În plină perioadă de austeritate și creșteri de taxe pentru cetățeni, Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene (MIPE) plătește 4,4 milioane de euro pe an pe chirii pentru sediile sale și pentru instituțiile subordonate – potrivit documentelor obținute de Public Record.

Din această sumă, 2,7 milioane de euro reprezintă chiria anuală pentru spațiile ocupate direct de minister – în București și în șase direcții regionale – iar restul de 1,7 milioane de euro este plătit de Organismele Intermediare Regionale (OIR), structuri din subordinea MIPE care gestionează fondurile europene la nivel local.

Sumele sunt impresionante, mai ales în contextul în care premierul Ilie Bolojan a anunțat în septembrie noi măsuri de reducere a cheltuielilor bugetare, avertizând că România riscă „o criză de lichiditate” dacă statul nu strânge cureaua.

Pe strada Brestei nr. 2 din Craiova, într-un imobil de zece etaje rebranduit Biz Tower, funcționează OIR Sud-Vest Oltenia, una dintre instituțiile subordonate MIPE.

Aici, 75 de angajați lucrează în șapte etaje pentru care statul plătește 39.500 de euro lunar, adică aproape jumătate de milion de euro pe an. Contractul, valabil până în 2029, a fost redus cu 7.400 de euro/lună doar pentru ultimele cinci luni din 2025.

Un calcul simplu arată că statul plătește aproape 530 de euro/lună pentru fiecare angajat, adică prețul unei chirii pentru un apartament de trei camere în centrul Craiovei.

Ironia este că, în aceeași clădire, Inspectoratul de Stat în Construcții (ISC) plătește doar 9 euro/mp, în timp ce OIR achită 23,2 euro/mp, adică mai mult decât dublu.

Întrebat de ce costurile sunt atât de ridicate, MIPE a transmis că este vorba despre „factori obiectivi”, precum infrastructura IT, paza, spațiile pentru arhivă și cele 15 locuri de parcare.

Proprietarul clădirii, Biz Solutions SRL, aparține omului de afaceri Florin Narcis Niță, implicat într-un dosar DIICOT privind „Afacerea Extensiv” – o schemă financiară prin care a preluat un teren de patru hectare ce include Stadionul Extensiv din Craiova.
Compania lui Niță ar urma să încaseze peste 2,3 milioane de euro din chiria OIR până la finalul contractului.

MIPE are în subordine opt OIR-uri, câte unul pentru fiecare regiune de dezvoltare, care se ocupă de gestionarea și monitorizarea fondurilor europene.

Însă, în loc să utilizeze clădiri publice, aproape toate aceste structuri funcționează în spații private costisitoare, adesea deținute de oameni de afaceri conectați politic.

Administratorul firmei, Niculae Pupăză, a fost consilier local PSD Sector 1 și prim-vicepreședinte al PSD Sector 1. Numele său apare într-un dosar DNA privind vânzarea ilegală a unui spațiu comercial al Primăriei Sectorului 1 în 2008.
Deși procurorii au constatat falsuri în documentație, cauza a fost clasată în 2017 pe motiv de prescripție.

Întrebat despre chirie, Pupăză nu a oferit niciun răspuns redacției.

OIR Regiunea Centru, cu sediul în Alba Iulia, plătește o chirie similară – aproximativ 17.000 de euro lunar – pentru spațiul din Piața Iuliu Maniu nr. 10.

Proprietarii sunt Vasile și Emilia Macarie, care controlează grupul Mercur. Companiile acestora au încheiat zeci de contracte publice cu instituții din județul Alba pentru servicii de catering, cazare și închirieri de săli.

Deși au fost contactați de Public Record, soții Macarie nu au răspuns.

OIR Nord-Vest (Cluj) și OIR Vest (Timișoara) și-au stabilit birourile în clădirile United Business Center (UBC), dezvoltate de grupul Iulius, controlat de omul de afaceri Iulian Dascălu.

• La Cluj-Napoca, chiria lunară este de 30.000 de euro pentru spațiul din UBC Cluj One.

• La Timișoara, OIR Vest plătește peste 20.000 de euro/lună pentru birourile din UBC 1, în Piața Consiliul Europei.

Compania Iulius a transmis că toate contractele s-au încheiat conform legislației achizițiilor publice și că prețurile „reflectă valoarea pieței pentru clădiri de clasă A”.

Cea mai mare cheltuială este generată de sediul central al MIPE, din Șoseaua București-Ploiești nr. 1-1B, cu vedere la lacul Herăstrău.

Aici, ministerul plătește 125.000 de euro lunar – adică 1,5 milioane de euro anual – către Basp Property SRL, firmă controlată de familia Băjenaru.

Compania a fost menționată într-o anchetă Snoop.ro privind retrocedarea controversată a 12 hectare din Parcul IOR din București, transformate ulterior în terenuri imobiliare.

Potrivit lui Dan Băjenaru, asociat al firmei, contractul a fost atribuit „prin licitație”, iar „se discută o reducere de 20-22%” a chiriei, dar fără semnarea unui act adițional până acum.

Ministerul mai plătește chirii și către RA-APPS și companii austriece pentru alte sedii din Capitală.

În teritoriu, MIPE mai finanțează șase Direcții Regionale de Infrastructură, cu rol de verificare tehnică și financiară a proiectelor finanțate prin Programul Operațional Sectorial (POS) Mediu).

Acestea costă statul 270.000 de euro anual.

