Un proiect de hotărâre prin care fosta grădiniță din Brătulești urma să fie închiriată pe cinci ani a detonat un scandal la Periș. Inițiativa aparține primarului Gheorghe Cristian (PNL), iar solicitarea de spațiu vine de la Școlarii Veseli SRL, firmă înființată în iunie 2025 și deținută de Adriana Neagu, nepoata edilului.

După ce consilierul local Cristian Leocan (USR) a semnalat public situația și potențialul conflict de interese, acesta a reclamat amenințări repetate, inclusiv cu moartea, din partea Adrianei Neagu și a soțului ei, Dragoș Neagu. Consilierul a depus plângere penală la IPJ Ilfov. Primarul susține că licitația va fi transparentă și că nu intervine în atribuirea spațiilor.

Mărul discordiei este Proiectul de hotărâre prin care două săli (circa 91 mp) din fosta grădiniță urmau să fie închiriate pe 5 ani, cu un preț de pornire estimat la 1,5 euro/mp/lună. Documentul figurează pe ordinea de zi a ședinței din 16 septembrie. În nota de fundamentare, inițiatorul menționează solicitarea Școlarii Veseli SRL – firmă privată cu obiectul de activitate „Alte forme de învățământ” – de a desfășura acolo un program de tip after-school.

Consilierul USR Cristian Leocan a publicat pe Facebook o captură din proiect (document public), subliniind numele beneficiarei și motivând opoziția sa: „Spațiile primăriei sunt ale comunității și trebuie folosite cu prioritate pentru nevoi publice, nu pentru profitul unor entități private, mai ales când există legături de rudenie cu decidentul.”

În urma postării, consilierul a început să primească apeluri, mesaje vocale și WhatsApp, în care Adriana Neagu îi cerea să șteargă publicarea și îl amenința. În înregistrări furnizate redacției, tonul este agresiv:

• „Te distrug din temelii, prietene!”

• „Șterge postarea că te ia dracu azi!”

• „Răspunde că vin iar peste tine!”

Potrivit lui Leocan, Adriana și soțul ei s-ar fi prezentat și la domiciliul său. Într-un mesaj vocal separat, atribuit lui Dragoș Neagu, limbajul escaladează brutal: „Vin peste voi și vă dau foc… Vă omor!”. Redacția a ascultat fragmentele audio și a vizionat capturi video care confirmă prezența celor doi la adresa consilierului.

În duminica premergătoare ședinței, Leocan a depus plângere penală la IPJ Ilfov pentru amenințare, hărțuire și alte posibile fapte.

Contactată telefonic, Adriana Neagu a fost inițial iritată, contestând demersul jurnalistic. Ulterior, a revenit cu precizări:

• admite că a folosit „cuvinte colorate” într-o „discuție în contradictoriu”, dar susține că expresia „te distrug din temelii” viza cariera politică a consilierului;

• întrebată despre afirmațiile soțului, întreabă retoric: „Dumneavoastră nu v-ați certat niciodată? Câte amenințări se concretizează?”;

• insistă că proiectul ei este „pentru comunitate”, rezultat al unei finanțări europene pentru o întreprindere socială și că intenționează să ofere locuri gratuite copiilor vulnerabili;

• legătura de rudenie cu primarul ar fi „irelevantă”, iar solicitarea spațiului public a venit „după ce alte variante s-au dovedit imposibile”.

Gheorghe Cristian confirmă rudenia cu petenta („mă văd cu ea rar”), dar respinge orice ingerință: „Nu fac parte din comisia de licitație, nu am nicio putere în atribuirea spațiilor.” Edilul precizează că:

• nu este închiriere directă, ci licitație publică;

• se constituie o comisie de evaluare;

• ședința de consiliu va fi transmisă live pe Facebook;

• ar exista mai multe cereri, iar nepoata sa „intenționează să se retragă”.

Primarul mai adaugă că, în logica administrativă, toate spațiile și clădirile primăriei pot fi închiriate sau concesionate, „în funcție de cereri”, pentru a genera venituri la buget.

Chiar dacă formal vorbim de o licitație, două întrebări legitime persistă:

1. Prețul de pornire – 1,5 euro/mp – reflectă valoarea de piață pentru spații educaționale într-o comună periurbană de lângă București? La astfel de tarife, concurența reală poate fi descurajată, iar bugetul local pierde venituri.

2. Conflictul de interese – Simplul fapt că beneficiarul inițial este rudă de gradul II cu primarul impune standarde mai stricte de transparență, abținerea edilului de la orice decizie/interacțiune pe circuitul proiectului și monitorizarea atentă a procedurii de către consilierii locali și cetățeni.

Incidentul de la Periș nu e izolat. În septembrie 2020, consilierul local din Ciolpani, Marian Ghiță, a fost agresat fizic în timp ce era live pe Facebook. În 2022, la Mogoșoaia, consilierul PNL Valentin Ene a amenințat-o pe colega Felicia Ienculescu-Popovici (USR) că „o va lăsa în scaun cu rotile” în timpul unei ședințe. Dosarele au fost deschise, însă rezultatele au ajuns puțin în spațiul public – un semn că intimidarea oponenților în local rămâne o practică cu cost redus pentru agresori.

Ce urmează

• IPJ Ilfov a înregistrat plângerea consilierului și urmează să verifice apelurile, mesajele și înregistrările.

• Consiliul Local Periș votează azi procedura de închiriere a spațiului. Transmisia live anunțată de primar e un minim standard de transparență, dar nu înlocuiește cerința unei documentații complete: caiet de sarcini, criterii de atribuire, garanții, clauze privind activități educaționale reale și controlul calității serviciilor promise (inclusiv locurile gratuite pentru copii vulnerabili).

Întrebările care planează

1. Evaluare independentă: există un raport actualizat care justifică prețul de pornire și durata de 5 ani?

2. Compatibilitate și utilitate publică: de ce nu este reintegrat spațiul în rețeaua publică (creșă, centru educațional comunitar) în lipsa unei capacități suficiente a comunei?

3. Mecanisme anti-coluziune: cum se previn aranjamentele între participanți la licitație când o rudă a primarului e petent?

4. Protecția demnitarilor locali: ce măsuri ia IPJ Ilfov pentru a descuraja amenințările în mediul politic local?

Cazul Periș expune, dincolo de personalizarea conflictului, un test pentru statul de drept la nivel local:

• administrație transparentă versus favoruri mascate;

• dezbatere versus intimidare;

• nevoi publice versus interese private cu relații în primărie.

