Un nou caz care ridică semne de întrebare privind transparența și corectitudinea achizițiilor publice vine din zona serviciilor de informații. O firmă privată, Atheneum Group SRL, a încasat în ultimii ani peste 4,5 milioane de lei din contracte cu Serviciul Român de Informații, în condițiile în care unul dintre directorii săi a lucrat anterior chiar în structurile instituției.

Cazul atrage atenția nu doar prin valoarea contractelor, ci mai ales prin mecanismul prin care acestea au fost atribuite: sute de achiziții directe, fără licitație, care cumulate ajung la sume considerabile.

Legătura dintre fostul angajat SRI și firma contractoare

În centrul acestei situații se află Călin Alexandru Bădărău, actual director economic al firmei Atheneum Group. Acesta a fost angajat între 2013 și 2021 în două unități militare ale SRI, inclusiv la Academia Națională de Informații Mihai Viteazul.

După pensionare, la vârsta de aproximativ 52 de ani, Bădărău a intrat în mediul privat, devenind director economic în mai multe companii, inclusiv la Atheneum Group. În paralel, acesta ocupă și o funcție în cadrul Universitatea din București, în zona administrativă.

Datele analizate arată că, după retragerea sa din SRI, aceleași unități militare în care a activat au început să achiziționeze frecvent produse IT de la firma pe care o reprezintă.

Contracte de milioane cu SRI

În ultimii șase ani, Atheneum Group SRL a încheiat contracte în valoare totală de peste 4,5 milioane de lei cu unități ale Serviciul Român de Informații.

Majoritatea banilor provin de la opt unități militare ale SRI, printre care:

• Institutul pentru Tehnologii Avansate
• Academia Națională de Informații „Mihai Viteazul”
• U.M. 0929 București
• U.M. 0296 București
• U.M. 0521 București
• U.M. 0894 București
• U.M. 0771 Galați
• U.M. 0676 Craiova

Deși firma a avut și contracte minore cu alte instituții – precum Ministerul Afacerilor Externe sau autorități locale – acestea reprezintă o proporție infimă din totalul veniturilor.

Ce a vândut firma către SRI

Portofoliul de produse livrate este extrem de divers și acoperă o gamă largă de echipamente IT și tehnologii:

• laptopuri, monitoare și tablete
• imprimante și consumabile
• echipamente de securitate cibernetică
• licențe software
• camere video și dispozitive audio
• echipamente pentru digitalizare
• servicii satelitare Starlink

Unul dintre cele mai importante contracte a fost semnat în decembrie 2025, când U.M. 0929 București a achiziționat echipamente IT în valoare de peste 200.000 de lei, destinate unui proiect european de analiză malware.

Strategia: sute de achiziții mici, fără licitație

Deși există câteva contracte consistente, cea mai mare parte a veniturilor firmei provine dintr-un mecanism mai puțin vizibil: achizițiile directe.

Acest tip de procedură permite instituțiilor publice să cumpere bunuri sau servicii fără organizarea unei licitații, în anumite limite valorice. În practică, însă, acest mecanism poate fi utilizat pentru fragmentarea achizițiilor în comenzi mici, evitând astfel competiția publică.

Un exemplu relevant este cel din 8 iulie 2025, când SRI a efectuat 14 achiziții consecutive de la aceeași firmă, în mai puțin de o oră, toate pentru „piese și materiale de întreținere”.

Acest tip de practică ridică întrebări serioase privind eficiența și transparența cheltuirii banului public.

O firmă mică, cu contracte mari

Un alt aspect surprinzător este dimensiunea companiei. Potrivit datelor oficiale, Atheneum Group SRL avea, în 2024, doar doi angajați.

În același timp, obiectul principal de activitate declarat al firmei este „administrarea imobilelor”, nu comercializarea de echipamente IT sau soluții de securitate cibernetică.

Această discrepanță între profilul firmei și tipul contractelor obținute ridică semne de întrebare privind capacitatea reală de livrare și modul în care au fost atribuite contractele.

Posibile conflicte de interese?

Prezența unui fost angajat SRI într-o poziție-cheie într-o firmă care contractează masiv cu aceeași instituție ridică problema potențialelor conflicte de interese.

În trecut, numele lui Călin Alexandru Bădărău apărea chiar în documente oficiale ale unor licitații organizate de unități ale SRI, în calitate de persoană cu funcție de decizie.

Chiar dacă acesta susține că nu a fost implicat în procedurile de achiziție după pensionare, conexiunile instituționale și istoricul profesional pot influența percepția publică asupra corectitudinii procesului.