Contactat de Public Record, MIPE a transmis că „vor fi continuate demersurile de renegociere a contractelor existente”, în vederea reducerii costurilor.

În unele cazuri, s-au obținut discounturi de 20% pentru perioada august–decembrie 2025, însă nu există un plan clar de relocare a instituțiilor în clădiri de stat.

Într-un moment în care românii plătesc taxe mai mari, iar statul cere sacrificii bugetarilor, MIPE funcționează în clădiri private de milioane de euro, în loc să-și folosească patrimoniul propriu.

Economiștii avertizează că aceste cheltuieli indică lipsa unei politici imobiliare coerente la nivel guvernamental:

„Statul român acționează ca un chiriaș de lux, nu ca un proprietar responsabil. Banii publici se scurg în contracte private, în timp ce se vorbește de austeritate”, explică un expert în finanțe publice contactat de redacție.

Cazurile Craiova, Alba Iulia, București și Cluj arată un tipar repetitiv: contracte scumpe, beneficiari conectați politic și justificări vagi.

Cu 4,4 milioane de euro anual cheltuiți pe chirii, Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene se dovedește un campion al risipei, nu al eficienței.

Într-o perioadă în care guvernul cere sacrificii cetățenilor, MIPE continuă să plătească chirii de lux – devenind, pe bună dreptate, Ministerul Investițiilor în Chirie.

Sursă: PublicRecord

Într-o ironie politică greu de ignorat, Eduard Virgil Koler, deputat AUR și membru al Comisiei pentru buget, finanțe, apare ca unul dintre cei mai bine plătiți foști consilieri din industria jocurilor de noroc.

Timp de patru ani (2019–2023), Koler a fost consilierul personal al CEO-ului Superbet, Sacha Dragic, omul care conduce cel mai mare operator de pariuri sportive și cazinouri din România. În total, actualul parlamentar a încasat aproape 300.000 de euro din această colaborare.

Acum, același politician face parte dintr-un partid – AUR – care, până anul trecut, cerea public interzicerea totală a jocurilor de noroc, pe motiv că „distrug vieți și familii”.

Eduard Virgil Koler (50 de ani), ales deputat de Mehedinți la alegerile din 2024, este la primul său mandat parlamentar. Înainte de a ajunge în Camera Deputaților, el a fost consilier local PMP în Drobeta Turnu Severin și, simultan, consilierul președintelui Superbet, Sacha Dragic.

Conform declarațiilor sale de avere, în anul 2024 Koler a încasat 290.000 de lei (aprox. 58.000 euro) de la Superbet, deși colaborarea oficială se încheiase în februarie 2023. În total, din 2019 până în 2024, deputatul AUR a primit peste 1,4 milioane de lei, adică circa 300.000 de euro.

Salariul său lunar depășea 5.000 de euro net – o sumă impresionantă pentru un consilier extern al unei companii private, dar și o poziție care ridică semne de întrebare etice în contextul actualei sale activități parlamentare.

„L-am cunoscut la Orșova pe Sacha Dragic. Mi-a propus să-i fiu consilier. Este un om de afaceri de calibru, care aduce 450 de milioane de euro statului în taxe și impozite anual”, declară Koler pentru Snoop.ro.

Deputatul afirmă că nu este de acord cu interzicerea jocurilor de noroc, poziționându-se astfel în contradicție cu retorica liderilor AUR din ultimii ani:

„Jocurile de noroc sunt un cod CAEN legal. Aduc miliarde la buget. Nu trebuie închise, ci reglementate. Să lăsăm populismele, să gândim economic.”

În declarația sa de avere din iunie 2025, Eduard Koler menționează un împrumut de 120.000 de euro primit de la Sacha Dragic, cu scadență în 2026.
Legătura financiară directă dintre cei doi ridică întrebări despre posibilul conflict de interese al deputatului, în contextul în care AUR este implicat în elaborarea de legi ce vizează tocmai industria jocurilor de noroc.

Koler recunoaște că îl consideră pe Dragic „un prieten apropiat” și afirmă că ar colabora cu el „atâta timp cât este posibil și legal”.

În 2023, liderul AUR, George Simion, cerea în Parlament interzicerea totală a jocurilor de noroc:

„Jocurile de noroc distrug destine, distrug vieți. Trebuie scoase complet din România!”

Tot AUR critica atunci PSD și PNL pentru „complicitate cu mafia cazinourilor”.
Însă, în 2025, partidul condus de Simion și-a nuanțat discursul. Noua linie oficială cere mutarea jocurilor de noroc în stațiuni turistice și restricționarea publicității, nu interzicerea totală.

Inițiativa legislativă depusă în Parlament, semnată de Eduard Koler și de alți 36 de deputați și 27 de senatori AUR, propune ca păcănelele, cazinourile și cluburile de poker să funcționeze doar în cele 56 de stațiuni turistice de interes național.

Ironia? Multe dintre aceste stațiuni – de la Azuga la Călimănești – au sub 15.000 de locuitori, ceea ce contrazice o altă lege recentă, care interzice cazinourile exact în localitățile de acest tip.

Conform datelor guvernamentale, taxele și impozitele plătite de companiile de jocuri de noroc au depășit 5 miliarde de lei în 2024.
Pentru a genera această sumă, firmele din domeniu au avut încasări totale de 12,5 miliarde de lei (2,5 miliarde de euro), potrivit datelor BNR privind plățile electronice către operatorii online.