Indiferent cine va câștiga licitația, legalitatea, corectitudinea și siguranța participanților la viața publică trebuie garantate. Până atunci, rămâne un gust amar: într-o comună în care e nevoie de servicii educaționale, discuția despre un after-school s-a transformat în amenințări cu moartea.

Sursă: Buletin de București

Un tânăr editor video din București afirmă că a lucrat o săptămână „la foc automat” pentru mașinăria digitală a AUR, montând clipuri pentru campania prezidențială a lui George Simion. Potrivit mărturiei sale și a documentelor văzute de redacție, în clădirea Parlamentului funcționează un mic „departament de propagandă” cu 4–5 editori care produc zilnic între 100 și 200 de videouri scurte, coordonat informal de actorul Mugur Mihăescu și de Robert-Mihail Uleia, membru AUR Tineret și patron al unei firme de transport.

În paralel, o rețea de influenceri racolați de pe TikTok împinge, sincron, narative pro-AUR. Cei doi protagoniști neagă orice implicare.

Povestea începe în primăvara lui 2025, între tururile alegerilor prezidențiale. „Radu”* (nume schimbat la cererea sursei) îl contactează pe Robert-Mihail Uleia, activ pe TikTok cu conținut pro-Simion, propunându-și serviciile ca editor video. După o săptămână de „verificări”, primește prima sarcină: să extragă scurte clipuri „emoționale” dintr-o filmare cu George Simion la o slujbă ortodoxă la Londra. „Din folderul biserica trebuie scoase multe cu George care se roagă”, i se spune pe WhatsApp.

În aceeași zi, editorul livrează cinci clipuri. Feedback-ul: „Am primit aprobare. Sunt bune.” Întreabă dacă există un post full-time; i se răspunde că nevoia e mare, dar în campanie se lucrează „pe sprint”. „Doar că trebuie să muncești la Parlament. 10–20 de clipuri pe zi e puțin pentru noi 😂😂. La noi e volum de 100–200 pe zi, sunt 4–5 băieți care asta fac. Trebuie suplimentat”, îi scrie Uleia.

Urmează o săptămână infernală. Ținta stabilită de coordonatori: „până miercuri trebuie să scoatem multe materiale”. Pe 12 mai, „Radu” editează șapte clipuri cu Simion din biserică; pe 13 mai i se cere o serie anti-Nicușor Dan: „Să nu fie doar hate. Să fie moderat și poate reușești să faci și comparări între Nicușor și Simion.”

Scripturile vin deja gata, unele redactate cu ajutorul AI („Hello darkness my old friend…” ca fundal sonor, titlu „Primarul fantomă”, bullets despre „lipsa transparenței”). Dublajul vocal trebuia generat tot cu instrumente AI. În paralel, editorul e rugat să ajute și la site-ul firmei de transport Muntenia Line, firma de familie a lui Uleia.

Când întreabă despre plată, „Radu” propune 40 de lei/clip pentru munca din campanie. I se promite „discuție la Parlament” după alegeri. La fața locului, i se pune în brațe un laptop de gaming „scos din cutie, cu Windows neinstalat”. Ținta zilei: 10 clipuri din totalul de 50 planificate pe linia anti-Nicușor. „Ți-am zis că așa se lucrează aici. Trebuie să ai rezistență.”

Pe lângă temele religioase și cadrele „cu rugăciune”, editorul primește caiete de sarcini pentru colaje care îl pun pe Călin Georgescu în oglindă cu președinți din ultimii 20 de ani: de la „paltonul pe capotă” la „îmbrățișarea copiilor”. Se cer montări rapide, adaptabile, vertical 9:16, text mare pe ecran, hook în primele trei secunde și, mai ales, volume.

„Radu” mărturisește că a filmat inclusiv un vox-pop cu Uleia, în dorința de a-i demonstra disponibilitatea de a intra în echipă cu normă întreagă: „Dacă se va lega să lucrez fizic doar pentru voi, o să fac super multe și o să păstrez calitatea sus.”

După pierderea alegerilor, urmează discuția despre bani. În biroul din Parlament, susține editorul, Mugur Mihăescu ar fi intervenit scurt: „Fă-ți în p* mea un PFA**. Doar PFA e legal 100%.” Tânărul invocă situația personală (întreținător pentru mamă și bunică, act de identitate în reînnoire) și propune drepturi de autor pentru plata săptămânii de campanie (circa 1.800 de lei). Refuz.

În mesajele ulterioare, Uleia oscilează: ba spune că săptămâna a fost „de probă”, ba că plata se face doar pe PFA, apoi blochează numărul: „Mă terorizezi.” Editorul rămâne neplătit.

Contactați, Robert-Mihail Uleia și Mugur Mihăescu neagă categoric existența unui „departament de propagandă”, a editorilor din Parlament și a episodului cu plata refuzată. Uleia se declară „simplu simpatizant”, nu membru și fără responsabilități.

Realitatea contrazice parțial aceste afirmații:

• Uleia apare cot la cot cu George Simion în mai multe fotografii de la protestele AUR;

• e prezentat ca membru AUR Tineret într-un clip încă public pe pagina de Facebook a organizației;

• a candidat pe listele AUR la Consiliul Local Sector 1.

Întrebat direct despre aceste elemente, Uleia schimbă subiectul, invocă „adevăratele probleme ale țării” și, în final, blochează reporterul.

Potrivit sursei, Mugur Mihăescu i-ar fi cerut lui Uleia să „sincronizeze” o listă de influenceri – creatori de conținut apolitic deveniți peste noapte vectori suveraniști. Comunicarea ar fi funcționat pe grupuri de WhatsApp stratificate după audiență: „micro”, „medii”, „macro”. Briefurile zilnice: amplificare anti-Nicușor Dan, pro-Simion, pro-Georgescu; „tot ce e negativ despre Nicușor se montează, urcă pe drive și se postează zilnic”.

În discuție ar fi apărut și subiectul banilor. Sursa susține că, inițial, „nu se plătește nimic”, dar influenceriilor li se recomandă bife de cont verificat pentru a trece mai ușor de filtrele platformelor: „din cauza informațiilor pe care urmau să le propage”.

