Sursă: Riseproject

Un nou scandal de corupție zguduie scena politică românească, după ce vicepremierul Dragoș Anastasiu a recunoscut în fața instanței că a dat mită timp de 8 ani fostei inspectoare ANAF, Angela Burlacu.

Potrivit unei documentații publicate recent de Realitatea Plus, Anastasiu a confirmat că plățile de mită către funcționara ANAF au fost făcute sub forma unui contract fictiv, pentru a asigura protecția unei dintre firmele sale, în contextul unui control fiscal.

Vicepremierul Dragoș Anastasiu a fost audiat în calitate de martor în dosarul de corupție al fostei inspectoare ANAF Angela Burlacu, după ce aceasta a fost condamnată la închisoare în urma unui scandal de mită. În cadrul audierilor, Anastasiu a recunoscut că a semnat un contract fictiv în valoare de 2.000 de euro pe lună, pentru o firmă indicată de Burlacu, la sugestia acesteia, după un control fiscal. Plățile au continuat timp de 8 ani, din 2009 până în 2017, iar suma totală plătită către Burlacu a ajuns la 218.582,44 lei (aproximativ 44.000 de euro).

În declarațiile sale, Dragoș Anastasiu a subliniat că a considerat propunerea fostei inspectoare ANAF drept un „șantaj”, dar și o „formă de protecție” pentru firma sa. Aceste plăți aveau rolul de a remedia neregulile fiscale pe care Burlacu le-ar fi identificat în cadrul unui control la firma de transport a grupului Eurolines, dar contractul nu a fost niciodată executat în mod real, fiind doar o metodă de a „camufla” mita.

Potrivit documentelor judiciare, contractul semnat de Anastasiu și Angela Burlacu a fost unul fictiv, prin care s-au ascuns plăți de mită pentru funcționara ANAF. Sumele plătite în baza acestui contract nu aveau legătură cu activități reale de corectare a deficiențelor fiscale, ci erau, de fapt, un „preț” pentru neîndeplinirea obligațiilor de serviciu ale inspectoarei fiscale.

„Aşa cum s-a arătat anterior, martorul Anastasiu Dragoş Michael, alături de martorul Băciucu Cristian, factori decidenţi în cadrul grupului Eurolines, au agreat propunerea inculpatei de încheiere a contractului fictiv”, se arată în motivarea instanței. În realitate, contractul nu a adus niciun beneficiu real pentru firma lui Anastasiu, ci a fost doar o metodă de a masca plățile către Burlacu, care ulterior a fost condamnată pentru luare de mită și trafic de influență.

De-a lungul celor 8 ani, mită în bani și servicii turistice a fost oferită pentru ca firma lui Anastasiu să fie protejată de eventualele abuzuri și controale mai amănunțite din partea ANAF. Contrar declarațiilor inițiale, „prestațiile” realizate nu aveau nici o legătură cu remedierea neregulilor fiscale, fiind, în esență, doar o metodă de a justifica sumele de bani plătite.

Într-o primă reacție oficială, purtătoarea de cuvânt a Guvernului, Ioana Dogioiu, a subliniat că Dragoș Anastasiu nu a fost implicat direct în ancheta de corupție, având calitatea de martor, și că dosarul nu are legătură cu atribuțiile sale de vicepremier. Dogioiu a declarat că Anastasiu a fost audiat în această calitate de procurori și judecători care nu au considerat necesară schimbarea acestei calități. De asemenea, ea a menționat că „circumstanțele cazului nu au nicio legătură cu calitatea de vicepremier și cu atribuțiile dlui Dragoș Anastasiu”.

În ciuda acestui punct de vedere oficial, mai mulți analiști și politicieni din opoziție au ridicat semne de întrebare privind modul în care Dragoș Anastasiu a gestionat acest scandal de corupție, având în vedere poziția sa de vicepremier și responsabilitățile guvernamentale care vin odată cu această funcție.

Angela Burlacu, fostă inspectoare ANAF, a fost condamnată definitiv la 5 ani și 2 luni de închisoare pentru luare de mită și trafic de influență în iunie 2023. Ea a fost acuzată că a obținut sume importante de bani și foloase materiale (inclusiv pachete turistice) în schimbul „protecției” pe care o oferea firmelor controlate de cei care i-au dat mită.

În documentele judiciare se arată că sumele de mită au fost plătite pentru o perioadă de aproximativ 8 ani, de la 2009 la 2017, și au inclus atât bani, cât și diverse servicii, printre care vacanțe și pachete turistice pentru familia acesteia. În total, valoarea sumei plătite către Burlacu a fost estimată la aproximativ 170.000 de euro.