În primele șase luni din 2025, românii au cheltuit peste 5,5 miliarde de lei la jocurile de noroc, echivalentul bugetelor anuale ale Ministerelor Justiției și Culturii la un loc.

Cu toate acestea, România nu dispune de studii oficiale privind costurile sociale ale dependenței de jocuri – pierderi personale, șomaj, falimente, costuri medicale și psihologice.

Un raport britanic din 2023 estima că efectele negative ale jocurilor de noroc asupra societății din Anglia costă între 1,2 și 2 miliarde de euro anual, fără a include impactul familial și infracțional.

Pe 24 septembrie 2025, reporterii Snoop.ro l-au surprins pe deputatul Koler părăsind Parlamentul la volanul unui BMW XM, o mașină de peste 150.000 de euro.

Vehiculul nu apare în declarația de avere. Confruntat, deputatul a răspuns iritat:

„Mașina este închiriată de la o firmă. Nu este a statului român. Ce vreți, să venim cu căruțul de butelii?”

Investigația Snoop a arătat că firma respectivă, EK Vanguard Vektor SRL, este deținută de mama deputatului, Ioana Dumitrașcu (75 de ani). Compania a înregistrat un profit net de 1 milion de lei în 2024, având un singur angajat și activitate de „consultanță în afaceri și management”.

Aceeași firmă i-a plătit deputatului Koler, în 2024, un salariu de 13.359 de lei, iar numele companiei include inițialele sale („EK”).

În 2024, Koler a declarat un împrumut de 850.000 de lei de la mama sa și, la rândul său, un împrumut de 200.000 de lei către AUR.

Investigația Snoop a mai descoperit că Eduard Koler este partener de afaceri cu Sacha Dragic într-o companie numită Queens Horeca Management SRL, care administrează un hotel în Gura Văii, lângă Porțile de Fier.

Firma are o cifră de afaceri de 1,4 milioane de lei, dar a raportat pierderi de 1 milion în 2024.
Prin intermediul firmei D Craig Holding, familia Dragic deține 80% din hotelul Mercure de la Porțile de Fier, restul de 20% aparținând lui Koler și mamei sale.

Tot în același grup figurează Queens Horeca Development, o altă companie controlată de familia Koler, care a raportat pierderi de 300.000 de lei.

La sfârșitul lunii septembrie 2025, ANAF și Poliția Economică au efectuat controale la firmele familiei Koler.

Deputatul a confirmat verificările într-o postare pe Facebook:

„Au venit la toate societățile. Nereguli inerente, un dispozitiv electronic ridicat. Atât.”

Primarul din Orșova, Adrian Cican, a afirmat însă că ar fi vorba de suspiciuni de evaziune fiscală, acuzație pe care Koler o respinge vehement, acuzând „campanii de discreditare”.

„Am înregistrări cu funcționari publici implicați în șantaje. Nu pot să le fac publice din cauza statutului meu”, a declarat el.

Cazul Eduard Koler expune, din nou, ipocrizia morală a clasei politice românești: un parlamentar care a lucrat pentru cea mai mare companie de pariuri din țară, a fost plătit cu sute de mii de euro și împrumutat personal de patronul acesteia, se află acum într-un partid care susținea, oficial, că vrea să „salveze românii de păcănele”.

În timp ce AUR proclamă „lupta cu corupția morală”, unul dintre deputații săi de vârf este legat financiar de industria care generează dependență, falimente și drame familiale.

Eduard Koler nu ascunde legătura, ci o normalizează:

„E o afacere legală. Eu cred în prietenii și în economia care funcționează.”

Dar pentru opinia publică, cazul rămâne un exercițiu de contradicție între discursul moral și faptele financiare – o constantă a politicii românești din ultimii 30 de ani.

Articol integral pe SNOOP

Foto: Ion Mateș

Tot mai mulți români din zona afacerilor și chiar din sistemul bugetar își mută averile în afara țării, iar Dubai a devenit, în ultimii ani, destinația preferată. Emiratul oferă lux, discreție, fiscalitate redusă și, cel mai important, o cooperare judiciară aproape inexistentă cu autoritățile române.

Unii investitori români aleg Dubaiul pentru oportunitățile uriașe din piața imobiliară, alții pentru refugiul financiar și protecția legală. Printre aceștia se numără și Sorin Doroftei, fondatorul imperiului de jocuri de noroc Las Vegas, trimis în judecată de DIICOT într-un dosar de crimă organizată, dar care deține nu mai puțin de 16 apartamente în Dubai.

Potrivit informațiilor obținute de G4Media.ro din surse imobiliare din Emirate, Sorin Doroftei a achiziționat 16 proprietăți în Dubai, majoritatea în fază de proiect, cu scop investițional.

Contactat de jurnaliști, Doroftei a refuzat să ofere detalii privind valoarea totală a investițiilor, limitându-se la a spune că acestea „au fost realizate înainte de problemele juridice” și au „scopul exclusiv de a genera profit”.

„Sunt investiții făcute în perioada de dinainte de ancheta DIICOT, menite să aducă randament pe termen lung. Nu există nicio legătură cu dosarul penal”, a declarat omul de afaceri pentru G4Media.ro.

În prezent, portofoliul său imobiliar din Emirate include apartamente în zone premium – Palm Jumeirah, Dubai Marina și Business Bay –, evaluate, potrivit experților imobiliari, la peste 5 milioane de euro.