Câțiva creatori contactați neagă că au fost remunerați. „Susținem pentru că credem”, spun ei. Realitatea metricilor arată însă schimbări bruște de conținut după „fenomenul Georgescu”.

Dacă într-adevăr birourile din Parlament sunt folosite pentru producție de conținut de campanie, apar probleme de utilizare a resurselor publice. În lipsa unor contracte și proceduri de achiziție, cine plătește echipamentele, licențele software, salariile editorilor? Sub ce formă sunt retribuiți influencerii, dacă sunt? Respectă activitățile prevederile privind finanțarea campaniilor și raportarea către Autoritatea Electorală Permanentă? Există acorduri transparente cu creatorii de conținut pentru reclame politice pe platforme?

Sunt întrebări legitime într-o democrație în care campaniile digitale devin dominante, iar „short-form video” decide agenda. Volumul invocat – 100–200 de clipuri/zi – sugerează o infrastructură constantă, nu efort ocazional.

Experiența ultimelor scrutine arată că TikTok poate rescrie narative în 24–48 de ore. Clipuri „emoționale” cu imagini religioase, comparații simpliste („politicianul distant” vs. „liderul care îmbrățișează copii”), micro-țintiri locale și sincronizarea cu „armata” de creatori creează iluzia consensului și erodează spațiul pentru dezbatere faptică. Când producția se mută într-o clădire a statului, granița dintre propagandă și comunicare instituțională devine periculos de subțire.

Ce spun protagoniștii

• Robert-Mihail Uleia: neagă funcții în partid, coordonare sau datorii de plată. Spune că este „terorizat” de insistențele editorului și ale jurnaliștilor.

• Mugur Mihăescu: neagă coordonarea unui departament de propagandă și contactele operaționale cu influenceri.

• Editorul „Radu”: prezintă conversații, briefuri, scripturi și capturi de ecran care susțin povestea unei săptămâni de muncă intensă, neplătită.

Redacția a consemnat dreptul la replică și va publica noi dovezi privind colaborarea dintre AUR și creatorii de conținut racolați de pe TikTok.

*Numele sursei a fost schimbat pentru protejarea identității.

Sursă: Pressone

Un raport Expert Forum ridică semne de întrebare asupra originii fondurilor cu care a fost finanțat PSD în 2024, arătând că firme nou-înființate sau cu cifră de afaceri modestă au acordat împrumuturi de milioane de lei partidului. Activistul civic Sorin Ioniță acuză o verigă lipsă în controlul public: Autoritatea Electorală Permanentă (AEP) „nu are protocol” de schimb de date cu ANAF, iar verificările privind sursa banilor sunt practic inexistente. Pe fundal, statul a plătit anul trecut peste un miliard de lei pentru subvenții și rambursări de campanie.

EFOR descrie o schemă perfect legală la suprafață, dar care poate ascunde riscuri majore de integritate:

• O persoană sau o firmă acordă împrumut/donație mare către partid.

• Partidul cheltuie sumele în campanie. Dacă îndeplinește pragurile legale, primește rambursări de la buget (prin AEP).

• Din aceste încasări, partidul restituie împrumutul finanțatorului.

• Rezultatul, spune Ioniță: bani care nu au fost verificați la origine se reîntorc „curați” către sponsor, pe traseul buget public → partid → finanțator.

EFOR subliniază că verificarea originii fondurilor nu este robustă în România: AEP controlează legalitatea tranzacțiilor, nu și proveniența banilor; ANAF nu este integrat într-un flux automat de schimb de date, iar băncile și Oficiul pentru Prevenirea Spălării Banilor operează pe semnale punctuale, nu pe scanări sistemice ale finanțării politice.

În raportul EFOR, la care face trimitere Ioniță, sunt inventariate exemple ce ridică suspiciuni rezonabile:

• Grupul Sasu / NUBA:

  • Jean Sasu (co-proprietar NUBA) ar fi împrumutat PSD ca persoană fizică și prin firme cu 3,7 milioane lei; soția, Ana Maria Sasu, ar mai fi adăugat 1,6 milioane lei printr-o firmă.

  • Printre entitățile implicate: EUPHORICH WORLD, ISC ESTATE, Youth Essentials, Trade Sphere Brokers.

  • Trade Sphere Brokers, administrată de o apropiată a rețelei de evenimente NUBA, ar fi finanțat PSD cu 1,6 milioane lei.

  • EFOR notează că unele firme ar fi fost înființate recent și ar fi avut venituri mult sub sumele împrumutate, ceea ce ridică întrebări despre sursa efectivă a banilor.

• Familia Besciu:

  • Alexandru și Ana Maria Besciu ar fi împrumutat PSD prin BAV IT Business Consulting și Youth Essentials cu 3,2 milioane lei.

  • EFOR indică conexiuni între Besciu și Sasu în ecosistemul de firme.

• Firma „fulger”: exemplul citat de Ioniță în care o societate cu data înființării în martie 2024, cifră de afaceri sub 1 milion pe tot anul, împrumută PSD cu 1,6 milioane după doar două luni de existență. Tehnic posibil (prin împrumut de acționar sau inter-companii), dar nerezonabil fără verificări de substanță privind proveniența banilor.

Aceste situații nu confirmă automat infracțiuni, dar corespund unor indicatori clasici de risc în anti-money laundering (AML): mismatch între puterea economică declarată și sumele mobilizate, vehicule corporative tinere care rulează sume disproporționate, fluxuri rapide pre-campanie.

Potrivit lui Sorin Ioniță, AEP ar fi transmis că „nu are protocol” de schimb de date cu ANAF și nici buget pentru abonamente la baze private de date despre firme. În absența unei integrări:

• AEP nu poate corobora rapid bilanțuri, cifre de afaceri, capitaluri, datorii, fluxuri de numerar ale sponsorizilor cu realitatea fiscală.

• ANAF nu semnalizează proactiv tranzacțiile cu risc AML din zona finanțării politice.

• Rambursările publice pot deveni, de facto, trasee de „curățare” a fondurilor, dacă partidele returnează împrumuturile fără să existe due diligence asupra originii.

Ioniță plasează această problemă într-un context mai larg de incoerență instituțională: ANAF „vede” cetățenii cu restanțe minore, dar ratează semnale puternice precum mașini de lux pe micro-firme rurale sau împrumuturi politice care depășesc cu mult capacitatea economică a finanțatorului.

