Unul dintre principiile cheie ale Legii nr. 85/2014 privind procedura de prevenire a insolvenței și de insolvență este acordarea unei șanse debitorilor de redresare eficienta si efectiva a afacerii, prin intermediul procedurilor de prevenire a insolventei.
Pârghiile privind prevenirea stării de insolvență sunt însă foarte rar uzitate în practică de către debitorii alați în dificultate financiară, iar unul dintre motivele unei astfel de situații poate fi promovarea aproape inexistentă a procedurilor de prevenire a insolvenței.
Un număr de 1.644 de societăți au intrat în insolvență în primul trimestru din 2023, număr similar cu primul trimestru din 2022 când au fost înregistrate 1.610 societăți în insolvență, în vreme ce aproximativ 150 de dosare având ca obiect procedura concordatului preventiv au putut fi identificate în practica instanțelor de judecată, incluzând aici si cererile de deschidere a procedurii concordatului care nu au avut parte de un deznodământ.
Prezenta lucrare analizează cu titlu general procedurile de prevenire a insolvenței, prin prezentarea sumară a condițiilor de accesare a procedurilor în cauză, respectiv caracteristicile esențiale ale acestora.
Condiții de accesare a procedurilor preventive
Procedurile de prevenire a insolvenței (procedura acordului de restructurare, respectiv procedura concordatului preventiv), se aplică, potrivit art. 6 alin. (1) din legea insolvenței, debitorilor aflați în stare de dificultate, dar care nu se află în insolvență.
Stare de dificultate e definită prin Lege ca fiind starea generată de orice împrejurare care determină o afectare temporară a activității ce dă naștere unei amenințări reale și grave la adresa capacității viitoare a debitorului de a-și plăti datoriile la scadență, dacă nu sunt luate măsuri adecvate[1].
Astfel, spre deosebire de starea de insolvență, stare de dificultate presupune ca debitorul este capabil să își execute obligațiile pe măsură ce devin scadente.
Pe de altă parte, insolvența este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide și exigibile și care se prezumă atunci când debitorul, după 60 de zile de la scadență, nu a plătit datoria sa față de creditor. Pentru a fi reținută starea de insolvență se impune de asemenea condiția suplimentară a valorii prag care reprezintă cuantumul minim al creanței, pentru a putea fi introdusă cererea de deschidere a procedurii de insolvență.
Concluzionând, procedurile de prevenire a insolvenței pot fi accesate de către profesioniști[2], astfel cum aceștia sunt definiți în Codul civil, în măsura în care stare de dificultate mai sus definită și nu are debite certe, lichide și exigibile, scadente de peste 60 de zile, fără a dispune de fondurile bănești necesare achitării acestor creanțe.
De asemenea, nu poate fi accesată nicio procedură de prevenire a procedurii insolvenței în măsura în care în ultimele 12 luni debitorul a apelat la o procedură de prevenire a insolvenței care a avut ca efect o descărcare definitivă de obligații.
Suplimentar, nu va fi admisă cererea privind antamarea unei proceduri preventive în măsura în care în ultimii 3 ani anteriori depunerii cererii de confirmare a acordului de restructurare sau cererii de deschidere a procedurii concordatului, debitorul a fost condamnat definitiv pentru săvârșirea unei infracțiuni intenționate contra patrimoniului, de corupție, de serviciu, de fals, precum și alte infracțiuni prevăzute expres și limitativ în Lege[3].
Acordul de restructurare
Aspecte generale
Procedura acordului de restructurare reprezintă procedura de prevenire a insolvenței prin care debitorul supune confirmării judecătorului – sindic un acord de restructurare negociat prealabil cu creditorii ale căror creanțe sunt afectate și aprobat în condițiile Legii insolvenței, în baza căruia își redresează activitatea și își achită total sau parțial creanțele afectate în perioada stabilită prin acord.
Debitorul aflat în stare de dificultate poate propune un acord de restructurare, care este întocmit de administratorul restructurării[4] sau de debitor, cu asistența administratorului restructurării.
Acordul de restructurare propus este comunicat creditorilor ale căror creanțe sunt afectate prin planul de restructurare și ulterior negociat.
În măsura în care, ca urmare a negocierilor purtate este definitivat acordul de restructurare, debitorul îl supune spre aprobare instanței de judecată care analizează îndeplinirea condițiilor formale ale acordului.
Caracteristici relevante ale acordului de restructurare
Intervenția instanței este limitată și se face ulterior negocierii și aprobării acordului de restructurare
În esență, implicarea instanței în cadrul procedurii acordului de restructurare este limitată la verificarea îndeplinirii condițiilor formale pentru încheierea acordului de restructurare. Atât demersurile anterioare admiterii cererii de către instanță (elaborarea planului de restructurare, negocierea și votarea asupra acestuia) cât și executarea efectivă a acordului se fac fără intervenția instanței de judecată.