Sorin Doroftei (43 de ani) și fratele său, Mihăiță Doroftei (47 de ani), sunt fondatorii brandului Las Vegas, unul dintre cei mai mari operatori de săli de jocuri din România.

În 2022, DIICOT i-a inculpat pe cei doi pentru constituirea unui grup infracțional organizat, șantaj și acte de violență asupra competitorilor din piața jocurilor de noroc.

Conform anchetatorilor, frații Doroftei ar fi impus, prin intermediul unor rețele interlope, controlul asupra unor săli de jocuri, intimidând operatorii rivali și chiar blochează câștigurile jucătorilor care obțineau sume mari.

În noiembrie 2023, cei doi au fost trimiși în judecată alături de 72 de inculpați, printre care membri ai clanului Corduneanu din Iași.

Dosarul s-a complicat însă în vara lui 2025, când Curtea de Apel București a constatat „neregularități majore” în rechizitoriul DIICOT și a dispus refacerea unor acte procedurale, inclusiv anularea proceselor-verbale de analiză financiară.

Între timp, Mihăiță Doroftei a dispărut și este dat în urmărire generală de Poliția Română, după ce pe numele lui a fost emis un mandat de arestare preventivă.

După trimiterea în judecată, frații Doroftei au anunțat intenția de a vinde afacerile cu jocuri de noroc și de a investi în energie regenerabilă.

Potrivit unui comunicat transmis în 2024, grupul Doroftei deține proiecte fotovoltaice și eoliene în Neamț, Botoșani și Brașov, cu o capacitate totală de peste 128 MW și o valoare cumulată de 130 de milioane de euro.

Această mutare strategică marchează o repoziționare de imagine – de la industria jocurilor de noroc, asociată riscului și controversei, la un domeniu cu beneficii de imagine: energia curată.

Cazul Doroftei nu este izolat. Tot mai mulți români cu averi considerabile – unii cu probleme penale, alții din administrația publică – au ales Dubaiul pentru investiții imobiliare.

În 2022, RISE Project a analizat o scurgere masivă de date din piața imobiliară a Emiratelor, identificând zeci de români – de la funcționari publici și politicieni, până la antreprenori controversați – care dețin proprietăți nedeclarate.

Printre aceștia:

• generalul-medic Florin Paul, fost consilier al premierului Nicolae Ciucă, cu un apartament în Jumeirah Beach Residence evaluat la 128.000 de dolari;

• soții Mario și Luiza Tănase, cu funcții în Ministerul Economiei și Primăria Constanța, deținând o locuință de 70.000 dolari;

• Eugen Bogatu, fost vameș condamnat pentru trafic de influență, al cărui apartament din Murjan 5 valora peste jumătate de milion de dolari;

• Sorin Ștefan Cohuț, fost polițist de frontieră condamnat pentru mită, cu o proprietate în Oasis Tower One, evaluată la 215.000 de dolari.

Explicațiile pentru „migrarea” capitalului românesc spre Dubai țin de contextul economic global, dar și de particularitățile emirateze:

• fără impozit pe venit sau proprietate,

• randamente ridicate la închiriere (7–8% net anual),

• stabilitate politică și infrastructură ultramodernă,

• posibilitatea de a obține viză de investitor pentru rezidență permanentă.

„Interesul pentru piața imobiliară din Dubai a crescut vizibil în ultimii ani, inclusiv în rândul românilor. Este o piață dolarizată, stabilă, cu potențial de randament ridicat și protecție juridică limitată pentru autoritățile străine”, explică Daniel Crainic, director de marketing la imobiliare.ro.

Profilul cumpărătorului român este, potrivit acestuia, antreprenor de 40-50 de ani, manager de top sau funcționar cu acces la resurse, cu bugete între 150.000 și 500.000 de euro, care vizează diversificarea portofoliului și protejarea capitalului.

Fenomenul ridică semne de întrebare privind proveniența fondurilor. În numeroase cazuri, proprietățile nu apar în declarațiile de avere, deși legea obligă raportarea oricăror bunuri, inclusiv în străinătate.

„Dubaiul devine, treptat, un refugiu financiar pentru bugetarii îmbogățiți și oamenii cu dosare penale, datorită protecției juridice și lipsei de transparență fiscală”, afirmă un expert anticorupție consultat de G4Media.ro.

În lipsa acordurilor de cooperare judiciară, autoritățile române nu pot verifica tranzacțiile imobiliare, iar extrădările sunt practic inexistente.

Dubaiul a devenit un nou simbol al succesului financiar românesc, dar și al discreției. În timp ce unii români își cumpără apartamente pentru a le închiria și a obține profituri rapide, alții le folosesc ca refugii sigure pentru capitaluri neclare.

Turnurile de sticlă din Marina sau Palm Jumeirah ascund, tot mai des, nume cunoscute din România – de la oameni de afaceri controversați până la foști demnitari.

Într-un context în care fiscalitatea românească devine mai strictă, iar anchetele privind averile nejustificate se intensifică, Emiratele Arabe Unite oferă exact contrariul: confidențialitate, protecție și oportunități rapide de multiplicare a capitalului.

Cazul Doroftei e doar primul episod dintr-o serie de investigații privind transferul de capital românesc către Dubai.

Pentru unii, este un semn al succesului în afaceri. Pentru alții, un mecanism sofisticat de mutare a averilor în afara radarului instituțiilor din România.

„Investițiile mele sunt legale și transparente. Toate au fost făcute înainte de orice anchetă”, insistă Doroftei.