De ce miza este uriașă în 2024–2025

• Peste 1 miliard de lei plătiți în 2024 pentru subvenții și rambursări.

• Patru runde de alegeri într-un an electoral dens: presiune maximă pe sursele de finanțare.

• Decizia CCR 297/2025 a complicat accesul la declarațiile de avere, reducând transparența pe segmentul de integritate.

• Partidele au folosit masiv împrumuturi private și donații pentru a maximiza rambursările – practică legală, dar care cere filtre AML solide.

Fără interoperabilitate instituțională și analiză de risc la nivel de sistem, România riscă să valideze un model periculos: politica finanțată opac, cu returnare publică a banilor, într-un cadru în care verificarea originii este formalistă.

Ce spun specialiștii în integritate: 5 măsuri imediate

1. Protocol AEP–ANAF–ONPCSB, cu interfețe automate: verificare la sursă a sponsorizărilor/împrumuturilor, cross-check de conturi, rulaje, datorii, litigii, legături între firme.

2. Praguri de alertă și scoring de risc:

   • firme mai tinere de 12–24 luni;

   • raport împrumut/CA > 0,5;

   • capitaluri negative;

   • rețele de firme cu acționariat comun;

   • flash-funding (intrări ieșiri accelerate pre-campanie).

3. Publicarea lunară (open data) a listelor de finanțatori și a sumelor, cu identificatori (CUI/CNP anonimizat parțial) pentru o auditare civică reală.

4. Limită consolidată pe persoană/beneficiar real: plafon anual cumulativ pentru donații+împrumuturi către toate partidele, corelat cu venituri și lichidități demonstrabile.

5. Rambursări condiționate de due diligence: partidele care solicită rambursări să fie obligate să probeze că au făcut verificări de substanță asupra finanțatorilor, altfel rambursarea se suspendă.

Partidele invocă, de regulă, că au respectat litera legii și că nu sunt organe de anchetă. AEP subliniază că mandatul său acoperă legalitatea cheltuielilor, nu sursa fondurilor. Tocmai de aceea, Guvernul și Parlamentul trebuie să intervină:

• prin modificări legislative (Legea 334/2006),

• prin mandate clare de interoperabilitate,

• prin finanțare pentru infrastructura IT de control,

• prin sancțiuni efective când partidele nu pot proba originea licită a banilor.

Raportul EFOR și avertismentele lui Sorin Ioniță expun o vulnerabilitate sistemică: banii intră în politică pe canale opace și pot fi returnați din buget fără due diligence real. Cât timp AEP nu schimbă date cu ANAF, iar fluxurile nu sunt automatizate și bazate pe risc, România rămâne o țintă ușoară pentru inginerii financiare care subminează integritatea competiției politice. Cu un miliard de lei curgând anual în sistem, miza nu mai e doar despre cine câștigă alegerile, ci despre credibilitatea statului în fața propriilor contribuabili.

Sursă: Defapt

Compania Națională de Investiții (CNI) și rețeaua de influență: soția liderului PNL Dâmbovița, Maria Guran, cumulează poziții la CNI, Ministerul Dezvoltării, AFM și ANSVSA, în timp ce apropiați de familie ajung în cabinete guvernamentale.

Alți membri CA trec prin Secretariatul General al Guvernului, RAAPPS, ONJN, Ministere. AGA a decis reducerea CA de la 11 la 5 membri, fără claritate publică asupra noii componențe.

Compania Națională de Investiții – instituție cheie pentru proiectele publice – rămâne sinonimă cu cumulul de funcții și traficul de influență politică. În centrul unui tablou cu soți, surori, apropiați și „experți” cu patru case și trei indemnizații, se află Maria Guran, soția liderului PNL Dâmbovița, Virgil Guran. Ea cumulează poziții la CNI, Ministerul Dezvoltării, Administrația Fondului pentru Mediu și ANSVSA, în timp ce membri ai cercului de afaceri al familiei apar concomitent în cabinete guvernamentale. Pe fond, Adunarea Generală a Acționarilor (AGA) a decis în iulie 2025 reducerea CA de la 11 la 5, însă transparența privind noua componență și indemnizațiile rămâne minimă.

Potrivit declarațiilor de avere și informațiilor publice, Maria Guran – absolventă de Drept la universități private (Spiru Haret, master Titu Maiorescu), avocat între 2007–2019 – a acumulat în 2023 venituri nete din patru poziții la stat:

• Ministerul Dezvoltării: 63.384 lei

• CNI (membru CA): 18.786 lei

• Administrația Fondului pentru Mediu (membru CA): 9.870 lei

• ANSVSA (consilier): 20.440 lei

La acestea se adaugă dividende de 579.366 lei din firma Apa Talea SRL, afacerea de familie cu apă de izvor. Media netă lunară din surse publice + private a depășit 11.500 euro în 2023. În 2020, ea ocupa funcția de director de cabinet la Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației.

Context politic: soțul, Virgil Guran, a fost deputat, senator, consilier de stat în Guvernul Orban, iar astăzi este vicepreședinte PNL în echipa condusă de Ilie Bolojan, rol în care susține austeritatea și „reduceri foarte, foarte urgente” ale cheltuielilor bugetare.

Afacerea Apa Talea e administrată de Viorel Stroe, absolvent Bioterra, consilier la Ministerul Dezvoltării (2021–2023). Soția sa, Alina Andreea Stroe, a fost consilier în Cancelaria prim-ministrului (2020–2021), în perioada în care Virgil Guran era consilier. Practic, patroana și administratorul firmei apar simultan în minister și cancelarie, într-o perioadă în care familia Guran se repoziționa în vârful PNL. Familia nu a oferit clarificări jurnaliștilor.

Sora lui Virgil Guran, Carmen Guran, a lucrat la Corpul de Control al Ministerului Dezvoltării, după un traseu anterior la CJ Hunedoara. Episodul întărește percepția unei extinderi familiale în zona Dezvoltării, instituție care patronează programe masive de investiții.

Pe site-ul CNI, la data documentării apăreau încă 11 membri în Consiliul de Administrație, sub conducerea directoarei Manuela Pătrășcoiu. Decizia AGA din 15 iulie 2025 a prevăzut reducerea CA la 5 membri. Însă Victor Banța, fost PNL, membru în CA, declara recent că nu a primit informare și că nu au existat convocări după luna iunie. Întrebările trimise de presă către CNI privind componența actuală, indemnizația și durata mandatului au rămas fără răspuns până la închiderea ediției.