Reacția SRI și poziția oficială

Serviciul Român de Informații a transmis că toate contractele au fost încheiate „în conformitate cu legislația în vigoare” și că instituția ia măsuri pentru prevenirea conflictelor de interese.

De asemenea, Bădărău a declarat că nu poate comenta procedurile de achiziție derulate după retragerea sa din sistem.

De ce este important acest caz

Acest caz scoate în evidență o problemă sistemică: utilizarea frecventă a achizițiilor directe, care pot reduce transparența și competiția în cheltuirea banilor publici.

Chiar dacă fiecare tranzacție în parte respectă limitele legale, cumularea lor poate genera contracte de milioane de lei fără o procedură competitivă.

În plus, implicarea unor foști angajați ai instituțiilor contractante în firmele beneficiare ridică întrebări legitime privind etica și integritatea sistemului.

Sursă: Public Record

Implicarea familiei Bicuți în dosarul care a zguduit campania prezidențială de anul trecut readuce în atenție nu doar dimensiunea politică a operațiunii cunoscute public drept „Pozele Elenei Lasconi”, ci și o întreagă rețea de afaceri care pare să graviteze în jurul contractelor publice, al asocierilor de conjunctură și al unor legături de business întinse în mai multe județe și mai multe zone de influență politică.

Tatăl, Liviu Bicuți, și fiul, Andrei Bicuți, apar astăzi nu doar ca finanțatori ai unei operațiuni cu impact electoral major, potrivit informațiilor reținute de procurori, ci și ca beneficiari ai unei expansiuni rapide în zona achizițiilor din bani publici. Dincolo de numele companiilor și de cifrele de afaceri, tabloul general arată un model de business adaptabil, capabil să intre în proiecte dintre cele mai diverse, de la canalizare și alimentare cu apă la mobilier medical, echipamente IT, parcuri fotovoltaice sau modernizări de infrastructură.

Ascensiunea lui Andrei Gabriel Bicuți în lumea afacerilor este una rapidă și, cel puțin la prima vedere, surprinzătoare. Înainte de a deveni antreprenor, acesta a lucrat în zona sportivă, la echipa patronată de Adrian Mititelu, unde s-a ocupat de montaj video. Ulterior, s-a mutat spre zona Ploieștiului și a intrat în afaceri împreună cu tatăl său. Prima companie importantă, Inovative Training Studio SRL, a fost înființată în 2021, iar rezultatele financiare au fost impresionante încă din primul an. La o cifră de afaceri de milioane de lei, profitul a fost aproape egal cu veniturile, lucru rar întâlnit în mod obișnuit într-o firmă aflată la început de drum. Ritmul a continuat și în anii următori, iar în cele din urmă Andrei Bicuți a rămas unicul acționar.

A doua firmă relevantă, Training Private Group SRL, fondată în 2023, avea să devină numele central în scandalul legat de fotografiile trucate folosite împotriva Elenei Lasconi. Oficial, obiectul principal de activitate este unul generic, de tipul „servicii suport pentru întreprinderi”, însă practica a arătat că societatea a putut participa, singură sau în asociere, la licitații dintre cele mai diferite. Firma a avut din nou un start fulminant: cifre de afaceri mari, profituri consistente și o intrare rapidă în sfera contractelor publice. Chiar dacă în 2024 evoluția nu a mai fost la fel de spectaculoasă, anul 2025 a adus din nou creșteri importante, semn că societatea și-a consolidat prezența pe piața achizițiilor finanțate din bani publici.

Cazul cel mai spectaculos este contractul de 65 de milioane de lei anunțat de Primăria Mogoșoaia pentru lucrări de extindere a sistemului de canalizare menajeră și de alimentare cu apă potabilă în orașul Măgurele. Momentul este unul esențial: câștigătorul licitației a fost desemnat chiar în ziua în care începea campania electorală pentru alegerile prezidențiale repetate. Oferta a venit din partea unei asocieri de firme în care Training Private Group figura ca ofertant, alături de alte societăți și de doi terți participanți. Procedura s-a derulat cu o singură ofertă depusă, ceea ce ridică, din start, semne de întrebare legate de gradul real de concurență.

Mai important însă decât valoarea contractului este profilul partenerilor din asociere. Liderul, Provimed SRL, are ca obiect principal de activitate comercializarea produselor farmaceutice, ceea ce nu are o legătură evidentă cu lucrările de canalizare și alimentare cu apă. Cu toate acestea, aceeași companie apare și în alte contracte uriașe cu instituții publice, inclusiv pentru întreținere de locuri de joacă sau reparații la unități ale transportului public. Cu alte cuvinte, o firmă cu profil farmaceutic ajunge să coordoneze asocieri pentru infrastructură edilitară sau lucrări tehnice, în vreme ce alte companii din asociere completează expertizele necesare.