Întrebarea care rămâne, însă, este alta: Câți dintre „nababii” români din Dubai își pot dovedi la fel de limpede sursa averilor?

Sursă: G4Media

Șeful Serviciului de Protecție și Pază (SPP), generalul Lucian Pahonțu, are un salariu net lunar de 31.300 lei, potrivit datelor oficiale obținute de Newsweek România de la Ministerul Finanțelor.

Suma este dublă față de salariul președintelui României, Nicușor Dan, care încasează între 16.000 și 17.000 lei pe lună, conform propriilor declarații de avere.

Adjunctul lui Pahonțu, generalul Daniel Bălașa, câștigă la rândul său 25.000 lei net lunar, ceea ce îl plasează printre cei mai bine plătiți oficiali din aparatul de securitate al statului.

SPP, instituția care asigură protecția președintelui, premierului și altor demnitari români și străini, are 1.503 angajați, un număr constant de mai bine de un deceniu.

Conform datelor furnizate de Ministerul Finanțelor, efectivele SPP nu au suferit modificări semnificative în ultimii 10 ani. În 2015, instituția raporta 1.529 de angajați, iar în prezent are 1.503 – o scădere minoră, dar nesemnificativă în raport cu structura organizatorică.

Comparativ, Serviciul de Telecomunicații Speciale (STS) are aproximativ 3.000 de angajați, iar Administrația Prezidențială – doar 270.

SPP funcționează în baza Legii nr. 191/1998, care stabilește atribuțiile sale principale:

• prevenirea și neutralizarea oricăror acțiuni care pot pune în pericol viața, integritatea fizică sau libertatea persoanelor protejate;

• asigurarea pazei și apărării reședințelor și locurilor de muncă ale demnitarilor;

• desfășurarea de activități de culegere, verificare și valorificare a informațiilor în scopul protecției operative.

Potrivit informațiilor oficiale, Lucian Pahonțu încasează un salariu anual de 356.000 lei, la care se adaugă o indemnizație de delegare de 22.312 lei, rezultând un venit lunar net de 31.300 lei.

Această sumă îl situează pe generalul Pahonțu deasupra tuturor secretarilor de stat și miniștrilor din Guvernul României, care câștigă între 18.000 și 20.000 lei net.

Deși este numit de președintele României, în acest caz Nicușor Dan, șeful SPP primește aproape dublu față de salariul celui pe care îl protejează.

„Nicușor Dan a declarat în repetate rânduri că are un venit net între 16.000 și 17.000 lei lunar – mai puțin decât directorul instituției care îi asigură protecția personală”, se arată în analiza Newsweek România.

Potrivit declarației sale de avere, generalul Lucian Pahonțu deține două locuințe:

• o casă de 186 mp,

• și alta de 122 mp, ambele situate în România.

În timp ce președintele Nicușor Dan locuiește cu chirie, Pahonțu beneficiază de o situație materială solidă, consolidată de peste două decenii de funcții de top în structurile de forță ale statului.

Lucian Pahonțu conduce SPP din 2005, fiind numit în mandatul președintelui Traian Băsescu și reconfirmat ulterior de Klaus Iohannis.

Înainte de a prelua conducerea Serviciului de Protecție și Pază, a fost comandantul Brigăzii Speciale de Intervenție “Vlad Țepeș” din cadrul Jandarmeriei Române.

Între 1992 și 1997, potrivit propriului CV, a deținut „diverse funcții” în cadrul Ministerului de Interne, fără alte detalii publice privind posturile ocupate.

De 20 de ani, generalul Pahonțu este considerat omul de încredere al Cotroceniului, indiferent de culoarea politică a președintelui în funcție.

Serviciul de Protecție și Pază este o structură militară autonomă, subordonată direct președintelui României, și funcționează pe baza Legii nr. 191/1998.

Actul normativ stabilește că:

• directorul SPP are rang de secretar de stat și este numit de Președintele României, la propunerea CSAT (Consiliul Suprem de Apărare a Țării);

• durata mandatului nu este limitată expres, însă președintele poate dispune oricând eliberarea din funcție;

• SPP are atribuții operative, de pază, protecție, antiterorism și contrainformații.

Deși are caracter militar, SPP dispune de autonomie bugetară, iar finanțarea provine integral de la bugetul de stat, prin Secretariatul General al Guvernului.

Salariile personalului SPP sunt printre cele mai ridicate din sectorul bugetar. Un ofițer mediu câștigă între 10.000 și 14.000 lei net, în funcție de grad, vechime și funcția ocupată.

Prin comparație, un colonel din Ministerul Apărării are, în medie, un salariu de 9.000–10.500 lei, iar un comisar-șef din MAI ajunge la 8.000–9.000 lei.

Astfel, șeful SPP se situează la vârful ierarhiei salariale a statului, depășind inclusiv remunerațiile directorilor SRI, STS sau SIE.

Generalul Daniel Bălașa, adjunctul lui Pahonțu, are un salariu net de 25.000 lei lunar, potrivit acelorași date oficiale.

Bălașa coordonează direct structurile de protecție a demnitarilor și misiunile externe și este considerat mâna dreaptă a lui Pahonțu în toate operațiunile majore.

Surse din sistem afirmă că acesta ar fi „succesorul natural” al lui Pahonțu, în eventualitatea în care conducerea serviciului se va schimba după 2025.

Deși este una dintre cele mai eficiente structuri de securitate, SPP a fost implicat periodic în controverse politice.