Cine mai e în CA: trasee politice, sinecuri, cumul de poziții

• Victor Banța (ex-PNL): fost secretar general adjunct la Ministerul Dezvoltării; în prezent funcționar de execuție la Ministerul Agriculturii. Venituri 2023: 136.264 lei (Dezvoltare), 18.786 lei (CNI), plus alte sume. A mai fost prefect de Gorj, inspector guvernamental, consilier la Ministerul Comunicațiilor.
• Dragoș Condrea: venituri nete 2023 din SGG (143.403 lei), RAAPPS (CA) (114.450 lei), CNI (CA) (18.786 lei), ONJN (Consiliu de Supraveghere) (19.465 lei). A ocupat funcții înalte: secretar general al Guvernului (guvern Ciucă), director juridic la SGG și Ministerul Sănătății, consilier personal al ministrului Sănătății. Soția sa lucrează la BNR (net 136.934 lei).
• Ioana Drăguțu: cumul de poziții în 2023 – CJ Brașov, Uniunea Națională a Consiliilor Județene, Ministerul Dezvoltării, plus CNI (CA) – venituri aproape 100.000 lei. Considerată apropiată a lui Adrian Veștea (fost ministru al Dezvoltării, azi președinte CJ Brașov).
• Dragoș Drăghescu: subsecretar de stat la Ministerul Dezvoltării (102.216 lei), CNI (CA) (8.776 lei), lider PSD Gorj la nivel local.
• Anca Ginavar: director Direcția Tehnică la Ministerul Dezvoltării (146.248 lei), CNI (CA) (18.786 lei), membru în Consiliul Superior al Registrului Urbaniștilor, activitate universitară.
• Vlad Niculae (PSD): secretar de stat la Dezvoltare (116.808 lei), CNI (CA) (8.776 lei); deține patru apartamente (București și Voluntari). Antecedente: inspector tehnic în CNI.
• Alexandru Soare: Ministerul Dezvoltării (176.424 lei), CNI (CA) (18.786 lei); soție la AEP. Proprietar a trei apartamente (București, Târgoviște).
• Florian Pavel: Ministerul Dezvoltării (130.479 lei), CNI (CA) (8.776 lei).
• József Szabó (UDMR): fost și revenit în CA; traseu prin Oradea, Diosig, Eurotrans și Ministerul Dezvoltării; trecut prin Comitetul Interministerial al Eximbank; administrator public la CJ Bihor în perioada 2016–2020.

Virgil Guran, astăzi vector de comunicare al PNL pentru măsuri de încadrare bugetară, afirma că „nu sunt bani la buget, trebuie găsite soluții”. În același timp, soția și apropiații săi figurează în structuri cu indemnizații și cumul de poziții la CNI, Dezvoltare, AFM, ANSVSA, Cancelaria prim-ministrului. Episodul întărește percepția unei „aristocrații administrative” în jurul CNI și al Dezvoltării, două puncte nodale ale investițiilor publice.

1. Componența actuală a Consiliului de Administrație CNI, după reducerea de la 11 la 5, cine sunt cei cinci și cum au fost selectați?

2. Indemnizația netă/brută a membrilor CA și criteriile de performanță.

3. Măsuri pentru evitarea conflictelor de interese în cazul cumulului de funcții (ministere–CNI–alte CA).

4. Calendarul și actele prin care AGA a redus CA și stadiul punerii în aplicare.

5. Rotația și evaluarea independentă a membrilor CA, pe criterii de merit, nu apartenență politică.

CNI nu a răspuns solicitărilor privind aceste puncte până la ora publicării.

Reducerea CA la cinci membri ar trebui să fie primul pas către profesionalizare și eficiență. Fără transparență, însă, schimbarea rămâne cosmetică. Publicarea CV-urilor, a obiectivelor de mandat, a indicatorilor și a rapoartelor trimestriale ar fi un minim standard de guvernanță corporativă, conform OUG 109/2011.

În paralel, Agenția Națională de Integritate și corpul de control al ministerului de resort ar trebui să evalueze cumulul de funcții și potențialele conflicte de interese ale membrilor CA și ai personalului din ministerele care patronează CNI. În joc nu sunt doar indemnizații sau CV-uri îmbogățite, ci credibilitatea cu care statul gestionează miliarde de lei din bani publici.

CNI rămâne oglinda unei administrații în care loialitatea politică cântărește adesea mai mult decât competența. Când soții, surorile și angajații din firmele de familie devin consilieri și administratori în puncte cheie ale statului, promisiunile despre austeritate, reforme și „tăieri foarte, foarte urgente” sună ca retorică. Pentru a recâștiga încrederea publică, e nevoie de criterii clare de selecție, raportări deschise și toleranță zero față de cumulul netransparent de funcții. Până atunci, „familiile aristocrate” din jurul CNI continuă să confirme că puterea, la noi, circulă în familie.

Sursă: ReporterIs.ro

SRI a atribuit ~3 milioane lei pentru lucrări la două sonde ionosferice ce întăresc monitorizarea radio și răspunsul la amenințări hibride. Trei firme cu conexiuni politice au câștigat: Conrad Consinstal, Colen Impex și Modern CM. Un expert semnalează probleme de lotizare, estimări și cerințe tehnice. SRI spune că procedura a respectat legea și nu există conflict de interese.

România se confruntă cu riscuri sporite de război hibrid și atacuri cibernetice. În 2024 au fost confirmate două incidente majore: unul asupra infrastructurii energetice (Electrica) și altul împotriva Autorității Electorale Permanente, chiar în timpul alegerilor din noiembrie. În acest cadru, Serviciul Român de Informații (SRI) a accelerat investițiile în infrastructură de monitorizare radio menite să localizeze surse de semnal și să întărească reziliența statului.

La final de mai 2025, prin UM 0929, SRI a atribuit o procedură simplificată pentru servicii de proiectare și execuție a două sonde ionosferice de emisie-recepție – echipamente cu structuri metalice înalte, conectate la sisteme de comunicații și alimentare electrică. Amplasamentele: Belciugatele (Călărași) și București, str. Jandarmeriei. Valoarea: aproape 3 milioane lei (fără TVA).