Terțul participant Iral Consim SRL este, la rândul său, interesant prin profilul asociaților și prin legăturile locale. Firma a fost înființată cu puțin timp înainte de participarea în procedură, iar în acționariat apar nume legate de foste structuri administrative și politice din Olt. Intrarea ulterioară în firmă a fiului unui fost lider PSD local și fost director la regia de apă din județ adaugă o dimensiune politică suplimentară unei societăți fără istoric consistent, dar plasată direct într-un contract public de zeci de milioane de lei. În jurul acestei licitații se conturează, așadar, un tipar: companii noi, profiluri neobișnuite, conexiuni administrative sau politice și contracte foarte mari obținute în asociere.

Un alt exemplu relevant este contractul pentru parc fotovoltaic atribuit de Primăria Crucea din județul Constanța. Aici, firma lui Andrei Bicuți a condus o asociere câștigătoare pentru un proiect cu finanțare PNRR, de aproape 1,8 milioane de lei. Spre deosebire de cazul din Ilfov, aici au existat mai multe oferte, însă și în această procedură apar parteneri interesați. Unul dintre ei, Nuovo Concept Nairam SRL, provine tot din județul Olt și are un istoric care arată o adaptare rapidă la piața banilor publici. Firma și-a schimbat obiectul principal de activitate, și-a mutat sediul și a participat în asocieri la licitații importante, inclusiv la un contract de 25 de milioane de lei în Slatina, unde partener a fost chiar compania tatălui, Liviu Bicuți, Creative & Innovative Management.

Această suprapunere între contractele tatălui și cele ale fiului nu poate fi ignorată. Deși în acte cele două firme sunt distincte, apariția lor repetată în același univers de licitații, alături de parteneri comuni sau proveniți din aceleași zone geografice și politice, sugerează existența unei strategii comune de business. Faptul că atât Training Private Group, cât și Creative & Innovative Management au fost indicate drept finanțatori ai operațiunii „Pozele Elenei Lasconi”, potrivit procurorilor, face ca analiza afacerilor familiei Bicuți să devină cu atât mai relevantă.

Contractele cu spitale și unități medicale completează imaginea unei firme capabile să intre pe aproape orice piață publică. În martie 2026, Training Private Group a câștigat două proceduri la Spitalul din Gheorgheni, aflat într-o zonă administrativă controlată de UDMR. Un contract viza mobilier medical, iar altul echipamente IT. În cazul mobilierului medical, licitația a fost contestată de competitori pe motiv că firma câștigătoare nu deținea anumite certificări sau avize specifice, însă contestațiile au fost respinse pe considerente procedurale. Al doilea contract a fost adjudecat în condițiile în care firma lui Andrei Bicuți a fost singurul ofertant. În paralel, și compania tatălui figurează într-un alt contract consistent cu aceeași unitate medicală.

Această versatilitate extremă a firmelor apropiate familiei Bicuți ridică o întrebare legitimă: cum reușește o societate cu obiect generic de activitate să participe la licitații din domenii atât de diferite, de la infrastructură tehnico-edilitară până la mobilier medical și energie regenerabilă? În mod normal, specializarea, experiența dovedită și resursele tehnice ar trebui să joace un rol decisiv. În practică, modelul folosit pare să fie cel al asocierilor largi, unde fiecare partener acoperă formal o nevoie din caietul de sarcini, iar liderul sau unul dintre ofertanți capitalizează oportunitatea.

În plus, geografia acestor contracte nu este deloc întâmplătoare. Ilfov, Constanța, Harghita, Olt – fiecare dintre aceste zone oferă indicii despre o capacitate de conectare la administrații de culori politice diferite. Primari PNL, structuri UDMR, firme cu rădăcini în rețele locale apropiate PSD – toate apar în proximitatea afacerilor familiei Bicuți. Nu vorbim, așadar, despre o singură filieră politică, ci despre un tip de business care pare să funcționeze transpartinic, atâta vreme cât există acces la proceduri publice și la asocieri rentabile.

Rămâne de observat și componenta externă a imaginii construite în jurul familiei. Fotografia de la Chișinău, în care Liviu și Andrei Bicuți apar alături de fostul premier moldovean Vasile Tarlev și de figuri cunoscute din fotbalul basarabean, adaugă o dimensiune de reprezentare și influență. Ea sugerează că familia încearcă să se proiecteze nu doar ca actor economic local, ci și ca partener de afaceri într-un cerc mai larg, în care politica, sportul și businessul se intersectează.