Intervenția instanței poate fi solicitată de către oricare dintre creditori poate contesta la judecătorul-sindic înscrierea în lista creanțelor a unei creanțe înscrisă eronat (inexistentă, fictivă, cu un cuantum diferit, într-o altă categorie decât cea legală).
De asemenea, instanța de judecată intervine la finalizarea procedurii acordului de restructurare atunci când constată îndeplinirea sau eșecul acordului.
Procedura acordului de restructurare se face sub îndrumarea administratorului restructurării, practician în insolvență abilitat conform legii
Debitorul angajează un practician în insolvență (administratorul restructurării) a cărui numire și retribuție se stabilesc exclusiv, prin acordul contractual dintre debitor și administratorul concordatar.
Nu există un termen în care trebuie încheiat acordul de restructurare
Având în vedere că definitivarea acordului de restructurare se face înainte de sesizarea instanței, prin lege nu se impune un termen limită în care acordul de restructurare să fie definitivat.
În aceeași măsura lege nu impune nici un termen în interiorul căruia trebuie dus executat acordul de restructurare, singurul termen limitativ fiind cel în care administratorul restructurării poate monitoriza implementarea acordului.
Costurile de implementare a acordului de restructurare pot fi mai scăzute decât în cazul concordatului preventiv, legea limitând monitorizarea implementării acordului de către administratorul restructurării la o perioadă de 3 ani (36 de luni), chiar dacă acordul de restructurare se derulează pe o perioadă mai lungă de timp
Acordul de restructurare trebuie să cuprindă, minimal, elementele prevăzute la art. 152 din legea nr. 85/2014
Măsurile de restructurare sunt elaborate și propuse de către debitor împreună cu administratorul restructurării
Măsurile de restructurare nu sunt impuse prin lege, stabilirea acestora fiind prerogativa debitorului și a administratorului restructurării, cu concursul creditorilor afectați prin acord, ca urmare a negocierilor purtate în scopul definitivării acordului de restructurare.
În cuprinsul legii sunt exemplificate o serie de posibile măsuri de restructurare, respectiv:
- restructurarea operațională a activităților desfășurate de debitor;
- schimbarea componenței, a condițiilor sau a structurii activelor sau pasivelor debitorului;
- valorificarea unor active ale debitorului;
- valorificarea întreprinderii ca ansamblu independent;
- fuziunea sau divizarea debitorului, în condițiile legii;
- modificarea structurii capitalului social al debitorului prin majorarea capitalului social prin cooptarea de noi acționari sau asociați sau prin conversia creanțelor în acțiuni, cu majorarea corespunzătoare a capitalului social.
Procedura acordului de restructurare nu presupune suspendarea litigiilor având ca obiect recuperarea creanțelor deținute împotriva debitorului sau a executărilor silite antamate împotriva averii acestuia
Procedura insolvenței nu poate fi deschisă cât timp acordul de restructurare este în derulare
Concordatul preventiv
Aspecte generale
Procedura concordatului preventiv reprezintă procedura judiciară de prevenire a insolvenței, a cărei deschidere suspendă executările silite în condițiile prezentei legi, iar debitorul își redresează activitatea și își achită total sau parțial creanțele afectate în baza unui plan de restructurare votat de creditorii ale căror creanțe sunt afectate și omologat de judecătorul-sindic.
Spre deosebire de procedura acordul de restructurare, concordatul preventiv debutează cu solicitarea debitorului sau a unuia sau mai multor creditori, cu condiția acordului prealabil al debitorului, urmând ca, ulterior deschiderii procedurii concordatului preventiv, debitorul să elaboreze planul de restructurare împreună cu administratorul concordatar. De la data deschiderii procedurii de concordat se suspendă de drept toate executările silite îndreptate împotriva debitorului sau acestea nu încep, indiferent de natura creanței, pe o perioadă de 4 luni.
Planul de restructurare în cazul concordatului preventiv se elaborează în termen de 60 de zile de la data deschiderii procedurii.
În practică, procedura concordatului preventiv nu este atât de des întâlnită, fiind identificat aproximativ 150 de dosare având ca obiect deschiderea procedurii.
Caracteristicile procedurii concordatului preventiv
Rolul instanței este mai pronunțat în cadrul procedurii concordatului preventiv
Și în ceea ce privește concordatul preventiv intervenția instanței este limitată prin comparație cu procedura insolvenței. Cu toate acestea, judecătorul – sindic are o serie de atribuții, respectiv:
- soluționarea cererii de deschidere a procedurii de concordat preventiv;
- numirea administratorului concordatar contractat de către debitor;
- omologarea, la cererea administratorului concordatar, a planului de restructurare;
- verificarea legalității constituirii categoriilor și subcategoriilor de creanțe în vederea exercitării dreptului de vot asupra planului de restructurare;
- judecarea contestațiilor;
- dispunerea, prin încheiere, a menținerii sau prelungirii suspendării judiciare a executărilor silite contra debitorilor sau ridicarea suspendării în condițiile prezentului capitol;
- soluționarea cererii de închidere a procedurii de concordat;
- orice alte atribuții prevăzute de lege.