Contractul a mers către o asociere de trei companii:

• Conrad Consinstal – înființată în 2016 de Nicolae Bogdea, asociat majoritar. Din 2025, Bogdea apare partener de afaceri cu Cosmin Gabriel Predoiu, fratele ministrului Afacerilor Interne, Cătălin Predoiu. Compania a efectuat lucrări la o vilă destinată a fi repartizată fostului președinte Klaus Iohannis (relatat de Recorder). Presa a consemnat că un angajat al firmei a lucrat anterior la SPP.

• Colen Impex – activă din anii 2000, cu istoric consistent de contracte publice (potrivit SICAP). În 2025, a primit (în asociere) ~15 milioane euro de la MApN pentru lucrări la cazarma din Tuzla. Unul dintre asociați, Claudiu Alexandru Coleșiu, a fost șef de campanie al Robertei Anastase și ulterior director general la Conpet; USL anunța în 2013 sesizarea DNA pe beneficiile încasate de tatăl Robertei Anastase la companie – fără urmări judiciare.

• Modern CM – administrată de Lucia Crina Saiu. În istoricul firmei apar legături cu zona justiției: Cătălina Saiu (rudă) a fost grefier, consilier juridic la Modern CM și consilier la CSM; Viorel Teodor Dragomirescu, fost asociat, a fost consilier la Ministerul Justiției până în 2023; soția sa lucrează la Tribunalul București.

SRI a transmis că procedura a respectat legea, au fost luate măsuri pentru prevenirea/identificarea/remedierea conflictelor de interese, iar atribuirea s-a făcut conform reglementărilor în vigoare.

În studiul de fezabilitate, investiția este justificată ca esențială pentru:

• localizarea surselor de semnale radio și reducerea timpului de răspuns la incidente;

• îmbunătățirea protecției cibernetice prin corelarea datelor din spectrul radio cu evenimente din rețele;

• creșterea rezilienței în fața amenințărilor hibride/asimetrice (dezinformare, bruiaj, interferențe, sabotaj).

Sondele ionosferice vin cu lucrări conexe (fundații, piloni, garduri, aducțiuni electrice, integrare comunicații), motiv pentru care autoritatea a optat pentru proiectare + execuție în același contract.

Valeria Tudora, expert în achiziții publice, a analizat documentația și a identificat mai multe vulnerabilități:

1. Lipsa lotizării: deși sunt două amplasamente distincte (București și Belciugatele), procedura nu a fost împărțită pe loturi. „Lotizarea era necesară: ar fi deschis competiția către operatori locali și ar fi redus riscul logistic. Mai mult, Caietul de sarcini cere ca Șeful de șantier «să fie prezent în timpul tuturor activităților pe șantier», fapt greu de îndeplinit dacă lucrările se desfășoară simultan în două locuri.”

   Replica SRI: proiectul a fost aprobat unitar, lucrările vizează ambele amplasamente și s-a dorit evitarea întârzierilor printr-un constructor unic; cerința privind Șeful de șantier poate fi îndeplinită „fără impact asupra calității”, inclusiv prin planificare secvențială a activităților.

2. Valoarea estimată și durata: expertul notează că studiile de fezabilitate puse la dispoziție nu conțin valorile estimate ale serviciilor și lucrărilor (zonele au rămas necompletate), cu o singură excepție: obiectivul Belciugatele, unde apare 3,1 milioane lei (fără TVA). Totuși, întregul contract pentru ambele amplasamente a fost atribuit la ~3 milioane lei, sub totalul indicativ.

   Replica SRI: estimarea s-a făcut conform Secțiunii a 4-a din Legea 98/2016, „având la bază sumele din devizul general aferent obiectivului de investiții”. Instituția nu a detaliat metodologia de agregare între cele două locații.

3. Cerințe operaționale vs. resurse umane: menținerea prezenței continue a Șefului de șantier pe două site-uri implică fie nesincronizarea lucrărilor, fie structuri delegate – situație ce ar fi trebuit clarificată explicit în factorii de evaluare (organizarea execuției, planificare, resurse cheie).

Per ansamblu, Tudora consideră că documentația tehnico-economică a lăsat spațiu de interpretare, ceea ce poate crea riscuri de derulare (întârzieri, litigii, costuri suplimentare).

Întrebat despre posibile conflicte de interese având în vedere conexiunile politice ale firmelor din asociere, SRI afirmă că a rulat mecanisme de prevenție, a colectat declarații pe propria răspundere de la operatori și a verificat incompatibilitățile conform legii. Instituția punctează că procedura simplificată a permis competitivitatea și rapiditatea implementării, critice pentru securitatea națională.

Investiția în sonde ionosferice adresează nevoi reale: cartografierea perturbațiilor din ionosferă, triangularea semnalelor suspecte, corelarea cu incidente cibernetice sau bruiaje în spectrul radio. Dar atribuirea către firme conectate politic, pe un cadru tehnic discutabil (nelotizare, estimări neclare), poate eroda încrederea publică în capacitatea SRI de a acționa strict în interesul public.

Transparența pe parcursul execuției (stadii, recepții, costuri, modificări contractuale) și auditarea post-implementare ar putea reface o parte din această încredere – fără a periclita detalii operaționale clasificate.

Contractul intră în faza de proiectare detaliată, execuție și punere în funcțiune. Etapele-cheie:

• Validarea soluțiilor tehnice și a calculelor de rezistență pentru structuri;

• Coordonarea lucrărilor între cele două amplasamente pentru a respecta cerința privind prezența Șefului de șantier;

• Probe și calibrare a sondelor, integrarea în rețeaua de monitorizare;

• Recepție la terminarea lucrărilor și recepție finală după perioada de probă.

Din perspectivă de bune practici, specialiștii recomandă pentru proiectele viitoare:

1. Lotizarea când amplasamentele sunt separate – crește competitivitatea și reduce riscul;

2. Devize generale complete în SF, cu valorile estimate defalcate pe obiective;

3. Criterii de evaluare care să puncteze organizarea execuției pe multiple site-uri;

4. Raportări publice periodice (non-clasificate) despre stadiu, cost, întârzieri, remedieri.

SRI investește în tehnologii critice pentru a contracara amenințările hibride. Alegerea unei asocieri cu legături politice și goluri în documentație pune, însă, lupa pe guvernanța achizițiilor într-un domeniu sensibil. Răspunsul nu este blocarea proiectelor – ci proceduri mai curate, competiție reală și transparență. Doar așa, securitatea națională și încrederea publică pot merge în aceeași direcție.