Faptul că nici Liviu Bicuți, nici Andrei Bicuți nu au oferit, până la publicare, explicații detaliate privind aceste conexiuni și această dezvoltare accelerată nu face decât să amplifice întrebările. În lipsa unor clarificări publice, datele disponibile conturează imaginea unei familii care a reușit, în timp scurt, să construiască o infrastructură de afaceri foarte flexibilă, bine conectată și activă într-o zonă sensibilă: cea a contractelor din bani publici.

Scandalul „Pozele Elenei Lasconi” a adus familia Bicuți în prim-plan dintr-o perspectivă politică și penală. Însă, afacerile derulate în paralel arată că adevărata miză depășește cu mult episodul unei campanii electorale compromise. În spatele acestui dosar se vede un model de creștere economică bazat pe adaptare rapidă, asocieri influente și acces la licitații publice de milioane de lei. Iar tocmai această combinație între bani publici, conexiuni de business și intervenție în jocul politic transformă cazul familiei Bicuți într-un subiect major de interes public.

Sursă: G4Media

Ministerul Energiei a devenit, în ultimii ani, nu doar un centru de decizie strategică pentru una dintre cele mai sensibile zone ale economiei românești, ci și un spațiu în care se intersectează cariere politice, interese de partid, afaceri private și funcții publice bine remunerate.

O analiză a profilurilor celor mai importanți oameni din conducerea instituției arată că, dincolo de rivalitatea oficială dintre PSD și PNL, în interiorul ministerului funcționează o rețea transpartinică în care colaborările, asocierile și beneficiile reciproce par să depășească granițele ideologice. În multe cazuri, nu doar demnitarii au ajuns în poziții-cheie, ci și soțiile lor, care ocupă la rândul lor funcții în instituții publice sau companii controlate de stat.

Ministrul Energiei, Bogdan Gruia Ivan, este prezentat adesea drept unul dintre oamenii tineri ai PSD, parte din generația nouă pe care partidul încearcă să o promoveze. Cu studii în științe politice și doctorat în sociologie, Ivan și-a început cariera în administrația locală din Bistrița-Năsăud, unde a lucrat ca și consilier al șefului Consiliului Județean, dar și în structuri dependente de bani publici. Ascensiunea sa a fost rapidă: deputat din 2020, apoi ministru al Cercetării, ulterior titular peste Economie, Digitalizare și Turism, pentru ca în final să ajungă în fruntea Energiei. În declarațiile de avere apar venituri consistente din salariu și din restituiri de împrumuturi acordate partidului, dar și o legătură de familie cu zona publică: soția sa a lucrat la Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Bistrița-Năsăud, iar ulterior a beneficiat de indemnizație pentru creșterea copilului.

Dincolo de cariera oficială, Bogdan Gruia Ivan a avut și o experiență în mediul privat, fiind asociat și administrator într-o firmă care a derulat contracte cu instituții publice din județul natal. Interesant este profilul asociatului său de atunci, un politician care a trecut atât prin PNL, cât și prin PSD, semn al unei permeabilități politice devenite aproape normă în administrația locală. Această asociere spune mult despre modul în care se formează punțile dintre partidele care, în discurs, se prezintă ca adversare.

Un alt nume relevant din Ministerul Energiei este Marius Viorel Poșa, unul dintre cei mai noi secretari de stat ai instituției. CV-ul său este impresionant prin varietate și ridică multe semne de întrebare prin densitatea funcțiilor și a afacerilor. Poșa a trecut prin ministere, autorități publice, companii de stat și consilii de administrație, dar a bifat și o lungă listă de firme private din domenii foarte diferite. De la jurnalism, construcții și mobilă până la energie, blockchain, articole medicale și arhitectură, traseul lui Poșa pare mai degrabă o hartă a oportunităților decât o carieră lineară.

În zona energetică, numele său apare într-o companie care a activat în producția și furnizarea de energie și gaze, dar care a ajuns în faliment cu datorii uriașe la stat. Societatea a lăsat în urmă milioane de lei neachitați către entități publice importante, inclusiv companii de stat din energie. Deși participarea lui Poșa în firmă a fost minoritară, prezența sa în acționariatul unei societăți care a sfârșit cu o gaură semnificativă în bugetul public este relevantă, mai ales în contextul în care, ulterior, a fost numit în poziții importante chiar în Ministerul Energiei și în structuri din subordinea acestuia.