De asemenea, judecătorul-sindic, trimestrial, analizează și ia act de stadiul procedurii, în baza rapoartelor întocmite de administratorul concordatar, putând stabili, în condițiile legii, și alte obligații în sarcina debitorului.
Astfel, la cererea debitorului, instanța de judecată dispune deschiderea procedurii concordatului preventiv. Ulterior, instanța de judecată omologhează planul de restructurare elaborat conform legii. În măsura în care nu sunt respectate condițiile legale la elaborarea planului de restructurare, instanța poate respinge cererea de omologare și închiderea procedurii concordatului.
Perioada în care se desfășoară negocierile și se exprimă votul asupra planului de restructurare nu poate depăși un termen de 60 de zile calendaristice de la data depunerii acestuia.
Termenul poate fi prelungit cu 30 de zile de către judecătorul – sindic, la cerere debitorului sau a administratorului concordatar, în situația în care negocierile cu creditorii sunt într-un stadiu suficient de avansat și prezintă perspective rezonabile de acceptare a planului de restructurare propus.
De la data deschiderii procedurii de concordat se suspendă de drept toate executările silite îndreptate împotriva debitorului sau acestea nu încep, indiferent de natura creanței, pe o perioadă de 4 luni.
Prin excepție, executarea silită a creanțelor salariale nu este suspendată de drept, ci doar la cererea expresă a debitorului dacă acesta face dovada capacității de plată sumelor pentru care se dispune suspendarea chiar și în mod eșalonat, cel puțin în cuantumul în care ar fi acoperite în procedura de executare silită.
Suspendarea de drept a executărilor silite se menține pe o perioadă de maximum 4 luni, dar nu mai târziu de data pronunțării unei hotărâri de omologare a planului de restructurare sau de închidere a procedurii ca urmare a neîndeplinirii condițiilor de confirmare a acestuia.
Pentru motive temeinice, la cererea debitorului, a unui creditor sau a administratorului concordatar, judecătorul-sindic poate dispune prelungirea măsurii suspendărilor executărilor silite sau poate acorda o nouă suspendare pentru una sau mai multe perioade determinate. Durata totală a suspendării, cu prelungiri și reînnoiri, nu poate depăși 12 luni de la data deschiderii procedurii de concordat preventiv.
Termenul maxim pentru implementarea măsurilor stabilite prin planul de restructurare este 48 de luni de la data omologării acestuia prin hotărâre executorie
Supravegherea implementării planului de restructurare se realizează de către administratorul concordatar pe toată perioada de derulare a acestuia.
Procedura insolvenței nu poate fi deschisă cât timp procedura de concordat preventiv se derulează.
Creanțele afectate sunt modificate din punct de vedere al termenului de plată și/sau al sumei pe care debitorul va fi obligat să o achite din totalul valorii creanței preexistente, activitatea trebuind restructurată conform măsurilor prevăzute de Plan.
Pentru ca o reducere a creanțelor să rămână în vigoare Planul de restructurare trebuie să nu eșueze.
Executările silite privind creanțele afectate se suspendă de drept după omologare
Concluzii
Prin procedura concordatului preventiv debitorul își poate restructura activitatea, în condițiile modificării cuantumului sau a termenului de plată a creanțelor afectate pe baza unui Plan de restructurare, menținând totodată dreptul de administrare asupra societății.
Concordatul preventiv este o procedură caracterizată de un grad mai mare de formalism prin comparație cu procedura acordului de restructurare și mai puțin flexibilă, însă oferă pârghii suplimentare pentru realizarea negocierilor și a restructurării activității.
Suspendarea de drept a executărilor silite, suspendarea de drept a curgerii accesoriilor, imposibilitatea deschiderii procedurii insolvenței pe perioada implementării concordatului, termenul lung de implementare pot cântării substanțial în alegerea procedurii de prevenire a stării de insolvență..
Acordul de restructurare poate fi mai curând util debitorilor care, deși în dificultate financiară, nu sunt supuși executărilor silite pornite, au resursele necesare pentru a negocia cu creditorii, nu au nevoie de intervenția instanței.
[1] Art. 5 alin. (1) pct. 261 din Legea 85/2014
[2]Sunt considerați profesioniști toți cei care exploatează o întreprindere.
[3] Art. 62 din Legea nr. 85/2014
[4] contractat de către debitor dintre practicienii în insolvență activi care dispun de asigurare profesională valabilă
AUTOR: Avocat Dumitru Vlad
CONTACT: av.dumitruvlad@gmail.com