În 7 ani, Compania de Investiții și Dezvoltare a Sectorului 1 (CIDS 1) a „ars” zeci de milioane pe salarii, fără proiecte majore livrate. Capital social uriaș, bani „parcați”, venituri din dobânzi, directori bine plătiți și șantiere mutate la Primăria Sectorului 1. Ce promite primarul George Tuță.

Înființată în 2018, la propunerea fostului primar Daniel Tudorache (HCL 293/2018), Compania de Investiții și Dezvoltare a Sectorului 1 SA (CIDS 1) trebuia să devină brațul executiv al marilor lucrări de investiții, dezvoltare și reabilitare urbană ale Sectorului 1. Acționar majoritar: Consiliul Local. Minoritar: Direcția de Utilități Publice, Salubrizare și Protecția Mediului Sector 1. O societate publică, pe bani publici.

La capătul a șapte ani, bilanțul pe care compania îl transmite oficial e subțire: un șir de „demersuri”, „redefiniri strategice” și activități colaterale, fără vreun proiect major livrat comunității.

CIDS 1 a pornit cu 1,5 milioane lei capital social. În 2019, două majorări spectaculoase (HCL 430/19.12.2018 și HCL 187/09.07.2019) l-au propulsat la 261.496.700 lei. În ianuarie 2021, noul Consiliu Local a decis o reducere de 149.995.300 lei (HCL 22/28.01.2021), lăsând compania cu 111.501.400 lei. Bani există. Rezultatele întârzie.

Între 2019–2021, CIDS 1 s-a ocupat de studii de prefezabilitate/fezabilitate pentru spitalul „Sf. Vasile cel Mare”. Proiectul a rămas la nivel de machetă. Licitația lansată de Primăria Sectorului 1 nu a primit nicio ofertă, chiar dacă termenul a fost prelungit de opt ori. Clădirea a rămas imaginară; nevoia de servicii medicale – cât se poate de reală.

În 2021–octombrie 2022, compania a bifat administrarea piețelor, reparații curente, dezinfecții în școli (pandemia COVID-19) și studii pentru stații de încărcare electrică. Achiziția celor 1.200 de nebulizatoare a intrat în atenția DNA, într-un dosar ce îl viza pe Daniel Tudorache. Ulterior, tentativa de vânzare la licitație a aparatelor a generat un nou scandal, cu acuzații politice că s-ar încerca „distrugerea probelor”.

În 2022, CIDS 1 a preluat spre reabilitare Teatrul de Vară „Nicolae Bălcescu” (Bazilescu) și Teatrul Masca. Astăzi, șantierele sunt „în curs”, dar nu la companie: Primăria Sectorului 1 gestionează direct lucrările, a confirmat consilierul local Ștefan Cobîrlie (PMP).

Compania admite că în intervalul octombrie 2022–2024 nu a derulat proiecte cu execuție efectivă sau cu caracter semnificativ. Cu alte cuvinte, structura s-a recalibrat, dar orașul n-a văzut rezultate.

CIDS 1 afirmă că se finanțează din fonduri proprii. Fostul membru AGA, consilierul local PNL Raluca Haliț, explică: veniturile 2023 au provenit preponderent din dobânzi aferente disponibilităților bănești (depozite/conturi). Practic, banii publici capitalizați în companie au fost „parcați”, au produs dobânzi, iar dobânzile au hrănit o structură fără proiecte majore.

Compania a transmis nivelul net al remunerației directorului general:

• 2019–2020: ~10.230 lei/lună

• 2021: ~12.230 lei/lună

• 2022–2023: puțin peste 18.130 lei/lună (vârf exact în anul „redefinirii”)

• 2024: ~10.600 lei/lună (primele 8 luni) / ~2.762 lei/lună (ultimele 4 luni)

• iulie 2025: ~12.460 lei/lună

Întrebat cum s-au stabilit remunerațiile, membrul CA Ioan Victor Dogaru arată spre normele OUG 109/2011 și deciziile Consiliului de Administrație: „Când am ajuns eu în CA, acesta era nivelul. Ulterior l-am redus. Să știți că au fost situații în care ne-am întrebat și noi de ce suntem acolo și de ce ne luăm banii. Compania nu e pe pierdere, dar banii sunt din dobânzi, nu din activitatea pentru care a fost creată. Nu s-a vrut să facem, politic. Am propus inclusiv comasare cu CET Grivița.”

Structura de personal a oscilat puternic, paradoxal în sens invers productivității:

• 2020: 37 angajați / 4.540.555 lei cheltuieli salariale

• 2021: 62 angajați / 6.817.035 lei

• 2022: 60 angajați / 7.608.388 lei

• 2023: 23 angajați / 2.640.750 lei

Anul 2024 nu este public complet pe site; compania indică situațiile financiare anuale depuse la instituțiile competente. În prezent, CIDS 1 mai are 6 angajați, dintre care doar unul pe post de conducere (organigramă, august 2024).

Mesajul din cifre: atunci când CIDS 1 nu livra, întreținea o masă salarială mare. Acum, când personalul s-a subțiat, compania încă nu livrează proiecte majore.

Dincolo de execuții, compania a fost prinsă în ciocniri politice. USR Sector 1 a susținut constant că CIDS 1 este „parcarea” de bani publici pentru sinecuri PNL; de cealaltă parte, PSD și PNL, deși au avut majoritatea pentru hotărâri de consiliu, nu au putut obliga aparatul Primăriei să lucreze cu compania. Rezultatul? Blocaj: bani în companie, șantiere fără companie.

În perioada feb. 2022–final 2023, director a fost Valeriu Nicola, devenit ulterior consilier personal la ANRM. Patrimoniu personal consistent (4 apartamente, Jeep Wrangler, ceasuri evaluate la 50.000 euro) și tranzacții private vizibile în declarații. Contactat pentru un punct de vedere legat de performanța CIDS 1 în mandatul său, nu a răspuns.

Potrivit consilierului local Ștefan Cobîrlie, compania derulează procedura de selecție a unui nou Consiliu de Administrație, conform OUG 109/2011. Nu se fac angajări, nu există planuri de creștere de personal. Dogaru spune că „ia în calcul” să candideze.

Primarul Sectorului 1, George Tuță (PNL), nu a dorit să intervină direct în direcționarea companiei – „le las în seama Consiliului Local” –, dar a setat o așteptare clară: „Am așteptări mari de la Compania de Investiții. Vreau să fie un partener bun pentru comunitate. Așteptările sunt în zona de proiectare.”