Povestea lui Poșa este cu atât mai interesantă cu cât și familia sa este bine conectată la resurse publice. Soția sa a avut, potrivit documentelor publice, venituri provenite din mai multe surse de stat, inclusiv din administrația locală și Camera Deputaților. În paralel, ea a avut și legături cu firme în care apare chiar soțul ei. Astfel de suprapuneri între funcții publice, venituri private și afaceri de familie ridică inevitabil întrebări despre frontiera reală dintre interesul public și interesul personal.

În aceeași ecuație intră și Pavel Casian Nițulescu, un secretar de stat PSD care are un traseu diferit, construit din interiorul sistemului energetic clasic. A început ca lăcătuș mecanic, a urcat în ierarhia tehnică, apoi în cea administrativă, iar în cele din urmă a ajuns în vârful ministerului. Deși biografia sa pare mai apropiată de un profil tehnic autentic, și aici apar elemente familiare ale modelului de putere din administrația românească: funcții în companii de stat, mandate în consilii de supraveghere și de administrație, plus o soție angajată într-o funcție publică locală. În cazul lui Nițulescu, nu este atât de vizibilă zona de afaceri, cât aceea a consolidării unei poziții influente într-un sistem unde expertiza tehnică este dublată de apartenența politică.

Poate cel mai spectaculos profil din actuala conducere a Ministerului Energiei este însă cel al liberalului Cristian Silviu Bușoi. Om politic vechi, cu experiență în Parlamentul European, în Guvern și în administrația de sănătate, Bușoi este exemplul perfect al politicianului care navighează cu ușurință între funcțiile publice, activitățile profesionale extrem de bine plătite și investițiile private. Deși este unul dintre liderii PNL asociați cu vechea gardă, el apare într-un context care vorbește despre o apropiere pragmatică de PSD: un împrumut consistent acordat social-democraților pentru campania prezidențială. Gestul este cu atât mai relevant cu cât vine într-un moment în care granițele dintre cele două mari partide par să se estompeze nu doar în guvernare, ci și în mecanismele de susținere financiară și politică.

Averea declarată de Cristian Bușoi este remarcabilă: terenuri, casă de mari dimensiuni, apartament la Bruxelles, tablouri, bijuterii, ceasuri, conturi bancare și fonduri de investiții importante. La acestea se adaugă împrumuturi acordate persoanelor fizice, firmelor și partidului. În plus, veniturile sale din perioada în care a fost europarlamentar și din activitatea notarială sunt impresionante, consolidând imaginea unui politician extrem de bine conectat la resurse. Totodată, Bușoi a fost asociat, chiar și pentru perioade scurte, în firme cu personaje din sfere politice diferite, inclusiv în proximitatea unor nume influente din PSD Constanța.

Imaginea de ansamblu care se desprinde din analiza conducerii Ministerului Energiei este aceea a unui ecosistem în care competiția partinică a fost înlocuită de un tip de cooperare pragmatică. PSD și PNL par să conviețuiască nu doar în formule de guvernare, ci și în rețele informale de afaceri, numiri și protecție reciprocă. Ministerul Energiei, o instituție-cheie pentru securitatea economică a statului, apare astfel ca un loc unde conexiunile personale și familiale contează aproape la fel de mult ca pregătirea profesională.

Mai mult decât atât, apare un tipar recurent: soțiile sau partenerii celor aflați în funcții importante ocupă la rândul lor poziții stabile în instituții publice. Nu este vorba doar despre o coincidență statistică, ci despre un model de consolidare a influenței și a siguranței financiare în interiorul aceleiași sfere de putere. Statul devine, în acest tablou, nu doar angajatorul principal al demnitarilor, ci și al familiilor lor.

Acest tip de structură ridică o întrebare esențială pentru orice discuție despre reforma administrației și profesionalizarea instituțiilor publice: cât din ceea ce vedem în ministere este guvernare și cât este rețea de interese? Când oameni din PSD fac afaceri cu liberali, când liberali împrumută PSD-ul, când secretari de stat provin din firme care au lăsat datorii statului, iar soțiile ocupă la rândul lor funcții publice, devine tot mai greu să mai vorbești despre separație între politică, administrație și afaceri.

Ministerul Energiei este astăzi o radiografie a unui fenomen mai larg. Nu mai vorbim doar despre sinecuri izolate sau despre excepții, ci despre un sistem în care alianțele transpartinice funcționează discret, eficient și profitabil. În discursul public se vorbește despre reformă, meritocrație și transparență. În realitate, dosarele, firmele, consiliile de administrație și declarațiile de avere spun o poveste diferită: aceea a unei elite administrative și politice care, indiferent de culoarea partidului, a învățat să lucreze împreună atunci când vine vorba despre putere, bani și influență.

Articol integral pe Libertatea