Sistemul judiciar din România funcționează, în proporție covârșitoare, pe baza unor soluții provizorii devenite permanente.
Datele oficiale publicate de Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) și analizate de judecătoarea Grațiela Milu arată că peste 65% din funcțiile de conducere din instanțe sunt ocupate prin delegare, deși legea prevede explicit că această modalitate trebuie să fie una strict excepțională.
Situația ridică semne serioase de întrebare cu privire la funcționarea democratică, transparența și independența managerială a instanțelor judecătorești, într-un context în care concursurile pentru ocuparea funcțiilor de conducere sunt tot mai rare, slab populate sau blocate procedural.
Potrivit datelor publice centralizate de CSM, în România există 657 de funcții de conducere în instanțele judecătorești – președinți, vicepreședinți și președinți de secții. Dintre acestea, 430 sunt ocupate prin delegare, ceea ce reprezintă 65,44% din total. La aceste cifre se adaugă și 7 funcții de conducere la nivelul Înaltei Curți de Casație și Justiție, ocupate de asemenea temporar.
Distribuția delegărilor pe niveluri de instanță arată o generalizare a fenomenului, cu diferențe notabile între gradele de jurisdicție:
-
Curți de apel: 57 din 109 funcții (53,21%) sunt ocupate prin delegare;
-
Tribunale: 139 din 240 funcții (57,91%);
-
Judecătorii: 234 din 308 funcții (75,97%).
„Datele indică o generalizare a delegării la toate nivelurile sistemului judiciar, cu un maxim la nivelul instanțelor de prim grad”, subliniază judecătoarea Grațiela Milu, membră a Secției pentru judecători din CSM.
Una dintre cauzele principale ale acestui dezechilibru este eșecul procedurilor de concurs pentru ocuparea funcțiilor de conducere. Analiza perioadei 2024–2025 arată un interes extrem de scăzut din partea judecătorilor eligibili.
În 2024, au fost organizate două proceduri succesive de concurs pentru 256 de funcții de președinte de instanță. Rezultatul: doar 75 de candidați înscriși și 46 de judecători numiți.
În 2025, situația nu s-a îmbunătățit semnificativ. Pentru 150 de funcții scoase la concurs, s-au înscris 66 de candidați, dintre care doar 57 au susținut proiectele de management, iar 16 nu au obținut nota minimă. În final, doar 34 de președinți de instanță au fost numiți.
În paralel, în 2025, Secția pentru judecători a CSM a recurs la 61 de numiri directe în funcții de vicepreședinte sau președinte de secție, o procedură distinctă de concurs, criticată pentru lipsa competiției reale.
Conform Legii nr. 303/2004, delegarea într-o funcție de conducere este o măsură temporară, permisă pentru maximum 6 luni, cu posibilitatea unei singure prelungiri de încă 6 luni. Textul de lege tratează delegarea ca o soluție de avarie, menită să asigure continuitatea administrativă până la organizarea unui concurs.
În practică însă, lucrurile arată diferit. Judecătoarea Grațiela Milu atrage atenția că:
-
nu există obligația declanșării într-un termen clar a procedurilor de numire prin concurs;
-
delegarea nu este condiționată de vechime minimă sau de funcționarea judecătorului în instanța respectivă;
-
nu există o procedură transparentă sau concurențială pentru desemnarea persoanelor delegate.
Astfel, delegarea a devenit un instrument discreționar, utilizat frecvent pentru perioade lungi, în contradicție cu spiritul legii.
Anul 2025 a marcat un record absolut în privința delegărilor în funcții de conducere. Potrivit datelor oficiale:
-
345 de delegări au fost dispuse într-un singur an;
-
521 de prelungiri ale delegărilor au fost aprobate de Secția pentru judecători a CSM.
Un moment simbolic a fost ședința din 9 iulie 2025, când au fost votate 50 de delegări și 91 de prelungiri într-o singură zi.
Judecătoarea Milu semnalează și derapaje grave, precum depășirea duratei maxime legale sau situații de „delegare dublă”, în care judecători aflați deja în delegare pe funcții de execuție au fost delegați simultan și în funcții de conducere, uneori la alte instanțe.
În cadrul Secției pentru judecători, Grațiela Milu s-a remarcat printr-un număr semnificativ de voturi negative, adesea singulare. Ea explică public motivele acestor poziții:
-
neîndeplinirea condițiilor minime de vechime sau funcționare în instanță;
-
retragerea sau lipsa candidaților la concursuri, în condițiile existenței unor judecători eligibili;
-
depășirea duratei maxime legale a delegării, fără justificare obiectivă.
În opinia sa, menținerea acestor practici subminează credibilitatea conducerii instanțelor și creează un sistem ierarhic dependent de decizii administrative centrale.
Judecătoarea CSM formulează mai multe propuneri de lege ferenda, menite să limiteze abuzul de delegări și să redea caracterul democratic al conducerii instanțelor:
-
revenirea la ocuparea prin concurs a funcțiilor de vicepreședinte;
-
reconfigurarea colegiilor de conducere, cu majoritate de membri aleși;
-
limitarea strictă a delegărilor și interzicerea delegării judecătorilor de la alte instanțe în funcții de conducere, cu excepții clar reglementate.
În concluzia analizei sale, Grațiela Milu avertizează că actualul model legislativ și practicile CSM favorizează o centralizare excesivă a puterii, reprezentând un regres față de cadrul normativ anterior anului 2022.
Mai mult, situația este în contradicție cu recomandările Comisiei de la Veneția, un for consultativ european care a subliniat constant importanța transparenței și a concursurilor reale în ocuparea funcțiilor de conducere din justiție.
Faptul că două treimi din conducerile instanțelor funcționează prin delegare nu mai poate fi considerat o anomalie temporară. Este un fenomen sistemic, cu implicații directe asupra independenței justiției și asupra încrederii publice în actul judiciar.
Așa cum avertizează judecătoarea Grațiela Milu, o soluție excepțională a devenit regulă. Iar într-un stat de drept, regulile informale ajung, mai devreme sau mai târziu, să erodeze chiar fundamentul instituțiilor pe care ar trebui să le protejeze.