Deși contractele fictive aveau o aparentă justificare legată de remedierea unor „deficiențe” constatate de Burlacu în cadrul controlului fiscal, instanța a constatat că acestea au fost doar un pretext pentru a justifica plățile de mită. Documentele arată clar că nu au fost efectuate activități relevante, iar serviciile turistice și banii plătiți nu aveau nicio legătură cu remedierea vreunor deficiențe fiscale.

În urma condamnării definitive a Angelei Burlacu și a mărturiei lui Dragoș Anastasiu, rămâne de văzut cum va evolua situația acestuia din urmă. Deși nu a fost implicat direct în actele de corupție și a avut calitatea de martor, implicarea sa într-un astfel de scandal a ridicat întrebări asupra transparenței și corectitudinii guvernului pe care îl reprezintă.

Pentru Angela Burlacu, condamnarea aduce o finalitate dură procesului penal, iar aceasta va trebui să își ispășească pedeapsa de închisoare. Între timp, Dragoș Anastasiu va trebui să facă față presiunilor publice și să răspundă întrebărilor legate de acest scandal.

Scandalul în care este implicat vicepremierul Dragoș Anastasiu pune sub semnul întrebării integritatea clasei politice din România și ridică serios semne de întrebare despre transparența și responsabilitatea guvernamentală. Chiar dacă Anastasiu nu a fost considerat inculpat în acest caz, mărturia sa în instanță și implicarea în rețeaua de corupție din ANAF subliniază necesitatea unor reforme profunde în instituțiile statului, pentru a preveni astfel de abuzuri în viitor.

Sursă: G4Media

Într-o perioadă de austeritate economică, Guvernul Bolojan a decis suspendarea programului Investalim, lansat inițial de PSD pentru a sprijini dezvoltarea industriei agroalimentare din România.

Programul, cu o valoare de aproape 600 de milioane de euro, avea ca scop creșterea producției locale de alimente și modernizarea infrastructurii pentru procesarea acestora. Cu toate acestea, suspendarea programului nu va avea un efect semnificativ asupra reducerii cheltuielilor bugetare, iar marile contracte deja semnate vor continua să își urmeze cursul, cu un impact financiar considerabil asupra bugetului de stat.

Programul Investalim a fost aprobat prin Ordonanța de Urgență nr. 65/2023 și avea un termen de derulare între 2023 și 2026, cu o finanțare totală de 590.000.000 de euro. Scopul său declarat era dezvoltarea industriei alimentare din România prin investiții în capacitățile de producție. Printre obiectivele programului se numărau reducerea deficitului comercial în sectorul agroalimentar, stimularea investițiilor în județele mai puțin dezvoltate și susținerea modernizării tehnologice a unităților de producție.

Totuși, programul a fost lansat fără indicatori clari de performanță, iar obiectivele declarate de autorități au fost, în mare parte, vagi. De exemplu, nu există estimări precise privind cum va scădea deficitul comercial sau cum va crește calitatea produselor agroalimentare, iar numărul de locuri de muncă generate nu a fost detaliat. Aceste lacune au ridicat îngrijorări în rândul specialiștilor din domeniu, care consideră că rezultatele programului nu vor corespunde nevoilor reale ale pieței.

În ciuda suspenderii programului Investalim prin Legea privind unele măsuri fiscal-bugetare, decizia nu va duce la economii semnificative din punct de vedere financiar. De fapt, din valoarea totală de 590 de milioane de euro, Guvernul va trebui să plătească 437.576.241,2 euro pentru a onora acordurile de finanțare deja semnate. Aceste acorduri au fost încheiate cu 20 de beneficiari și sunt deja în vigoare, iar acestea nu vor fi afectate de măsurile guvernamentale de austeritate.

Astfel, suspendarea programului nu va avea un efect substanțial asupra reducerii cheltuielilor publice, în special având în vedere faptul că marile contracte pentru investițiile în industria alimentară au fost deja semnate. De asemenea, restul de 17 beneficiari care nu au semnat încă acordurile de finanțare nu vor beneficia de aceste fonduri, dar aceasta reprezintă doar 25% din suma totală aprobată, iar impactul asupra bugetului este minim în comparație cu sumele deja angajate.

Cele 20 de firme care au încheiat deja acordurile de finanțare reprezintă o parte importantă din beneficiarii programului Investalim. Printre acestea se numără companii mari, care vor înregistra sume semnificative din bugetul de stat. De exemplu, Vivendi Food SRL, care a fost achiziționată recent de grupul Carmistin, va primi 235.989.026 lei. Această sumă reprezintă 8% din valoarea totală a schemei de finanțare. Vivendi Food face parte dintr-un grup controlat de Iustin Paraschiv, un nume bine cunoscut în sectorul agroalimentar.