Criticii au acuzat că Serviciul a fost folosit, în anumite momente, pentru influențarea deciziilor politice sau supravegherea informală a unor oficiali.

Generalul Pahonțu a fost menționat în repetate rânduri de politicieni din opoziție ca fiind „omul de legătură” între Președinție și anumite cercuri de putere.

Cu toate acestea, niciuna dintre acuzații nu a fost dovedită oficial, iar Pahonțu a rămas în funcție, devenind cel mai longeviv șef al unei structuri de informații din România post-decembristă.

Diferența dintre veniturile șefului statului și cele ale directorului SPP atrage atenția asupra disproporțiilor salariale din aparatul public.

Președintele Nicușor Dan, care a preluat mandatul în 2024, a declarat că are un salariu net de 16.000–17.000 lei lunar, adică aproape jumătate din venitul directorului SPP.

În același timp, bugetul instituției care îi asigură protecția depășește 350 de milioane de lei anual, fiind comparabil cu cel al unui minister mediu.

Lucian Pahonțu este, de două decenii, unul dintre cei mai influenți oameni din România, chiar dacă nu apare frecvent în spațiul public.

Cu un salariu net de 31.300 lei lunar, o carieră de 30 de ani în structurile de ordine și două locuințe de lux, șeful SPP este simbolul stabilității și longevității în aparatul de securitate.

Între timp, discuțiile despre transparența veniturilor și eficiența instituțiilor militarizate revin constant în atenția publică. Într-o țară cu profesori plătiți cu 4.000 lei și medici cu 8.000 lei, salariile de peste 30.000 lei ale șefilor serviciilor speciale ridică o întrebare legitimă: cât valorează, de fapt, protecția puterii?

Foto: INQUAM PHOTOS/ FB

Sursă: Newsweek

Răzvan Marian Pîrcălăbescu, fostul șef de cabinet al pesedistului Radu Oprea, actual secretar general al Guvernului, a fost numit director general al Companiei Naționale Romarm, cel mai important producător de armament de stat.

Numirea sa a stârnit controverse majore, după ce jurnaliștii au descoperit că tânărul și-a „cosmetizat” CV-ul pentru a atinge vechimea minimă de 10 ani în muncă, cerută de lege.

În prezent, Pîrcălăbescu este cercetat de Corpul de Control al Ministerului Economiei, condus de Radu Miruță, care a anunțat oficial declanșarea unei verificări privind modul de selecție a acestuia.

La începutul verii, Compania Națională Romarm a lansat procesul de recrutare pentru funcția de director general, în conformitate cu OUG 109/2011 privind guvernanța corporativă a întreprinderilor publice.

Anunțul de selecție, publicat de firma de recrutare George Butunoiu Group SRL, specifica clar: candidații trebuie să dovedească o experiență profesională de minimum zece ani, confirmată prin documente oficiale — extras Revisal, adeverințe de la angajatori, fișe de post sau contracte de management.

Cu toate acestea, potrivit investigației DeFapt.ro, Răzvan Pîrcălăbescu nu îndeplinea condiția legală. În primul său CV, depus pentru un alt post (în Consiliul de Administrație al Plafar SA), figura cu opt ani de vechime.

Când a aplicat pentru Romarm, CV-ul s-a „îmbogățit” brusc: Pîrcălăbescu a trecut o experiență suplimentară de doi ani (2015–2017) la o firmă obscură numită CRAA SRL, despre care nu există nicio informație în domeniul asigurărilor – domeniul în care el pretinde că ar fi activat.

Analiza detaliată a activității sale ridică întrebări majore privind veridicitatea datelor.

Între 2015 și 2017, perioada în care Pîrcălăbescu susține că lucra la CRAA SRL, tânărul era implicat simultan în mai multe programe academice:

• student în ultimul an la ASE București, la Facultatea de Finanțe–Bănci;

• înscris la modulul psihopedagogic la Departamentul pentru Pregătirea Personalului Didactic;

• student la Universitatea “Constantin Brâncuși” din Târgu Jiu, tot la Finanțe–Bănci;

• masterand la ASE;

• bursier Erasmus+ în Portugalia, la Instituto Politécnico do Porto (februarie–iunie 2016);

• intern la Ministerul Energiei, în vara anului 2015.

Cu alte cuvinte, Pîrcălăbescu reușea performanța de a fi, în același timp, student în două orașe, angajat, intern la guvern și bursier în străinătate.

„Capacitatea mea intelectuală este mult peste medie”, a declarat Pîrcălăbescu jurnaliștilor, întrebat cum a reușit această performanță. „De aceea am fost selectat la Romarm. Eu am încercat să îmbin partea academică cu cea profesională.”

Când a fost întrebat de jurnaliști care este numele complet al firmei CRAA SRL, Pîrcălăbescu a devenit iritat:

„Cum să nu existe? Da, este acronimul unei firme. Căutați-l! Vreți să vă fac eu treaba? Nu știți să vă faceți treaba de jurnalist? Noi vă plătim salariile pentru că aveți pe ce să faceți anchete.”

Întrebat dacă veniturile declarate în acea perioadă apar în Revisal, tânărul a refuzat să ofere detalii, afirmând doar că „nu se ocupă de resurse umane”.

Solicitarea oficială a redacției DeFapt.ro, transmisă în baza Legii 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public, a primit un răspuns evaziv:

„Solicitarea dumneavoastră nu face obiectul legii privind informațiile publice. Vă puteți adresa societății la care faceți referire.”

