă instituția nu transmite la timp obligațiile de plată, statul pierde bani, iar operatorii care respectă legea ajung dezavantajați în fața celor care declară incomplet sau întârzie plata.

Un alt punct sensibil al raportului vizează diferențele dintre sumele declarate de operatori la ONJN și cele declarate la ANAF prin declarațiile fiscale. Aceste diferențe sunt importante deoarece arată că instituțiile statului dețineau date care puteau fi comparate, dar mecanismul de verificare nu ar fi funcționat eficient. În cazul SC MANEX COMPANY SRL, raportul ar arăta că totalul sumelor declarate la ONJN a fost de 9.800.365 lei, în timp ce declarațiile 100 privind obligațiile de plată la bugetul de stat indicau 18.196.514 lei. Echipa de audit ar fi calculat o taxă totală de autorizare datorată de 28.673.718 lei, din care ar fi fost plătiți 11.960.347 lei. Diferența nedeclarată și neachitată ar fi de 16.713.371 lei.  Diferențe ar fi fost identificate și la alți operatori, precum MAXWIN SLOTS SRL, SUPERBET RETAIL SA, VITMESTIL GAMES SRL și PROFESSIONAL DOUBLE GAMES SRL. În aceste cazuri, auditorii ar fi comparat declarațiile depuse la ONJN cu obligațiile raportate către ANAF, constatând necorelări relevante. Aceste date ridică o întrebare evidentă: de ce nu au fost folosite automat informațiile din sistemele ANAF pentru verificarea raportărilor către ONJN? Într-o piață digitalizată și cu fluxuri financiare mari, instituțiile statului ar trebui să poată identifica rapid diferențele dintre raportări.

Raportul ar atrage atenția și asupra monitorizării jocurilor de noroc la distanță. Operatorii online au obligația de a asigura accesul la servere în oglindă, servere de siguranță și servere centrale, astfel încât autoritățile să poată verifica activitatea în timp real sau aproape în timp real. Potrivit auditului, reprezentanții ONJN ar fi certificat, prin minute semnate cu ocazia relicențierii operatorilor, îndeplinirea condițiilor legale privind accesul securizat și neîntrerupt la aceste servere. Totuși, raportul ar indica faptul că Oficiul nu ar fi analizat și valorificat datele disponibile și nu ar fi cunoscut dacă operatorii au efectuat modificări software după autorizare. Această problemă este gravă deoarece jocurile online depind de sisteme informatice. Dacă modificările software nu sunt monitorizate, dacă datele de pe servere nu sunt analizate și dacă rapoartele obligatorii nu sunt verificate, riscul de manipulare a rezultatelor, de raportare incorectă a veniturilor sau de favorizare a unor plăți suspecte crește semnificativ.

Plăți repetate de peste 15.000 de euro către anumiți jucători

Unul dintre cele mai sensibile elemente ale raportului se referă la plăți multiple peste 15.000 de euro către anumiți jucători, repetate de zeci de ori într-o singură zi. Potrivit informațiilor citate, auditorii ar fi identificat cazuri în care unii jucători au primit plăți de 40 sau chiar 58 de ori într-o zi, cu valori totale de ordinul sutelor de mii sau milioanelor de euro. Raportul ar considera aceste situații drept riscuri majore care impuneau verificări urgente din partea ONJN. Astfel de plăți repetate pot ridica suspiciuni privind manipularea rezultatelor jocurilor, raportarea veniturilor, acordarea de câștiguri neobișnuite sau posibile mecanisme de evitare a unor obligații fiscale. Auditorii ar fi estimat chiar un risc potențial de diferență de taxă de autorizare nedeclarată de până la 2,1 miliarde lei în anul 2024, în cazul în care astfel de riscuri s-ar confirma prin verificări extinse. Este important de subliniat că această sumă reprezintă un risc potențial indicat în contextul raportului, nu prejudiciul deja stabilit. Prejudiciul calculat în urma auditului este de 149,47 milioane lei.

Raportul ar mai indica lipsa unor declarații lunare în aplicația MFiles, sistemul utilizat pentru gestionarea documentelor depuse de operatori. Pentru jocurile de noroc la distanță, ar fi fost menționate declarații lipsă în cazul TOTAL BET ONLINE SRL pentru lunile ianuarie, februarie, martie, aprilie și mai 2024, precum și în cazul TSG Interactive PLC pentru luna septembrie 2024. În zona operatorilor de tip slot-machine, auditorii ar fi identificat 42 de cazuri cu declarații lipsă. Lista include mai multe societăți comerciale, printre care KEOPS SERV SRL, ALMA SUPER GAMES SRL, CARDINAL ENTERTAINMENT SRL, MAXWIN SLOTS SRL, SUPERBET RETAIL SA, SPIN GAMES SRL, TAXAR GAMES SRL și altele. Declarațiile lunare sunt esențiale pentru calculul taxelor, pentru monitorizarea activității și pentru verificarea respectării obligațiilor legale. Lipsa lor ar fi trebuit să declanșeze rapid verificări, notificări și, după caz, sancțiuni.