Pe lângă Vivendi Food, alte firme mari, precum Barret Family SRL și Cris Tim Holding SRL, beneficiază de sume importante, cu 234.891.695 lei și 226.557.286 lei, respectiv. Aceste companii, care vor primi împreună aproape un sfert din valoarea totală a programului, sunt deja stabilite pe piață și au legături strânse cu mediul politic din România.

Un alt beneficiar semnificativ este fabrica de zahăr din Luduș, deținută de Mihaela Neagu, o apropiată a liderului PSD Paul Stănescu. Neagu a fost descrisă ca o „regină a contractelor cu statul”, fiind implicată în numeroase afaceri profitabile, în special în domeniul achizițiilor publice. Ea a fost invitată la o dezbatere electorală din noiembrie 2024, fiind asociată cu importanți lideri ai PSD.

Una dintre principalele critici aduse programului Investalim este lipsa unui plan clar de monitorizare și evaluare a performanței. Autoritățile nu au stabilit indicatori de succes, iar obiectivele programului sunt vag definite. De exemplu, nu există o estimare precisă a creșterii producției interne de alimente și nici un plan clar privind cum vor fi promovate produsele românești pe piețele externe.

În plus, este îngrijorător faptul că beneficiarii majori sunt companii deja mari, care nu necesită sprijinul statului pentru a-și desfășura activitatea. Aceste companii beneficiază de finanțare publică semnificativă, fără a exista o evaluare a impactului lor asupra economiei locale și asupra pieței de consum.

Ministrul Agriculturii, Florin Barbu, care a susținut cu fervoare programul Investalim, a declarat că România poate deveni „principalul producător de produse agroalimentare din sud-estul Europei”, dar acest obiectiv nu este realist, având în vedere că România este deja cel mai mare producător de produse agroalimentare din această regiune. Întrebarea care se pune este: de ce sunt necesare sume suplimentare pentru a atinge o poziție pe care țara o ocupă deja în mod natural?

În ciuda suspendării programului Investalim, efectele asupra cheltuielilor bugetare sunt minime, iar banii publici continuă să ajungă la marile companii, în special la cele cu legături strânse cu politicienii din PSD. Programul a fost lansat cu scopul declarat de a sprijini dezvoltarea industriei alimentare din România, dar fără indicatori de performanță clari, fără o evaluare obiectivă a impactului și cu beneficiari deja stabiliți pe piață. Suspiciunile de favoritisme politice sunt greu de evitat, iar întrebarea care rămâne este dacă acest program va aduce cu adevărat beneficii pe termen lung pentru economia românească sau va reprezenta doar o altă oportunitate pentru clienții de partid să încaseze sume mari de la bugetul de stat.

Sursă: G4Food

Articol integral pe SNOOP 

Ministrul Economiei, Radu Miruță, a făcut recent o descoperire șocantă care pune în evidență o gestionare iresponsabilă a bunurilor statului.

Potrivit unei postări pe pagina sa oficială de Facebook, ministrul a aflat cu mare stupoare că Ministerul Economiei deține în București o clădire de 1.500 de metri pătrați, cu 54 de birouri, în care funcționează mai multe firme. Cu toate acestea, Ministerul nu a încasat niciun leu chirie de aproape 18 ani, în ciuda faptului că aceste birouri au fost închiriate și subînchiriate.

Această descoperire ridică mari semne de întrebare cu privire la modul în care statul administrează proprietățile sale, iar Radu Miruță nu s-a ferit să condamne public această situație. „Poate ați mai auzit de furt cu sacul, cu remorca sau cu portbagajul… Dar cu clădirea întreagă?! Asta sigur e nouă”, a comentat ministrul. Radu Miruță subliniază faptul că, deși această practică a fost tolerată ani la rând, el nu va permite continuarea ei și a promis că va lua măsuri pentru a corecta această neregulă.

Conform declarațiilor ministrului, în această clădire a Ministerului Economiei funcționează mai multe firme, care au beneficiat de spațiile respective, dar care nu au plătit niciun fel de chirie de aproape două decenii. Este vorba despre o practică nelegală de subînchiriere, unde firmele ocupă aceste birouri, dar banii care ar fi trebuit să ajungă în conturile statului au fost direcționați, în mod misterios, către alte persoane sau entități.