Investigația a scos la iveală două CV-uri complet diferite semnate de Răzvan Pîrcălăbescu.

Primul, depus în calitate de membru în Consiliul de Administrație al Plafar SA, atestă o vechime de opt ani. Al doilea, folosit pentru candidatura la Romarm, prezintă zece ani.

Diferența de doi ani este acoperită exact cu presupusa activitate de consilier la CRAA SRL.

„Practic, pe baza primului CV trebuia respins. În al doilea, și-a adăugat fictiv o experiență profesională pentru a trece filtrul de selecție”, au declarat surse apropiate procesului de recrutare.

Răzvan Pîrcălăbescu a fost director de cabinet al lui Radu Oprea, ministru PSD și actual Secretar General al Guvernului, unul dintre cei mai influenți oameni din Executiv.

„Normal că l-am ajutat pe domnul Radu Oprea. Am fost consilierul dumnealui, asta era treaba mea”, a recunoscut Pîrcălăbescu.

În trecut, el a fost consilier și pentru Ilan Laufer, un alt ministru PSD, în mandatul 2018–2019, în cadrul Ministerului pentru Mediul de Afaceri.

Criticii susțin că numirea sa la Romarm nu are legătură cu competența, ci cu sprijinul politic oferit de influenți lideri social-democrați.

Pe lângă suspiciunile privind falsificarea experienței profesionale, Pîrcălăbescu se află și într-un evident conflict de interese.

În calitate de director general al Companiei Naționale Romarm, el coordonează toate cele 15 fabrici de armament din subordine.
Una dintre acestea este Carfil SA, unde Pîrcălăbescu deține simultan funcția de președinte al Consiliului de Administrație.

Așadar, el se află în situația de a fi propriul său superior ierarhic — un caz clasic de incompatibilitate.

„Atunci când trebuie să semneze documentele Carfil SA, își deleagă atribuțiile directorului adjunct Luis Vlădoiu. Romarm ajunge, astfel, să aibă doi directori în același timp. Este o absurditate administrativă”, au declarat surse din interiorul companiei.

După izbucnirea scandalului, ministrul economiei Radu Miruță a dispus trimiterea Corpul de Control la Romarm.

„Corpul de Control verifică toate companiile de stat unde există suspiciuni privind proceduri ilegale de selecție a conducerii. Vom reveni cu informații după finalizarea controlului”, a transmis oficial Ministerul Economiei.

Surse din minister au precizat că ancheta vizează atât legalitatea procesului de recrutare, cât și veridicitatea documentelor depuse de candidați, inclusiv CV-ul lui Pîrcălăbescu.

Contactat de jurnaliști, George Butunoiu, recrutorul care a intermediat selecția, a declarat că a considerat experiența profesională a candidatului validă „pe baza declarațiilor din CV”.

„În CV-ul pe care mi l-a dat, avea fix zece ani de experiență. Dacă el a mințit, e treaba lui. Eu nu verific Revisal. CA-ul Romarm trebuia să verifice documentele. Dacă au vrut să pună un director de 31 de ani, legal au dreptul să o facă.”

Butunoiu a admis că internshipurile nu pot fi considerate experiență de muncă, dar a precizat că recrutorul privat „nu are obligația legală de a controla documentele oficiale”.

Romarm, companie de stat din subordinea Ministerului Economiei, gestionează principalele fabrici de armament ale României, inclusiv Uzina Mecanică Cugir, Metrom Brașov și Carfil.
Deși este o structură strategică, Romarm a fost zguduită în ultimii ani de scandaluri de corupție, management politic și pierderi uriașe.

Numirea unui director general fără experiență reală în industrie ridică semne de întrebare privind siguranța și profesionalismul conducerii.

Cazul Pîrcălăbescu ilustrează perfect modul în care politica de partid continuă să controleze numirile în companiile strategice ale României.

Cu un CV dubios, experiență incertă și legături directe cu PSD, tânărul director reprezintă simptomul unui sistem bolnav, în care meritocrația este înlocuită de loialitate politică.

Până la finalizarea anchetei ministeriale, Pîrcălăbescu rămâne în funcție, conducând o companie cu mii de angajați și contracte de stat în domeniul apărării.
Între timp, întrebarea esențială rămâne: câți alți „profesioniști” și-au construit carierele în același mod — cu sprijin politic și CV-uri cosmetizate?

Sursă: Defapt

Salariaţii din România care au în întreţinere copii cu vârsta de până la 18 ani, încadraţi în grad de handicap, vor putea lucra opt zile pe lună în regim de telemuncă sau muncă la domiciliu, potrivit unei legi promulgate de preşedintele României, Nicuşor Dan.

Legea vine ca o măsură de sprijin concretă pentru părinţii care îngrijesc copii cu dizabilități, oferindu-le posibilitatea de a-şi organiza mai eficient timpul și de a reduce stresul generat de nevoile medicale sau educaționale speciale ale acestora.

Noul act normativ completează articolul 118¹ din Legea nr. 53/2003 – Codul Muncii, introducând o prevedere specială pentru salariaţii părinţi sau tutori legali ai copiilor cu handicap.

Conform legii, aceștia beneficiază de 8 zile lucrătoare pe lună în care pot desfăşura activitatea de acasă sau în regim de telemuncă, în conformitate cu Legea nr. 81/2018 privind reglementarea telemuncii, cu modificările și completările ulterioare.