Întrebările la care CIDS 1 trebuie să răspundă

1. Care este lista de proiecte cu execuție în 2025–2026 pentru care compania își asumă termene și livrabile?

2. Ce procent din venituri va proveni din dobânzi vs. activitate operațională?

3. Care sunt indicatorii de performanță (KPI) pentru director și CA în noul mandat și cum vor fi corelați cu reducerea costurilor administrative?

4. Ce rol concret va avea CIDS 1 în șantierele Teatrului Bazilescu și Teatrului Masca sau în alte proiecte urbane (școli, spații verzi, mobilitate, eficiență energetică)?

5. Care este planul de ieșire din postura de „companie-depozit” către o structură care livrează lucrări?

CIDS 1 a devenit, în timp, o companie de fum și clădiri imaginare: capitalizată masiv, ținută în viață de dobânzi, cu vârfuri salariale în anii cei mai slabi, fără proiecte majore livrate. Dacă selecția CA nu e urmată de KPI duri, contracte reale, grafice de execuție și transparență, Sectorul 1 va continua să plătească pentru o structură care nu construiește.

George Tuță vrea „proiectare”. Locuitorii așteaptă execuție. Următorul an va arăta dacă CIDS 1 iese din inerție sau rămâne o parcare scumpă pentru banii publici.

Sursă: SpotMedia.ro

onel-Daniel Butunoi, fost senator PSD și administrator special la ROMAERO, a fost demis de ministrul Economiei, Radu Miruță. Investigația arată că încasa peste 431.000 lei anual din funcții la companii de stat precum ANRE, Fabrica de Arme Cugir și Ministerul Economiei.

Ministrul Economiei, Radu Miruță, a anunțat pe 9 septembrie 2025 o măsură radicală: demiterea a 21 de administratori speciali din companii de stat. Printre aceștia se numără și Ionel-Daniel Butunoi, administratorul special de la ROMAERO, companie strategică aflată în insolvență din ianuarie 2024.

„Oamenii ăștia și-au bătut joc de statul român. Aveau salarii de zeci de mii de lei și nu au prezentat niciun raport de activitate. Am semnat un ordin prin care au plecat acasă 21 de administratori speciali. Doar din aceste demiteri economisim un milion de euro anual la buget”, a declarat Miruță la Antena 3 CNN.

Butunoi nu este un nume necunoscut. Fost senator PSD, acesta a fost plasat de-a lungul timpului în mai multe poziții de conducere la companii și instituții publice. Numirea sa la ROMAERO a venit pe fondul problemelor financiare majore ale companiei, care, deși strategică pentru industria aeronautică românească, a acumulat pierderi masive.

Deși ROMAERO era în insolvență, Butunoi primea un salariu lunar de 18.000 lei ca administrator special, sumă care a atras critici dure.

Conform declarației de avere din 2025, Butunoi nu încasa bani doar de la ROMAERO. Acesta era „abonat” la mai multe companii și instituții de stat, de unde aduna venituri consistente:

• Ministerul Economiei, Digitalizării, Antreprenoriatului și Turismului – 249.647 lei anual

• ANRE (Autoritatea Națională de Reglementare în Energie) – 37.232 lei anual

• ROMARM – Fabrica de Arme Cugir – 62.049 lei anual

• Uzina Mecanică Cugir – 76.940 lei anual

• Agenția pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii Ploiești – 535 lei

În total, veniturile declarate depășesc 431.000 lei anual, adică peste 7.000 de euro pe lună, la care se adaugă indemnizația consistentă de la ROMAERO.

După demiterea lui Butunoi, ministrul Miruță l-a numit pe Cătălin Prunariu, fiul primului cosmonaut român, în funcția de administrator special al ROMAERO. Acesta va avea misiunea dificilă de a redresa compania aflată de ani buni în colaps.

ROMAERO este una dintre cele mai importante companii din industria aeronautică românească, cu rol strategic pentru securitatea națională. Cu toate acestea, de mai bine de un deceniu, firma se confruntă cu:

• pierderi uriașe,

• contracte ratate,

• și o dependență cronică de bani publici.

Deși are potențialul de a produce avioane și piese pentru industria de apărare, ROMAERO a devenit un exemplu de ineficiență și clientelism politic.

ROMAERO nu este un caz izolat. Alți administratori speciali demiși în aceeași zi proveneau din companii cu situații financiare dramatice:

• Carfil SA Brașov – administrator plătit cu 15.600 lei/lună;

• Fabrica de Pulberi Făgăraș – administrator cu 14.543 lei/lună;

• IOR SA București – administrator cu 18.154 lei/lună;

• Societatea Băița SA – administrator cu 14.753 lei/lună.

Ministrul a precizat că simpla demitere a celor 21 de administratori va aduce economii de un milion de euro pe an la buget.

Decizia ministrului a fost primită cu reacții mixte:

• O parte a opiniei publice a aplaudat măsura, considerând-o o necesară „curățenie în sinecuri”.

• În schimb, criticii avertizează că demiterea fără o strategie de reorganizare riscă să lase companiile și mai vulnerabile, în lipsa unor profesioniști reali la conducere.

În cazul ROMAERO, numirea lui Cătălin Prunariu este privită ca o șansă de relansare, dar și ca un test major: poate fi scoasă compania din insolvență prin management profesionist sau este doar o altă rocadă politică?

Cazul Butunoi ilustrează perfect fenomenul sinecurilor politice din companiile de stat.
Un fost senator, plasat într-o funcție bine plătită la o companie falimentară, cumula venituri de peste 7.000 de euro pe lună, în timp ce firma pe care trebuia să o administreze se scufunda în datorii.

Demiterea sa reprezintă un pas în direcția corectă, dar adevărata provocare pentru ministrul Miruță și pentru guvern este de a înlocui aceste sinecuri cu profesioniști capabili să redreseze companiile strategice, nu doar să bifeze funcții.

Întrebarea esențială rămâne: va reuși guvernul să curețe companiile de stat de clientelism și să le readucă pe linia de plutire, sau „curățenia” va fi doar o operațiune de imagine?

Sursă: Fanatik

Administrator de la ROMAERO (foto dreapta), demis de ministrul economiei (foto stânga). Foto-montaj: FANATIK