Potrivit surselor citate, prejudiciul ar fi imputat fostei conduceri a ONJN, pe motiv că instituția nu ar fi monitorizat și controlat corespunzător activitatea organizatorilor de jocuri de noroc în anul 2024. Acuzația centrală nu este doar că operatorii ar fi declarat sau plătit incomplet, ci că autoritatea publică responsabilă nu ar fi acționat pentru a identifica, corecta și sancționa aceste situații. Într-o piață reglementată, inacțiunea autorității poate avea efecte la fel de grave ca încălcarea directă a regulilor de către operatori. Dacă raportul Curții de Conturi va fi confirmat și valorificat de organele de anchetă, cazul poate deveni unul dintre cele mai importante dosare privind administrarea pieței jocurilor de noroc din România.

Sursă: Mediafax

Statul român deține zeci, posibil sute, de companii inactive, aflate în faliment sau existente doar pe hârtie. Nu produc nimic, nu au angajați, nu au sedii reale și nu aduc niciun beneficiu public. În schimb, consumă timp administrativ, blochează active și arată dimensiunea haosului din patrimoniul statului.

Statul român nu știe exact câte companii deține. Este una dintre cele mai grave concluzii care se desprind din noul episod al campaniei „Statul la Stat”, realizată de Digi24, dedicat companiilor fantomă aflate în proprietatea sau coordonarea statului. Vorbim despre societăți fără activitate, fără angajați, fără sedii reale și, în unele cazuri, fără nicio justificare economică pentru existența lor. Aceste entități pot fi numite, fără exagerare, cadavre administrative. Nu mai au viață economică, nu mai produc valoare, nu mai servesc interesului public, dar continuă să existe în registre, în acte, în proceduri, în litigii și în structuri birocratice. Unele sunt inactive de ani sau chiar de zeci de ani. Altele se află în faliment, dar procedurile de lichidare se târăsc pe termen nedefinit.

Problema este cu atât mai gravă cu cât nimeni nu pare să aibă o evidență completă. Inițial, s-a vorbit despre peste 185 de companii inactive sau fără situații financiare depuse, însă cifra este doar o estimare. În realitate, numărul ar putea fi mai mare, pentru că instituțiile statului nu au o bază de date unică, actualizată și completă privind toate societățile în care statul este acționar, asociat sau coordonator.

Statul care nu știe ce deține

Într-o administrație funcțională, primul pas al reformei este inventarul. Nu poți reforma companiile de stat dacă nu știi câte sunt, ce active au, ce datorii au, cine le conduce, ce statut juridic au și dacă mai desfășoară vreo activitate. În România, acest inventar pare încă neclar. Potrivit informațiilor prezentate de Digi24, Oana Gheorghiu, vicepremier interimar cu atribuții în zona reformei companiilor de stat, a admis că situația nu este limpede. Au existat rapoarte care indicau peste 1.700 de companii, însă nu toate sunt monitorizate prin aceleași mecanisme. Unele intră în zona AMEPIP, altele sunt exceptate, iar altele rămân prinse în structuri administrative vechi. Această fragmentare arată una dintre marile probleme ale statului român: lipsa unei imagini consolidate asupra propriului patrimoniu. Statul are societăți, terenuri, clădiri, active, datorii, participații și companii aflate în diverse stadii juridice, dar nu are o hartă clară a acestora. Fără o asemenea hartă, reforma devine aproape imposibilă. Orice Guvern poate anunța restructurări, eficientizări și comasări, dar dacă datele de bază lipsesc, procesul rămâne blocat în birocrație.

Un exemplu relevant este Societatea de Strategie pentru Piața de Gros, aflată în coordonarea Autorității pentru Administrarea Activelor Statului. Oficial, compania are ca obiect de activitate studierea pieței și sondarea opiniei publice. În realitate, potrivit reportajului Digi24, societatea nu are activitate reală, nu are angajați și nu are un sediu funcțional. La adresa declarată apar hale și clădiri care nu mai au legătură practică cu societatea. Oamenii din zonă nu știu de existența acestei companii. Dincolo de acte, instituția pare să fi dispărut din realitatea economică, dar continuă să existe juridic. Aici apare absurdul administrativ: o companie care nu are activitate trebuie să aibă totuși o adresă. Dacă nu are sediu real, soluția devine una formală: un contract de comodat, o cameră declarată în acte, o adresă folosită doar pentru registru. Astfel, societatea supraviețuiește birocratic, deși nu mai are o funcție economică. Acest model nu este doar ridicol. Este periculos pentru administrație, pentru că produce opacitate. Dacă o companie nu are sediu real, nu are angajați și nu desfășoară activitate, dar rămâne înregistrată în structurile statului, cine răspunde pentru ea? Cine o verifică? Cine decide dacă trebuie lichidată? Cine urmărește dacă mai are active sau datorii?