Excepție fac doar acele cazuri în care natura activității nu permite desfăşurarea muncii în astfel de condiţii – de exemplu, pentru angajaţii din domenii precum producția industrială, sănătatea, transporturile sau intervențiile de urgență.

Legea este considerată o victorie pentru părinții care se confruntă zilnic cu provocările îngrijirii copiilor cu nevoi speciale. Conform Ministerului Muncii, în România există peste 72.000 de copii încadrați în grade de handicap (ușor, mediu, accentuat sau grav), iar mulți dintre aceștia necesită îngrijire constantă și prezența unui adult.

Prin noile prevederi, părinții vor putea participa la ședințe medicale, terapii, evaluări sau programe educaționale fără a-și periclita locul de muncă.

„Este o lege care aduce un strop de normalitate în viețile familiilor care duc o luptă grea în tăcere. În loc să aleagă între serviciu și copil, părinții pot acum să le îmbine responsabil, cu sprijinul statului”, a declarat un reprezentant al Consiliului Național al Dizabilității din România (CNDR).

Pentru a beneficia de cele 8 zile de muncă la domiciliu sau telemuncă, părintele sau tutorele trebuie să depună o cerere scrisă către angajator, însoțită de certificatul de încadrare într-un grad de handicap al copilului, eliberat conform legii.

Solicitarea trebuie făcută cu cel puțin 5 zile înainte de începutul lunii pentru care se solicită regimul special de lucru, iar angajatorul este obligat să răspundă în termen de 3 zile lucrătoare.

În cazul familiilor care au doi sau mai mulți copii încadrați în grad de handicap, legea prevede acordarea a două zile suplimentare de telemuncă pentru fiecare copil.

Totodată, părinții care au copii gemeni, tripleți sau multipleți beneficiază de aceleași drepturi, chiar dacă nu există certificat de handicap.

Noua lege impune angajatorilor să accepte cererea de telemuncă, cu excepția cazurilor în care natura muncii nu o permite. În caz contrar, refuzul trebuie motivat în scris, altfel poate fi considerat abuziv.

De asemenea, angajatorii trebuie să asigure părinților condiții tehnice adecvate pentru telemuncă — acces la platforme de lucru, echipamente informatice și respectarea normelor de securitate cibernetică.

În ceea ce privește plata salariului, nu există nicio modificare: zilele lucrate în regim de telemuncă sunt plătite integral, conform contractului de muncă.

Organizațiile care militează pentru drepturile persoanelor cu dizabilități au salutat decizia, considerând-o un pas important spre incluziune și echitate pe piața muncii.

„Această lege răspunde unei nevoi reale. Părinții copiilor cu dizabilități se confruntă adesea cu epuizare fizică și emoțională. Posibilitatea de a lucra câteva zile de acasă le oferă șansa de a-și echilibra viața profesională și personală”, a transmis Asociația Copii Speciali – România într-un comunicat.

Și Confederația Națională Sindicală Cartel Alfa a transmis un mesaj de sprijin, subliniind că legea este un exemplu de dialog social eficient între stat, angajatori și salariați:

„Într-o perioadă în care stresul profesional este tot mai mare, iar echilibrul familie-carieră tot mai dificil, astfel de inițiative umane și realiste trebuie încurajate.”

Potrivit estimărilor Ministerului Muncii, măsura ar putea viza peste 40.000 de salariați, din mediul public și privat.

Deși unii angajatori și-au exprimat rezerve privind impactul logistic și organizatoric, specialiștii în resurse umane spun că efectele vor fi pozitive pe termen lung.

„Telemunca și flexibilizarea programului cresc satisfacția angajaților, reduc absenteismul și îmbunătățesc productivitatea. În plus, părinții care simt sprijin din partea angajatorului sunt mai loiali și mai implicați”, afirmă Laura Costache, consultant HR.

Prin adoptarea acestei legi, România se aliniază practicilor europene privind echilibrul dintre viața profesională și cea familială.

Directiva UE 2019/1158 prevede obligația statelor membre de a facilita accesul părinților la forme flexibile de muncă, în special pentru familiile vulnerabile.

Țări precum Franța, Germania, Italia sau Spania oferă deja între 5 și 10 zile de telemuncă lunar părinților copiilor cu handicap sever.

„Era o datorie morală și juridică să aducem și legislația noastră la standarde europene. Este o dovadă că statul român începe, în sfârșit, să își asume rolul de partener social, nu doar de autoritate”, a declarat Adriana Radu, expert în politici de incluziune socială.

Prin decretul semnat joi, președintele Nicușor Dan a promulgat legea fără rezerve, subliniind importanța ei socială.

„România are nevoie de un sistem de muncă echitabil, care să nu lase pe nimeni în urmă. Părinții copiilor cu dizabilități duc o luptă continuă pentru echilibru și demnitate. Această lege le oferă un instrument de sprijin real”, a declarat șeful statului, potrivit unui comunicat oficial al Administrației Prezidențiale.

Promulgarea acestei legi reprezintă un moment de referință pentru drepturile părinților din România. Ea consfințește recunoașterea faptului că munca modernă trebuie să fie flexibilă, empatică și adaptată realităților sociale.

Prin cele 8 zile de muncă la domiciliu sau telemuncă, părinții copiilor cu dizabilități primesc nu doar o facilitate logistică, ci un semn de respect și sprijin din partea statului.

Într-o lume în care timpul este tot mai limitat, astfel de măsuri pot face diferența între epuizare și echilibru, între marginalizare și incluziune.

Sursă: G4Media