Deși Ministerul Economiei este responsabil pentru gestionarea clădirii, nu a reușit să monitorizeze eficient acest proces, lăsându-se astfel loc abuzurilor. În acest context, Radu Miruță a declarat că a fost sfătuit să nu facă public acest subiect și să lase lucrurile așa cum au fost până acum. Cu toate acestea, ministrul a decis să nu accepte această abordare și a transmis un mesaj clar: „Exclus!” – semn că nu va permite continuarea unei astfel de gestiuni iresponsabile.

Radu Miruță a subliniat că situația nu poate continua așa, și că ministerul pe care îl conduce trebuie să își asume responsabilitatea administrativă și financiară pentru toate proprietățile sale. Acesta a promis că va începe procesul de evacuare a clădirii de către firmele care au profitat de pe urma acestei situații și a subliniat că, de acum înainte, statul român va putea utiliza această clădire pentru propriile nevoi administrative, iar Ministerul Economiei va începe să încaseze chiria. „De acum, statul român va putea utiliza pentru stat o clădire întreagă de birouri, iar Ministerul va încasa chiria, iar șmecherașii nu”, a adăugat ministrul.

Această schimbare vine în contextul unor măsuri mai largi de reformare a administrației publice, promovate de Radu Miruță, care a subliniat importanța transparenței și a responsabilității în gestionarea resurselor publice. Ministrul a precizat că astfel de practici vor fi eradicate și că orice abuz similar va fi sancționat sever, subliniind importanța unui control mai riguros al activităților din instituțiile publice.

Descoperirea făcută de ministrul Economiei este cu atât mai gravă cu cât implică o gestionare defectuoasă a unui bun imobil valoros al statului, care, dacă ar fi fost utilizat corect, ar fi putut aduce venituri substanțiale în bugetul de stat. În condițiile în care Ministerul Economiei nu a reușit să încaseze niciun leu timp de 18 ani, întreaga situație ridică întrebări cu privire la modul în care sunt gestionate bunurile publice și la eficiența instituțiilor statului în administrarea acestora.

Radu Miruță a subliniat că, de acum înainte, Ministerul Economiei va începe să încaseze chiria, iar statul român va beneficia de un spațiu valoros de birouri, care va putea fi utilizat pentru scopuri administrative. Aceste măsuri vor contribui, pe de o parte, la consolidarea finanțelor publice, iar pe de altă parte, vor încuraja o administrare mai responsabilă și mai transparentă a resurselor statului.

Această descoperire face parte dintr-un proces mai amplu de reformă a administrației publice, pe care Radu Miruță îl susține cu fermitate. Ministrul Economiei a făcut apel la responsabilitatea tuturor instituțiilor statului pentru a preveni asemenea nereguli și a asigurat publicul că va lua măsuri pentru a corecta toate abuzurile identificate. În acest sens, este important ca aceste schimbări să fie susținute de măsuri clare de transparență și de responsabilitate în toate procesele administrative.

Pe lângă evacuarea firmelor care nu au plătit chiria, Radu Miruță a anunțat că va implementa un sistem mai riguros de monitorizare a gestionării bunurilor statului. Aceasta va include audituri periodice și controale mai stricte asupra modului în care sunt administrate proprietățile publice.

Situația descoperită de Radu Miruță la Ministerul Economiei este un exemplu clar al abuzurilor care pot apărea în gestionarea bunurilor publice, dar și al angajamentului ministerului de a pune capăt unor astfel de practici. Ministrul a demonstrat că, în ciuda presiunilor, va lua măsuri pentru a asigura o administrare corectă și transparentă a resurselor statului, astfel încât bunurile publice să beneficieze de utilizare eficientă și de venituri care să contribuie la dezvoltarea României. Reformele administrative promise de Radu Miruță reprezintă un pas important în direcția unei administrații publice responsabile și orientate spre interesul public.

Sursă: G4Media

Sursă: G4Media

Foto: Paul Stănescu ți fiica sa, Alina Modan / Colaj InquamPhotos

La ora 20:10 ( până la 21.30-22.00) în parcarea Parcului Herăstrău – Regele Mihai I al României, angajați ai Companiei Municipale Parking București S.A. colectează sume de bani pentru parcare – înafara orelor – zic ei –  strâng și ei pentru o cafea , într-o practică care, pe lângă faptul că este complet ilegală, pune sub semnul întrebării integritatea unei instituții care ar trebui să servească interesul public.

Conform regulamentului intern și al reglementărilor legale, toți angajații trebuie să respecte normele stabilite și să își îndeplinească atribuțiile fără a se abate de la lege. Cu toate acestea, situația semnalată în Parcul Herăstrău sugerează o realitate total diferită: angajații companiei colectează sume de bani „neoficial” și, cel mai probabil, pentru beneficii proprii.