În mediul privat, o firmă fără activitate poate fi radiată, lichidată sau lăsată în inactivitate fiscală. În cazul statului, lucrurile se complică. Societățile publice sunt legate de ministere, agenții, autorități locale, hotărâri de guvern, litigii, active istorice, proceduri de faliment și responsabilități instituționale împărțite. Rezultatul este un cimitir administrativ: companii care nu mai au nicio utilitate, dar care nu sunt închise. Unele există pentru că nimeni nu și-a asumat decizia. Altele pentru că au litigii nerezolvate. Altele pentru că au active greu de valorificat. Altele pentru că au fost create cândva pentru interese politice sau economice, iar apoi au fost abandonate. În toate cazurile, statul pierde. Pierde timp, pierde control, pierde active și pierde credibilitate. Un stat care nu își poate închide propriile companii inactive transmite un semnal de slăbiciune instituțională.

Societatea Feroviară de Turism, faliment fără final

Un alt exemplu este Societatea Feroviară de Turism, companie de stat intrată în insolvență în 2013 și în faliment în 2018. Deși au trecut ani de la declanșarea procedurilor, lichidarea nu este finalizată. Potrivit informațiilor prezentate în reportaj, societatea este blocată de active greu de vândut, precum un pod de cale ferată dezafectat și cantoane CFR degradate, dar și de litigii, dosare conexe și proceduri penale. Lichidatorul judiciar susține că aceste elemente țin compania în procedură și împiedică închiderea definitivă. Acesta este un alt simptom al statului român: active vechi, degradate, greu de evaluat și greu de valorificat. În loc să fie transformate în bani, în proiecte sau în infrastructură utilă, ele rămân blocate în proceduri. Nimeni nu le cumpără, nimeni nu le folosește, dar nici nu dispar din evidențe. În acest fel, falimentul unei companii de stat poate deveni o procedură fără orizont. Formal, există lichidare. Practic, compania continuă să ocupe spațiu administrativ.

Există mai multe explicații pentru această situație. Prima este birocrația. Închiderea unei companii de stat presupune proceduri, avize, hotărâri, verificări, evaluări, lichidare, soluționarea datoriilor și valorificarea activelor. A doua explicație este lipsa de responsabilitate. Când o companie nu mai produce nimic, dar nici nu creează presiune publică imediată, tentația instituțiilor este să amâne. Nimeni nu câștigă politic din închiderea unei societăți obscure, dar cineva poate pierde dacă apar datorii, nereguli sau active dispărute. A treia explicație este interesul politic. De-a lungul timpului, multe companii de stat au fost folosite pentru numiri, sinecuri, consilii de administrație, funcții onorifice sau control asupra unor active. Chiar și atunci când o companie nu are activitate reală, existența ei poate fi utilă pentru rețele administrative sau politice. A patra explicație este haosul patrimonial. Unele societăți au active greu de identificat sau litigii vechi. Terenuri, clădiri, cantoane, hale, participații și datorii pot transforma lichidarea într-un proces lung și costisitor.

Chiar dacă multe dintre aceste companii nu au angajați și nu desfășoară activitate, ele au un cost. Nu neapărat întotdeauna un cost direct mare, ci un cost instituțional și economic. În primul rând, blochează active. Terenuri, clădiri sau bunuri care ar putea fi valorificate rămân prinse în structuri moarte. În al doilea rând, generează birocrație. Trebuie monitorizate, raportate, verificate, incluse în evidențe sau în proceduri. În al treilea rând, creează opacitate. Cu cât statul are mai multe entități obscure, cu atât este mai greu pentru public să urmărească patrimoniul public. În al patrulea rând, afectează credibilitatea reformei. Când Guvernul vorbește despre eficiență, dar nu știe exact câte companii deține, mesajul reformist devine slab.

Dacă statul vrea cu adevărat să reformeze companiile publice, primul pas trebuie să fie un registru unic al tuturor societăților de stat. Acest registru ar trebui să includă denumirea companiei, acționariatul, instituția tutelară, statutul juridic, numărul de angajați, cifra de afaceri, datoriile, activele, sediul real, componența conducerii și situația litigiilor. Al doilea pas este clasificarea. Companiile strategice trebuie separate de cele comerciale, cele active de cele inactive, cele profitabile de cele falimentare, cele cu potențial de redresare de cele care trebuie lichidate. Al treilea pas este închiderea rapidă a entităților fără activitate și fără justificare publică. Statul nu are niciun motiv să păstreze companii fără angajați, fără sediu și fără obiect real de activitate. Al patrulea pas este valorificarea activelor. Terenurile, clădirile și bunurile trebuie puse în circuit economic, fie prin vânzare, fie prin concesionare, fie prin transfer către proiecte publice utile.

Sursă: Digi24