Călin Georgescu, care se autoproclamă drept candidatul „anti-sistem”, a fost sprijinit, încă din primele etape ale carierei sale, de personalități de prim rang ale sistemului politic românesc. De la politicieni proeminenți din Partidul Democrat (PD) până la lideri ai Partidului Social Democrat (PSD), cariera lui Georgescu arată o rețea extinsă de susținători care l-au propulsat spre poziții-cheie.
Intrarea lui Georgescu în structurile de putere a fost susținută de lideri marcanți ai Partidului Democrat. În 1998, pentru a ocupa poziția de secretar general la Ministerul Apelor, Pădurilor și Protecției Mediului, a beneficiat de sprijinul lui Ioan Oltean și Sorin Frunzăverde. De asemenea, Petre Roman, unul dintre fondatorii PD și fost premier, a jucat un rol semnificativ în ascensiunea sa.
Deși astăzi se poziționează drept un outsider, legăturile cu PD din acea perioadă arată o apropiere de nucleul sistemului politic de la sfârșitul anilor ’90.
Nu doar PD a contribuit la ascensiunea lui Georgescu. Colaborarea cu PSD a fost evidentă în lansarea strategiei de dezvoltare durabilă la Casa Titulescu, aflată atunci sub patronajul lui Adrian Năstase. Relațiile sale s-au extins și spre vârful PSD prin sprijinul oferit de Octav Cozmâncă, președinte executiv al partidului, și de consilierii președintelui Ion Iliescu.
Mai mult, Călin Georgescu a fost susținut și de cercuri influente din Academia Română, fiind apreciat de Eugen Simion și Gheorghe Zaman, consilier economic al președintelui Iliescu.
Un punct esențial în traseul lui Georgescu a fost legătura cu diplomația românească. Colaborarea cu personalități precum Sergiu Celac, primul ministru de externe postdecembrist, și Mircea Malița, o altă figură influentă, a deschis ușa către relații internaționale care l-au ajutat să-și construiască o imagine externă. Această strategie seamănă izbitor cu cea a lui Mircea Geoană, care s-a legitimat prin legături cu NATO, în timp ce Georgescu s-a ancorat în colaborările cu ONU.
Deși există speculații despre posibile influențe externe în ascensiunea sa, mai ales legate de Rusia, traseul său politic indică o realitate diferită. Georgescu este un produs 100% al sistemului politic românesc, construit de oameni din toate spectrele politice—de la Petre Roman la Ion Iliescu. Povestea sa ilustrează mai degrabă capacitatea României de a-și genera proprii „candidați surpriză” decât un plan extern bine orchestrat.
- Un sistem care nu-și cenzurează candidații
Faptul că legăturile lui Călin Georgescu cu liderii PD și PSD au fost ușor de descoperit arată că verificarea contra-candidaților în aceste alegeri a fost superficială. Dacă aceste informații sunt disponibile după doar câteva ore de cercetare, ele erau la îndemâna tuturor partidelor.
- Anti-sistem cu rădăcini în sistem
Georgescu nu reprezintă o amenințare externă orchestrată, ci mai degrabă o creație internă a politicii românești. Povestea sa este una tipică pentru România—un exemplu al modului în care structurile interne, adesea considerate a fi în conflict, converg pentru a crea o astfel de figură.
Astfel, imaginea „anti-sistem” a lui Călin Georgescu este în contradicție cu realitatea sprijinului său politic pe termen lung. Alegerea sa de a folosi această etichetă este mai degrabă o strategie electorală decât o reflecție a trecutului său. De fapt, povestea sa arată cât de mult rămân interconectate vechile structuri ale sistemului, indiferent de retorica de moment.