Aceste practici sunt în mod evident ilegale, contravine reglementărilor interne și ar putea constitui o încălcare gravă a legislației care guvernează funcționarea instituțiilor publice.

Conform Regulamentului de Organizare și Funcționare (ROF) al companiei, angajații sunt obligați să respecte un set de norme, inclusiv în ceea ce privește gestionarea și operarea parcărilor publice. Compania este un monopol al statului, ceea ce înseamnă că are o responsabilitate suplimentară de a acționa transparent și corect. Însă, ceea ce s-a întâmplat în Parcul Herăstrău sugerează o lipsă totală de transparență și responsabilitate.

În mod normal, aceștia ar trebui să urmeze proceduri clare pentru colectarea taxelor și penalităților pentru parcările neregulamentare, iar orice abatere de la acest sistem ar trebui sancționată sever. Colectarea de bani pentru „cafea” sau alte activități neoficiale nu doar că încalcă principiile de bună administrare a fondurilor publice, dar poate genera și riscuri semnificative în ceea ce privește imaginea companiei și încrederea cetățenilor.

De asemenea, conform reglementărilor interne, în orice activitate de colectare, există proceduri bine stabilite de evidență și transparență a taxelor și impozitelor, iar banii colectați ar trebui să fie înregistrați și depuși într-un cont oficial. Orice altă practică care ocolește acest proces este un abuz de putere și o încălcare directă a legislației fiscale.

Atunci când asemenea abuzuri sunt semnalate, o companie de stat are obligația de a interveni rapid pentru a restabili ordinea și pentru a preveni alte practici ilegale. Cu toate acestea, o întrebare legitimă rămâne: ce măsuri de corectare sunt luate de către conducerea Companiei Municipale Parking București S.A.? Este evident că, deși există un regulament bine stabilit, aplicarea acestuia este la fel de deficitară ca și monitorizarea activităților angajaților.

Directorii și responsabilii companiei ar trebui să ofere un punct de vedere clar cu privire la ce măsuri vor lua pentru a preveni astfel de practici. Ar trebui implementate mecanisme de control intern mai riguroase, inclusiv audite periodice și verificări inopinate ale modului în care angajații își îndeplinesc atribuțiile. De asemenea, ar fi important ca angajații să fie educați și instruiți în privința respectării regulilor legale, iar orice abatere de la normele etice și profesionale să fie sancționată sever.

Mai mult decât atât, având în vedere că activitatea companiei implică interacțiuni frecvente cu publicul, transparența ar trebui să fie o prioritate. Este imperativ ca procesul de colectare al taxelor să fie complet deschis, iar orice fel de tranzacție să poată fi urmărită și verificată cu ușurință, atât de autoritățile competente, cât și de cetățeni.

Compania Municipale Parking București S.A. este reglementată de un set de norme stricte privind transparența financiară, iar o parte importantă a acestora este controlul intern. Cu toate acestea, raportul Curții de Conturi din anul anterior a evidențiat mai multe nereguli financiare, inclusiv plăți ilegale și abateri de la procedurile standard. Este evident că, în acest context, compania nu are un sistem eficient de monitorizare a comportamentului angajaților săi, iar acest lucru creează un climat favorabil abuzurilor.

Controlul financiar intern ar trebui să fie mult mai strict, iar auditul public intern ar trebui să devină o practică permanentă. Orice abuz sau practică ilegală ar trebui să fie identificat imediat și sancționat în conformitate cu reglementările în vigoare. Din păcate, până în prezent, aceste mecanisme de control nu au reușit să prevină apariția unor astfel de incidente.

Având în vedere neregulile semnalate și impactul negativ asupra imaginii companiei, este necesar ca autoritățile competente să implementeze măsuri corective eficiente. Aceste măsuri trebuie să vizeze atât un control mai riguros asupra activităților angajaților, cât și o evaluare a conducerii companiei. Restructurarea acestora sau chiar demiterea unor membri ai managementului ar putea fi o soluție eficientă pentru a restabili ordinea și încrederea publicului în serviciile publice de parcare.

În plus, o schimbare fundamentală în modul în care sunt gestionate aceste activități poate contribui la prevenirea abuzurilor și la crearea unui mediu de lucru mai responsabil și mai transparent pentru toți angajații. Astfel, ar trebui introduse noi proceduri de verificare internă și sancțiuni mai severe pentru cei care încalcă legislația, inclusiv retragerea dreptului de a exercita activități în cadrul instituției.